SCRISOARE DE LA DUMNEZEU:

,,Dragul meu, Într-o zi, pe când nimic nu era și tu nici nu te gândeai că ai fi putut exista, Eu l-am creat pe om. Și-Mi era atât de drag! Și l-am făcut după chipul și asemănarea mea și i-am spus doar atât: ,,Te rog, nu Mă uita. Nu-ți cer nimic mai mult, doar nu Mă uita!" Și ca să-i fie mai ușor, l-am înconjurat de semnele prezenței Mele: un cer albastru și-o mare adâncă, păduri foșnind de viață, pomi plini de roade și-un soare imens și alți zeci de aștrii ce-i strigă întru-na: ,,Te rog, nu uita de Dumnezeu!" Și am făcut zeci de câmpii colorate și-o floare pe care am vrut chiar să o cheme: ,,nu-mă-uita!"-astfel omul Meu drag să nu Mă uite. Și-am pus lângă el o altă făptură, la fel de frumoasă, cu chip ca al Meu și i-am dat zâmbet și suflet, priviri gingașe și vorbe de duh, ca să-i sporească despre Mine și să-i spună doar atât: ,,Doamne, eu nu te uit!." Dar...tot m-a uitat. Și atunci i-am dat legi și regi, și profeți și semne de bine, de greu, bucurii și- încercări; și i-am trimis suferința, sperând să alerge la Mine cu brațele îndreptate spre cer; și-am pus și oameni de seamă să-i strige într-una în numele Meu: ,,Omule, nu uita de Dumnezeu". Dar tot M-a uitat... Și-am zis: ,,nu vreau să-l pierd pe cel ce-mi este atât de drag. Am să-i dau totul. Am să mă dau pe mine." Și m-am dus pe pământ, am trăit pentru el, am murit și-am înviat și cu totul m-am așezat într-o bucățică de Pâine și un strop de Vin. Și din acestea tot strig: ,,Nu mă uita, primește-Mă în inima ta!" Și mă tot uit cum mă așază în potire frumoase și-n chivote aurite, dar nu mă poartă în inimi și în minte. Și-atunci strig și iar strig și te rog: ,,Omule, nu Mă uita, primește-Mă în inima ta!" Ce-aș mai fi putut să fac ca tu să nu mă uiți și să mă vizitezi mai des, sau în casa ta să mă inviți ca prieten drag ce-mi ești?! Am făcut totul...și totuși tu mă uiți. Ți-am scris ca să-ți spun că duminică m-au încuiat în biserică și tot aștept să vină cineva să-mi spună să merg cu el, să nu mai fiu singur în Altar. Te rog, amintește-ți de mine și primește-mă să stau cu tine. Iar dacă devin prea incomod și iarăși mă vei alunga, am să gasesc pe altcineva. Cu drag Dumnezeu, Prietenul care te-a creat și care te-a rascumpărat! P.S: Te rog să spui și altora, că doar atât doresc: să nu fiu uitat în taina sfântă a altarului, unde-i aștept pe prietenii mei pentru Sfânta Împărtășanie. Mulțumesc! Te iubesc!"

BOTEZUL DOMNULUI - BOBOTEAZA 6 IANUARIE

- "În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie".(Troparul praznicului- glasul 1).

- SINAXAR -

- SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL ȘI ÎNAINTE MERGĂTORUL DOMNULUI.

- Sfântul Ioan Botezatorul,

nașterea și copilaria sa.

- Lectură binecuvântată, cu mult folos duhovnicesc.

- Sfântul Apostol și Evanghelist Luca istorisește despre nașterea Sfântului Ioan Botezatorul astfel:

- "Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.

- Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.” (Ev.Luca).

- Și pe când preotul Zaharia slujea în templul din Ierusalim, tămâind, Sfântul Arhanghel Gavriil i se arată și îi binevestește zămislirea fiului său, care va purta numele de Ioan și de a cărui naștere mulţi se vor bucura:

"Căci va fi mare înaintea Domnului, nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umplea de Duhul Sfânt.

Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit.”

(Sf.Evanghelie).

- Însa, pentru faptul că nu a putut crede toate acestea, bătrânul preot Zaharia este legat să rămână mut, până în ziua când fiul său se va naște.

"Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.

Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.” (Sf.Evanghelie).

- "Iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă.

Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.

Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda…

Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni, apoi s-a întors la casa sa.”(Sf.Evanghelie).

- Ein Karem, la10 kilometri de Ierusalim și la 150 km de Nazaret, Ein Karem, localitatea în care locuia Preotul Zaharia și Elisabeta soția sa, este astăzi un orășel evreiesc cochet, supranumit de secole „patria Sfântului Ioan Botezatorul”.

- Ein Karem, înseamnă "Fântâna din Vie", arătând că zona colinară este mănoasă, spre deosebire de aridul Ierusalim, dincolo de care se intinde Pustiul Iudeii.

- Pe locul întâlnirii dintre Preacurata Fecioară Maria și Elisabeta, astăzi este o frumoasă mănăstire, numită a "Vizitarii".

- Pe zidurile acesteia stă scris în peste zece limbi, imnul de lauda al Maicii Domnului:

"Măreşte sufletul meu pe Domnul.

Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale.

Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile…”.(Sf.Evanghelie).

- Ein Karem, este locul nașterii Sfântului Ioan Botezatorul:

"Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.

Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.”(Sf.Evanghelie).

- În secolul al V-lea, Patriarhia Ierusalimului a ridicat pe locul nașterii Sfântului Ioan Botezatorul o bazilică maiestuoasă, cu pardoseală în mozaic.

- Astăzi Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, așa cum arată ea, este o construcție noua, din a doua parte a secolului al XIX-lea, dar care păstrează în stânga altarului o grotă care face parte din locuința de odinioară a Preotului Zaharia și locul în care s-a născut Înaintemergatorul Domnului, "cel mai mare om născut din femeie".(Sf.Evanghelie).

- Proorocia făcută de Preotul Zaharia la nașterea fiului său este înscrisă pe zidul mănăstirii în mai multe limbi:

"Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său.

Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său. Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac.

Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.

Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt.

De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică, Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre.

Iar tu pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor. Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.”(Sf.Evanghelie).

- "Iar copilul Ioan, creştea şi se întărea cu duhul.

Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.”(Sf.Evanghelie).

- Când regele Irod a dat poruncă să fie omorâți toți copiii până la doi ani și mai jos, și-a adus aminte și de fiul Preotului Zaharia, temându-se să nu fie acela Împaratul cel de curând născut.

"Sfîntul Zaharia era atunci în Ierusalim, slujind după obicei în Templu Domnului, în rîndul săptămînii sale, care în acea vreme îi căzuse.

Deci, ascunzîndu-se Elisabeta în munte, când pruncul Ioan avea, atunci un an şi jumătate, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu ca s-o apere pe ea şi pruncul.

- Cînd a văzut de sus pe ostaşi cu dinadinsul căutînd-o şi apropiindu-se, a strigat către muntele cel de piatră care era acolo: „Munte al lui Dumnezeu, deschide-te și primeşte pe prunc și pe muma lui"!

Îndată s-a desfăcut muntele şi a primit-o pe ea înăuntrul său şi a ascuns-o de ucigaşii cei ce o căutau"(Viețile Sfinților).

- Dreapta Elisabeta, acoperindu-se de Dumnezeu, petrecea în muntele cel ce se desfăcuse, împreună cu Ioan, unde după dumnezeiască poruncă, li se făcuse o peşteră şi curgea izvor de apă dulce și bună de băut.

A crescut și un finic deasupra peşterii, plin de roade.

Cînd era vreme de mîncare, se pleca pomul acela în jos, dîndu-şi spre mîncare rodul său, mamei sfântului, apoi iar se ridica în sus".(Viețile Sfinților).

- Nu departe de Ein Karem, într-o zonă colinară cu versanți abrupți, se află și astăzi masivul Even Sapir, unde se ajunge la o altă mănăstire franciscană a Sfântului Ioan din Pustie.

- Așezământul este construit, peste stanca aceea care s-a deschis, ocrotind-o pe Sfânta Elisabeta si pe pruncul ei Ioan.

- Acest loc, este unul dintre cele mai frumoase locuri din Țara Sfântă.

Versantul este acoperit de iederă și flori, izvorul Sfântului Ioan Botezătorul are în el apă tămăduitoare, rece și bună de băut, foarte căutată în zilele caniculare de vară, celor ce trec prin aceste frumoase locuri.

- "După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, mama Înainte-Mergătorului, şi-a dat sfârşitul în aceeaşi peşteră,

iar Sfîntul Ioan a fost hrănit de înger pînă la creşterea lui, păzindu-l în pustie, pînă în ziua arătării sale către Israel.” (Viețile Sfinților).

- Sfântul Ioan Botezătorul a viețuit în acest pustiu, singur, de la varsta de doi ani, în mai multe peșteri, hrănindu-se cu lăcustre, un soi de fructe și miere sălbatică, ducând o viață aspră de post și rugaciune.

- Izvorul de deasupra peșterii, din care se ia apa de băut, curge prin interiorul stâncii până la nivelul peșterii, făcând un bazin în care se tămăduiesc cei care au probleme medicale grave și boli netratabile.

- Peștera aceasta din stânca desfăcută în mod miraculos, spre salvarea Sfintei Elisabeta si a copilașului Ioan, este unul din cele mai frumoase locuri, în care simți că sufletul se umple de liniștea dumnezeiască.

- De la locul tămăduitor, după vre-o 200/300 de metri în deal, se ajunge la peștera care adăpostește mormântul Sfintei Elisabeta, ceea ce ne arată încă o dată în plus, autenticitatea locurilor, Elisabeta fiind îngropată acolo de Îngerul Domnului.

- Exista o lungă perioada din viața Înainte Mergatorului Domnului, despre care Sfanta Evanghelie nu ne consemnează aproape nimic, până la momentul Botezului la râul Iordanului, dar se știe că Sf Ioan Botezatorul a crescut în pustie, în singurătate și în aspră nevoință.

La Even Sapir, întreaga natură, stâncile, apa, florile, isopul, cactușii vorbesc direct sufletului nostru, despre copilăria binecuvântată a sfântului Ioan Botezătorul și de prezența clară a Domnului, de grija Tatălui Ceresc, de viața discretă și mistică a sfântului și rostul lui sfântului în actul de mântuire a lumii, alături de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Cel veșnic.

- Cuvântul Întrupat, din Preacurata Fecioara Maria prin lucrarea Duhului Sfânt.

"Duhul Sfânt va veni peste tine, puterea Celui Preaînalt te va umbri, iar pruncul ce se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema".(Sf.Evanghelie).

- Sfârșit și lui Dumnezeu laudă.

Traditii si obiceiuri de Boboteaza.

 

În suita celor 12 sărbători importante creştine se numără şi Boboteaza

(Botezul Domnului),ţinută în fiecare an, în ziua a şasea a lunii ianuarie.

Sărbătoarea este menită să reamintească cele petrecute la apa

Iordanului, înainte ca Iisus să păşească în viaţa publică, la împlinirea

vârstei de aproximativ 30 de ani. Întrucât în această zi, Iisus S-a

prezentat pentru prima dată în lume. Sărbătoarea se mai numeşte şi

Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului. Încă din secolul al III- lea ,

poate şi mai înainte, este semnalat începutul acesteia. Cert este că în

"Constituţiile Apostolice" Boboteaza figura deja printre sărbătorile

creştine, alături de Crăciun şi de Paşti.

 

Traditia

Biblia vorbeste despre Ioan Botezatorul, considerat înaintemergatorul

lui Iisus Hristos, care propovaduia venirea Acestuia, îndemnând pe

iudei la pocaintață. Îmbracamintea lui Ioan era foarte simpla, facutaă din

par de camila; el purta o cingatoare de piele împrejurul mijlocului si se

hranea cu lacuste si miere salbatica. Icoanele au pastrat de-a lungul

timpului aceasta imagine, care îl înfatiseaza pe Botezator ca pe un

pustnic cu parul lung șsi barbaă aspraă. Considerându-l prooroc, locuitorii

din Ierusalim șsi din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i

asculta cuvintele si mai ales pentru a fi botezati de el în râul Iordan.

Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, sa-si marturiseasca pacatele șsi sa

se pocaiasca, spunându-le ca el îi boteaza doar cu apa, dar Cel ce va

veni dupa el (adicaă Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt si cu foc. Vestind

venirea lui Iisus Hristos, Ioan spunea ca Acela este mult mai mare si

mai puternic decât el.

 

Ajunul Bobotezei

Ajunul Bobotezei este, în egală măsura, şi un moment favorabil

farmecelor, descântecelor şi altor practici magice. Dimineaţa, înainte

de aprinderea focului, se strânge cenuşa din sobă şi gunoiul din casă

pentru a fi păstrate până în primăvară, când se presară pe straturile cu

legume "pentru a le face rodnice şi a le proteja de gujulii". Tot acum

se pregăteşte o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului.

Pe masa din "camera de curat" se aşterne o faţă de masă , aleasă

special pentru acest moment, sub faţa de masă se pune fân sau otavă

iar pe fiecare colţ se pune câte un bulgăre de sare. Deasupra se aşează

douăsprezece feluri de mâncare: colivă - grâu pisat, fiert, îndulcit cu

miere şi amestecat cu nucă pisată -, bob fiert, fiertură de prune sau

perje afumate , sarmale ( "găluşte" ) umplute cu crupe , borş de

"burechiuşe" sau "urechiuşele babei" - borş de fasole albă în care se

fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în formă

de urechiuşe -, borş de peşte, peşte prăjit, "vărzare" – plăcinte de post

umplute cu tocătură de varză acră -, plăcinte cu mac, etc.

Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se

atinge de mâncare iar, imediat după sfinţirea mesei, parte din bucate

sunt adăugate în hrana animalelor pentru a fi protejate de boli şi

pentru a fi bune de prăsilă. Altă dată, după ce preotul rostea Troparul

Botezului şi stropea cu agheasmă în casă şi pe gospodari, era invitat

să se aşeze pe laviţă. Sub lăicerul de pe laviţă erau aşezate, din timp,

boabe de porumb - "ca să stea cloştile pe ouă" - şi busuioc - "ca să

vină peţitorii'. Busuiocul acesta era folosit, mai târziu, în descântecele

de dragoste.În semn de răsplată se dădeau: bucate ("desăgarului"),

bani (preotului), nuci, mere şi covrigi (copiilor) iar, pe crucea preotului,

gospodina casei aşeza cel mai frumos fuior de cânepă. Oferirea

fuiorului avea mai multe semnificaţii: se credea că de firele acestuia se

vor prinde toate relele, că fuiorul devenea o punte peste care vor trece

sufletele morţilor sau că Maica Domnului va face din cânepă un voloc

cu care va prinde sufletele morţilor din iad pentru a le ridica în rai.

Reader view

Se crede că dacă, în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt

încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea,

există credinţa că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre

ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.În

această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu

împrumut, nici măcar jăratec din focul din vatră. În seara de Ajun se

săvârşesc practici de aflare a duratei vieţii. Înainte de culcare, se iau

cărbuni din vatră şi se denumesc cu numele tuturor membrilor

familiei. Se consideră că primul care va muri, va fi cel al cărui cărbune

se va stinge mai repede. În noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi

visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o bucă-

ţică de busuioc; busuioc se pune şi sub pernă. Fetele care cad pe

gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.

Boboteaza - sfinitirea apei

În ziua de Boboteaza are loc sfintirea apei, în timpul slujbei de Iordan.

Pregatirea acestui moment se face, si astazi, cu multaă atentie, în

fiecare comunitate. Locul de desfasurare a slujbei se alege împreuna

cu preotul satului, de obicei într-un spatiu mai larg - unde sa fie cel

putin o fântâna -, în imediata vecinatate a unei ape curgatoare, în

gospodaria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se

aduce apa, care se pune în vase mari de lemn si, tot acum, se taie, la

râu, o cruce mare de gheata. În jurul acestei cruci sau în jurul crucii

care se afla în mod normal în curtea bisericii, se desfasoara întreg

ceremonialul religios, la care participa toata suflarea comunitatii. De

obicei, în aceasta perioada este foarte frig în România, de aceea este

des folosita expresia „gerul Bobotezei”. Poporul român a pastrat multe

traditii în legatura cu aceasta zi. De exemplu, în localitatile asezate pe

malul unui râu, pe malul Dunarii sau chiar pe tarmul marii, se

obisnuieste ca preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, sa arunce

o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar înghetata, dupa care

sar câtiva flacai curajosi pentru a o aduce înapoi.

Dupa slujba de sfintire a apei, transformata în agheasma mare, fiecare

crestin îsi ia apaă sfintita în vasele de plastic sau de sticla cu care a

venit de acasa. Pe drumul de întoarcere ei toarna câte

putina agheasma în toate fântânile întâlnite în cale. Odata ajunsi

acasa, oamenii sfintesc cu agheasma şcurtea, grajdul, animalele din

grajd, pomii din livada, casa şsi interiorul casei.

Boboteaza - practici populare de purificare a spatiului şsi de alungare a spiritelor malefice

Boboteaza cumuleaza elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adaugându-se practici populare de purificare a spatiului şsi de alungare a spiritelor malefice.

În Bucovina, purificarea aerului se facea, cândva, prin focuri , în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Această manifestare avea loc imediat dupa sfintirea apei când tinerii se retrageau pe locuri mai înalte,

având asupra lor carbuni aprinsi cu care aprindeau focurile de Bobotează.

Rugul era facut din vreascuri şsi frunze uscate strânse de feciori cu o zi înainte. Tinerii cântau şsi dansau în jurul focului şsi sareau peste foc, atunci când acesta se mai potolea, în credinta ca vor fi feriti, astfel, de boli şsi de pacate. La plecare, fiecare lua carbuni aprinsi cu care, odata ajunsi acasaă,afumau pomii din livada în scop fertilizator. De asemenea, înconjurau casa cu pulberea crezând caă, în acest fel, casa va fi feritaă de primejdii, mai ales de trasnete.

În cele trei zile, cât ţtine Boboteaza în Bucovina, existaă sate în care vecinii, prietenii şsi rudele obisnuiesc a se colinda reciproc, dupaă cum existaă comunitati în care, în aceste zile, reapar mascatii. Tinerii, mascati în babe şsi mosnegi, colindă mai ales pe la casele unde se gasesc fete de maritat, obiceiul fiind o reminiscentaţă a cultului mosilor si stramosilor precum şsi a unor vechi practici fertilizatoare.

“Iordanitul” şsi “Cumetria Femeilor”

În calendarul popular, pe 7 ianuarie, când este praznuit Sfântul Ioan Botezatorul, întâlnim douaă obiceiuri: "Iordanitul" şsi "Cumetria Femeilor". Initial, iordanitorii erau baietii care aveau vârsta mai mare

de 15 ani. Ulterior, nu vârsta a fost principala conditie a intrarii în ceata iordanitilor, ci starea de sanatate care trebuie saă fi fost bunaă pe tot parcursul anului.

Conducatorul cetei, ia de la preot, în ajun, o caldarusaşă cu agheasmaă de la Boboteazaă, şsi îi stropeste pe toti cei întâlniti, urându-le saă traiascaă multi ani şsi saă le fie de bine. De cele mai multe ori, cei întâlniti sunt ridicati pe brate şsi dusi cu forta la râu sau la un lac sub amenintarea ca-i aruncaă în apaă. Acestia se rascumparaă cu un dar. În acest obicei existaă credinta caă cei udati in aceasta zi, vor fi sanatosi tot anul.

"Cumetria" era numitaă în vechime "Ziua Femeilor" . În cadrul acestui obicei avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor casatorite, prin udarea cu apaă din fântânaă sau dintr-un râu.