CANON DE POCĂINŢĂ
CĂTRE
DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS
PENTRU PRUNCII AVORTAŢI
Mergând la locul de rugăciune, în
faţa icoanei, aprinde candela şi o lumânare de ceară; dacă
se poate, aprinde într-o căţuie şi puţină tămâie
curată şi, cu mintea trează, fa-ţi semnul crucii de trei
ori, zicând de fiecare dată:
In numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh.
Amin.
După aceea să stai puţin, în
tăcere, până ce se vor linişti toate simţurile tale,
şi atunci să faci trei închinăciuni, îndoindu-te de mijloc în faţă
până atingi cu mâna pământul, şi să zici:
Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale
şi ale tuturor sfinţilor, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Apoi spune aceste rugăciuni începătoare:
Slavă Ţie
Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Impărate ceresc, Mângâietorule, Duhul
adevărului, care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti,
vistierul bunătăţilor şi dătătorule de
viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi
şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea
şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule,
Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei
ori).
Slavă
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin. (De fiecare dată, la rostirea
numelui Preasfintei Treimi - al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului
Duh - însemnează-te cu semnul crucii).
Preasfântă
Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne, curăţeşte
păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele
Tău.
Doamne miluieşte
(de trei ori)
Slavă
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru
Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie
împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa
şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o
nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne
duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a
Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui
şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin
Rosteşte apoi cu
multă atenţie Crezul sau mărturisirea
pe scurt a credinţei noastre:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl
Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului,
văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru unul
Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl
S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut;
Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care
pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din
ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Măria Fecioara
şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui
Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat
a treia zi, după Scripturi. Şi S-a suit la ceruri, şi sade de-a
dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu
slavă, să judece vii şi morţii, a Cărui
împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul
Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl
purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat
şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Intru una
Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică.
Mărturisesc un
botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi
viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Apoi:
Veniţi să
ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu (cu o închinăciune până la
pământ).
Veniţi să
ne închinăm şi să cădem la Hristos, împăratul nostru
Dumnezeu (cu o închinăciune până la pământ).
Veniţi să
ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos,
împăratul şi Dumnezeul nostru (cu o
închinăciune până la pământ).
Şi îndată Psalmul 50, de
pocăinţă, al lui David,
având în minte fărădelegea
şi păcatele tale:
Miluieşte-mă,
Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea
îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă
spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă
curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi
păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit
şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu
întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată,
întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a
născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele
nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai
arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă vei curaţi,
spălamă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă vei albi.
Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele
smerite. întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate
fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte
întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele
dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta
şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria
mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Invăţa-voi
pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la
Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge,
Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că
de-ai fi voit jertfa, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei
binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi
smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru
bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi
arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Apoi aceste trei tropare de
umilinţă, cu luare aminte
şi cu inimă înfrântă,
gândind la tine şi la cei pe care
îi porţi în gând la
rugăciunea ta:
Miluieşte-ne pe
noi Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un
răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân,
noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă
Tatălui şi Fiului şi Sfanţului Duh.
Doamne,
miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te
mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută
şi acum ca un milostiv şi ne izbăvăşte pe noi de
vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi
noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele
Tău chemăm.
Şi acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Uşa milostivirii
deschide-ne-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu,
ca să nu pierim noi cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne
mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului
creştinesc.
Doamne miluieşte
(de 12 ori).
Mai spune, dacă
ai timp şi răbdare, şi aceste scurte rugăciuni - pe fiecare
de mai multe ori - care te vor ajuta să-ţi aduni mintea mai bine la
rugăciune şi te vor apropia de Dumnezeu:
Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine
păcătosul (cel puţin de şapte ori, de fiecare
dată cu închinăciune).
Preasfântă
Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă (cel puţin de
trei ori, de fiecare dată cu închinăciune).
Sfinte (aici cheamă
numele sfântului al cărui nume porţi), roagă-te pentru
mine păcătosul (cel puţin o dată, cu închinăciune).
Sfinte (aici
cheamă numele sfântului al cărui hram poartă biserica la care
mergi), roagă-te pentru mine păcătosul (cel
puţin o dată, cu închinăciune).
Sfinţilor (aici cheamă
numele sfinţilor care îţi sunt mai apropiaţi sau la care ai mai
multă evlavie), rugaţi-vă pentru mine
păcătosul (cel puţin o dată, cu închinăciune).
CANONUL DE
POCĂINŢĂ
Acum aşază-te dacă poţi în
genunchi; iar de nu poţi, stai cu capul plecat şi cu multă luare
aminte şi, cu adâncă părere de rău pentru păcatul pe
care l-ai săvârşit, spune acest canon de pocăinţă,
nădăjduind în iubirea de oameni şi în iertarea Preamilostivului
Dumnezeu, Care nu vrea moartea păcătosului, ci să se
întoarcă şi să fie viu.
Cântarea I
Pripeală:
Miluieşte-mă,
Dumnezeule, miluieşte-mă! (Această scurtă chemare
rosteşte-o înaintea fiecăreia dintre primele două rugăciuni
ale fiecărei cântări, cerând din toată inima mila lui Dumnezeu)
Răstignitu-Te-ai
pe Cruce de bunăvoie, Hristoase, să mântuieşti pe cei
căzuţi de bunăvoie în întunericul păcatelor.
Mărturisesc că eu însumi Te-am răstignit şi pruncul pe care
mi l-ai trimis cu nemărginită dragoste, cu nemărginită
nepăsare şi ură, morţii l-am dat. Vrednic sunt de
osândă. Ard de viu în focul conştiinţei şi nu am unde
să fug de la faţa mâniei Tale. Miluieşte-mă, Dumnezeule,
miluieşte-mă.
Uscatu-m-am precum
smochinul neroditor, însumi rodul cel viu l-am sfărâmat. Auzi-mă,
Doamne, nu mă lepăda pe mine după dreptate, ci mă
acoperă şi mă îndreaptă pe mine, cel cu totul neputincios
şi strâmb şi fără glas întru apărarea mea.
Slavă Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh
Omule împietrit
şi întunecat de noroiul păcatelor, nu zăbovi în somnul adânc al
conştiinţei, ci văzând sabia atârnată deasupra capului
tău, trezeşte-te ca să plângi faptele tale cu amar.
Şi acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Maica lui Dumnezeu
Preacurată, întinde-mi mâna mie celui sărac de toată
bunătatea şi mă oblojeşte pe mine cel greu
vătămat de puroiul rănilor nenumărate ce-mi
brăzdează sufletul, inima şi cugetul.
Cântarea a III-a
Loveşte piatra
inimii mele cu toiagul milostivirii Tale, Doamne, ca să izvorască
apa pocăinţei în pustiul învăpăiat al
răutăţii şi necredinţei mele şi să
încolţească în sufletul meu tot gândul bineplăcut ţie.
Străin şi
împovărat umblu pe pământ şi însemnat de stigmatul
păcatelor mele celor grele. Auzi, suflete al meu, sângele pruncului
tău cum strigă către Domnul şi te trezeşte şi te
pocăieşte de faptele tale cele rele.
Slavă Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh.
Vai mie, înnegritului
suflet! Viaţa îmi pare ca o noapte nesfârşită, trezitu-m-a
dogoarea iadului şi strigătul mut al pruncului de dincolo de mormânt
mi se înfige în inimă. Ridică-te, suflete al meu, din amăgirea
cea împietrită şi agaţă-te de poala milostivirii dumnezeieşti,
rugând pe Domnul să te poarte, peste abisurile deschise să te
înghită, către limanul pocăinţei.
Şi acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Iartă-mă,
Stăpână, pe mine cel nesocotit şi răzvrătit împotriva
voii celei sfinte a Fiului Tău. Nu mă lăsa pe mine cel
căzut, ia-mă sub Acoperământul Tău şi mă
mântuieşte din pierzarea sigură.
Cântarea a IV-a
Măsura
nelegiuirii nu poate fi tâlcuită de limbi omeneşti. Precum
Ponţiu Pilat mintea şi-a spălat mâinile, adică gândurile,
de sub povara uciderii, iar ca şi poporul evreu, sufletele
părinţilor tăi au zis: "Răstigneşte-L. Sângele
Lui asupra noastră". Suflete al meu, învârtoşat şi
îngheţat în iarna patimilor, pocăieşte-te de faptele tale cele
rele.
O, iubire
alungată! Nu te voi mai vedea niciodată! O, cutremur şi
spaimă de pedeapsa ce atârnă asupra capului meu! O, talant pe veci îngropat!
Vai! Vai! Inima mea ca un cărbune stins s-a înnegrit. Nu întârzia, suflete
al meu, ci acum, înainte de a pieri ca fumul, caută mai vârtos mântuirea
şi te pocăieşte pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh.
Scoală-te, omule
ticălos şi leneş, care ai îngropat chipul lui Dumnezeu
sădit în tine sub murdăria păcatelor. Acum e clipa
pocăinţei. Smereşte-te ca tâlharul de-a dreapta şi, cerând
mai vârtos îndurare, roagă-L pe Domnul să te pomenească întru
împărăţia Sa.
Şi acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Preacurată
Maică şi Fecioară, în inima ta sabie am înfipt, şiroaie de
lacrimi ai vărsat pentru pruncii cei fără de apărare. Ci cu
dumnezeiască milă insuflată de Fiul tău, îndură-te de mine
cel neîndurător şi mă mântuieşte din toată boala
sufletească şi patima trupească.
Cântarea a V-a
O rază din
dumnezeiasca strălucire a coborât, prin mila Celui Preaînalt, să
împrimăvăreze după o menire tainică şi sfântă
viaţa cea trecătoare. Vai mie! Mi-am astupat ochii cu noroiul
grijilor şi al patimilor, iar mâinile fărădelegii în întuneric
au lucrat. Pocăieşte-te, suflete al meu, căci ceasul
înfricoşătoarei Judecăţi se apropie.
O, icoană
străpunsă! O, mâini pătate de sânge nevinovat! O, nepăsare
îngheţată a sufletului! Vai! Vai! Un întuneric dens, o lavă a
durerii cuprinde sufletul ucigaşilor de prunci. Inima mi se clatină,
conştiinţa e un colos care fără de veste mă apasă
cu mustrări şi mintea se zbate în ghearele vrăjmaşilor
nevăzuţi. Dă-mi, Doamne, inimă înfrântă şi
smerită şi mă scoate pe mine cel deznădăjduit din Egiptul
patimilor, cu mâna Ta cea atotputernică.
Slavă Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh.
Pocăieşte-te,
suflete al meu, şi măcar în ultimul ceas leapădă voia cea
rea, după cum darul lui Dumnezeu l-ai lepădat şi templul Lui cel
sfânt l-ai necinstit. Bate şi strigă, lăcrimează şi
suspină către Domnul să te dezlege din lanţurile
întunericului.
Şi acum şi pururea şi-n
vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Preasfântă
Născătoare de Dumnezeu, scapă-mă pe mine cel rănit
şi sângerând de cursa întinsă mie de vrăjmaşii
nevăzuţi şi în care nebuneşte m-am aruncat cu voia mea cea
stricată. Du rugăciunile mele nevrednice şi sărace Fiului
tău şi mijloceşte mie, celui bogat în păcate, îndurare,
că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.
Cântarea a VI-a
In desfrânarea
trupului şi a sufletului mi-am cheltuit libertatea, încredinţată
mie spre mântuire, şi am sugrumat iubirea cu grijile lumii. Dar acum,
mult îndurate şi milostive Stăpâne, pogoară în inima ce
strigă către Tine Cuvântul Tău izbăvitor a toată
stricăciunea şi mă înţelepţeşte să fac voia
Ta.
Cu ce preţ mi-am
vândut sufletul celui viclean, eu nemulţumitorul? Căci am urmat, ca
şi Iuda, vrăjmaşului ucigător de oameni, iar acum sângele
iubirii se scurge fără oprire din inima mea cea rănită de
moarte; ci Tu, Doamne, caută spre mine din adâcul cel nepătruns al
iubirii Tale şi zideşte întru mine inimă curată, ca să
nu rămân întru chinul osândei, ci să fac pururea voia Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului
şi Sfantului Duh
Scoală-te, omule
căzut, şi nu zăbovi în abisul deznădejdii, ci aleargă
către Dumnezeu, mărturisind păcatele tale, căci El singur
este credincios şi puternic ca să-ţi ajute. Cercetează-te
pe tine însuţi să nu cauţi slava de la oameni şi cere
degrabă de la Domnul mântuire de patimi şi ajutor ca să faci voia
Lui.
Şi acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă
Născătoare de Dumnezeu, păzeşte-ne pe noi de căderea
în ispita cea pierzătoare de suflet şi fii nouă mângâietoare,
nădejde şi ocrotitoare tare. Mijloceşte, Stăpână, ca o
Maică milostivă, către Fiul Tău, ca să ne izbăvească
de răutăţile vrăjmaşului, să-Şi
întoarcă faţa Lui spre noi şi să ne lumineze cu
îndreptările Sale.
Condac
Fereastra sufletului
e spartă de viforul patimilor care mă răscoleşte, iar lepra
albă a păcatului se lăţeşte în mine. Trezeşte-te,
suflete al meu, din întunecatul coşmar şi ieşi din
ascunzişurile ruşinii strigând către Lumina cea neînserată:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine
păcătosul!
Icos
Pe marginea
cuptorului iadului umblu şi nu am putere şi nici
îndrăzneală să caut scăpare fără numai spre
Pâinea vieţii, către care strigă, suflete al meu, împreună
cu mama demonizatei: Nu sunt vrednic să mă numesc fiu al Celui Preaînalt,
ci primeşte-mi, Doamne, lacrimile şi pocăinţa,
aruncă-mi mie din farâmiturile ce cad de la masa copiiilor Tăi
şi mă mântuieşte pe mine, păcătosul.
Cântarea a VII-a
Ce-mi foloseşte
să câştig lumea întreagă, dacă-mi voi pierde sufletul? Sau
ce aş putea să dau în schimb pentru sufletul meu? De duh mort şi
surd sunt stăpânit: mut pentru mărturisire curată şi surd
la ascultarea poruncilor. Ci ajută, Doamne, necredinţei mele,
ceartă duhul cel necurat şi mă miluieşte pe mine,
păcătosul.
Te-am lepădat,
Doamne; să nu mă lepezi pe mine, nevrednicul. Te-am vândut
vrăjmaşilor Tăi pe argintii grijilor şi
desfătărilor mele, să mă răscumperi din robia
întunericului. Te-am dat morţii, ci înviază Tu sufletul meu cel
omorât cu păcatele. Nemilostiv fiind eu, miluieşte-mă, Hristoase
Dumnezeule, pe mine păcătosul.
Slavă Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh.
Ca un porumbel cu
aripile deschise, trimis fiind de Tine, Doamne, cu vestea cea bună, pe
pruncul din pântece l-am săgetat eu ticălosul din zbor, în mijlocul
templului cel nefăcut de mână al trupului. Ci varsă, suflete al
meu, răutatea care te otrăveşte şi neîncetat strigă:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine
păcătosul!
Şi acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Ridicat-am sabia
asupra mielului lui Dumnezeu. Ci sârguieşte, stăpână şi
Maică Fecioară, şi degrabă străpunge-mă cu
săgeata cea dulce a dragostei lui Hristos, înainte de a mă
străpunge duhurile răutăţii cu săgeata lor
veninoasă şi de moarte aducătoare.
Cântarea a VIII-a
Dând morţii de
ocară însuşi chipul nevinovăţiei, cum voi scăpa
neplivit de coasa morţii şi osândei care se apropie? Vai mie! Nu
numai că am trăit în trândăvie şi neîngrijire a sufletului,
ci cu sârguinţă m-am supus sfatului cel viclean, iar sămânţa
aruncată de semănător o am distrus-o. Ci aruncă-mi, Doamne,
mie celui cufundat în valurile pierzării lemnul Crucii Tale care
pluteşte pururi deasupra a toată stricăciunea.
Caută ca un
îndurător spre mine, Iubitorule de oameni, şi nu Te scârbi de mirosul
urât al păcatelor mele. Cu dumnezeiasca Ta purtare de grijă
îndreptează-mă în viaţa aceasta şi fii mie milostiv când
vei veni întru slavă să judeci viii şi morţii.
Binecuvântăm pe Tatăl
şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh,
Domnul.
Invârtoşatu-s-a
inima mea, iar ochii şi urechile mele le-am închis, ca nu cumva să
văd sau să aud şi cu inima să înţeleg fapta de care
s-au cutremurat toţi sfinţii şi oştirile îngereşti. Ci
răsai, Doamne, în sufletul meu, mlădiţa sfântă a dragostei
Tale, şi vindecă sufletul meu pustiit şi însetat de
pocăinţă.
Şi acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Străluceşte-mi
mie raza pocăinţei şi acoperă-mă cu aripile smereniei
Tale, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, pe mine cel ce am rupt
peceţile iubirii cu voia mea cea pătimaşă, şi mă
izbăveşte, Stăpână, de Judecata ce va să fie.
Cântarea a IX-a
Dumnezeu a suflat
suflare de viaţă şi-n pântece de mamă suflet viu s-a
făcut. Iar eu am suflat suflare de moarte şi am stins lumânarea abia aprinsă a
vieţii celei nevinovate; martori înlăcrimaţi ai nebuniei mele
sunteţi şi sprijinitori în neputinţa cea cumplită, îngeri,
arhangheli şi toate puterile cereşti; vouă înalţ ruga mea,
mijlociţi la Judecătorul nemitarnic să mă miluiască pe
mine, păcătosul.
Nu am
îmbrăcăminte să intru în cămara de nuntă şi
frică îmi e să fiu zvârlit afară în întunericul cel veşnic.
Ci primiţi plângerea mea, sfinţilor, patriarhilor,
împăraţilor şi proorocilor, apostolilor şi arhiereilor
şi toţi aleşii lui Hristos şi rugaţi-vă pentru
mine să scap din gheena nedragostei.
Slavă Tatălui şi Fiului
şi Sfăntului Duh.
Uleiul din
candelă l-am vărsat, iar Mirele se apropie şi nu am cu ce
să-L întâmpin. Ci eu către voi strig, sfinţilor, mucenicilor,
pustnicilor, preacuvioşilor şi toţi sfinţii, care vă
rugaţi lui Dumnezeu pentru toată lumea, grăbiţi către
mine şi cereţi Domnului milă să izbăvească
sufletul meu în ceasul morţii.
Şi acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Impărăteasa
cerurilor, nădejdea şi mângâierea tuturor marginilor pământului,
picură mie o picătură din rouă dumnezeiască a
dragostei Tale, mântuieşte-mă din prăpastia patimilor în care am
căzut ca şi pe oaia cea pierdută şi mijloceşte la Fiul
tău ca să fie milostiv când voi sta fără cuvânt de apărare
înaintea Scaunului Judecăţii.
Cuvine-se cu
adevărat să te fericim pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea pururea
fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai
mărită, fără de asemănare decât serafimii, care
fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea
cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Rugăciune
Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, din buze necurate îndrăznesc a Te chema pe
Tine, Viaţa cea adevărată, şi căzând înaintea Ta,
mă rog Ţie cu lacrimi de umilinţă: Doamne, greşit-am
la cer şi înaintea Ta, vărsând sânge nevinovat. Jertfit-am idolilor
lumii pe pruncul trimis de Tine cu dumnezeiască iconomie; ci Tu, ca un
îndurat, nu mă lepăda până în sfârşit şi mă
scoate din puterea întunericului. Cel ce însuţi m-ai chemat din pustiul
patimilor, bântuit de toată voia împotrivitoare, miluieşte-mă pe
mine, cel care şi acum, în cel din urmă ceas, sunt lipsit de
pocăinţă şi slăbănogit cu totul în a-Ţi urma
Ţie. Sădeşte în mine începătura învierii Tale,
dăruindu-mi libertatea cea desăvârşită de a cunoaşte
şi împlini voia Ta. Făcutu-m-am ucigaş de prunc şi
pasăre răpitoare a darului mântuitor; ci Tu, ca Dumnezeu
desăvârşit şi om desăvârşit, milostiv fii mie,
păcătosului, şi curăţeşte fărădelegile
mele cele multe ca nisipul mării. Nimiceşte cu Duhul gurii Tale
toată lucrarea vrăjmaşului care s-a pornit asupra mea şi
veninul neiubirii. Fă din trupul meu templu al Duhului Sfânt, iar din
sufletul meu fecioară înţeleaptă a împărăţiei
Tale. Ajută-mă să îmbrăţişez calea Crucii, ca
să pot împlini, cu puterea Jertfei Tale, menirea mântuitoare a vieţii
mele şi a pruncului nenăscut. Fă mie spre
pocăinţă şi lepădare de sine strigătul lui mut.
Primeşte duhul umilit ce se închină Ţie ca pe o jertfa spre
mângâierea lui şi înseninează icoana suferinţei celui nevinovat.
Dăruieşte-mi, Milostive, har de a înălţa pe lemnul Crucii
Tale amintirea pruncului lepădat, ca să-mi fie prin Tine izvor
vindecător a toată patima şi muşcătura celui viclean.
Dă-mi să pot naşte sămânţa duhovnicească
zămislită prin dragoste şi teamă de Dumnezeu într-un
pântece sufletesc.
Cel ce cu adâncă
şi nemăsurată milostivire ai aşteptat pocăinţa
şi lacrimile mele, ajută-mă ca ziua şi noaptea să am
înainte icoana iubirii Tale. Cel ce eşti Lumină mai presus de lumină,
risipeşte vălul întunericului cu cuvintele vieţii veşnice.
Intăreşte-mă să rabd toate necazurile şi ispitele ce
vin asupra mea şi să mă întorc spre fapta cea bună, ca fiul
risipitor. Ajută-mă să-mi sfârşesc în umilinţă
şi pace viaţa pământească,
împărtăşindu-mă la vremea cuvenită cu Preascump Trupul
şi Sângele Tău.
Aşa, Doamne
Impărate, facă-se şi în mine voia Ta, ca să se
preamărească în viaţa mea Numele Tău, împreună cu al
Tatălui şi al Sfântului Duh, singurul Dumnezeu adevărat, în
Treime închinat şi preaslăvit, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Sfârşind acest
canon de pocăinţă, nu te despărţi prea repede de
rugăciune, ci, de mai ai putere, fă metaniile care ţi-au fost
rânduite de duhovnic.
