Rugaciuni pe care le rostesc cei ce vor sa-si schimbe voia lor cea
plecata catre patimi si dezmierdari
PLANSUL DE LUNI SEARA
Primeste rugaciunea gurii
mele celei intinate si necurate, Stapane al tuturor, iubitorule de oameni,
Iisuse Hristoase; si sa nu te ingretosezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic
si nepriceput. Nici sufletul meu, care de iad se apropie, nu-l judeca nevrednic
de mangaierea Ta. Cauta-ma pe mine ca pe oaia cea pierduta, caci m-am facut
pustiu de a ma indrepta catre toata osardia si tot gandul cel bun. Caci, dupa ce
m-am orbit cu dulcetile si cu dezmierdarile, am intunecat sufletul meu si de
betia patimilor este innegrita inima mea.
Marturisesc Tie Doamne,
Mantuitorul lumii, toata amaraciunea, rautatea si dobitocia mea. Voi spune,
iarasi, din inima, toata bunatatea si veselia Ta pe care Tu, Doamne, din
nemarginita iubire le-ai revarsat peste mine. Din pricina mea Te-am intaratat,
Doamne; m-am aratat fara osardie catre facerea de bine, m-am gandit des la rau
si lesne am savarsit tot pacatul. Iar Tu, Stapane, ai trecut cu vederea toata
rautatea mea din pricina nemarginitei intinderi a indurarii Tale, Fiule al lui
Dumnezeu. Capul meu se inalta prin darul Tau, Stapane, dar se smereste iarasi
pentru pacatele mele. Ma trage pe mine, iarasi, darul Tau catre viata, iar eu,
mai vartos, catre moarte cu staruinta ma duc.
O, cat de cumplita e obisnuinta
patimilor ! Cum leaga mintea cu legaturi de nedezlegat! Si eu, pacatosul, ma leg
cu ele de buna mea voie. Si inca ma si bucur cand ma vad legat. Cufundat sunt in
adanc: si-n fiecare zi ma bucur de lanturile vrajmasului si ma indulcesc
intr-insele. Ne leaga cu legaturi pe care nu vrem sa le vedem, si de-a pururi ne
intinde curse, in care ma prind. Pentru ca el insusi cunoaste cugetul si
pornirea. Si fiindca este mai tare, intr-o clipita ma leaga.
Acesta este
plansul, aceasta este tanguirea, pentru ca ma ferec eu singur, ca si cu niste
obezi, cu voile mele. Caci putand sa zdrobesc legaturile intr-o clipita de ochi
si sa ma fac slobod de toate cursele, nu vreau s-o fac. Ma las biruit de
trandavie si de obisnuinta patimilor. Cu voia ma supun lor. Acest lucru, de
rusine plin,este mai greu de plans. Pentru ca merg cu voile mele la vrajmasul
meu si el imi leaga sufletul si ma omoara in patimi, bucurandu-se. Si putand sa
sfarm legaturile, iata ca nu poftesc! Este oare alta rusine mai cumplita decat
aceasta a mea? O, nu !
Nimic nu este mai de rusine decat ca cineva sa faca
voile vrajmasului sufletului sau ! Si asa, aflandu-ma eu, ticalosul, si
cunoscand legaturile mele, le ascund din falsa evlavie.
Iar cugetul meu ma
mustra si ma omoara in adancul sufletului: "pentru ce nu te trezesti
ticalosule?".
Oare nu stii ca langa usa este infricosata zi a judecatii?
Scoala-te ca un puternic! Rupe-ti legaturile! In tine este puterea
dezlegarii ca si puterea legarii. Asa ma mustra pururea, in adancul sufletului,
sfanta stiinta. Si eu nu vreau sa ma izbavesc din legaturile curselor. Ma
tanguiesc si suspin in fiecare zi, si iarasi in chip zilnic ma descopar legat.
Vrednic de jale si ticalos sunt eu, nesporit in lucrul cel bun al vietii mele,
fiindca nu ma tem de cursele mortii.
Trupul imi este imbracat cu chip de
cucernicie, de ochii privitorilor mei, dar sufletul imi este ferecat, ca in
niste obezi, de ganduri necuvioase. Pe dinafara ma fac cucernic cu multa
sarguinta dar inauntru sunt uraciune in fata lui Dumnezeu. Imi indulcesc graiul
cu oamenii, cautand sa par bun, in timp ce sunt amar si rau cu voirea.
Si ce
oare voi face in ziua cunostintei? Atunci cand judecatorul Dumnezeu va da pe
fata totul inaintea judecatii? O! Ce mare frica ticaloseste inima mea, fiindca
ma strang eu insumi in lantul nemarginitelor faraldelegi!
Eu insumi stiu ca
acolo ma voi munci daca nu voi imblanzi aici, cu lacrimi, pe Judecatorul. Pentru
aceasta, ma rog sa nu Iti incui indurarile, Stapane, intru urgie; ca Tu Insuti
astepti intoarcerea mea, pentru ca nu voiesti sa vezi pe cineva arzand, ci
voiesti ca toti oamenii sa se mantuiasca in viata cea vesnica. Indraznesc deci,
la indurarile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad inaintea Ta,
rugandu-ma. Cauta spre mine si ma miluieste! Scoate din temnita faradelegilor
sufletul meu!
Straluceste-mi in minte raza de lumina, mai inainte de a ne
duce la judecata ce va sa-mi fie infricosata. Frica mare ma apuca pe mine,
ticalosul si inversunatul. Cum ma duc eu acolo, cu totul gol de fapte bune!
Frica si cutremur ma cuprinde, Doamne, cand ma vad pe mine fara de osardie spre
bunatate. Si cu ganduri potrivnice ma svarcolesc intr-una, plecandu-mi dracilor,
care, cu dezmerdarile patimilor, spre pierzare pururea ma amagesc. Ma aseman
prea bine negustorului trandav si lenes, care, in fiecare zi, isi pagubeste
capitalul cu castigul. La fel si eu ticalosul, ma pagubesc zilnic de bunatatile
mele cele ceresti intru multe invaluiri, care mi trag spre rau, caci simt in
mine cum, in fiecare ceas, eu ma fur singur. Si vrand, ma aflu intru acelea pe
care le urasc. Ma inspaimant eu insumi de voirea mea, care, in multe chipuri, se
arunca intru necazuri in pricina ca pacatuiesc. Si ma inspaimant iarasi de
pocainta mea, care nu are temelie tare pe stanca cea izbavitoare care ma poate
mantui. O, cum nu ma lasa in pace vrajmasul sufletului!
Cum pune in fiecare
zi temelia zidirii pe care, cu mainile mele, iarasi o risipesc!
N-am pus
inceput bun pocaintei sufletului. Sunt un rob al trandaviei. Cu insasi voia mea
si cu multa osardie slujesc vrajmasului. O, cine va da capului meu apa cea fara
de nume care sa-l spele? Si cine ochilor mei izvoare de lacrimi cu care sa plang
totdeauna catre induratul Dumnezeu? Sa cer dar de la el sa trimita har mie,
pacatosului, Si sa ma scape de marea cea innebunita, care, cu valurile
pacatului, inviforeaza necontenit inima mea.
Caci voile mele au biruit ca
niste rani care nicidecum nu primesc doctorii de vindecare.
Femeia cea
pacatoasa, inteleapta s-a aratat fiindca s-a temut si s-a sarguit si-a urat
lucrurile pacatului, aducandu-si aminte de rusinea cea vesnica ce va sa fie si
de chinuirea cea nesuferita a muncii iadului.
lar eu, pentru patimile
pacatului,in fiecare zi rugandu-ma, nu ma indepartez de dansele, ci raman de-a
pururea nebun,intru obiceiul cel rau. Spre nadejdea de pocainta imi este
asteptarea, furandu-ma cu desarta-i fagaduinta si zicand: ma pocaiesc, in vreme
ce eu niciodata nu ma pocaiesc cu adevarat. Ma pocaiesc numai cu graiul in timp
ce cu lucrurile, mult stau in urma de adevarata pocainta. Deci imi uit firea,
facand cunostinta cu raul si, intaratand pe Domnul, neintrerupt pacatuiesc.
Izvor de pocainta nu am aflat caci cu intarire am facut pacatul, si nu fara de
voie am pacatuit. Si Iuda, vanzatorul, loc de pocainta nu a aflat, caci cu
Domnul fiind, a pacatuit si stia ceea ce facea, fiindca avea cunostinta
Domnului. Deci pentru pacatele noastre,intru cunostinta facute, ce voi astepta
eu, ticalosul?
Si daca cel ce numai gandeste raul intocmai e cu cel ce-a
lucrat, apoi eu ce raspuns voi da pentru nenumaratele multimi, ale faradelegilor
mele? Ham, gandind rasul tatalui sau, lepadat a fost. Cei ce s-au unit, in car
de foc s-au inghitit nimic zicand sau facand. Si cei din vremea lui Ilie,
asemenea au patimit. Si Saul cu gandurile slujirii de idoli numai invoindu-se,
s-a lepadat de Dumnezeu. Si Aristotel, numai sfatuind pentru pacat, a murit. Si
fiii lui Aron, gresind, s-au sfarsit. Si Anania si Safira, cu nebagare de seama
petrecand, vreme de pocainta n-au aflat.
Dar eu cel ce fac intru cunostinta
fapta mea, privesc la invoirea mea si zic ca astept cu credinta hotararea
dreptatii ce mi se cuvine.
Pentru ce ma las amagit de chipul smereniei mele
cand eu sunt eu totul strain de faptele cele bune si cele potrivnice fac
inaintea lui Dumnezeu? Fariseii au suferit mustrare atunci cand Mantuitorul
Hristos le arata pe fata minciuna portului si-a chipului lor !
Iar eu adesea
ma plictisesc de mustrarile cugetului si caut sa mi-l adorm spre a scapa de ele.
Atunci amar este adevarul celor ce cauta sa-l ascunda. Ci eu vin acum, Doamne,
sa-mi descopar chipul si se vor arata viermii, si voi dezveli fata si ochii, si
vor vedea cei de fata fatarnicia mormantului si minciuna faptei mele se va
descoperi si vor privi toti fata mea de fariseu. Caci chiar aici, in lume, ea se
face vazuta, nu numai dincolo in vesnicie, unde o va arde focul.
Tinde-i
mana de ajutor celui ce se tavaleste Doamne! Caci voind a ma scula nu pot,
pentru ca sarcina pacatelor mele s-a ingreunat peste masura si obiceiul cel rau
ma opreste, legandu-ma. Vad si ca intr-o negura umblu, si intru mult intuneric
misc mana mea, si ca un slabanog sunt. Mi se pare ca sunt sarguitor si iata ca
ma plictisesc curand.
Ma rog sa ma izbavesc, si cu toate ca postesc, vad ca
sunt impiedicat de duh vrajmas. Vreau sa ma blagoslovesc mult, dar cu inima nu-L
iubesc pe Dumnezeu.
Cum voi indrazni sa cer iertare pentru pacatele, mele,
cand petrecerea de mai inainte eu nu o uit; sau cum ma voi dezbraca de omul cel
vechi, care se strica, cand poftele amagirii celei vechi nu ma leapada
?
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa indurarile Tale sterge
faradelegile mele.
Gura mea netrebnica striga catre Tine, Stapane, si inima
mea necurata si sufletul meu intru pacate intinat. Auzi-ma pentru bunatatea Ta,
si rugaciunea mea nu o lepada. Caci nu lepezi rugaciunea mea, ci a celor ce nu
se pocaiesc intru adevar. Dar pocainta mea, Doamne, nu este curata! Un ceas ma
pocaiesc si doua Te intarat. Intareste sufletul meu pe piatra pocaintei.
Lumineaza, cu darul Tau, intunericul din mine.
Pleaca-Te, bunule Dumnezeu,
catre plansul inimii mele, dar nu pentru dreptatile mele, caci nu au nici o
bunatate, ci pentru multa si negraita Ta bunatate si pentru indurarile Tale!
Ridica din nou, Doamne madularele mele pe care le-a frant pacatul! Si
lumineaza inima mea pe care a intunecat-o pofta cea rea!
Izbaveste-ma,
Doamne, de tot lucrul cel rau cu care se straduieste sa ma surpe pe mine
potrivnicul. Nu-Ti intoarce fata de la mine.
Sa nu-mi zici mie: " Adevar zic
tie, nu te cunosc pe tine ".
Mantuieste, Doamne, din moarte, sufletul
necajit! Tu, cel ce ai stapanire peste viata si peste moarte! Caci Tu ai zis,
Stapane: " Cere si ti se va da! "
Curata-ma, Doamne, de tot pacatul, mai
inainte de sfarsit. Si daruieste-mi, iubitorule de oameni, in toata viata
aceasta care mi-a mai ramas, sa izvorasc lacrimi din inima spre curatirea
intinaciunii mele celei sufletesti, ca sa pot sterge de aici din datoriile mele
cele multe, macar putine greseli, si sa ma mantui acolo prin acoperamantul
mainii Tale celei atotputernice, atunci cand va tremura tot sufletul de Slava Ta
cea Infricosata.
Asa, Stapane, Fiule al lui Dumnezeu, auzi-Ma si primeste
rugaciunea pacatosului robul Tau !
In dar mantuieste-Ma pe mine cu Darul Tau
!
Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeule esti si Tie slava inaltam,
Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
-
Amin. -
PLANSUL DE MARTI SEARA
Vai mie, in ce fel de
deznadajduim stau, in ce fel de rusine zac ! Nu este omul cel dinlauntru, precum
este cel vazut. Caci macar ca vorbesc despre sfintenie, cugetarea uratelor
patimi este in mine ziua si noaptea. Si macar ca ridic in slavi curatenia prin
graiurile mele, totusi in inima mea, ma gandesc la necuratenie.
Vai mie, ce
fel de judecata imi este gatita ! Pentru ca numai chip de sfintenie am, iar nu
si putere. Cu ce fala ma voi apropia oare eu, care de atatea rautati sunt
vinovat, de Domnul Dumnezeul meu, Cel Ce-mi cunoaste si cele ascunse ale inimii
mele. Ma tem, stand la rugaciune, sa nu se pogoare foc din cer si sa ma arda pe
mine, precum, oarecand, pe cei care in pustie, cu foc de la Dumnezeu, Domnul i-a
ars.
Dar eu ce voi astepta de la cele ale mele, care cu multa si nemasurata
greutate de pacate sunt infasurate?
S-a infocat inima mea, s-a schimbat
gandul meu cel dreptcredincios, s-a intunecat mintea mea. De-a pururea ma intorc
ca un caine in varsatura sa.
Nu este in mine nici o indrazneala catre Cel Ce
cearca inima si rarunchii. Mintea nu-mi este curata si lacrimile imi lipsesc in
rugaciune. Caci daca vreau sa suspin, fata mi se apleaca scufundata in rusine.
Bate-mi, o, Doamne, pieptul care este locas al patimilor si al gandurilor rele
!
Slava Tie, Facatorule de bine al sufletelor si trupurilor noastre. Mari si
multe sunt indurarile Tale peste noi pacatosii, Doamne!
Sa nu ma lepezi pe
mine cu cei ce zic Tie "Doamne, Doamne", dar cu inima nu implinesc voia Ta,
pentru rugaciunile Prea Curatei Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumenezeu. Caci
Tu cunosti, Doamne, patimile cele ascunse intru mine. Tu stii ranile sufletului
meu. Vindeca-ma, Doamne! Imi vei zidi casa sufletului la care se ostenesc toti
ziditorii, caci ma pregatesc catre impotrivirea patimilor. Cand ma apuc de
lupta, insa, atunci reaua mestesugire a dusmanului imi slabeste taria sufletului
prin placeri, si fara sa fie nimeni care sa ma sileasca, ca pe un robit ma trage
catre ele.
Ma sarguiesc sa ma smucesc din vapaia care ma arde si din
neiscusinta, dar, impreuna cu ea ma scufund. Cert pe cel bolnav, in timp ce eu
sunt mai bolnav ca dansul. Doctor al patimilor vreau sa ma fac eu, ticalosul, si
iata ca eu insumi ma dau lor robit. Lumineaza-mi Doamne, ochii inimii ca sa-mi
cunosc multimea patimilor.
Darul Tau sa umbreasca peste mine, Stapane.
Lumineaza-mi mintea cea intunecata, salasluind in mine lumina dumnezeirii ! Caci
Tie nimic nu-Ti este cu neputinta.
Cine nu ma va plange pe mine oare, cand,
pentru o mica placere, focul cel nestins l-am cumparat si de Imparatia cea
vesnica m-am lepadat?
M-am robit patimior, eu ticalosul!
Cu slobozenia
sufletului meu, dobitoc m-am facut. Si nu pot sa caut catre Domnul cel milostiv.
Am ingropat in lene darurile Stapanului, cele de viata purtatoare, si am iubit
mai mult saracia patimilor! Strain m-am facut de faptele cele bune, in tara
departata a rautatii ducandu-ma.
Pe jumatate sunt mort, in viata
fiind.
Plangeti-ma, lucratori infrinati, pe mine, care sunt indaratnic si
indracit cu pacatele si iubitor de dezmierdari! Plangeti-ma, cei miluiti, pe
mine, care L-am amarit pe Cel Ce m-a miluit! Plangeti-ma, cei ce ati iubit cele
bune si ati urat cele rele, pe mine, care am iubit cele rele si am urat cele
bune. Plangeti-ma, cei cu viata imbunatatita, pe mine, cel ce numai cu chipul
sunt imbunatatit, dar cu faptele sunt patimas si nebagator de seama.
Plangeti-ma, cei ce bine ati placut lui Dumnezeu, pe mine, care am placut
oamenilor. Plangeti-ma, cei ce dragostea cea desavirsita catre Dumnezeu si catre
aproapele o aveti, pe mine, care numai cuvintele iubesc, dar cu lucrurile stau
departe de adevarata dragoste. Plangeti-ma, cei ce aveti rabdare, si aduceti
roade prisositoare Bisericii Domnului, pe mine, cel nerabdator si neroditor.
Plangeti-ma cei ce fara de rusine si cu indrazneala va rugati lui Dumnezeu, pe
mine, cel ce ma rusinez a cauta la fata Domnului. Plangeti-ma, cei ce aveti
blandete, pe mine, cel ce sunt strain de blandete. Plangeti-ma, cei smeriti si
curati cu inima, pe mine, cel ingamfat si mandru si necuviincios. Plangeti-ma,
cei ce necastigarea apostolilor ati castigat, pe mine, cel indracit, cel ce cu
materia sunt ingreunat. Piangeti-ma, cei ce aveti in minte pe Judecatorul si
Judecata cea de dupa moarte, pe mine, cel ce marturisesc ca o pomenesc, dar
impotriva ei traiesc. Plangeti-ma, mostenitorii Imparatiei Cerurilor, pe mine,
mostenitorul gheenei focului.
Rugati-va, Sfinti ai lui Dumnezeu, pentru
sufletui meu cel inviforat. Intru ceea ce puteti, Sfinti ai lui Dumnezeu,
ajutati-mi !
Caci stiu ca daca veti ruga pe Iubitorul de oameni, Dumnezeu,
toate se vor ierta noua, pentru noianul bunatatii Sale!
Si precum Dumnezeu
este iubitor de oameni, asa si voi sa nu treceti cu vederea rugaciunea mea, a
pacatosului ! Caci eu n-am indrazneala, din pricina multelor mele pacate rele.
Lucrul vostru este, o, Sfinti ai lui Dumnezeu, a va ruga pentru cei pacatosi !
Iar la Dumnezeu, lucrul este ca pe cei deznadajduiti sa-i miluiasa
Rugati-va
vietii pentru cel mort! Sa trimita Domnul darul Sau si sa opreasca alunecarea
sufletului meu smerit! Stapane al tuturor, primeste rugaciunea pacatosului !
Indulceste sufletul amarat de pacat ! Impartasesc celui insetat din izvorul
vietii si il povatuiesc cand inima ca intr-un lant de fier imi e tinuta. Sa ma
intampine indurarile Tale, Doamne, prin indurarile Sfintilor Tai, inainte de a
ma trage impreuna cu cei ce lucreaza faradelegea ! Acolo se vor descoperi cele
intru intuneric si cele intru lumina, lucrate de mine.
Vai mie, ce fel de
rusine ma va cuprinde, cand ma vor vedea osandit pe mine, care ma socotese acum
fara prihana.
Lucrarea cea duhovniceasca am parasit-o, eu ticalosul, si
patimilor m-am supus. Vai mie suflete, pentru ce innegresti soarele cu negura
patimilor? Pentru ce nu se risipeste negura cand vine de fata raza? Pentru, ce
alegem mai curand stricaciunea decat nestricaciunea? Pentru ce ne framantam
cugetul pe pamant cu patimile?
Haina cea dumnezeiasca am netrebnicit-o, si
nevrednic de Nunta cea imparateasca m-am facut. De bunavoie ne-am daruit
pacatelor vrajmasului si vietii noastre robi ne-am facut.
Ce vei zice,
suflete al meu Judecatorului, in ziua cea infricosata si groaznica ? Am
flamanzit pentru Tine, sau inselat sau gol m-am facut, sau m-am smerit? Te-am
iubit pe Tine cu tot sufletul meu? Cu indrazneala striga suflete, catre Domnul !
Primeste darul Lui, tu, cel ce esti slobod.
Pentru ce tot amani intoarcerea
cand El te cheama? Pentru ce apuci pierzania si nu mantuirea? Pentru ce nu-ti
asculti cugetul cat mai ai inca vreme; pana ce esti domn al gandurilor, pana nu
se osteneste trupul si mintea inca e vie, pana nu va zacea in puterea altora
binele tau, pana ce mai poti prinde inca Darul cu puterea crediniei si nu, cu
indoiala, sa te prazi tu singur.
Pana cand lacrimile tale sunt vestite
intoarcerii, intampina, stai vitejeste impotriva patimilor. Lupta cu tarie, cu
toata puterea, cu ajutorul lui Dumnezeu. arunca-te cu vitejie asupra lui Goliat,
sa nu te apuce mai inainte talharul, sa nu te rapeasca mai inainte ucigasul. Ca
nu cumva slujitorii Imparatiei sa te incuie afara. Se cuvine sa ne temem si cu
toata strajuirea sa ne pazim. Se cade sa nu ne aratam mincinosi ai marturisirii
noastre.
Ca vamesul suspin, ca si curva lacrimez, ca talharul slobod glas, ca
si fiul cel curvar strig catre Tine, Iubitorule de oameni, Hristoase,
Mantuitorul lumii, Lumina cea adevarata. Intareste sufletul meu cel slabit si
robit cu betia dezmierdarilor !
Tamaduieste ranile acestea, precum si
abaterile mintii mele!
Spala-ma cu scumpul Tau Sange pe mine, cel inegrit,
Rascumparator al pacatului ! Acum este vremea bine primita ! Acum este zi de
mantuire. Cu multumirea milei Tale, intoarce-ma, Unule, indelung Rabdatorule! Si
ma slobozeste de toata desfatarea cea dezmierdatoare. Sa nu ma arda cuptorul
patimilor. Ci, cu roua milei Tale sterge sufletul meu!
Vai mie, ca mi-ai
daruit, Doamne, lumina cunostintei si eu o lepad, netrebnicul. De cate daruri ma
mai umpli pe mine pacatosul, Stapane, iar eu ticalosul sunt nemultumit si
nerecunoscator cu voia ! Totdeauna ma indulcesc cu darul Tau, totdeauna ma
intaresc si totdeauna il lepad intru amaraciunea mea si iar ma schimb. Imi aduc
aminte, Prea Bunule, de moarte, de muncile cele vesnice; ci ma tragi pe mine
totdeauna catre viata, sa ma mantuiesc, iar eu in rautatea mea raman de-a
pururi. Pentru aceasta nu voi avea nici im raspuns acolo ! Bat sa mi se deschida
usa milei Tale, Doamne; ingaduie-mi ca rugandu-ma sa-mi dobindesc cererea ! Ca
nu fara rusine caut sa ma miluiesc. Fii indelung rabdator asupra mea,
razvratitul ! Si izbaveste-ma de pacatele care m-au inconjurat, ridica-ma
sanatos din adancul faradelegilor !
Slobozeste-ma pe mine de tot lucrul cel
rau mai inainte de a ma apuca sfarsitul. Caci in Iad cine se va marturisi Tie?
Albeste-mi vestmantul cel intinat mai inainte de a veni porunca cea infricosata
si a ma lua nepregatit si nerusinat. Izbaveste-mi sufletul necajit din gura
leului si miluieste-l pe dansul cu darul si indurarile Tale.
Pentru
rugaciunile Prea Curatei Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu si ale
tuturor Sfintilor, ca binecuvantat esti in vecii vecilor
- Amin.
-
PLANSUL DE MIERCURI SEARA
Dorul de-a grai catre
Tine, Doamne, ma sileste sa-Ti vorbesc, dar nevrednicia si pacatosena mea imi
poruncesc sa tac. Durerile si necazurile vietii ma indeamna sa cuvantez, dar
faradelegile trecutului imi spun sa fiu mort. Sufletul meu geme din adancuri si
ochii mei lacrimi poftesc. Gresit-ai, suflete !
Pocaieste-te ! Caci iata,
zilele noastre ca umbra trec si infricosate si groaznice locuri va sa treci,
sufletul meu! Nu intarzia multa vreme amanand zi de zi intoarcerea ta la Domnul
!
Umileste-te, sufletul meu, de toate bunatatile cate le-ai luat de la Domnul
si nu le-ai pazit. Umileste-te pentru toate cate ai lucrat si Dumnezeu indelung
a rabdat pentru tine ca nu intru intunericul cel mai dinafara sa te dai inaintea
infricosatului Divan al lui Hristos. Vai mie, pacatosului, ca am intinat si de-a
pururi intarzii curatenia inimii mele din pricina trandavirii.
Indrazneala
inimi mele a fost rusinata adanc de lene si de fatarnicie, iar pofta cea rea, ca
un stapan robului, imi porunceste. Si eu, intocmai ca un prunc, cu frica o
ascult. Ma rataceste si ma pierde pe mine, iara eu ma bucur.
Vai mie, Doamne,
caci Darul Tau ma trage pe mine la viata iara eu, mai vartos, spre moarte ma
trag.
Dimpotriva si-ntocmai cu ingerii, Te sirguiesti ca sa ma faci!
Iar
eu, intru rautate, pe mine ma micsorez . Inmultitu-s-au pacatele mele, si de-a
pururea se inmultesc si nu este margine intru multimea lor. Si cine va plange
pentru mine? Numai Tu singur, Mantuitorule, de-a Ta bunatate indemnat fiind,
cauti spre mine, cel necajit. O, cum Te voi ruga pe Tine, Stapane, cind gura
mi-am umplut-o cu ocari? Sau cum Te voi iubi cand sunt plin de patimi ? Sau cum
va salaslui in mine adevarul cand eu cu minciuna pe mine m-am ocarat? Sau cum Te
voi chema pe Tine, cand poruncile Tale nu le-am pazit ? Caci dupa ce-am luat
cunostinta adevarului m-am facut rapitor, prigonitor, rau sfatuitor, aspru si cu
cugetele asupra aproapelui aruncandu-ma. Nemilostiv spre saraci, manios, lenes
si de haina stralucitoare iubitor. Si inca si acum ma aflu intru ganduri
intinate, intru intaratati, intru iubire de placere, intru slava desarta, intru
mandrie, intru voirea cea rea, intru prigonire, intru manie.
Nimic fiind, ma
socotesc pe sine-mi ca sunt ceva. Mintind, de-a pururea impotriva celor
mincinosi strig. Intind biserica trupului meu cu ganduri si cu fapte curvesti,
impotriva curvarilor propovaduiesc. Judec pe cei ce gresesc, insumi de greseli
fiind plin. Judec pe deosebitori si furi, insumi fiind fur si deosebitor.
Luminat oamenilor vreau sa ma arat, inauntrul sufletului fiind necurat. In
biserica si la masa in fata vreau sa stau. Femeilor vreau sa ma arat vesel si
inaintea strainilor ma inalt. Si intre ai mei, cuminte si intelept, iar intre
cei intelepti, desavirsit ma socotesc. Si catre cei credinciosi numai intelept
ma am pe sine-mi, iar pe cei fara de minte si neinvatati, ca pe niste dobitoace
ii defaim. Cand sunt vrednic de ocara, ma mandresc. Cand gandesc sa fiu cinstit,
ma dispretuiesc. Daca mi se cere sa fiu drept, ma razvratesc. Iar cand cele
adevarate mi se spun, urasc. Mustrat fiind de fratele meu, ma manii. Iar voind
sa ma impotrivesc ispitei, obosesc. Nu voi a cinsti pe cel vrednic si nevrednic
fiind, cinste cer. Nu voiesc a ma osteni. Daca nu-mi slujeste cineva, ma manii
pe el. Nu vreau a merge cu cei ce lucreaza. Si daca nu ma lauda pe mine cineva,
il graiesc de rau. Cand il vad pe fratele meu in nevoi, nu-l cunosc, iar cand e
sanatos si-n cinste, il vizitez. Pe cei mai mari ca mine ii defaim, iar pe cei
mai mici ii trec cu vederea. Cand izbutesc sa ma stapanesc de la vreo fapta rea,
ma trufesc. Daci voi ispravi, postul si privegherea, cu nesupunere si cu graire
de rau, ca intr-o cursa ma prind. Iar cand intru rugaciune stau si staruiesc, nu
iert. Cand face cineva o fapta buna, nu o vad. Dar e destul cu o mica fapta sa
greseasca si-l mustru. Pe toate cele frumoase ale oamenilor le nesocotesc, insa
de faptele cele desarte ale lor, ma las robit
Pe dinafara ma arat smerit si
bland, dar pe dinlauntru sunt mandru si neindurat. Cu pareraa sunt ca si cum
n-as dori nimic, dar in fundul inimii sunt bolnav de dragoste de argint. Si ce
sa mai vorbesc despre chipul in care imi folosesc vremea, caci numai cu parerea
m-am lepadat de lume, pe cand inlauntrul cugetului, eu lumii vorbesc. Barfirile
cele din adunari, cercetarile, gandurile ascunse ale oamenilor, pomenirile cele
desarte, vorbirile cele fara de folos de la mese, nesatiul darurilor si al
luarilor, certurile cele pierzatoare, iata lucrurile pe care le fac cu cugetul
meu.
Aceasta este viata mea. Acesta este cugetul cu care ma lupt impotriva
mantuirii mele. Si trufia, si slava desarta a mea nu ma lasa sa-mi privesc
ranile ca sa ma vindec. Acestea sunt vitejiile mele. Aceasta e oastea de pacate
cu care vrajmasul ma cuprinde. Si intru acestea aflandu-ma si ramanand eu,
ticalosul, cu slava sfinteniei caut sa ma infasor.
Petrecand in pacate, vreau
sa fiu socotit un drept. Si ce raspuns pot sa dau pentru toate astea? Ca
diavolul este cel care m-a sfatuit. Dar nici lui Adam un astfel de raspuns nu
i-a folosit. Sau poate vreau sa ma indreptatesc cu ispita lui Cain? Dar nici el
n-a scapat de-a Domnului dreapta hotarare. Ce raspuns voi da eu cand ma va
judeca Dumnezeu?
Nu este nici un raspuns pentru lenevirea mea. Ma tem sa nu
fiu si eu dintre aceia pe care i-a zugravit Pavel drept vase ale urgiei pe care
diavolul le cere in stapanire, pe care, pentru nebagare de seama, in patimi si
in necinste i-a lasat Dumnezeu. O, cat imi este de frica sa nu cada o astfel de
hotarare asupra mea !
Doamne, Tu mie, pacatosului, mi-ai pus pocainta. Si
pururea vrei sa ma mantuiesti pe mine, nevrednicul. Inviaza, Datatorule de
viata, sufletul meu cel omorat cu pacatele. Spala-mi orbirea cea invechita a
ticaloasei mele inimi. Si plangi ! Caci cu adevarata lepadare de lume inca nu
m-am lepadat si de lanturile trufiei mele inca nu m-am scuturat. Din postul cel
adevarat al Bisericii n-am gustat. Si cu slava cea inselatoare a lumii sunt
infasurat. Pragurile facerilor de bine nu le-am trecut si bucuriile cele
adevarate ale dragostei nu le-am cunoscut. La indrazneala facerilor de bine n-am
pasit. Iar pentru greselile lui, pe fratele meu l-am osandit. La lumina
cunoasterii adevarului n-am ajuns, dar pe altii despre mantuire vreau sa-i
invat. Toate Ti le-a dat Tie Prea Bunul Dumnezeu, o suflete: cunostina,
pricepere, intelepciune. Cunoaste-ti folosul ! Cum te socotesti a da lumini
aproapelui, intunecat fiind? Fa-te tie doctor, o suflete! Suspina ! Lacrimeaza !
Si spala-ti prin post cuviincios necuratia pacatelor!
Dumnezeule Cel prea bun
si inalt, Care singur ai, Stapane, stapanire peste viata si moarte,
daruieste-mi, mie pacatosului, in ceasul acela infricosat al venirii Tale,
indurarile Tale cele multe, ca sa nu fiu parat acolo, inaintea strasnicului Tau
Divan, si sa nu fiu de ocara inaintea privitorilor : ingeri, arhangheli,
prooroci, apostoli, patriarhi, ucenici, pustnici si drepti. Mantuitorul meu,
pedepseste-ma aici, unde de dulceata pacatului m-am indulcit, ca un parinte bun
si iubitor de fii. Si acolo iarta-mi, ca un Dumnezeu ceresc, singur si fara de
pacat. Caci tot pacatul eu, ticalosul, l-am lucrat. Si daca pornesc sa ma
pocaiesc, nu am lacrimi.
Vai mie ! Cu ce ochi voi mai vedea eu, pacatosul si
trandavut strasnicul Tau Divan pe care, Doamne, sezand, ma vei vadi pe
mine.
Te stiu Judecator infricosat intru Slava dumnezeirii, vrand sa ma
mustri pe mine. Toata viata mea, vrednicul de jale, cu inversunare am cheltuit-o
totdeauna si in noroiul dezmierdariior m-am tavalit. Toate greseliie ascunse in
adancul sufletului meu, Tu singur le cunosti, Ziditorul meu!
Nimenea nu este
ca mine, un locas al pacatului. Nimenea asa ca mine n-a intaratat bunatatea Ta,
Stapane, pornirile rautatii intru toate urmand. Dar pentru ca esti adanc fara de
fund al tuturor milelor, arde adancul pacatelor mele ! Si sa nu-mi rasplatesti
mie cu rasplatiri vrednice de cele ce-am lucrat. Sa nu ma osandesti ln vapaia
gheenei, caci nesuferita este urgia Ta, Doamne.
Caci cine va putea suferi
oare, ingrozirea ei? Pentru ca focul nu se stinge si viermele nu doarme. Teme-te
de ingrozirea iadului, o suflete al meu! Leapada somnul cel greu al lenevirii si
dormirea cea pierzatoare a trandavirii. Aproape este sfarsitul ! Langa usa,
Judecata. Oare ce ne va intampina dupa ce se va desparti sufletul de trup ?
Adunati-va impreuna cu mine, Cuviosi si Drepti, cei ce cu nevointa cea buna
v-ati nevoit si ca pe un mort plangeti-ma sau ca pe un jumatate viu si jumatate
mort indurati-va, fiindca eu sunt plin de rusine si nu am indrazneala pentru
pacatele facute de mine intru cunostinta. Varsati peste mine mila voastra ca pe
o tainica lucrare a milostivului Dumnezeu, Mantuitorul nostru.
Rugati-va Lui
ca in dar sa ma intoarca si nu nevrednic sa ma aflu in ceasul venirii Lui. Si sa
nu aud nicidecum acea infricosata hotarare: " Du-te de la mine, blestematule,
lucrator al nedreptatii, caci nu te cunosc !". De aceea, Te rog pe Tine, Lumina
cea adevarata, Nastere binecuvantata din Sfantul Tau Parinte, Chipul Ipostasului
Lui, Cel ce sezi de-a dreapta Slavei Lui necuprinse, Fiu al lui Dumnezeu prea
dulce, Hristoase al meu!
Sa nu ma lepezi pe mine cel urat. Caci mult se
veseleste vrajmasul meu cand vede ca deznadajduiesc din pricina rautatii si se
bucura cind in deznadejde ma dau lui orbit. Tu, cu milostivirea Ta, rusineaza
nadejdea lui si ma smulge din dintii si din lanturile lucrarii lui, care, cu
mult mestesug, a tabarit Doamne, asupra mea.
Daruieste-mi lumina launtrica ca
sa cunosc deplin mestesugurile lui. Caci nenumarate sunt alunecarile pe care mi
le pune inainte: semintele, vatamarile, multa castigare, trufia, placerile cele
trupesti, teama de post, fuga de rugaciune, lene si odihna multa pentru
zburdalniciile trupului. Pe cat se sarguieste ca sa ma piarda pe mine, de atita
ma lenevesc pentru a ma mantui. Si pe cat acela ma pandeste si ma vaneaza, pe
atat eu nu ma bag in seama si ma las prins.
Ia aminte, suflete ! Grijeste-te
si nu dormi ! Nu lua aminte la greselile altora, ci mai vartos cerceteaza-ti
greselile tale. Nu umbla sa scoti paiul din ochiul fratelui si al aproapelui, ci
osteneste-te zi si noapte, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa-ti scoti barna din ochii
tai. Sarguieste-te ! Apuca a te judeca inainte de Hristos, Cel Ce pentru tine
s-a rastignit cu trupul pe cruce, caci de nu ne vom judeca aici cu asprime pe
noi insine, cum vom putea scapa dincolo de judecata cea groaznica si de osanda
lui Dumnezeu?
Indura-Te spre Mine, Doamne pentru milostivirea Ta ! Si ma
mantuieste pe mine pentru bunatatea Ta, cu solirile Prea Curatei noastre
Stapane, de Dumnezeu Nascatoare, si ale tuturor Sfintilor Tai. Ca binecuvintat
esti in vecii vecilor .
- Amin. -
PLANSUL DE JOI SEARA
Iata, iarasi cad la usa
Stapanului meu cu cucernicie, inchipuindu-ma si strigand cu frica. De folos ii
este robului a nu fugi de mainile stapanului sau dupa ce-a gresit lui ci mai
vartos a starui langa dansul. Auzi, Stapane, suspinul meu si, primeste graiul
cererii mele pe care il aduc eu, pacatosul, cu cucernicie.
Varsa peste mine,
ticalosul, macar o picatura din nesfarsitul noian al indurarii Tale, ca sa am
putina osardie spre a ma indrepta pe sine-mi. Caci daca nu vei da lumina Darului
Tau sufletului meu, nu voi mai putea sa-mi cunosc pacatosenia.
Vai mie, caci
apucand inainte, pacatul a aflat loc de odihna intru inima mea si ma innegreste
si ma cufunda, silindu-ma pururea a-L intarata pe Domnul Dumnezeu.
O, vai
mie, ticalosul ! Cum nu ma infranez eu de focul cel nestins si cum nu ma
cutremur, eu de muncile cele vesnice !
Caci iata: a pus lege in mine si fara
intrerupere ma trage intru pierzare. Caci macar ca ma mustru adesea si pacatele
nu incetez sa le marturisesc, totusi raman cu sufletul intru cele
rele.
Vazand nu vad, fiindca pacatuiesc. Nu ma ostenesc cu sufletul ca, in
adevar, sa ma indrept, ci, zi cu zi si fara intrerupere, pocainta mea o
prihanesc. Rob sunt pacatului, si nevrand fac raul, ca un ostasit de pacat, lui
ma supun. Si putand a fugi de el, m-am facut birnic lui, fiindca l-am lasat sa
ajunga imparat in mine.
Platesc leafa trupului ingrijindu-mi patimile. Si
macar ca-mi dau seama ca ii sunt rob, cand mi se porunceste de catre el ascult
fara intarziere, fug de mania ce va sa fie, dar ca un caine legat in fier ma
supun in graba celui ce-mi porunceste. Urasc adica pacatui, fug de faradelege,
dar raman in patima, caci sunt robit. Ca un siroi curg asupra mea patimile, ca o
fantana adinca . se aduna in mine indemnurile lor. Inlauntrul cugetului de multa
vreme le-am unit cu mine si nu imi vine sa primesc despartire de ele. Ma
sarguiesc sa-mi schimb vrerea, dar iata ca-mi sta impotriva asezarea cea dintii
a patimilor mele. Imi ajuta necontenit sa ma imbogatesc in patimi si datoria cea
veche nu-mi ingaduie sa o platesc. Vreau sa-i dau inapoi si el imi mai adauga.
Si oricat ma-s sili ca sa platesc dintr-ansa, el adauga necontenit tot altele,
ca sa-mi arate intruna ca din a lui platesc. Si vazind el ca necurmarea datoriei
ma pleaca pe mine sa fiu ticalos, aseaza in mine zilnic pofte noi si ma face sa
uit patimile, ca sa nu le marturisesc. Ma intimpina cu patimi straine, si
implinindu-le pe acestea, le uit pe cele ce au venit asupra-mi si necontenit
descopar ca sunt dator.
Alerg la patimi ca la niste prieteni si,
imprumutandu-ma de la dansele, le am ca niste stapani. Si cele pe care cu putin
inainte ma sarguiau ca sa ma izbavesc, iata ca acum ma fac, printr-insele, rob
desavarsit vandut.
Ma chinuiesc sa tai si sa rup legaturile lor si iata ca
patimi noi ma cuprind si ma tin. Ma lupt si ma ostenesc sa scap intru totul de
stapanirea lor si la apropierea de lupta ma simt si ma descopar un ecou al
lor.
O, cumplita stapanire in mine a legaturilor pacatului ! O, stapanire a
raului, a vicleanului balaur. Ma zbat sa scap de el si mai mult ma prinde, ba
inca si mintea mi-am vandut-o pacatului. De somn ma las cuprins, cand vreau sa
lupt. Nici macar sa ma rog nu-mi ingaduie vrajmasul, ci ca intr-o funie de arama
imi tine legata mintea si voind sa fug, nu lasa legatura. Intemeind pacatul, tot
mai adanc in mine trage zavorul puternic pe usa cunostiiniei. Si pentru ca nu
cumva sa se uneasa cu Dumnezeu, aseaza drept paznic la usa duhul rau . El
mi-aduce mereu inainte tot felul de ganduri proaste, si ma pleaca sa cred ca nu
e judecata pentru dansele, pentru ca nimeni nu le tine minte. Iar eu pun inainte
oglinda cugetului si stiu ca deasupra mea este spanzurata osanda. Cu aceasta ma
tine pe mine, cu aceasta ma leaga, cu aceasta ma vinde si ma cumpara, cu aceasta
imi porunceste sa ma supun, dupa cum zice apostolul: " Iar omul cel trupesc
vandut pacatului " (Romani). Caci pacatul, in trupul meu fiind, imi stapaneste
mintea si sufletul, din pricina trupului pe care il unelteste si-l necajeste
mereu si-l impileaza. Nici a fugi nu poate, nici sa ma ajute. Vai mie, mort sunt
eu, cel vinovat ! Si. orb, cel ce vad ! Ca un caine m-am facut eu, omul. Si eu,
cel ce gandesc, m-am pogorat in rand cu necuvantatorele.
Miluieste-te pe
sine-ti, o, suflete al meu ! Sarguieste-te, inainte de despartire, sa nu ne
incuiem afara impreuna cu fecioarele cele nebune ! Caci nu le e cu putinta a
mosteni viata celor morti in pacat. Si nici a castiga cununa alergarii celei
bune, celor ce au dormitat.
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa marea Ta mila si,
dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Caci daca ma vei ajuta
sa ma izbavesc din ticaloasa robie a patimilor, atunci numai voi putea sa Te
slavesc ca pe Dumnezeul meu. Si daca numai Tu vei vrea, ma vei mantui! Si numai
daca ma vei binecuvinta Tu, ma voi izbavi.
O, Doamne Dumnezeule! Cred ca poti
toate acestea si nu deznadajduiesc. Stiu ca dupa multimea indurarilor Tale, vei
curati multimea pacatelor mele. Stiu ca pe toti i-ai miluit si-i miluiesti pe
cei ce se intorc catre Tine din toata inima ! Marturisesc ca si eu m-am indulcit
de Darul Tau, am pacatuit ca nimeni altul. Tu, cel ce pe morti i-ai sculat,
ridica-ma pe mine, cel ce sunt mort cu pacatul.
Tu, cel ce pe orbi i-ai
tamaduit, lumineaza si ochii cei intunecati ai inimii melei Tu, cel care din
gura sarpelui pe Adam l-ai izbavit, trage-ma si scoate-ma si pe mine din noianui
faradelegilor mele.
Caci oaia Ta sunt si mancat de leu m-am facut cu
pacatele, dar fiu ma voi face, daca ma voi tamadui cu darul Tau.
Lepadat m-am
facut ca un lepros, dar Tu, daca vei voi, sa ma curati ! Stiu, vai, ca intru
cunstinta am pacatuit ! Tu, Doamne, pe Zaheu l-ai miluit ca pe un vrednic.
Miluieste-mi si pe mine care sunt netrebnic! Lup, era Pavel oarecand, gonind
oile Tale. Fiara era rupand oile Tale, dar pastor l-ai facut cu darul Tau,
tamaduind si grijind oile Tale. Stiu ca el intru necunostinia a pacatuit. Dar pe
mine. Doamne, cela ce cu cunostinta am gresit, miluieste-ma cu darul Tau cel
covarsitor ! Vai mie ! Ma sfiesc de cei ce acum se sfiesc de mine, ca nu cumva
sa ma rusinez de dansii pentru pacatele mele cele ascunse! Ma rusinez de cei ce
m-au nascut pe mine. Ca vaduva din Evanghelie, care suparand pe Judecatorul cu
staruinta ei si-a dovedit cererea, vreau sa ma fac. Si ca prietenul cel
indraznet vreau sa ma arat catre Tine, prea bunule si singurul Stapan, ca sa
intorci sufletul meu cel ce in pacat s-a robit. Acela paine a cerut spre
mangaiere, iar eu dezlegarea sufletului de osteneala cer. Acela hrana trupeasca
a cerut, iar eu chemarea inapoi a sufletului cersesc. Asculta, ca un bun si prea
bun, glasul plangerii si al lacrimilor mele si intoarce-ma ca sa fac rod bun de
pocainta.
Racoreste-mi arsita constiintei mele, innoindu-ma pe mine cel
invechit cu patimile pacatului, ca, de robia acestora dupa ce ma voi izbavi, sa
rasuflu cu usurare vazduhul slobozeniei mele si cu bucurie si veselie sa slavesc
bunatatea Ta !
Stiu, o Stapane, ca milostiv esti, Doamne, si voiesti ca sa ma
schimbi. Astepti cu nespusa bucurie si bunatate rodul voirii mele. Si gata esti
ca sa ma miluiesti o, nemarginit de bunule Doamne ! Dar vrei sa vezi asezamantul
meu. Caci miluind, voiesti sa ma inveti. Si iertandu-ma, voiesti sa ma castigi
partas al imparatiei Tale.
Vai de simtirea mea ! Vai de ticalosia mea ! O,
grasul si pamantescul suflet ! O, inima razvratita ! O, gura. plina de
amaraciune ! O, gitlej, mormant deschis ! Pentru ce nu-ti aduci aminte o,
suflete, de calea netrecuta a despartirii tale? Pentru ce nu te gandesti catre
calatoria aceea? Pentru ce iti tragi asupra-ti pedepsele cele vesnice? Ce faci
o, suflete, petrecand ca un animal fara de pricepere ?
Vai, mie cum aleg
intunericul mai mult decit lumina!
Cum pe placerea care astazi este, dar
maine nu mai e, o iubesc mai mult decat bunatatile cele vesnice si
negraite.
Vai mie, cum voiesc, decit podoaba aceea in chipul soarelui, mai
mult pe cea intunecata si innegrita s-o imbrac.
Cum, decat imparatia
Cerurilor, mai mult cinstesc locuinia cea intunecata si innegrita a iadului eu,
pacatosul, singur si intru cunostinta voind sa ma ranesc.
Vino-ti in fire,
suflete ! Teme-te de Dumnezeu! Slujeste-L ! Slujeste-I intru toate faptele bune,
ca sa nu primesti din mana Lui indoite pedepse. Iubeste pe Dumnezeul tau si
umbla in calea Lui cu dreapta credinta. Intelege o, suflete, ca veacul acesta se
aseamana locului de lupta al balaurului... Balaurul cel tare, negresit se
nevoieste sa biruiasca. El se surpa si e batjocorit de unii care vedem ca se
incununeaza prin inselarea lui. Altii prin amaraciunea pricinuita de el, veselia
vesnica o dobandesc, altii, prin placerea lor, amaraciunea vietii vesnice vedem
ca o afla. Unii, prin lepadarea de sine, pe diavol il biruiesc. Iar pe altii,
care se infasoara in sine, cu inlesnire el ii biruieste. Celor ce iubesc pe
Dumnezeu din tot sufletul lor, razboiul cu diavolul li se pare usor. Dar celor
ce iubesc lumea, razboiul greu si nesuferit le este.
Intelege, suflete
ticaloase, ca bucuria veacului acesta si desfatarea si odihna lui, pline de
scarbe si amaraciune sunt. Iar necazurile si rastignirile luptei bucurie
negraita si viata vesnica pricinuiesc.
Intoarce-te, o, suflete ! Nevoieste-te
intru liniste! Ca ceasul mortii si al despartirii sa nu te prinda nepregatit.
Intelege o, suflet al meu, care iti este chemarea. Cum iti este priceperea, cum
mergi, pentru cine si pana cand? Toti la sfarsitul lucrurilor celor pamantesti
au sosit, deci sfarsitul va sosi si la a ta neingrijire.
Intoarce-te o,
suflete, la Domnul ! Intoarce-te cat mai ai timp !
Incredinteaza-ti viata cu
hotarare in mamile lui Dumnezeu !
Lucreaza cu El si pentru El ! Si
pregateste-te ca sa intri in a Lui slava atunci cand, din indurare, va binevoi
sa te cheme la El, caruia i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea,
acum si pururea si in vecii vecilor
- Amin -
PLANSUL DE VINERI SEARA
Sufletul meu necajit se
apropie de Tine, Sfinte Stapane! Cu lacrimi iti vorbeste Tie despre vrajmasul
cel pierzator. Si cu smerenie cade inaintea Ta, rugandu-se din pricina
potrivnicului care-l necajeste.
Deci, de vreme ce vine la Tine, auzi-l pe el
degraba! Si alergand la Tine cu dorire, cerceteaza-l cu sarguinta ! Daca il vei
trece cu vederea, el necajit fiind; va pieri. Iar daca pentru indurarile Tale il
vei auzi si-l vei cerceta, se va afla. Daca vei cauta spre el se va mantui. Daca
il vei auzi, va prinde putere. Sa nu-l treci cu vederea pe el ca sa nu- apuce
vrajmasul. Sa nu pomenesti intaratarile mele cele prea rele cu care am intaratat
Darul Tau, Stapane, milostive. Sa nu-mi rasplatesti dupa toate faptele mele. Ci
mai vartos daruieste mie, pacatosului, putina vreme spre a afla pocainta
adevarata, Iubitorule de oameni, Bunule. A suferit Darul Tau o multime de
nelegiuiri ale tineretilor mele, ca acum sa sufere si lepadarea, intaratarea si
indrazneala mea.
Nu pot sa uit, o, Doamne, ca Tu insuti Te-ai jurat asupra-Ti
ca nu voiesti moartea pacatosului, ci mai vartos sa se pocaiasea de pacatele lui
prin indurarile Tale. Darul Tau, Stapane, Iubitorule de suflete, totdeauna
biruieste cu indurarile si milostivirile Tale.
Miluieste si mantuieste pe cei
ce Te doresc! Si iarasi, indurarile Tale, pretutindeni propovaduiesc prin
Evanghelii, prin Apostoli si prin toate scripturile Sfintilor Parinti si
Dascali. Stiind pilda curvarului, a lui Zaheu, a Canaainencei, a celei ce-i
curgea sangele, a slabanogului, a orbului, a fiicei lui Iair si-a tuturor celor
mai inainte scrisi, venind la Tine, ma rog: deschide-mi usa milostivirilor Tale
si primeste-ma si pe mine ! Indulceste-mi mintea, ca de multe ori cad intru
faradelegile mele cele dintai zacand ca in noroi in gandurile cele intinate. Si
vrand sa se coboare Darul Tau in mintea mea, afla mirosul urat, respingator, al
gandurilor mele cele intinate. Indata se indeparteaza de mine, neafland o inima
pregatita in care sa poata indrepta si sa slujeasca.
Spala-mi, Doamne, inima
cu a Ta apa prea luminoasa ca sa-mi vin in simtire!
O, bunatatea si iubirea
de oameni a lui Dumnezeu ! Cum doresti sa indemni pe toti oamenii sa se
mantuiasca !
Cruta, Doamne, pe netrebnicul tau rob. Cruta milostive Hristoase
Mantuitorule, zidirea Ta. Caci daca Tu, Doamne, nu ma vei inlelepti pe mine
ticalosul si nu-mi vei da lumina inimii, nu voi putea, din cauza rautatii, sa-mi
inteleg lenevirea si pierzania. Cata vreme sunt robit de amarul vrajmas care ma
necajeste, voi striga cu lacrimi, ziua si noaptea catre bunatatea Ta :
izbaveste-ma pe mine din cursele lui, care in fiecare ceas, cu ginduri
desfranate si cu fel de fel de placeri, imi necajeste sufletul.
Puterea Ta,
Hristoase, care a certat valurile marii, sa-l certe si pe el si sa-l goneasca de
la mine, netrebnicul robul Tau.
Trimite-mi, Stapine, degraba Darul Tau, sa
alunge de la mine pe balaurul cel mare impreuna cu toate gandurile grozave si
rele. Fiindca strapunsaturile sagetilor lui s-au facut putreziciuni intru inima
mea. Si eu in tot chipul le ascund intru a mea nebunie.
Doctorul cel bun
striga catre mine. El plati nu ia, sange nu varsa, dar lenevirea mea nu-mi da
voie sa ma duc la El. Vine El sa ma tamaduiasca si ma afla mancandu-mi ranile.
Dupa ce le-am mancat, ma caiesc, insa cainta mea nu e adevamta.
Izvor al
tuturor tamaduirilor si Parinte al indurarilor Tu esti, prea bunule si milostive
Dumnezeule, Cel ce daruiesti de-a pururi cele bune celor care cer de la Tine.
Caci eu insumi am cerut adesea nenumaratele Tale vindecari si darurile cele bune
pe care mi le-ai daruit zi de zi. Nemasurata este adancirea milostivirii Tale
care vindeca pe toti care vin la Tine.
Pentru aceasta fara de sfiala rog
bunatatea Ta, mult suferitorule de rau, Doamne, sa vina iar peste mine Darul
Tau, sa-mi adune mintea si sa-mi vindece ranile cele grele. Caci iata, invaluiri
si griji vremelnice ma tulbura si ma fac sa nu ma mai ingrijesc de bunatatile
Tale cele vesnice. Fii indelung rabdator asupra mea ! Nici cerul, nici pamantul,
nu vor putea sa-ti multumeasca dupa vrednicie pentru tamaduirile pe care Tu le
reversi asupra noastra. Caci cu ce cinste vrednica vor putea oare sa Te
rasplateasca? Prin lacrimi le daruiesti si prin plans le inmultesti, Tu; in
mijlocul nostru. O, putere a lacrimilor !
Daruieste-mi, Doamne, mie,
nevrednicului, lacrimi de pocainta ca sa-mi spal pacatele si sa-mi luminez
inima, sa-mi sterg datoriille cele multe prin putine lacrimi. O, de-as putea
sa-mi spal zapisul pacatelor cu lacrimile mele, sa sting cu ele focul ochillor
mei ce arde pentru mine in adancurile iadului. Caci cei care pling aici se vor
izbavi de plansurile vesnice.
Dar eu cum stau Doamne? Imi adun necontenit
gandurile de pretutindeni, si inca nu m-am slobozit de lucrarile duhurilorcelor
rele ce vor sa ma opresc in vazduh din pricina lor. Si inca nu mi-am cunoscut
multimea nemarginita a pacatelor mele. Caci cele ce ma cufunda in pacat, rodesc
inca in sarmanul meu trup.
O, pana cand eu, ticalosul, ma voi imbata fara de
vin de-ale mele pacate? Ca un rob rau, asa-mi bantuiesc si-mi vrajmasesc eu
singur mantuirea. Ca si cum altii ar trebui sa vina si sa ia asupra lor
ostenelile mele. O, cum nu priveghez si cum totdeauna intarat indelung rabdarea
Ta, Doamne ! Inaintea ochilor pururea am amaraiciunea mea. Si Tu toate le rabzi
indelung, pentru bunatatea Ta, Doamne. Daruieste-mi doctorie de intoarcere ca sa
ma vindece de amaraciunile mele.
Ajuta-ma, Doamne, sa ma pot infrana.
Daruieste-mi umilinta inimii ca sa-mi petrec in pocainta toate zilele vietii
mele.
Lumineaza ochii cei intunecati ai inimii mele, ca sa vin cu osardie sa
lucrez in Biserica Ta. Caci mi-am pierdut vremea vietii in pacate si
desertaciune. Ceasul al unsprezecelea a sunat pentru mine, o suflete!
Carmuieste-mi, Doamne, corabia vietii mele ! Si daruieste-mi din plin, o Doamne,
pricepere si intelepciune ca sa-mi calauzesc calatoria vietii. Caci ceasul
despartirii a venit, o suflete, pentru mine.
Si foarte m-am infricosat
intelegandu-mi saracia. In loc sa ma bucur, eu mai vartos m-am infricosat.
Infricosata cu adevarat este, o suflete, sosirea ceasului mortii pentru cei
pacatosi, trandavi si pentru cei ce nu se sarguiesc sa petreaca in curatenie
viata aceasta vremelnica. Doar lucratorii cu rugaciune si cu post se pot bucura
in ceasul de despartire. Caci vad inaintea ochilor osteneala cea mare a
pustnicilor: privegherile, ajunarile, metaniile, rugaciunile, lacrimile; si
sufletul lor salta vrand sa piece din casa trupului, la loc de odihna. Pe cand
pacatosului ii este scarba de vremea despartirii, el vede inaintea ochilor lenea
sa si tradavia. Insa nu i se mai da voie sa graiasca ceva, in stradania lui de
implinire a poruncii, dupa cainta ce este atunci in inima lui. Inima lui s-a
impietrit de atata lenevire si nu mai e in stare sa se intoarca in clipa
aceea.
Vai mie, suflete ! Pentru ce nu te ingrijesti de viata ta?. Pentru ce
te risipesti atata in lumea care te inconjoara? Fara de veste se va face
chemarea ta si ce vei face acolo, daca aici nu lucrezi nimic? Inaintea Divanului
Judecatorului celui infricosat ce vei raspunde?
O, cum te fura vrajmasul si
tu nu pricepi! Cum te jefuieste pe tine de bogatia cea cereasca si tu nu
cunosti, mandrule si risipitorule!
Indelung rabdatorule, Fiu al lui Dumnezeu,
bunule, milostivule si prea blandule Hristoase, sprijineste-ma ! Daruieste-mi,
Mantuitorule, cugetare statornica la viata ce va sa fie ca sa indeplinesc bine
voia Ta. Macar la batranete fa-ma, Doamne, ajutor si impreuna lucrator al
Darului Tau ! O, cum oare voi putea sa stau inaintea infricosatului Tau Scaun
eu, risipitorul ? Cum ma voi afla eu, nerabdatorul si cel fara de roada,
impreuna cu cei desavarsiti; cu cei ce au adus roada in voia Bisericii Tale.
intru ce fel de osanda voi fi aruncat eu, Doamne, atunci cand sfintii se vor
cunoaste unii pe altii intru camarile cele ceresti? Cind voi vedea pe Cuviosi,
pe Drepti pe imparati, intru lumina neinserata pe veci ducandu-se? lar pacatosii
cei rai, mandri si trufasi, cei ce-au benchetuit fara de grija, mergand sa arda
in focul nestins.
O, suflete nepricepute, o suflete fara simtire, care ti-ai
urat viata cea vesnica! Pana cand obiceiul cel rau, cu pofte blestemate, te va
robi pe tine? Oare nadajduiesti, in levenirea ta, ca intarzie de-a veni
sfarsitul tau? Nu ! Caci va veni la tine ca un fulger ! Atunci cand nu te
astepti, il vei auzi cum te striga sa-ti platesti vama. Privegheaza, o, suflete,
cu lacrimi rugandu-te !
Striga din toata inima spre a te gasi intors spre
rugaciune in ceasul despartirii, al mortii tale, pentru rugaciunile Prea Curatei
Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, si ale
tuturor Sfintilor Tai ca bine esti cuvantat in vecii vecilor
- Amin
-
PLANSUL DE SAMBATA SEARA
Si astazi, Doamne, cu
fata rusinata si-n pamant plecata, indrazesc catre Tine, Stapanul ingerilor si
Ziditorul tuturor, eu ca ce sunt pamant si cenusa, ocara oamenilor si defaimarea
norodului, vierme si nu om. Sunt mustrat si prihanit cu totul, plin de durere si
de intristare.
Cum voi cauta catre bunatatea Ta, Stapane? Ce fel de limba
necredincioasa si intinata voi indrazni sa misc catre Tine? Si cum voi face
inceputul marturisirii mele? Peste masura am intinat eu, ticalosul, numele Tau.
Si mai ticalos decat curvarul din Evanghelie am vietuit curveste. Caci pe acela
ce este intru mine dupa chipul Tau l-am intinat si l-am lasat fara
paza.
Care pacate ale mele, eu ticalosul, voi cere mai intaii sa mi le
ierti? Pe cele intru cunostinta, cu neasemanare neiertate? Sau a tuturor
calcaturilor de porunci pe care, cu gandurile mele si cu simturile, nevraind
le-am savarsit?
Stiu, Doamne, ca, pentru multele intinari ale sufletului meu
si pentru necuratia mea, nu sunt vrednic de chemarea Ta. Nu pot sta intru
rugaciune inaintea Ta. Nu pot sa caut si sa privesc la inaltimea cerurilor, caci
pornirile rele, fara randuiala uneltind, intru totul sufletul l-au intinat.
Haina cea de nunta a Botezului mi-am manjit. Caci toata mintea s-a framantat in
gandurile dracilor. Prin toate lucrurile si gandurile, pururea Te amarasc. Iar
pe vrajmasul meu, care se lupta cu mine de-a pururi, il trag catre mine si lui
ii slujesc. Cugetul ma mustra, fata mi se rusineaza in inima mea. Osandit de
mine insumi, astept judecata Ta.
O, cum ma da pe fata inversunarea din mine!
Si cum, fara intrerupere, in noroi ma tavalesc. De-a pururi cu ganduri
desfranate ma pangaresc. Caci din pruncie chiar m-am facut vas pacatului. Si
acum, in fiecare zi, stiind ca ma asteapta Judecata, eu totusi pacatuiesc. Nu
vreau sa ma impotrivesc poftelor trupului. Ci intocmai, intotdeauna, ma ratacesc
si patimilor robesc.
Vai mie Doamne! - indelunga Ta rabdare cat de rau am
cheltuit-o. Vai mie! Vremea vietii am petrecut-o in desertaciuni. Doamne, sa nu
ma mustri cu mania Ta! Sa nu dai la vedere toate lucrurile mele cele urate si
necuviin- cioase ca sa le afle toata lumea. si nici inaintea ingerilor, spre
osana vesnica sa nu ma dai. Stiu ca de toata rusinea si de toata osanda
sufletului sunt vrednic, Stapane! O, cum voi putea plange orbirea sufletului
meu? Cum voi plange atata necunostinia? Cum voi plainge voirea mea atat de
patimasa si nepocaita?
Alaturatu-m-am cu dobitoacele cele fara de minte si
m-am asemanat lor. Gol m-am facut eu, ticalosul, prin a mea trandavie caci
strain sunt de cei ce intru rugaciune si intru priveghere s-au nevoit. Cauta
spre mme, Stapane, cu mila dintru inaltimea cea sfanta a Ta. Vezi neindreptarea
sufletului meu celui ticalos si cu judecatile Tale miluieste-ma si ma
indreapta.
Ca si cum as sta inaintea Sfantului Scaun al Slavei Tale, ca si
cum m-as fi atins de prea curatele Tale picioare, asa ma rog si ma daruiesc Tie
cu inima zdrobita.
Miluieste-ma, Milostive, pe mine, faptura Ta. Intoarce-ma
pe mine cu Darul Tau. Stiu ca toate le poti si cu neputinta nimic nu este
inaintea.Ta. Sa nu astepti vointa mea cea stricata, caci nu am osardie spre a ma
indrepta. Plangeti toata firea cea vazuta si nevazuta, pentru mine, cel care
intru pacate si-n patimi de tot am imbatranit. Plangeti pentru mine, cel care
pentru cei ce ma vad sunt intreg si intelept, dar pe dinlauntru de-a pururea
curvesc.
O, suflete ticalos, s-a apropiat dezlegarea ta de trup! Pentru ce te
veselesti de privirile cele straine de tine, de care vrei sa te lasi? Cu care
lucruri ai veselit pe Domnul, pe Nascatoarea de Dumnezeu, pe Sfinti si pe
vecinii tai?
Trezeste-te, suflete ticalos, ca sa nu te afli in scarbe si-n
suspine! Ca sa nu plangi fara de folos in vecii vecilor. Caci de ar veni atunci
toate in mintea ta, nu te vei ajutora. acum este vremea rascumpararii, pe care
toti au folosit-o.
Trimite-mi puterea Ta, Doamne, spre ajutor.Intoarce-ma si
miluieste-mi inima, care s-a facut pestera si locas dracilor. Nu sunt vrednic
sa-ti cer iertare, Doamne, ca de multe ori m-am fagaduit sa ma pocaiesc Tie si
mincinos al fagaduintei m-am facut. De multe ori m-ai ridicat si eu iarasi am
cazut. Pentru aceasta atrag osanda asupra mea si marturisesc ca sunt vrednic de
toata munca si pedeapsa. Caci de cate ori mi-am luminat mintea cea intunecata si
ai adunat din ratacire gandurile mele si eu iarasi, cu sufletul meu, vin spre
cel rau.
Totul ma inspaimanta si ma cutremur cand ma gandesc cum m-a biruit
patima. Cum voi povesti darurile ce mi s-au dat mie de la Darul Tau Doamne, pe
care eu, ticalosul, le-am lepadat si le lepad din pricina lenevirii mele! Caci
Tu Stapane, cu nenumarate daruri m-ai umplut pe mine, iar eu, ticalosul, Ti-am
rasplatit cu cele potrivnice.
Si Tu, Doamne, cel ce firesc ai indelunga
rabdare si adincul milostivirii, sa nu ma parasesti ca sa fiu taiat precum
smochinul cel neroditor. Sa nu te grabesti a ma secera din viata crud si fara de
vreme. Sa nu ma rapesti pe mine nefiind pregitit. Sa nu ma ridici pe mine mai
inainte de a-mi aprinde candela. Sa nu ma iei pe mine neavand imbracaminte de
nunta. Ci ca un bun iubitor de oameni, miluieste-ma pe mine, si daruieste-mi ani
de pocainta. Si nu pune sufletul meu gol, la jalnica mustrare inaintea
infricosatului Tau Divan. Caci daca dreptul abia se mantuieste, apoi eu cel
necredincios pacatos unde ma voi arata? Si daca stramta si necajita este calea
ce duce in viata, atunci eu, cel ce am benchetuit desfatandu-ma si inaltandu-ma,
cum ma voi invrednici bunatatilor celor vesnice? Tu Doamne, Mantuitorul meu, Fiu
al adevaratului Dumnezeu, in dar intoarce-ma de la rautatea ce este in mine si
din pierzare.
La mila Ta nazuiesc eu, ratacitul. Primeste suspinele mele ca
pe lacrimile curvei. Caci Tu, stii, Stapane, cat de lesne e alunecarea spre
pacat a firii omenesti!
Adu-ti aminte ca din tinerete se pleaca mintea omului
spre cele rele. Sa nu te manii asupra noastra, ci deschide-mi usa milei
Tale.
Sa nu biruiasca trandavia mea iubirea Ta de oameni, sa nu biruiasca
lenevia mea sarguinta Ta. Primeste, Stapane, si auzi intinata si nevrednica mea
rugaciune. Cela ce nu Te intorci de la rugaciunea pacatosilor. Cela ce dai mana
celui ce zace jos. Povatuieste-ma pe mine la frica Ta! Da-mi lacrimi de umilinta
!
Am ridicat ochii cei duhovnicesti ai sufletului meu catre Tine, Doamne. Sa
nu ma lepezi de la fata Ta, ca Binecuvantat este numele Tau in vecii vecilor -
Amin -
PLANSUL DE DUMINICA SEARA
Ca inaintea
infricosatului Tau Divan, Doamne, sunt eu osanditul si fiind mustrat de
privelistea cea ingrozitoare a faptelor mele si vazand dreapta hotarare rostita
de gura Ta care ma asteapta, strig eu cu lacrimi: Drept esti, o Judecatorule, si
dreapta este judecata Ta! Caci intocmai cum mi se cuvine, primesc eu de la Tine
!
O, luminilor, prea sfinti Ingeri, picati lacrimi asupra mea!
Caci mila
lui Dumnezeu am nesocotit-o statornic, si nu m-am umilit pre mine precum a vrut
El. Deci, cu adevarat, dupa dreptate sunt pedepsit. Cand Domnul, mila Sa mi-a
pus-o inainte, eu, necugetand, n-am luat-o in seama. Deci cu dreptate, se
intoarce acum de la mine. Si cu ce urgie imi vor grai atunci ingerii: " S-a dus
vremea de pocainta. Acum este rasplatirea " ? Mangaierea a slabit. Pocainta si
lacrimile sunt nelucratoare. Muncile se inmultesc. Suspinele mele nu se
aud.
Acum este tanguirea nesfarsita. Acum du-te, ia-ti rasplata pentru
lucrurile tale cele amare si cumplite, arzandu-te ca o materie a firii celei
neadormite si-a viermelui celui amar!
Ca un fiu al intunericului,
desfateaza-te ! Ai iubit intunericul cel vesnic, indulceste-te de fetele cele
negre, pentru ca ai urat lumina cea de-a pururea nemuritoare ! Acolo va fi
plansul cel neincetat si scrasnirea cea dureroasa. Vai mie, sufletul meu
ticalos, ca esti gol cu totul de fapte bune !
Cum vei vedea pe Judecatorul
cel nemitarnic, Arhanghelii stand si cantandu-I toti pamantenii stiindu-i, de
infricosatul Scaun tremurand toti? Caci Judecatorul este fara de mila celor ce
n-au lucrat aici mila. Vai mie atunci, suflete necajit! Caci nu va fi glas, nici
ascultare. Vesnic se vor veseli cei drepti, vesnic se vor munci ceilalti. Pentru
ca pe Dumnezeu cel vesnic nu L-am ascultat.
Deci de nevoie este de-aici sa
strigam spre Dumnezeu si oamenilor sa le vestim. Chezasi, pentru aceasta sunt
Cuviosii si Dreptii. De aceea, si eu Doamne, vestesc Numele Tau. Iarta-ma pe
mine netrebnicul, robul Tau !
Sa nu treci cu vederea ticaloasa mea rugaciune.
Mainile mele, intinate, catre tine le intind. Sa nu ma lepezi pe mine cel
incarcat de patimi! Ci cauta spre mine cu iubire de oameni si cu blanda Ta
milostivire. Pe mine, cu dezmierdarile de tot m-am intinat. Si frumusetea
sufletului intru totul am necinstit-o. Cugetelor celor trupesti m-am robit. Si
stapanirea mea cea dintai am pierdut-o. Vrajmasul sfatuindu-ma, nebuneste pe el
l-am ascultat. Si pe idolii patimilor, in suflet i-am inaltat. Poftele
pantecului le-am implinit si stralucirea mintii, de tot am innegrit-o. In
cinstea de fiu adevarat fiind, dobitoacelor celor necuvantatoare m-am
asemanat.
Frica strasnica si cutremur ma tin cand vad inainte taierea mortii
care vine asupra tuturor in chip tainic si ma gaseste pe mine, vai, tot
neindreptat.
Pentru aceea, din adancuri strig catre Tine, Doamne, si cad
inaintea Ta cu lacrimi. Fii mie milostiv si iubitor de oameni, caci spre Tine am
nadejdile mele. Ajuta-ma sa scap de urgia de dincolo!
Binevoieste ca sufletul
meu cel impietrit sa castige inaintea Ta puterea de a rodi fapte bune! Gandurile
cele sterpe scutura-le cu focul Sfantului Tau Duh ! Sa nu ma tai ca pe pomul eel
neroditor si in focul cel nestins, Doamne, sa nu ma trimiti ! Sa nu faci din
mine paie ale vapaii iadului, ci ca pe niste grau, Dumnezeul meu, primeste-ma in
hambarul Tau.
Genunchii inimil mele imi plec eu, ticalosul. Caci nu
indraznesc sa caut la ceruri. Primeste rugaciunea gurii mele celei intinate, Cel
Ce esti fara de pacat, Ziditorule si Imparate al tuturor si Atotputernice.
Surpa-l pe vrajmasul meu din tot felul de faradelegi izbavindu-ma. O, cum se
bucura ingerii si muritorii vazand intoarcerea mea!
Am calcat toate poruncile
Tale. M-am amagit cu fapte urate. Sa nu Te ingretosezi de mine, preabunule
Stapane ! Izbaveste-ma de robia vicleanului! Cu inima infricosata, Te rog pe
Tine, Doamne, Cel Ce cu voia Ta m-ai auzit si m-ai iubit atat de mult, incat
pentru mine te-ai intrupat si moarte ai suferit.
O, cum am putut uita
dragostea Ta ! Cum am putut sa ma fac rob tuturor dezmierdarilor, spurcandu-mi
trupul si sufletul in tot felul si-n tot locul? Pentru aceasta strig:
Pacatuit-am, Doamne, si pururea pacatuiesc ! De aceea, inaintea Ta, eu stau acum
osandit. Ci da-mi dezlegare de rautatile mele, ca un Dumnezeu milostiv si
indurat!
Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, Maica lui Dumnezeu, Usa cea
cereasca si Chivot sfant, mantuire intemeiata te am pe tine. Maintuieste-ma,
Stapana, in Dar!
Legiuni de Ingeri, in cer, de multe ori suspina pentru mine,
ca nu cumva sa se rapeasca fara de veste sufletul meu si sa merg in curgerile
focului. Legiutori, Apostoli infricosati sezand pe scaune cu Judecatorul, Ingeri
cu palose inarmati si infricosatori, vor desparti inimile pacatosilor.
Atunci
se va taingui toata suflarea caci nu vor avea margine, vai, muncile cele
cumplite. Apuca mai inainte de toate acestea, suflete. Urmeaza plansul
desfranatei si striga dimpreuna cu dansa:
" Izbaveste-ma, Mantuitorule, de
infricosata groaza a muncilor celor vesnice! Pe Tine te lauda neincetat
Heruvimii si necontenit Serafmiii cei cu sase aripi. Te canta Cetele cele
ceresti si iti slujesc si se inchina Tie, Treime in Unime. Lumina nenascuta
esti, Parinte, si dimpreuna, fara de inceput, Il ai pe Fiul Tau. Si de-a pururea
impreuna vecuitor Il ai pe Duhul Sfant, Care daruieste tuturor suflare de viata,
ca un milostiv, indurat si bun.
Cu rugaciunile Mucenicilor si ale
Proorocilor, ale apostolilor, ale Cuviosilor si ale Ierarhilor, primeste si
glasul nostru, Parinte ceresc. Slava Tie, Doamne, caruia Ti se cuvine Slava si
stapaniirea, impreuna cu prea sfantul, bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum
si pururea si in vecii vecilor!
- Amin -Aceste plansuri sa-ti dea
putere
Sa-i faci pe altii, citind, sa spere
Deschide-le ochii sa-L
vada
Deschide-le si inima sa creada
Atunci vei afla
Mantuirea
Credinta, Speranta, Iubirea
28 IANUARIE
Intru aceasta zi se face pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Efrem
Sirul
INTRU ACEASTA ZI, POVESTIRE DESPRE SFANTUL EFREM SI MARELE VASIILE
Fratilor, vreau sa fac povestire despre dumnezeiescul Vasilie si despre Efrem
Sirul, macar ca pe unele le stiti si pe altele le-ati auzit.
Efrem fericitul si pururea pomenitul, pe cand era in pustie, instiintandu-se
despre lucrurile cele minnunate ale Parintelui nostru Vasilie, pe de o parte
vazandu-le din luminarea Duhului Sfant, iar pe de alta parte, cunoscandu-le din
dragoste si din intrebare, se ruga lui Dumnezeu cu osardie, ca sa-i descopere
lui in ce fel este marele Vasilie. Si, in vis, a vazut un stalp de foc, al carui
cap ajungand la cer, auzea un glas, zicandu-i : " Efrem, Efrem, in ce chip vezi
acest stalp de foc, in acest fel e Vasilie ". Deci, indata, cuviosul Efrem,
luand cu sine talmaci, de vreme ce nu stia greceste, a mers in Cezareea, la
praznicul Aratarii Domnului la Iordan si, privind in taina de departe, a vazut
pe Sfantul vasilie mergand la biserica cu multa slava, imbracat in haine
luminoase si clerul ce era imprejurul lui, tot asa, in vestminte luminoase. Si,
intorcandu-se catre talmaciul care-l insotea, Efrem i-a zis : " Mi se pare ca in
zadar ne-am ostenit, frate, pentru ca acesta, fiind intr-o asemenea stare, nu
este precum l-am vazut ". Si intrand in biserica, a stat intr-un colt, la loc
ascuns, si zicea singur intru sine : " Noi, in pustie, sufereind greutatea zilei
si zaduful, nimic n-am sporit, iar acesta, fiind intru cinstire omeneasca, este
stalp de foc. Ma minunez ".
Asa gandind el, s-a instiintat despre dansul, prin Duhul Sfant, Marele
Vasilie, care a trimis la dansul pe arhidiaconul sau, zicandu-i : " Sa mergi la
usa bisericii, cea dinspre apus, ca vei afla acolo un monah, stand in coltul
bisericii, dimpreuna cu un altul, cu barba scurta si mic de stat, si vei zice
lui : Vino si sa intri in altar, ca te cheama Arhiepiscopul ". Iar arhidiaconul,
cu multa osteneala impingand poporul, a ajuns unde statea Cuviosul Efrem, si i-a
zis : " Parinte, blagosloveste, sa mergi si sa intri in altar, ca te cheama
Arhiepiscopul ".
Iar Efrem, prin talmaci, intelegand cuvantul Arhiepiscopului, a raspuns celui
ce-l chema : " Ai gresit, frate, pentru ca noi suntem oameni straini, si nu ne
stie Arhiepiscopul ". Si s-a dus arhidiaconul ca sa spuna lui Vasilie acesteta.
In acea vreme, Sfantul Vasilie tocmai citea sfintele carti catre popor. Si a
vazut Cuviosul Efrem o limba de foc graind prin limba lui Vasilie. Dupa aceea,
Vasilie iarasi a zis arhidiaconului : " Mergi si spune acelui monah strain :
Cinstite Efrem, vino si intra intru Sfantul Altar, ca te cheama Arhiepiscopul ".
Si, mergand, arhidiaconul i-a spus, precum i s-a poruncit lui si s-a mirat de
aceasta Cuviosul Efrem si a proslavit pe Dumnezeu. Si, facand metanie, a zis : "
Cu adevarat mare este Vasilie, cu adevarat stalp de foc este Vasilie, cu
adevarat Duhul Sfant vorbeste prin gura lui ".Si a rugat pe arhidiacon ca sa
vesteasca Arhiepiscopului, ca dupa savarsirea Sfintei Slujbe, la loc osebit,
vrea sa i se inchine si sa-l sarute pe el. Deci, savarsindu-se Sfanta Slujba, a
intrat Sfantul Vasilie in incaperea pentru paza vaselor si chemand pe Cuviosul
Efrem, i-a dat lui, intru Domnul, sarutare si i-a zis : " Bine ai venit,
Parinte, cel ce ai inmultit ucenicii lui Hristos in pustie si ai gonit dracii,
cu puterea lui Hristos. Pentru ce ai indurat atata ostetneala, ca sa vezi un om
pacatos ? Sa-ti dea tie plata Domnul, pentru osteneala ta ". Iar Efrem, prin
talmaci, raspunzand lui Vasilie, i-a spus cele ce in inima lui erau pregatite.
Si s-a impartasit cu Preacuratele Taine, din sfintele maini ale lui Vasilie.
Dupa aceasta, ospatandu-se ei, a zis Cuviosul Efrem catre Sfantul Vasilie : "
Parinte preacinstite, un dar cer de la sfintia ta, sa-mi dai, si aceasta prin
lucrarea Duhului Sfant, sa mi se daruiasca mie ". Iar Marele Vasilie i-a zis lui
: " Spune cele ce-ti sunt trebuincioase, ca mult iti sunt dator, pentru
osteneala ce ti-ai dat, cu atata cale pana la mine ". Si i-a zis lui cinstitul
Efrem : " Stiu, Parinte, ca toate cate le vei cere de la Dumnezeu, iti da tie.
Deci, vreau ca sa te rogi bunatatii Lui, sa-mi dea mie sa vorbesc greceste ".
Iar el a raspuns : " Mai presus de puterea mea iti este cererea, dar, de vreme
ce, cu buna nadejde ceri, cinstite Parinte si povatuitorule al pustiei, sa
mergem in biserica Domnului, si sa ne rugam catre Domnul, Care puternic este sa
asculte rugaciunea ta, pentru ca scris este : " Voia celor ce se tem de El va
face si rugaciuinea lor va auzi si-i va mantui pe ei".Si, fiind la vreme
cuviincioasa, au facut rugaciune indelung in biserica. Apoi, a zis Marele
Vasilie : " Pentru ce, cinstite Parinte, nu primesti sfintire de preot, vrednic
fiind ? "Raspuns-a lui prin talmaci : " Fiindca pacatos sunt, stapane ".
Raspuns-a lui Sfantul vasilie : " O, de as avea eu numai pacatele tale ! ". Si
i-a zis lui : " Sa facem metanie ". Si ingenuchind ei la pamant, si-a pus marele
arhiereu mana sa pe capul Cuviosului Efrem si a zis cu glas mare rugaciunea cea
de hirotonire preoteasca. Apoi a zis catre Cuviosul : " Porunceste acum ca sa ne
ridicam de la pamant ". Si s-a limpezit limba lui Efrem si a zis in limba
greceasca : " Mantuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu darul
Tau ". Si s-a implinit scriptura : Atunci va sari schiopul ca cerbul si limpede
va fi limba gangavilor ". DEci au proslavit toti pe Dumnezeu, Cel ce-a limpezit
limba lui Efrem in vorba greceasca. Apoi a petrecut Cuviosul Efrem trei zile la
Sfantul Vasilie, veselindu-se duhovniceste. Si asa, Arhiepiscopul sfintindu-l pe
el preot, iar pe talmaciul lui diacon, i-a slobozit pe ei cu pace, slavind pe
Dumnezeu de cele ce au vazut si au auzit, precum li se spusese lor.
Dumnezeului nostru, slava ! Amin.
Retiparita la editura Mitropoliei Chisinaului si Moldovei
oras
Orhei, Str. V. Lupu 9
1994
