Traditii si obiceiuri de Boboteaza.

 

În suita celor 12 sărbători importante creştine se numără şi Boboteaza

(Botezul Domnului),ţinută în fiecare an, în ziua a şasea a lunii ianuarie.

Sărbătoarea este menită să reamintească cele petrecute la apa

Iordanului, înainte ca Iisus să păşească în viaţa publică, la împlinirea

vârstei de aproximativ 30 de ani. Întrucât în această zi, Iisus S-a

prezentat pentru prima dată în lume. Sărbătoarea se mai numeşte şi

Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului. Încă din secolul al III- lea ,

poate şi mai înainte, este semnalat începutul acesteia. Cert este că în

"Constituţiile Apostolice" Boboteaza figura deja printre sărbătorile

creştine, alături de Crăciun şi de Paşti.

 

Traditia

Biblia vorbeste despre Ioan Botezatorul, considerat înaintemergatorul

lui Iisus Hristos, care propovaduia venirea Acestuia, îndemnând pe

iudei la pocaintață. Îmbracamintea lui Ioan era foarte simpla, facutaă din

par de camila; el purta o cingatoare de piele împrejurul mijlocului si se

hranea cu lacuste si miere salbatica. Icoanele au pastrat de-a lungul

timpului aceasta imagine, care îl înfatiseaza pe Botezator ca pe un

pustnic cu parul lung șsi barbaă aspraă. Considerându-l prooroc, locuitorii

din Ierusalim șsi din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i

asculta cuvintele si mai ales pentru a fi botezati de el în râul Iordan.

Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, sa-si marturiseasca pacatele șsi sa

se pocaiasca, spunându-le ca el îi boteaza doar cu apa, dar Cel ce va

veni dupa el (adicaă Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt si cu foc. Vestind

venirea lui Iisus Hristos, Ioan spunea ca Acela este mult mai mare si

mai puternic decât el.

 

Ajunul Bobotezei

Ajunul Bobotezei este, în egală măsura, şi un moment favorabil

farmecelor, descântecelor şi altor practici magice. Dimineaţa, înainte

de aprinderea focului, se strânge cenuşa din sobă şi gunoiul din casă

pentru a fi păstrate până în primăvară, când se presară pe straturile cu

legume "pentru a le face rodnice şi a le proteja de gujulii". Tot acum

se pregăteşte o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului.

Pe masa din "camera de curat" se aşterne o faţă de masă , aleasă

special pentru acest moment, sub faţa de masă se pune fân sau otavă

iar pe fiecare colţ se pune câte un bulgăre de sare. Deasupra se aşează

douăsprezece feluri de mâncare: colivă - grâu pisat, fiert, îndulcit cu

miere şi amestecat cu nucă pisată -, bob fiert, fiertură de prune sau

perje afumate , sarmale ( "găluşte" ) umplute cu crupe , borş de

"burechiuşe" sau "urechiuşele babei" - borş de fasole albă în care se

fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în formă

de urechiuşe -, borş de peşte, peşte prăjit, "vărzare" – plăcinte de post

umplute cu tocătură de varză acră -, plăcinte cu mac, etc.

Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se

atinge de mâncare iar, imediat după sfinţirea mesei, parte din bucate

sunt adăugate în hrana animalelor pentru a fi protejate de boli şi

pentru a fi bune de prăsilă. Altă dată, după ce preotul rostea Troparul

Botezului şi stropea cu agheasmă în casă şi pe gospodari, era invitat

să se aşeze pe laviţă. Sub lăicerul de pe laviţă erau aşezate, din timp,

boabe de porumb - "ca să stea cloştile pe ouă" - şi busuioc - "ca să

vină peţitorii'. Busuiocul acesta era folosit, mai târziu, în descântecele

de dragoste.În semn de răsplată se dădeau: bucate ("desăgarului"),

bani (preotului), nuci, mere şi covrigi (copiilor) iar, pe crucea preotului,

gospodina casei aşeza cel mai frumos fuior de cânepă. Oferirea

fuiorului avea mai multe semnificaţii: se credea că de firele acestuia se

vor prinde toate relele, că fuiorul devenea o punte peste care vor trece

sufletele morţilor sau că Maica Domnului va face din cânepă un voloc

cu care va prinde sufletele morţilor din iad pentru a le ridica în rai.

Reader view

Se crede că dacă, în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt

încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea,

există credinţa că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre

ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.În

această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu

împrumut, nici măcar jăratec din focul din vatră. În seara de Ajun se

săvârşesc practici de aflare a duratei vieţii. Înainte de culcare, se iau

cărbuni din vatră şi se denumesc cu numele tuturor membrilor

familiei. Se consideră că primul care va muri, va fi cel al cărui cărbune

se va stinge mai repede. În noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi

visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o bucă-

ţică de busuioc; busuioc se pune şi sub pernă. Fetele care cad pe

gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.

Boboteaza - sfinitirea apei

În ziua de Boboteaza are loc sfintirea apei, în timpul slujbei de Iordan.

Pregatirea acestui moment se face, si astazi, cu multaă atentie, în

fiecare comunitate. Locul de desfasurare a slujbei se alege împreuna

cu preotul satului, de obicei într-un spatiu mai larg - unde sa fie cel

putin o fântâna -, în imediata vecinatate a unei ape curgatoare, în

gospodaria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se

aduce apa, care se pune în vase mari de lemn si, tot acum, se taie, la

râu, o cruce mare de gheata. În jurul acestei cruci sau în jurul crucii

care se afla în mod normal în curtea bisericii, se desfasoara întreg

ceremonialul religios, la care participa toata suflarea comunitatii. De

obicei, în aceasta perioada este foarte frig în România, de aceea este

des folosita expresia „gerul Bobotezei”. Poporul român a pastrat multe

traditii în legatura cu aceasta zi. De exemplu, în localitatile asezate pe

malul unui râu, pe malul Dunarii sau chiar pe tarmul marii, se

obisnuieste ca preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, sa arunce

o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar înghetata, dupa care

sar câtiva flacai curajosi pentru a o aduce înapoi.

Dupa slujba de sfintire a apei, transformata în agheasma mare, fiecare

crestin îsi ia apaă sfintita în vasele de plastic sau de sticla cu care a

venit de acasa. Pe drumul de întoarcere ei toarna câte

putina agheasma în toate fântânile întâlnite în cale. Odata ajunsi

acasa, oamenii sfintesc cu agheasma şcurtea, grajdul, animalele din

grajd, pomii din livada, casa şsi interiorul casei.

Boboteaza - practici populare de purificare a spatiului şsi de alungare a spiritelor malefice

Boboteaza cumuleaza elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adaugându-se practici populare de purificare a spatiului şsi de alungare a spiritelor malefice.

În Bucovina, purificarea aerului se facea, cândva, prin focuri , în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Această manifestare avea loc imediat dupa sfintirea apei când tinerii se retrageau pe locuri mai înalte,

având asupra lor carbuni aprinsi cu care aprindeau focurile de Bobotează.

Rugul era facut din vreascuri şsi frunze uscate strânse de feciori cu o zi înainte. Tinerii cântau şsi dansau în jurul focului şsi sareau peste foc, atunci când acesta se mai potolea, în credinta ca vor fi feriti, astfel, de boli şsi de pacate. La plecare, fiecare lua carbuni aprinsi cu care, odata ajunsi acasaă,afumau pomii din livada în scop fertilizator. De asemenea, înconjurau casa cu pulberea crezând caă, în acest fel, casa va fi feritaă de primejdii, mai ales de trasnete.

În cele trei zile, cât ţtine Boboteaza în Bucovina, existaă sate în care vecinii, prietenii şsi rudele obisnuiesc a se colinda reciproc, dupaă cum existaă comunitati în care, în aceste zile, reapar mascatii. Tinerii, mascati în babe şsi mosnegi, colindă mai ales pe la casele unde se gasesc fete de maritat, obiceiul fiind o reminiscentaţă a cultului mosilor si stramosilor precum şsi a unor vechi practici fertilizatoare.

“Iordanitul” şsi “Cumetria Femeilor”

În calendarul popular, pe 7 ianuarie, când este praznuit Sfântul Ioan Botezatorul, întâlnim douaă obiceiuri: "Iordanitul" şsi "Cumetria Femeilor". Initial, iordanitorii erau baietii care aveau vârsta mai mare

de 15 ani. Ulterior, nu vârsta a fost principala conditie a intrarii în ceata iordanitilor, ci starea de sanatate care trebuie saă fi fost bunaă pe tot parcursul anului.

Conducatorul cetei, ia de la preot, în ajun, o caldarusaşă cu agheasmaă de la Boboteazaă, şsi îi stropeste pe toti cei întâlniti, urându-le saă traiascaă multi ani şsi saă le fie de bine. De cele mai multe ori, cei întâlniti sunt ridicati pe brate şsi dusi cu forta la râu sau la un lac sub amenintarea ca-i aruncaă în apaă. Acestia se rascumparaă cu un dar. În acest obicei existaă credinta caă cei udati in aceasta zi, vor fi sanatosi tot anul.

"Cumetria" era numitaă în vechime "Ziua Femeilor" . În cadrul acestui obicei avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor casatorite, prin udarea cu apaă din fântânaă sau dintr-un râu.