Viata Sfantului Efrem cel Nou
Sfantul
Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem s-a nascut la 14 septembrie 1384. A
ramas orfan de tata inca de cand era mic si, cu ajutorul lui Dumnezeu,
evlavioasa lui mama s-a ingrijit de cresterea lui si a celorlalti sase
frati ai sai. La varsta de 14 ani, Preabunul Dumnezeu i-a calauzit pasii
spre manastirea Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu – care
era pe atunci infloritoare – de pe Colina Neprihanitilor din Attica.
Acolo, cu mare ravna a luat pe umerii sai nepretuita Cruce a Domnului,
primind ca semn al desavarsirii moartea sa cea infricosatoare si slavita
intru mucenicie. O dorire sfanta si iubirea de Dumnezeu aprindeau
tanara lui inima si el se supunea de bunavoie fericitei ascultari a lui
Hristos. Prin vietuirea sa calugareasca a devenit asemenea ingerilor,
facandu-se ucenic al marilor Nevoitori si Parinti ai pustiei si urmand
vreme de aproape 27 de ani sfintei lor nevointe.
Sfantul Efrem i-a urmat lui Hristos cu o ravna dumnezeiasca, lepadand
toata frumusetea cea trecatoare a acestei lumi. S-a facut pilda de
vietuire prin minunata lui purtare si prin rabdarea suferintelor
indurate pe Colina Neprihanitilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu si prin
ostenelile sale intru aspra nevointa si-a curatit sufletul si trupul de
patimile cele stricatoare de suflet si s-a facut vrednic de a fi locas
al Preasfintei Treimi. De asemenea, a fost invrednicit de primirea
marelui, tainicului si sfantului dar al preotiei si de chemarea sfanta
de a sluji Domnului la Sfantul Altar, precum un inger, cu frica de
Dumnezeu si cu mare strapungere de inima.
La 14 septembrie 1425, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, a fost luat
in robie si asa a inceput mucenicia lui; aceasta s-a sfarsit la 5 mai
1426, intr-o zi de marti, pe la orele 9 dimineata. Sfantul Mare Mucenic
Efrem avea atunci 42 de ani. Rugandu-se si aflandu-se in mijlocul unor
cazne atat de ingrozitoare – caci fusese spanzurat intr-un copac ce inca
mai exista, cu capul in jos, cu picioarele si capul pironite, iar la
sfarsit strapungandu-i-se trupul martirizat si acoperit de rani cu un
lemn inrosit -, viteazul atlet al lui Hristos isi dadu sfantul suflet in
mainile Stapanului sau, de la Care primi cununa de Mucenic si darul
facerii de minuni. Dupa mai bine de 500 de ani, a placut lui Dumnezeu –
Prieten al oamenilor – sa dezvaluie prin multime de aratari si alte
intamplari minunate tot ceea ce cunoastem astazi.
Acestea toate au fost intarite prin descoperirea, pe 3 ianuarie 1950,
a moastelor pline de har ale Sfantului Mucenic, moaste care nu numai ca
raspandesc o buna mireasma dumnezeiasca si cereasca, ci sunt, de
asemenea, si izvor de tamaduire pentru cei ce li se inchina cu credinta
si care cer ajutorul Sfantului, intotdeauna grabnic ajutator.
Intrucat s-a slavit Numele lui Dumnezeu cel Intreit-Sfant prin
purtarea sa neprihanita si prin mucenicia lui indurate pentru dragostea
lui Hristos, Atotputernicul Dumnezeu l-a proslavit, ca rasplata a
faptelor sale. Astfel, pentru cei care ii cer mijlocirea, Sfantul Efrem
savarseste, cu darul lui Hristos, dintru care a primit din belsug,
minuni uimitoare si mai presus de fire, pentru suflet si trup.
Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem este praznuit de doua ori pe
an: pe 3 ianuarie, ziua aflarii sfintelor si nepretuitelor sale moaste,
si pe 5 mai, ziua savarsirii sale intru mucenicie.
Fie ca Domnul nostru Iisus Hristos sa aiba mila de noi si cu
indurarile sale sa ne izbaveasca, pentru rugaciunile Sfantului Mare
Mucenic Efrem! Fie ca Preamilostivul Dumnezeu sa ne invredniceasca sa ne
inchinam sfintelor moaste binemirositoare ale Cuviosului Mucenic si sa
traim intru plinatate sfintele si nespusele daruri ale adevaratei
noastre Credinte Ortodoxe! Si fie ca Domnul sa ne invredniceasca a
marturisi din adancul sufletului ca “minunat este Dumnezeu intru Sfintii
Sai” si ca “prin Sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunata a facut
Domnul toata voia intru ei” (Psalm 67, 36; 15, 3).
Colina Neprihanitilor
Nu
este o intamplare faptul ca Domnul Dumnezeu a calauzit pasii Sfantului
Efrem spre Colina Neprihanitilor. Din veacul al X-lea pana in al XI-lea,
dupa traditie, Colina a cunoscut o perioada infloritoare, cu un mare
numar de sihastrii risipite prin padurile de pin, de maslini, de roscovi
si de alti pomi care acopereau intregul munte. Privelistea si
frumusetea dealului il faceau pe calator sa se intristeze la gandul ca
trebuie sa paraseasca un loc atat de minunat, unde tasnesc asemenea ape
limpezi. Foarte numeroase erau persoanele evlavioase, chiar si imparati,
care cu dor ravneau viata ingereasca a Sfintilor Monahi si lepadau
zadarnicia placerilor trecatoare ale acestei lumi. Aprins de o
dumnezeiasca dorire si miscat de pilda acestor Sfinti Nevoitori, Sfantul
Efrem a ales sa duca o viata de asceza la manastirea stavropighiala a
Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Acest lacas, altadata
stralucitor, era centrul calugaresc al calugarilor si nevoitorilor.
Acolo, Sfantul si-a trait viata ascetica asemenea unui inger si, pentru
acest lucru, Domnul i-a daruit harul si taria de a marturisi in
valtoarea chinurilor sale inspaimantatoare, care au durat de la 14
septembrie pana in 5 mai 1426, ziua infricosatorului sau sfarsit ca
Mucenic al lui Hristos. Prin mucenicia sa plina de suferinta, Sfantul
Efrem a straluminat inca o data si a umplut de slava Colina
Neprihanitilor. Acolo s-au implinit cuvintele psalmistului: “Cine se va
sui in muntele Domnului si cine va sta in locul cel sfant al Lui? Cel
nevinovat cu mainile si curat cu inima” (Psalm 23, 3-4).
Intre ruinele vechii manastiri
Asezata
intre ruinele vechii manastiri, unde sfanta Pronie imi calauzise pasii,
mi-am intors gandurile catre anii care s-au scurs, catre vremurile de
demult, cand peste tot erau risipite osemintele sfintilor care au
inrosit si au hranit cu sangele lor arborele Ortodoxiei.
Curatind aceste ruine, ma gandeam ca ma aflu intr-un loc sfant si ma
rugam asa: “Doamne, Dumnezeul meu, invredniceste-ma pe mine, smerita
roaba a Ta, sa vad pe unul din parintii care au trait aici”. Dupa un
timp oarecare, in care eu m-am rugat fara incetare, am auzit inlauntrul
meu un glas zicandu-mi: “Sapa acolo si vei afla ceea ce doresti” si mi
s-a aratat minunat, in chip tainic, un coltisor de pamant in pridvorul
manastirii. Timpul trecea, iar glasul, si mai puternic si mai
inflacarat, imi porunci: “Sapa acolo si vei afla ceea ce doresti“.
Atunci i-am aratat acel loc muncitorului pe care il chemasem in acele
zile pentru o mica reparatie. Doar ca el nu a vrut sa sape in locul pe
care glasul launtric mi-l insemnase. El voia sa sape undeva mai departe.
In fata incapatanarii lui, l-am lasat sa sape unde voia, dar am ramas
acolo, rugandu-ma sa nu poata plini lucrul, sa dea de piatra si sa fie
silit sa vina la locul aratat de tainicul glas. Si, in sfarsit, in vreme
ce el incerca in trei sau patru locuri, dadu de fiecare data de pietre
si, pana la urma, se intoarse la locul pe care i-l aratasem la inceput.
Acolo – vatra, trei nise, peretele pe jumatate prabusit – totul arata ca
in acel loc fusese candva chilia unui monah si ca din ea ramasesera
doar ruinele, pentru a ne vorbi de drama care s-a savarsit in acel loc.
Am curatat locul de pietrele care il acoperisera si lucratorul a inceput
sa sape. Era destul de agitat, putin manios si ma temeam sa nu faca
vreo stricaciune.
I-am zis:
– Nu te grabi, nu te obosi, lucreaza usurel.
Si, ca si cand nu m-ar fi auzit, a continuat sa sape in acelasi fel.
I-am spus:
– Poate ca cineva este ingropat aici si s-ar putea sa strici ceva. Te rog, fii cu luare – aminte!
Atunci a inteles si mi-a zis:
-Tu chiar crezi ca este adevarat ceea ce-ti trece prin cap?
Si, intr-adevar, eram atat de sigura, ca si cum as fi vazut. Sapand tot
mai mult si ajungand la o adancime de putin peste 1,7 metri, harletul
aduse mai intai la lumina craniul omului lui Dumnezeu. Si, in aceeasi
clipa, o mireasma de nespus se raspandi de jur imprejurul nostru.
Muncitorul pali pe data, limba ii amuti si i se taie rasuflarea.
– Lasa-ma singura, te rog, i-am zis, si el se indeparta.
Am ingenuncheat cu evlavie si am imbratisat ramasitele Sfantului,
presimtindu-i adanc maretia martiriului. Sufletul meu s-a umplut de
bucurie. Aflasem o mare comoara. Apoi, inlaturand cu grija pamantul, am
descoperit sfintele sale moaste intregi, care, in ciuda sederii lor de
multe veacuri in pamant, nu putrezisera.
Am inteles ca era vorba de un cleric, caci, dand la o parte pamantul
din dreptul sfintelor sale maini, am zarit marginile manecii unei rase.
Haina nu avea pe ea nici cea mai mica urma de praf, era foarte curata,
cusuta mai grosolan, cu o lucratura precum cele din vremurile de demult,
iar grosimea firului era mai mare de un milimetru. Dezvelind locul unde
se aflau picioarele, iata din nou tivitura rasei curate, ca si cea a
manecilor, in vreme ce urma picioarelor Sfantului se imprimase pe sol.
N-am
stiut ce sa fac mai intai – sa ma bucur, ori sa plang -, intrebandu-ma
cum ajunsese omul lui Dumnezeu ca sa fie ingropat acolo. Ce se
intamplase? Ce vazusera ochii lui? Ma gandeam ca trebuie sa se fi
intamplat o drama cutremuratoare. Am incercat sa-i curat moastele de
noroi, dar oasele mainii se faramitau; ploaia patrundea in mormant. De
aceea, am asezat osemintele, asa cum erau, intr-o nisa deasupra
mormantului. Dar ce sa va spun despre ploaia care incepu sa cada? S-ar
fi zis ca cerul arunca frunzulite argintate cu care il stropea pe Sfant
si mormantul lui. Era seara, asa ca am citit vecernia; eram inca singura
in acel loc sfant in care ma calauzise Dumnezeu.
Deodata, am auzit pasi care pornisera dinspre mormant si inaintau spre
curte: au ajuns pana la usa bisericii. Erau pasi puternici si hotarati
si am simtit ca erau ai unui barbat viguros. A fost singurul moment cand
mi-a fost teama. Am simtit cum tot sangele imi ingheata si, paralizata
de spaima, nici nu m-am putut intoarce inapoi.
Atunci i-am auzit glasul, zicandu-mi:
– Pana cand ma vei lasa acolo? Si el, care mi-a pus capul asa…!
M-am intors si l-am vazut: era inalt de statura, cu ochi mici, rotunzi
si cu usoare riduri pe la colturi. Barba ii acoperea gatul si de aici se
despartea intr-o parte si in alta si in fata, era putin buclata si de
culoare neagra. Purta imbracaminte calugareasca, in mana stanga tinea o
faclie foarte stralucitoare, iar cu mana sa dreapta binecuvanta.
Sufletul meu se umplu de fericire si de o bucurie de nespus. Am dobandit
din nou curaj si putere. Frica disparu, l-am simtit aproape de mine si
i-am spus:
– Iarta-ma, maine, de indata ce Dumnezeu va face sa rasara zorii zilei, ma voi ingriji de tine.
Intr-o clipa s-a facut nevazut, iar eu am incheiat in tihna vecernia. A
doua zi, dupa slujba utreniei, am luat sfintele moaste, le-am curatat,
le-am spalat si le-am pus intr-o firida, in Sfantul Altar, aprinzand o
candela alaturi. In seara aceleeasi zile, l-am vazut in somn pe Sfantul
barbat al lui Dumnezeu stand in picioare in biserica, in partea dreapta,
si tinand alaturat o icoana stralucitoare, avand pe ea chipul lui.
Icoana era in marime naturala, imbracata in argint vechi si lucrata de
mana. Langa el se afla un mare policandru sub care am aprins o lumanare
de ceara curata.
L-am auzit zicandu-mi:
– Iti multumesc mult. Ma numesc Efrem.
Cu cat timpul trecea, aveam in mine o nesiguranta cu privire la cele
intamplate. Intr-o zi, dupa vecernie, cand am intins mana sa inchid usa
bisericii, am auzit trei batai, ca si cum cineva ar fi lovit cu un sirag
de matanii de chihlimbar in usa. Am inteles ca era Sfantul. Am intrat
in Altar, unde ii asezasem sfintele moaste si, dupa ce am aprins o
lumanare, m-am inchinat. Dar ce sa va spun? Cum as putea cuprinde in
cuvinte simtamantul pe care l-am avut inaintea miresmei ceresti care se
raspandea din sfintele moaste? Un adevarat noian mi-a invaluit intreaga
fiinta, am simtit in mine insami Raiul, dar, in acelasi timp, si micimea
mea in fata acestei maretii.
Numele manastirii noastre
In
seara zilei de 24 martie 1965, savarseam priveghere de toata noaptea in
cinstea sarbatorii Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu si
sarbatoream si izbavirea noastra de sub jugul turcesc. Noaptea inainta,
linistita si tihnita. Slujba isi urma cursul, se cantasera frumoasele
tropare ale Buneivestiri. Era o atmosfera de mare reculegere. Ajunsesem
la momentul infricosator al Prefacerii Sfintelor Daruri. Ma aflam in
proscomidiar si urmaream sfintele rugaciuni pline de umilinta pe care
parintele Nicolae le citea in fata Mesei Sfantului Altar cu mare
evlavie. Si, deodata, Altarul se umplu de lumina si stralucire, ca si
cum ar fi fost din aer curat. In locul unde o veche fresca infatisa
Bunavestire, raze subtiri coborau din cer, sclipind intr-un chip cu
totul deosebit si raspandind lumina pana la pamant. S-a auzit un glas
zicand:
– Iata! Astazi se cuvine sa praznuim. Astazi, ca in vremurile de demult, manastirea praznuieste cea mai mare sarbatoare a ei.
De indata am vrut sa aflu daca Sfantul nostru traia la acea data si am intrebat:
– Sfantul Efrem traia in vremea cand manastirea praznuia aceasta sarbatoare?
Iar glasul imi raspunse:
– Sfantul Efrem lua parte la acest praznic cu multa bucurie, dar acum, la ce bun? La ce bun? La ce bun?
Nu vedeam pe nimeni, dar auzeam acest glas si priveam aceasta
splendoare, pe care limbii mele de tarana ii este cu neputinta sa o
infatiseze in cuvinte. Glasul acela spunea fiecare cuvant cu putere, pe
un ton diferit de cel de dinainte. Cele trei intrebari “La ce bun?” au
fost rostite cu mahnire si cu o durere nespusa. Asa s-a incheiat aceasta
priveghere, care m-a miscat adanc. Dorinta mea este de a implini,
inainte de a pleca din aceasta lume, ascultarea pe care am primit-o. Iar
numele de netagaduit al manastirii noastre este cu adevarat cel al
Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu, orisice ar fi scris
privitor la aceasta mai multi clerici ori laici.
Cele doua vedenii
Manastirea noastra are un orfelinat. Intr-o seara, una din fetitele
ingrijite aici l-a vazut pe Sfant apropiindu-se de ea, pe cand era
asezata in pat, dar inca treaza. I-a fost frica. Dar Sfantul i-a spus:
– Nu te teme, copila mea, sunt Sfantul Efrem, si a mangaiat-o pe cap.
Intr-o alta seara, bunica acestei fetite a venit sa ma vada dupa miezul
noptii. Era foarte speriata si mi-a povestit urmatorul fapt:
– Maica, tocmai l-am vazut pe Sfantul Efrem, stand afara, aproape de
fereastra dormitorului. Crezand ca sunteti dumneavoastra, v-am strigat,
dar deodata am vazut o lumina care a luminat manastirea de jur imprejur.
In aceasta lumina l-am vazut pe Sfant. Tinea in mana o biserica
bizantina cu patru cupole mici si una mai mare in mijloc si, de
asemenea, si o cruce luminoasa. Mi-a zis cuvintele acestea: “Mare
Mucenic Efrem”. De indata am ingenuncheat inaintea lui si el a
continuat: “M-am nascut pe 14 septembrie, de ziua Sfintei Cruci si am
dat marturie prin moarte muceniceasca la 42 de ani. Spune-i maicii
Macaria sa-mi construiasca un paraclis la cotitura drumului. Acolo voi
sta si ma voi odihni“.
Ce a binevoit sa spuna Sfantul prin aceste cuvinte? Vorbea despre odihna
trupului sau cea a sufletului? Oamenii lui Dumnezeu nu au nevoie de
odihna trupului, iar sufletul lor inseteaza dupa Cer; iar Cerul coboara
inlauntrul lor, daruindu-le bucuria nestricacioasa care preface pamantul
in Rai si spinii durerii in trandafiri revarsand bucuria. Sfantul Efrem
a mai spus: “Scorbura copacului mi-a fost mormant si necredinciosii
m-au chinuit chiar si mort”.
Auzind dorinta Sfantului, am cugetat si l-am rugat sa ne spuna locul
precis in care ar fi vrut sa-i fie ridicat paraclisul. Cateva zile mai
tarziu, o doamna a venit si mi-a spus:
– L-am vazut pe Sfantul Efrem, sedea intr-un loc ceva mai departe de
aici si mi-a zis: “Sofia, spune-i maicii Macaria ca vreau ca paraclisul
meu sa fie in acest loc, aici obisnuiam sa sed sa ma odihnesc”.
Ne-am dus atunci sa vedem locul aratat de Sfant si acolo, cu ajutorul
Sfantului, am ridicat paraclisul care exista acum. Este un locas mic,
dar placut, un fel de capela. Catava vreme mai tarziu, un anume Barba
Gheorghios a venit la manastire pentru Sfanta Liturghie si ne-a povestit
faptele care urmeaza:
– Acum 35 de ani lucram la Marathon si, intr-o zi, trecand pe acest
drum, ca de obicei, m-am oprit in locul in care se afla acum paraclisul.
Acolo am vazut un calugar stand in picioare, care privea spre
manastire. Era trist si m-am intrebat: “Ce face calugarul in acest loc?”
Dar acum, ca vad aceasta sfanta icoana, inteleg ca acel calugar era un
Sfant.
I-am mai vedea si azi pe sfintii lui Dumnezeu, daca am avea inima curata.
Vestirea muceniciei sale (29 aprilie 1966)
Pe
tot parcursul acelei nopti am fost prada unei grozave nelinisti si nu
am putut sta intinsa. La orele 3 dimineata, pe cand stateam culcata pe
patul meu, am vazut in fata mea si putin mai la stanga un calugar cu un
chip marcat de viata dusa intru nevointa. Parul sau neingrijit ii cadea
pe umeri. Era usor adus de spate. Rasa ii era uzata, de culoare neagra
spre verde, chipul ii era palid si ascetic si era murdar. De indata ce
l-am vazut, nelinistea a disparut: o mare pace si o bucurie de nespus
m-au invaluit. Si, dupa ce l-am vazut in fata mea, intr-o clipa a fost
langa mine, fara sa fi facut vreun pas. S-a aplecat foarte aproape de
urechea mea si mi-a zis cu o evlavie adanca:
– Sfantul Efrem si-a savarsit viata ucis de turci, la 5 mai 1426, la 9 dimineata.
Cum voiam sa scriu aceste cuvinte pentru ca sa nu le uit, calugarul
mi le repeta de sapte-opt ori si fiecare cuvant a fost repetat pe un ton
aparte. Dimineata le-am povestit surorilor lucrul uimitor care mi se
intamplase. In noaptea urmatoare, una din surori se vazu in vis intr-o
incapere plina de ofrande si vru sa ia doua pentru Sfantul Efrem. In
acel moment, vazu pe o masa o placuta de marimea unei icoane, care il
reprezenta pe Sfant cu capul in jos. Ii infipsesera in buric o bucata de
lemn aprins si maruntaiele sale ardeau, in vreme ce trupul ii era
strapuns cu multe cuie, din acelea cu care fusese rastignit Domnul
nostru Iisus Hristos pe Cruce. Si in timp ce Sfantul se ruga, flacarile
si fumul il inconjurau, dar flacara iubirii lui Hristos biruia
numeroasele chinuri si grozavele dureri din acele clipe. Tesatura cu
care ii legasera mijlocul era si ea inrosita din pricina numeroaselor
chinuri la care il supusesera acesti lupi sangerosi, care stateau putin
mai departe si priveau.
Din ziua in care am aflat, prin aceasta vedenie, cand si cum fusese
mucenicit Sfantul, i-am luat sfintele moaste si le-am asezat in fata
icoanei sale. Atunci, fratilor, s-a intamplat ceva nemapomenit, iarasi
in timpul unei slujbe: icoana Sfantului a inceput sa trosneasca atat de
tare, ca si cum s-ar fi spart mai multe geamuri deodata. In acelasi
timp, trosneau si sfintele sale oseminte, mai intai cele mari, mai apoi
cele mici si la sfarsit toate deodata. In acelasi timp, noi l-am vazut
pe Sfant trecand prin mijlocul nostru, incaltat cu papuceii sai si
imbracat cu vesmantul sau de preot. Sfanta mireasma pe care o raspandea
ne-a invaluit si ne-a inaltat sufletele.
Intr-o alta zi pe la amiaza, fiind obosita, m-am intins pe pat pentru
a ma odihni. Fiind pe jumatate adormita, am auzit apropiindu-se mai
multe voci care psalmodiau cu dulceata. Ascultandu-le, am inceput si eu
sa psalmodiez, caci stiam troparele pe care acele glasuri le cantau.
Aveam impresia ca era vorba de o procesiune sfanta care se apropia din
ce in ce mai tare de chilia mea. Parea sa vina dinspre staretie, din
cealalta parte a peretelui chiliei mele, si se deplasa spre interiorul
constructiilor. Am vazut atunci cum se deschide peretele chiliei, ca si o
perdea pe care o tragi la o parte, si procesiunea ajunse in chilia mea.
Trupul Sfantului Efrem era purtat pe umerii tuturor celor care fusesera
vindecati de el si pe ai celor carora le facuse bine in felurite
chipuri. Ei cantau imnuri si psalmodiau, multumindu-i Sfantului pentru
toate binefacerile sale. Ii asezara trupul sfant in bratele mele si, in
vreme ce il tineam astfel, i-am vazut, prin rasa in care era imbracat,
trupul aproape scheletic. Il tineam astfel, asteptand ca preotii sa-i
savarseasca slujba ingroparii. Apoi m-am aflat intr-o foarte frumoasa
biserica bizantina inchinata Sfantului. Acolo se incheie visul.
Mult mai tarziu, o sora din manastire vazu intr-o vedenie cum fusese
ingropat Sfantul in acel loc. Ea vazu cum un caine din manastirea din
acele vremuri, alb cu pete negre, care traise in vremea Sfantului, se
tinea pe aproape de copacul scorburos. Era foarte nefericit si lacrimile
ii curgeau din ochi. Atunci, trei tarani intrara in manastire: pe data
cainele incepu un du-te-vino intre tarani si copacul cel scorburos,
latrand. Unul din barbat a inteles ca se intampla ceva. Se apropiara si
vazura trupul insangerat si ciopartit al Sfantului. Au sapat o groapa si
au asezat trupul in ea. Dupa ce ei au luat trupul Sfantului, cainele
alerga la scorbura si lua o bucata din trup, cazuta in urma numeroaselor
chinuri la care fusese supus si, tinand-o cu delicatete intre dinti, o
puse in mormant laolalta cu trupul Sfantului. Apoi oamenii acoperira
mormantul si plecara.
Marturia unui paralitic
Intr-un
an, un bolnav paralizat ceru sa participle la privegherea pentru
praznicul Sfantului. Cu cateva ore inainte de inceperea slujbei, ai sai
l-au dus la manastire. Bolnavul plangea in biserica de ti se rupea inima
si isi marturisea cu sinceritate pacatele.
– Iarta-ma, Sfantul meu Efrem, e vina mea. Sufar pentru pacatele mele.
Ai mila de mine si reda-mi sanatatea. Scena era atat de emotionanta,
incat noi plangeam cu totii impreuna cu el. I s-a spus sa taca, dar el
striga si mai tare.
– Sfinte al lui Dumnezeu, fie-ti mila de mine si de copiii mei! Sosi si
momentul sa mergem la mormant pentru a canta slujba litiei. In vreme ce
purtam sfintele moaste si alaiul iesea din biserica in directia
mormantului Sfantului, bolnavul striga inca si mai tare. Si deodata l-am
vazut cu totii ridicandu-se brusc, fara ajutor, facandu-si semnul
Sfintei Cruci si insotind procesiunea pana la mormant, porni la drum
singur. Ce mare minune! Mergea singur! Casa in care locuia acest om era
situata pe o culme inalta, iar el cobora de atunci adesea pana la
cafenele si bodega, devenind un marturisitor al minunilor lui Dumnezeu.
El zicea:
– Priviti-ma, voi, care ma stiati paralizat! Acum ma vedeti stand pe
picioarele mele. Aveti credinta si dati slava lui Dumnezeu. Intr-o
duminica, in vreme ce acest barbat vindecat se afla la manastire, au
adus un copil paralizat. Vazandu-l, barbatul incepu sa planga si il ruga
pe Sfantul Efrem, zicandu-i:
– Sfinte al lui Dumnezeu, vindeca-l pe copil, asa cum m-ai vindecat si
pe mine. Nu departe de manastirea noastra, locuia un paralitic tintuit
la pat. Ai sai veneau adesea in genunchi si il rugau staruitor pe Sfant,
plangand, sa-i ajute. Rugaciunea lor nu a intarziat sa fie implinita.
Paraliticul dobandi vindecare. Acum el lucreaza pentru familia lui si
impreuna dau slava lui Dumnezeu si Sfantului Efrem pentru marea minune
care li s-a intamplat.
Sfantul este intru totul viu
Nenumarate sunt semnele prezentei adeverite a Sfantului. Iata ce ne-a spus un pelerin evlavios:
– Nu mi-am crezut ochilor cand, in timpul procesiunii cu sfintele
moaste, l-am vazut pe Sfantul insusi, intru totul viu, plimbandu-se
printre noi, in ziua praznicului sau. Si o alta persoana, adanc
impresionata, povesteste:
– Cum as putea uita acele cantari ceresti care veneau din partea din spate a bisericii?
In acea seara, am auzit, venind dinspre paraclis si dinspre mormantul
sau, dulcea si emotionanta psalmodie a Sfantului nostru. Foarte adesea
oamenii ne povestesc ca l-au vazut pe Sfant fiind cu noi la rugaciune
sau ocrotindu-ne manastirea; si de multe ori ne-a vestit ca s-a stins
candela de la icoana sa si ca trebuie sa o aprindem din nou. In timpul
Postului Mare, o sora l-a vazut pe Sfant de mai multe ori la rand in
timpul slujbei. Parea foarte trist, se insemna cu semnul Sfintei Cruci,
ingenunchea, ridica mainile in semn de rugaciune staruitoare si se ruga
Parintelui Ceresc pentru lumea intreaga. Sora s-a intrebat daca nu era
vorba de inselare, intr-atat de real il vedea. Il vedea gol, acoperit de
rani, chinuit, mort fara de ingropare. Sfantul a inceput sa se
tanguiasca foarte tare si cand si-a facut semnul Sfintei Cruci, sora l-a
auzit spunandu-i:
– Tot ce vezi nu e altceva decat realitatea. Iata de ce trebuie sa-mi
tii aprinsa candela. O, preasfantul meu Efrem, atlet al lui Hristos si
Mare Mucenic, te rog si noi toti, nevrednicii robii tai, ne rugam tie,
acopera-ne cu sfanta si puternica ta ocrotire, pana cand vei infatisa
sufletele noastre mantuite inaintea Mantuitorului si Dumnezeului nostru.
Sfantul izgoneste demonii
Ma
aflam intr-o incapere foarte luminoasa, unde maica Macaria picta icoana
Sfantului Efrem. Deodata, o femeie bolnava intra in incapere, spunand
ca avea nevoie de rugaciunea noastra. Pe data, am inceput sa ne rugam si
sa facem metanii inaintea icoanei neterminate a Sfantului Efrem. Ne-am
oprit o clipa si m-am dus langa femeia bolnava, care era cazuta la
pamant si parea pe jumatate moarta. I-am spus:
– Eu stiu ce boala ai tu. Ai un diavol in tine. Pe data femeia deschise ochii si, cu o privire salbatica, a spus aceste cuvinte:
– De unde stii ca ma aflu in ea?
Mi s-a facut foarte frica si voiam sa ma intorc spre Sfant, dar nu am
mai avut vreme. O fiinta cu infatisare ingrozitoare se afla deja in fata
mea si imi zise:
– Nu ati facut sa ies decat eu prin rugaciunile voastre, dar nu sunt singur, se afla o intreaga legiune in ea.
Atunci ne-am intors privirea spre icoana care era in lucru si icoana
Sfantului prinse viata si, printr-un semn, dansul ne porunci sa
continuam rugaciunea. Este adevarat, ce dar ceresc si ce arma poate fi
mai de temut impotriva diavolilor decat rugaciunea?! Daca am simti adanc
in sufletul nostru puterea rugaciunii, am afla vindecare suferintelor
noastre, mangaiere in deznadejde, putere statornica in orice slabiciune
si izbanda in toate greutatile vietii noastre. De aceea, il rugam pe
Sfant sa ne daruiasca si noua harul rugaciunii catre Domnul nostru,
catre Preasfanta Sa Maica si catre toti Sfintii.
Odata, in timpul somnului, ma aflam in biserica si l-am vazut pe Sfant
imbracat cu bogate vesminte preotesti. Slujea si inainta in fata Usilor
Imparatesti, tinand in maini Sfantul Potir si zicand:
– Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati! Imi
porunci sa ma apropii pentru a ma impartasi. Atunci am baut de trei ori
din Sfantul Potir, pe care il tinea cu mare evlavie in sfintele sale
maini. Sfanta Impartasanie a fost atat de dulce, inacat i-am simtit
gustul timp de mai multe zile.
Vindecarea Georgiei Zambetaki
Aveam
dureri groaznice in regiunea inimii si la cap din pricina unei
paralizii a nervilor cordului. Nu ma puteam tine pe picioare. Se
implinisera patru ani de cand eram tintuita la pat, zacand intr-o mare
deznadejde, in vreme ce durerile cresteau pe zi ce trece. Intr-o zi, un
suflet binevoitor mi-a adus cartea despre Sfantul Efrem Tamaduitorul. Am
citit-o din scoarta in scoarta si nu mica mi-a fost admiratia fata de
minunile lui atat de multe. De asemenea, L-am rugat pe Domnul Hristos sa
mi-l trimita si mie pe Sfant. Ce sa va spun? Ma rugam inca, pe cand
l-am vazut langa mine si i-am auzit glasul bland:
– Ce ai, copila mea?
I-am raspuns:
– Inima si capul! Nu mai pot de durere, ajuta-ma, Sfinte al meu!
Si Sfantul incepu sa-mi desfaca articulatiile una cate una, incat, nemaiputand de durere, am strigat:
– Ajunge, o, Sfinte al meu!
Si Sfantul mi-a raspuns:
– Copila mea, lasa-ma sa te vindec.
Atunci el mi-a pus la loc toate articulatiile si si-a rezemat capul de
pieptul meu. Dar, va pot spune, fratii mei iubiti, ca i-am simtit
rasuflarea calda pana in cele mai de taina adancuri ale inimii mele. Mai
apoi mi-a luat capul intre maini, l-a apasat cu putere spre dreapta si
spre stanga, in sus, apoi in jos, pana ce m-am simtit cu totul
vindecata. Si Sfantul, pe care il vedeam mereu langa mine, mi-a spus:
– Copila mea, rosteste-mi numele, ma numesc Efrem!
Iar eu am zis:
– Sfantul meu Efrem!
Dar din pricina bolii, nu puteam rosti clar cuvintele, asa ca Sfantul mi-a spus:
– Spune-l mai tare, copila mea!
Si am zis a doua oara:
– Sfantul meu Efrem!
Mi-a poruncit din nou:
– Mai tare!
Adunandu-mi toate puterile, am strigat:
– Sfantul meu Efrem! atat de tare, incat copilul meu s-a trezit din somn si m-a intrebat ce am patit.
Din acel moment am fost complet vindecata. M-am ridicat, am aprins
candela si am stat asa, bucuroasa, pana dimineata, rugandu-ma si
multumindu-I lui Dumnezeu si Sfantului Efrem care ma tamaduise. Spre
dimineata am adormit si m-am vazut in vis in biserica unde se afla
mormantul Sfantului. Brusc, am auzit un glas aspru zicandu-mi:
– N-o sa i te inchini, caci esti o pacatoasa!
Atunci i-am raspuns:
– Tocmai pentru ca sunt o pacatoasa, voi merge sa ma inchin lui!
Am vazut cum, grabnic, doua maini mari luau scara care ducea la mormant si am zis:
– Voi merge sa ma inchin, chiar daca ar trebui sa mor!
Si, dintr-un salt, m-am aflat aproape de mormantul Sfantului. Picioarele
mi se inmuiasera din pricina miresmei mirului. Cand am iesit din
mormant, m-am trezit intr-o curte, intr-un coltisor al Raiului. Acolo am
vazut o femeie purtand doliu, care tinea in maini un disc cu Ingeri de
jur imprejur, si am intrebat:
– Cine este aceasta femeie in negru?
Mi s-a raspuns:
– Este mama Sfantului Efrem, vaduva cu sapte copii. Dar ce sa va spun
mai mult, fratilor! Cand am putut sa merg pentru prima oara sa ma inchin
Sfantului Efrem, biserica si mormantul Sfantului nostru erau exact ca
si cele din visul meu! Sub insuflare dumnezeiasca, aceasta femeie a
alcatuit un imn, spre a-i multumi Sfantului Efrem:
Am vazut un barbat mare
si masliniu la infatisare
apropiindu-se de urechea mea
si graindu-mi cu blandete:
„Ce ai, copila mea?”
„Iata locul unde ma doare”, am zis
si mi-am plecat capul.
Mana sa blanda
mi-a adus harul dumnezeiesc.
Sfantul mi-a spus raspicat:
„Ma numesc Efrem, copila mea,
vino la manastirea mea,
inchina-te la racla mea.
Acolo imi vei vedea mormantul,
imi vei vedea candela.
Aprinde-o,
fa-mi aceasta bucurie”.
Acesta este locul
in care am gasit izbavirea,
eu, nefericita.
Am aflat un Parinte,
un Tamaduitor,
eu, care greu patimeam.
O, Sfantul meu Efrem,
iti multumesc,
slavesc numele tau,
izbaveste lumea de rele patimiri,
ocroteste-i pe copiii tai”.
„Viata, aratarile, minunile, acatistul si
paraclisul Sfantului Efrem cel Nou, grabnicul ajutator si marele facator
de minuni“, Ed. Sophia si Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2006, pp.13-43
Paraclisul Sfantului Efrem cel Nou
Sfantul Efrem cel Nou este praznuit pe 5 mai, ziua in care a primit moarte muceniceasca, si in 3 ianuarie, ziua aflarii sfintelor sale moaste.
Acest paraclis se citeste sau se canta, la vreme de mahnire, de boala, de primejdie ori de grea suferinta.
Preotul da obisnuita binecuvantare, zicand:
Binecuvantat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Slava tie, Dumnezeul nostru, slava tie.
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul
adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti; Vistierul
bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te Salasluieste intru noi si
ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule,
sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi (de trei ori).
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi.
Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile
noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru
numele Tau.
Doamne miluieste (de trei ori).
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru,
Care esti in Ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta,
faca-se voia Ta, precum in Cer, asa si pe pamant. Painea noastra cea de
toate zilele da-ne-o noua astazi si ne iarta noua gresealele noastre,
precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita,
ci ne mantuieste de cel rau.
Preotul: Ca a Ta este imparatia, puterea si slava, a Tatalui si a Fiului
si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieste (de 12 ori).
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostrum Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru (cu trei inchinaciuni).
Psalmul 142:
Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta,
auzi-ma, intru dreptatea Ta Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca
nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul
meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in
intuneric ca mortii cei din veacuri.Mahnit e duhul in mine si inima mea
incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult;
cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am
gandit. Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant
insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-Ti intoarce
fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant.
Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine imi este nadejdea. Arata-mi
calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de
vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Invata-ma sa fac voia Ta, ca
Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul
dreptatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru
dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe
vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt
robul Tau.
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua; bine este cuvantat Cel Ce vine intru numele Domnului (de trei ori).
Troparul si condacul Sfantului Efrem, glasul al 3-lea:
Ai stralucit ca soarele pe Colina
Neprihanitilor si ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dandu-ti
sufletul sub loviturile necredinciosilor, Sfinte Parinte Efrem, Mare
Mucenic al lui Hristos. Pentru aceasta, ai facut ca dumnezeiescul har sa
se reverse neincetat spre cei ce cu evlavie iti striga tie: slava Celui
Ce ti-a daruit putere, slava Celui Ce ti-a daruit harul tamaduirilor,
slava Celui Care da tuturor tamaduiri prin tine.
Pe Colina Neprihanitilor te-ai intarit
vietuind intru nevointa, Parinte de Dumnezeu inteleptite, si de acolo ai
purces pe calea muceniciei. Pentru aceasta, Cel Care daruieste lumii
viata cu indoita cununa te-a incununat, Mare Mucenice Efrem, si te-a
daruit noua ca in tot locul sa te avem ajutator si sa te rugam cu
staruinta: miluieste-i pe cei ce te cinstesc pe tine.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
A Nascatoarei de Dumnezeu:
Pe tine, cea care ai mijlocit mantuirea neamului omenesc, te laudam,
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara, caci cu trupul pe
care l-a luat din tine, Fiul tau si Dumnezeul nostru prin Cruce a
biruit moartea si ne-a izbavit pe noi dintru puterea stricaciunii si a
intunericului celui vesnic.
Psalmul 50:
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare
mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegea mea. Mai
vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca
faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea.
Tie Unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, ca sa te indreptatesti
intru cuvintele Tale si sa biruiesti cand vei judeca Tu. Ca iata, intru
faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata,
adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale
mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei
si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si
veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Intoarce fata Ta de catre
pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste
intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru
ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de
la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma
intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei
necredinciosi la Tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de varsarea de
sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de
dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti
lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de totnu le
vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima infranta si
smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta
Sionului si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi
jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot atunci vor pune pe altarul
Tau vitei.
Canonul Sfantului Efrem cel Nou
Cantarea I, glasul al 8-lea
Irmos:
Apa trecandu-o ca pe uscat si din rautatea egiptenilor scapand
israeliteanul, striga: Izbavitorului si Dumnezeului nostru sa-I cantam.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Din varsta tinereasca ai iubit frumusetea cereasca si rugaciunea cea de
taina si indreptandu-ti pasii spre manastirea Buneivestiri, prin
indelungata nevointa calugareasca si apriga osteneala a muceniciei ne-ai
luminat pe noi cu vestea cea buna a vietuirii si a minunilor tale,
dumnezeiescule Efrem.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Ca si un neclatit pom al vietii ti-ai tintuit privirea spre cele de Sus,
rabdand cu blandete si marinimie chinurile cele cumplite ale
martiriului. Iar cei care te cazneau, fiind robi ai mortii launtrice,
navaleau si azvarleau in tine cu rodurile beznei si ale cruzimii,
ramanand orbiti intru impietrirea lor si nepricepand ca aceeasi dragoste
care iti dadea tie putere le-a daruit si lor fiinta.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Cunoscand prin dar si faptuire smerenia
Domnului Hristos, ti-ai tainuit sfintele oseminte in sanurile
pamantului, Sfinte Parinte Efrem, iar prin rugaciunile tale cele
fierbinti, in taina ai indreptat umbletele multora care porneau spre
taramul nelegiuitei mandrii si spre adancul pacatului.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
A Nascatoarei de Dumnezeu:
Cu umilinta cadem inaintea ta, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, caci
suntem cuprinsi deopotriva de neputinta sufletului si a trupului, dar
tu, ca una care esti Maica si Fecioara, prin marea ta milostivire
daruieste-ne izbavire din asuprirea necazurilor si a bolilor celor de
multe feluri.
Cantarea a III-a
Irmos:
Doamne, Cela Ce ai facut cele de deasupra crugului ceresc si ai zidit
Biserica, Tu pe mine ma intareste intru dragostea Ta, ca Tu esti
marginea doririlor si credinciosilor intarire, Unule, lubitorule de
oameni.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice
Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a
trupurilor noastre.
Privind Preabunul Dumnezeu la veacul nostru si vazand cat de mult ne-am
inrait si cat s-a slabanogit firea omeneasca, a descoperit lumii
sfintele tale moaste, Cuvioase Mucenice Efrem. Trimis ai fost de Sus sa
ne fii mangaietor prin faptele tale minunate, iar prin tamaduiri sa ne
vindeci si sa cureti fetele noastre manjite de pacat si deznadajduire.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Sfinte Mare Mucenice Efrem, nu inceta sa te rogi pentru noi inaintea
Domnului si Mantuitorului nostru lisus Hristos, Cel pe Care atunci cand
vietuiai pe pamant L-ai vazut ascuns intru evanghelicestile porunci, iar
acum iI vezi fata catre fata intru stralucirea smereniei si a dragostei
Sale dumnezeiesti.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
La praznicul Sfintei Cruci te-ai nascut
in lume dintru dureri de maica, iar prin durerile cele multe ale
rastignirii tale mucenicesti ai inceput a praznui nasterea ta pentru
Viata cea Vesnica. Intru acestea fiind preamarit de Dumnezeu, te rugam
sa ne binecuvintezi si pe noi, pecetluindu-ne cu semnul Sfintei Cruci,
intru care sa biruim cu biruinta nemincinoasa.
Si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.
A Nascatoarei de Dumnezeu:
Preacurata Fecioara, in cuptorul patimirilor celor de multe feluri
aflandu-ne, catre tine ridicam glasul nostru si strigam: Preasfanta
Maica a lui Dumnezeu, miluieste-ne cu darul Aceluia pe Care L-ai nascut
in chip feciorelnic.
Stihiri:
Putred si gaunos s-a facut omul prin
gustarea din pomul cunostintei binelui si raului, iar tu, Sfinte Parinte
Efrem, intru sangiuirile muceniciei te-ai facut urmator al Stapanului
Hristos, daruind tainica imbratisare firii omenesti. Prin dumnezeiasca
iconomie trupul tau a fost ascuns in scorbura copacului ca noua,
celor orbiti de moarte, sa ne fie samanta si seva a Pomului Vietii Vesnice cel pururea infloritor si roditor.
Biruind focul patimilor trupesti si
izbandind intru parjolul muceniciei, ne daruiesti roua rugaciunilor
tale, Preacuvioase Parinte Efrem, si ne scoti din aprinderea poftelor si
a multor primejdii.
Este cu neputinta sa moara cel care ii
urmeaza intru adevar Stapanului Hristos, si intru aceasta putere venind
tu in mijlocul nostru, Parinte Efrem, cu indrazneala marturisim tuturor,
graind: Sfantul este intru totul viu!
Preotul zice ectenia: Miluieste-ne pe
noi, Dumnezeule... la care ii pomeneste pe cei pentru care se face
paraclisul. Daca paraclisul se savarseste fara preot, aici vom zice:
Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, Mare Tamaduitor si Facator de
minuni, milostiveste-te spre robii tai acestia... si pomenim numele
celor pentru care ne rugam.
Doamne miluieste (de 12 ori).
Apoi preotul zice ecfonisul: Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu
esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si
pururea si in vecii vecilor. Amin.
Sedealna, glasul al 4-lea:
Prin puterea dragostei lui Hristos,
pacatele, betesugurile, neputintele si sfasierile noastre launtrice le
iei asupra ta, preablandule Parinte Efrem, si intru acest chip stai
inaintea Tronului Dumnezeirii, invesmantat cu preaslavita haina a
smereniei. Pentru aceea te rugam sa ne tamaduiesti pe noi, indulcindu-ne
cu o picatura din dumnezeiescul tau har, ca sa nu fim biruifi de
mahnirea cea amara care ne intampina in multe feluri.
Cantarea a IV-a
Irmos:
Tu esti intarirea celor ce alearga la Tine, Doamne, Tu esti lumina celor intunecati si pe Tine Te lauda duhul meu.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Inalta cugetul meu cel pamantesc si daruieste-mi tamaduire trupului,
dumnezeiescule Efrem, invrednicindu-ma si pe mine de indulcirea
milostivirii si a ocrotirii tale parintesti. Pazeste-ma intru
acoperamantul trezviei tale si fii pogorator prunciei mele sufletesti,
caci tu insuti cunosti ca nu pot bea decat laptele duhovnicesc al
minunilor tale, iar pentru painea cea coapta in focul nevointei si al
muceniciei tale inca nu am dinti.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Preacuvioase Efrem, in valtoarea acestei lumi te afli in chip tainic si
le iesi in intampinare celor care iti pun inainte neputintele si bolile
cele de multe feluri. Grabnic este ajutorul tau, Parinte, si pe nimeni
nu treci cu vederea dintre cei ce ti se roaga cu credinta, ci cu buna
mireasma a tamaduirilor ii indrepti catre Imparatia Cerurilor.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Cunoscand slabiciunea firii omenesti si stiind dintru pustniceasca
nevointa cat poate fi de adanca si de cumplita mahnirea deznadajduirii,
dai grabnica ajutorare celor doborati de intristare, biruindu-l inca o
data pe cel care arunca samanta mortii si este potrivnicul neamului
omenesc.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
A Nascatoarei de Dumnezeu:
Preasfanta Maica a lui Dumnezeu, fii noua milostiva si starpeste
deznadejdea sufletelor noastre, picurandu-ne in inimi dar si pricepere
pentru a vedea cat de mare este taina prin care Dumnezeu Fiul S-a facut
om pentru mantuirea neamului omenesc.
Cantarea a V-a
Irmos:
Lumineaza-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale si cu bratul Tau cel preainalt; pacea Ta da-o noua, lubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Vindecandu-ne de multe suferinte si de nenumarate boli, toate durerile
noastre le iei asupra ta, Parinte Efrem, inmultind in acest chip
durerile tale mucenicesti, dar biruindu-le prin dumnezeiasca putere a
Invierii. Nu inceta sa ne incredintezi pe noi de mila ta cea mare, ca sa
nu fim covarsiti si biruiti de deznadejdea noastra cea de toate zilele.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Ti-ai plecat cugetul inaintea Voii lui Dumnezeu cand chinuitorii tai
s-au apropiat de tine cu taciunele cel aprins, iar atunci cand ei, fiind
turbati de cruzime, ti l-au infipt in pantece, intru potirul durerilor
tale Preadulcele lisus a revarsat din vinul cel nou care se da tuturor
celor care ravnesc a se adapa din taina cea mare a dragostei si a
smereniei dumnezeiesti.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Preacuvioase Mucenice Efrem, primind in
pantecele tau taciunele cel aprins al necredinciosilor, ai plinit
porunca iubirii vrajmasilor si lacrimand pentru chinuitorii tai, ai
cerut pentru ei iertare de la Dumnezeu, ca unii care sunt fii ai Evei
celei care s-a supus mortii. Pentru acestea, indraznim a-ti striga:
Miluieste-ne in dar pe noi, neputinciosii!
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
A Nascatoarei de Dumnezeu:
Stramoasa s-a atins de lemnul cunostintei binelui si raului, iar mana ei
nu s-a mai aprins de focul cel duhovnicesc, ci doar a capatat in dar
fagaduinta Intruparii lui Dumnezeu. Izbavire am dobandit prin
Maica-Fecioara, cea care neprihanit L-a purtat in pantece si L-a nascut
pe Fiul lui Dumnezeu, intru a Carui mana sunt focul si jitnitele
Invierii.
Cantarea a Vl-a
Irmos:
Doamne, Cela Ce ai facut cele de deasupra crugului ceresc si ai zidit
Biserica, Tu pe mine ma intareste intru dragostea Ta, ca Tu esti
marginea doririlor si credinciosilor intarire, Unule, lubitorule de
oameni.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Multimea metehnelor noastre sufletesti si a bolilor trupesti, o vindeci,
Cuvioase Parinte, prin multimea ranilor si a suferintelor tale
sfintite, si picurand samanta sangelui si a sudorilor tale mucenicesti
in ogorul eel secetos si sterp al inimilor noastre, ne indulcim,
multumindu-ti pentru revarsarea binefacerilor tale.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui
Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Bucurie si incredintare ai adus celui inchis in temnita si cu puterea
harului dumnezeiesc si a smereniei ai luat asupra ta orisice invinuire,
aratandu-ne ca esti cu adevarat urmator al Blandului Hristos, Cel Care a
luat asupra Sa toate pacatele noastre si care din nemarginita dragoste
pentru om a intins bratele pe Cruce.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Trecand peste valul cel involburat al
acestei vieti, ai ajuns la tarmul cel pururea fiitor al Imparatiei
Preasfintei Treimi, dumnezeiescule Efrem. Insa auzind suspinurile si
rugaciunile noastre, vii degrab sa ne slujesti pe noi, cei care nu
suntem vrednici sa sarutam nici urma picioarelor tale.
Si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.
A Nascatoarei de Dumnezeu:
De negura cea intunecata a pacatelor mele sunt cuprins, iar mahnirea cea
amara imi otraveste sufletul. De aceea, Preasfanta Nascatoare de
Dumnezeu, cad inaintea ta si te rog: ridica-ma si pe mine intru nadejdea
cea buna a milostivirii tale.
Stihiri:
Pilda de smerenie te-ai facut noua tuturor, Preacuvioase Efrem, caci
pentru intarirea noastra in credinta ai iconomisit multe feluri de
minuni si pana astazi nu te-ai scarbit de noi, cei ce suntem atat de
zabavnici intru fapta cea buna.
Ajuta-ne, Sfinte Parinte Efrem, ca prin
credinta si nadejde buna sa dobandim ajutorul cel de Sus si intru acest
chip sa biruim multimea asupririlor si a cumplitelor involburari ale
acestei lumi.
Invatandu-ne sa fim cu luare-aminte si
recunoscatori, ne izbavesti de nesimtirea sufleteasca si de impietrirea
cea invartosata a mandriei, Preacuvioase Mucenice Efrem. Pentru aceasta,
te rugam sa veghezi in toata vremea asupra noastra si luminandu-ne
cugetele cu raza smereniei, ridica-ne intru lucrarea evanghelicestilor
porunci.
Preotul zice ectenia: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule... la care
ii pomeneste pe cei pentru care se face paraclisul, Daca paraclisul se
savarseste fara preot, aici vom zice:
Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem,
Mare Tamaduitor si Facator de minuni, milostiveste-te spre robii tai
acestia... si pomenim numele celor pentru care ne rugam.
Doamne miluieste (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Ca milostiv
si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slava inaltam, Tatalui si
Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Condac, glasul al 3-lea:
Multimea nevointelor calugaresti si a patimirilor mucenicesti le-ai
purtat pe umerii tai, precum o cruce, Sfinte Parinte Efrem, si ai urmat
Stapanului Hristos, Cei Care a luat asupra Sa toata neputinta, patimirea
si toata osanda pacatelor noastre.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Cinstita este inaintea Domnului moartea cuviosilor Lui.
Stih: Ce vom rasplati Domnului pentru toate cate ne-a dat noua?
APOSTOLUL
Preotul: Intelepciune.
Din Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel citire (8,28-39):
(Daca la savarsirea paraclisului nu se afla nici un preot ori diacon,
Apostolul si Evanghelia pot fi citite de catre un simplu credincios, cu
luare-aminte, cu smerenie si dragoste.)
Stim ca Dumnezeu toate le lucreaza spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeu, al celor care sunt chemati dupa voia Lui; caci pe cei pe care
i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a si hotarat sa fie asemenea
chipului Fiului Sau, ca El sa fie intai nascut intre multi frati. Iar pe
care i-a hotarat mai inainte, pe acestia i-a si chemat; si pe care i-a
chemat, pe acestia i-a si indreptat; iar pe care i-a indreptat, pe
acestia i-a si marit. Ce vom zice deci la acestea? Daca Dumnezeu e
pentru noi, cine este impotriva noastra? El, Care pe Insusi Fiul Sau nu
L-a crutat, ci L-a dat mortii pentru noi toti, cum nu ne va da, oare,
toate impreuna cu El? Cine va ridica para impotriva alesilor lui
Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care indrepteaza; Cine este Cel Care
osandeste? Hristos, Cel Care a murit si mai ales Cel Care a inviat, Care
si este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceste pentru noi! Cine ne
va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea,
sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia,
sau sabia? Precum este scris: ,,Pentru Tine suntem omorati toata ziua,
socotiti am fost ca niste oi de junghiere". Dar in toate acestea suntem
mai mult decat biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. Caci sunt
incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile,
nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici inaltimea,
nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de
dragostea lui Dumnezeu cea intru Hristos lisus, Domnul nostru.
Preotul: Pace tie, cititorule. Citetul: Si duhului tau. Aliluia...
EVANGHELIA
(Luca 6,17-23)
Preotul: Cu intelepciune drepti, sa
ascultam Sfanta Evanghelie. Pace tuturor. Credinciosii: Si duhului tau.
Preotul: Din Sfanta Evanghelie de la Sfantul Apostol si Evanghelist Luca
citire.
Credinciosii: Slava Tie, Doamne, slava Tie. Preotul: Sa luam aminte.
In vremea aceea, a stat lisus in loc ses si multime multa de ucenici ai
Sai si multime mare de popor din toata Iudeea, din Ierusalim si de pe
tarmul Tirului si al Sidonului, care venisera ca sa-L asculte si sa se
vindece de bolile lor. Si cei chinuiti de duhuri necurate se vindecau.
Si toata multimea cauta sa se atinga de El, ca putere iesea din El si-i
vindeca pe toti. Si El, ridicandu-Si ochii spre ucenicii Sai, zicea:
Fericiti voi, cei saraci, ca a voastra este Imparatia lui Dumnezeu.
Fericiti voi, care flamanziti acum, ca va veti satura. Fericiti cei ce
plangeti acum, ca veti rade. Fericiti veti fi cand oamenii va vor uri pe
voi si va vor izgoni dintre ei si va vor batjocori si vor lepada numele
vostru ca rau din pricina Fiului Omului. Bucurati-va in ziua aceea si
va veseliti, ca, iata, plata voastra multa este in Cer.
Slava Tatalui si-Fiului si Sfantului Duh.
Pentru rugaciunile Preacuviosului Tau Efrem, Milostive,curateste multimea greselilor noastre.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea greselilor noastre.
Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, curateste faradelegile noastre.
Stihire, glasul al 6-lea:
Calauza fa-te noua, Parinte Efrem, ca prin rugaciunile si ajutorul tau
sa biruim toate involburarile lumesti si ispitirile vrajmasului si sa
dobandim incredintarea cea smerita a necuprinsei milostiviri a lui
Dumnezeu.
Preotul:
Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta.
Cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari. Inalta fruntea
dreptmaritorilor crestini si trimite peste noi milele Tale cele bogate.
Pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu
si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei
Cruci; cu folosirile cinstitelor Puteri Ceresti celor fara de trup;
pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului
si Botezatorului loan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor
Apostoli; ale celor intre Sfinti Parintii nostri, mari dascali si
ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul si loan Gura
de Aur, Atanasie cel Mare, Chiril, Nicolae al Mirelor Lichiei si
Spiridon al Trimitundei, facatorii de minuni; ale Sfintilor, maritilor,
bunilor biruitori Mucenici; ale Sfantului Preacuviosului Mare Mucenic si
Tamaduitor Efrem cel Nou; ale Preacuviosilor si de Dumnezeu purtatori
parintii nostri: Grigorie Decapolitul, Nicodim cel sfintit si Dimitrie
cel Nou; ale Sfintilor si dreptilor dumnezeiesti parinti loachim si Ana;
ale Sfantului (numele), a carui pomenire o savarsim astazi, si pentru
ale Tuturor Sfintilor, rugamu-ne, Multmilostive Doamne, auzi-ne pe noi,
pacatosii, si ne miluieste pe noi.
Doamne miluieste (de 12 ori).
Apoi ecfonisul:
Cu mila si cu indurarile si cu iubirea de oameni...
Daca paraclisul se savarseste fara preot, credinciosul zice aceasta rugaciune:
Dumnezeiescule Parinte Efrem,
suferintele nestiute ale sufletului si durerile cele multe ale trupului
ma imping in involburarea mahnirii si de aceea, stiindu-te grabnic
ajutator, imi indrept spre tine putina mea nadejde si credinta. Tu
insuti cunosti ce este adancul singuratatii si al pustiirii, de aceea te
rog sa imi vii intru intampinare si sa-mi mijlocesti tamaduire
sufletului si trupului. Sfinte Mucenice al lui Hristos, sfasierile mele
sufletesti si amaraciunile agonisite din necunoasterea lui Dumnezeu ma
coplesesc cu bezna lor, dar daca moartea a biruit sufletul si trupul
meu, prin rugaciunile tale sfinte primeste acest intuneric si arunca in
el semintele cele de lumina ale evanghelicestilor porunci. Ridica-ma si
intareste-ma, Sfinte Efrem, intru fapta buna cea lucratoare ca sa ma
invrednicesc de Sfintele Taine ale lui Hristos si astfel sa dobandesc
tamaduire deplina si putere duhovniceasca pentru a pune inceput bun.
Amin.
Doamne miluieste (de 12 ori).
Cantarea a VII-a
Irmos:
Tinerii cei ce au mers din ludeea in Babilon oarecand cu credinta
Treimii vapaia cuptorului au calcat-o, cantand: Dumnezeul Parintilor
nostri, bine esti cuvantat.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Mireasma cea duhovniceasca a moastelor tale se revarsa in toate
madularele firii omenesti, ca o seva datatoare de viata, alungand din
inimile noastre stricaciunea necredintei si daruindu-ne tamaduire
trupurilor. Intareste-ne pe noi, Preacuvioase, ca prin harul lui Hristos
sa rodim macar mugurul gandului smerit si al chipului de pocainta.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Purtand haina cea monahiceasca, te-ai invesmantat si cu harul smereniei
lui Hristos, Parinte Efrem, si intru acest chip lucrand multe nevointe
pustnicesti, 1-ai biruit pe vrajmasul cel mandru si pizmataret al firii
omenesti. Iar Cel a Carui viata este smerenia, cunoscandu-te intru
plecarea cugetelor tale, ti-a daruit si ostenelile mucenicesti si te-a
invrednicit sa bei un strop din amarul pe care El 1-a baut intreg in
Gradina Ghetsimani.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Purtator al Crucii si al florilor
neprihanirii te-ai aratat a fi, dumnezeiescule Efrem, iar ostenelile
tale monahicesti ti s-au facut inaintemergatoare ale caznelor
mucenicesti. De aceea, ne inchinam inaintea ta ca unuia care esti
vestitor al Vesniciei si rod preaminunat al Invierii Domnului Hristos.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
A Nascatoarei de Dumnezeu:
Jugul betesugurilor celor de multe feluri il purtam asupra noastra,
Preasfanta Fecioara de aceea, cu lacrimi cazand inaintea ta, te rugam sa
ne intaresti, sa ne daruiesti rabdare, iar la vremea cuvenita sa ne
mijlocesti si deplina vindecare prin darul Fiului tau si Dumnezeului
nostru.
Cantarea a VIII-a
Irmos:
Pe Imparatul Ceresc, pe Care il lauda ostile ingeresti, laudati-L si-L preainaltati intru toti vecii.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Nu incetezi sa imbratisezi suferinta intregii lumi, Preacuvioase, iar
ranile tale mucenicesti se innoiesc prin caderile si neputintele
noastre. Intru dragostea cea nemincinoasa a Evangheliei iei asupra ta
slutenia pacatelor si a bolilor noastre si te arati stalcit si fara de
frumusete,tu, cela care te-ai facut preafrumos prin harul cel
indumneizeitor al Preasfintei Treimi.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Multe lacrimi se indreapta spre tine, Parinte Efrem, si pe nici una nu o
treci cu vederea, ci in chip tainic ori adeverit daruiesti tuturor
tamaduire, mangaiere ori indreptare. Ridica-ne, Cuvioase Mucenice, si ne
intareste spre lucrarea dumnezeiestilor porunci.
Binecuvantam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Domnul.
Pom incarcat de roadele sfintelor rugaciuni ne esti, Parinte Efrem, si
toti cei care ne-am intins mainile spre ramurile sfinteniei tale am
gustat dupa a noastra masura din rodul Vesniciei, iar dorul poftelor
lumesti ni s-a imputinat si vestejit.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
A Nascatoarei de Dumnezeu:
Nadejde am dobandit, Preacurata Fecioara, caci milostivirea ta de Maica
ne invaluie in chip tainic pe toti cei care ne inchinam Celui Care S-a
nascut cu trup dintru tine, Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos,
Dumnezeu-Omul.
Stih: Sa laudam, bine sa cuvantam si sa ne inchinam Domnului, cantandu-I si preaslavindu-L pe Dansul intru toti vecii.
Irmosul:
Pe Imparatul Ceresc, pe Care Il lauda ostile ingeresti, laudati-L si-L preainaltati intru toti vecii.
Cantarea a IX-a
Irmos:
Spaimantatu-s-au cerurile si marginile pamantului s-au cutremurat, ca Dumnezeu S-a aratat oamenilor in trup.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Ai sfintit locurile prin care ai trecut, Preacuvioase, si toata firea
cea necuvantatoare s-a umplut de buna mireasma a harului Duhului Sfant,
care se odihneste intru tine. Ridica-ne si pe noi din nesimtirea
sufleteasca si din stricaciunea bolilor trupesti, impartasindu-ne cu
darurile cele bogate care se fac lucratoare prin sfintitele tale
rugaciuni.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Putere preastralucita ne vesteste lemnul Crucii, caci toata minciuna se
surpa prin razele lucrarii ei si toti cei care bolim cu mandria cea
dintru inceput a stramosilor suntem vaditi de lumina adevarului, cea
care patrunde pana la incheietura sufletelor. Preacuvioase Parinte
Efrem, roaga-te pentru noi intru puterea si smerenia Adevarului, Care
este Insusi Domnul si Mantuitorul
nostru lisus Hristos.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Prin mandrie dobandim partasie cu
vrajmasul firii omenesti, insa Preabunul Stapan a imbratisat pentru noi
moartea si ridicandu-Se prin Inviere, ne-a ridicat si pe noi catre
vesnicele locasuri, daruindu-ne slobozenie intru dragostea Sa cea
nepieritoare si nemarginita. Sfinte Mucenice Efrem, lumineaza-ne pe noi
cu slava nevointelor tale ca sa ne facem vrednici sa gustam macar putin
din rodurile smereniei tale.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
A Nascatoarei de Dumnezeu:
Prin amagire a voit stramoasa sa guste indumnezeirea, insa a dobandit
numai amarul cunostintei binelui si raului dintru care buzele ei s-au
vestejit. Dar prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu din tine, Preasfanta
Fecioara si Maica, am dobandit Focul cel Viu, Trupul si Sangele
Mantuitorului Hristos.
Apoi troparele acestea:
Invatandu-ne pe toti dragostea cea
adevarata a lui Hristos, esti deopotriva de aproape de cei din Grecia,
din America ori din alte colturi ale lumii si pe nimeni nu treci cu
vederea atunci cand esti chemat cu credinta, Parinte Mucenice Efrem.
Pentru aceasta, inchinandu-ne sfinteniei tale, ne rugam graind asa:
Preacuvioase Parinte, nu trece cu vederea sufletele noastre, ci
mijlocind pentru noi inaintea Mantuitorului, lumineaza-ne cu raza cea
fierbinte a nadejdii nemincinoase.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Ne-am aprins in focul feluritelor patimiri trupesti si sufletesti, insa
inchinandu-ne la icoana ta si luand aminte la minunile pe care le
savarsesti, ne racorim prin lacrimile mijlocirilor tale, Sfinte Efrem,
Tamaduitor si Mare Mucenic al lui Hristos.
Stih: Roaga-te pentru noi, Parinte
Efrem, ca prin primirea Sfintelor Taine sa biruim toata nesimtirea si sa
se izvodeasca in noi chip de pocainta si de nemincinoasa innoire.
Pazindu-ti mintea de toate gandurile trupesti si pamantesti, ai dobandit
in inima harul cel dumnezeiesc al rugaciunii necurmate, Preacuvioase
Efrem, iar dintru revarsarile lui ti s-au sfintit si sufletul si trupul.
Pentru aceea te rugam, lumineaza mintile noastre ca sa pricepem cat de
mult iubim lucrurile cele stricacioase.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Cu darul tau cel minunat vino si in casa sufletelor noastre si,
aratandu-ti puterea si slava, trezeste-ne din somnul netrezviei si ne
ridica spre lucrarea dumnezeiestilor porunci ale Domnului si
Mantuitorului nostru Hristos.
Stih: Roaga-te pentru noi, Parinte Efrem, ca prin primirea Sfintelor
Taine sa biruim toata nesimtirea si sa se izvodeasca in noi chip de
pocainta si de nemincinoasa innoire.
Sarmani suntem noi, caci nu putem pricepe prietenia Sfintilor lui
Dumnezeu din pricina ca suntem invaluiti de negura cea deasa a poftelor
pamantesti. Apropie-te si de noi, Sfinte Efrem, si imprastiindu-ne toata
pacla sufleteasca, arata-ne stralucirile Soarelui Dreptatii, intru care
Toti Sfintii marturisesc ca ei una sunt intru Hristos Domnul.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Cine a vazut multimea ostenelilor tale? Cine a priceput adancul
plansului tau launtric? Cine a cunoscut ravna pocaintei tale? Cine stie
in chip lamurit numarul lacrimilor tale? Cine a auzit sfasierea
suspinelor tale? Cine a putut sa priveasca ostenelile muceniciei tale?
Cine a putut veni sa te intareasca atunci cand erai cuprins de parjolul
durerilor? Cine te iubeste cu dragoste nemincinoasa si vesnica? Cu
adevarat, nimeni altcineva decat Acela Care ti-a umplut inima de
dragostea Sa cea dumnezeiasca.
Stih: Roaga-te pentru noi, Parinte Efrem, ca prin primirea Sfintelor
Taine sa biruim toata nesimtirea si sa se izvodeasca in noi chip de
pocainta si de nemincinoasa innoire.
Intru Rastignirea si Invierea Domnului Hristos ne straluceste Crucea ca
si un Pom al Vietii, iar tu, Parinte Efrem, rastignit fiind in pom si
biruind intru puterea Crucii, reversi asupra noastra roadele cele
minunate ale ostenelilor tale.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Bucura-te, Sfinte Efrem, ca siroaiele sangiuirilor tale au curs pana in
Cer; bucura-te, cel care te-ai socotit mai prejos decat toata faptura;
bucura-te, nevointa de taina ce nu poate fi priceputa decat prin
smerenia lui Hristos; bucura-te, imbratisare sfanta harazita firii
omenesti; bucura-te, ca ai daruit lumii revarsarile lacrimilor si ale
sangiuirilor tale; bucura-te, pentru ca te rogi fierbinte si pentru cei
care nu te cunosc; bucura-te, ca multora le faci bine si ramai nestiut;
bucura-te, ca savarsesti minuni aratate, veselind Biserica lui Hristos;
bucura-te, ca focul muceniciei tale ne curateste de zgura pacatului;
bucura-te, Sfinte Efrem, caci cu mucenicia ta ai sporit biruinta Fiului
lui Dumnezeu!
Stih: Roaga-te pentru noi, Parinte Efrem, ca prin primirea Sfintelor
Taine sa biruim toata nesimtirea si sa se izvodeasca in noi chip de
pocainta si de nemincinoasa innoire.
Sfinte Parinte Efrem, iti multumim pentru toate minunile pe care tu le
faci pentru noi, neputinciosii, insa este cu cuviinta a ne pleca
inaintea ta si a-ti fi recunoscatori si pentru toate cele pe care
smerenia ta nu vrea sa le scoata la aratare.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos
Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Cunoscand multimea patimirilor omenesti, cu ochi milostiv privesti spre
cei aflati pe patul suferintei, Parinte Efrem, si radicand bratele tale
catre bunatatea Mantuitorului Hristos, ne dobandesti tamaduire
deopotriva sufletului si trupului. Cuvioase Mucenice, nu inceta a te
ruga lui Dumnezeu pentru noi, cei aflati in multe feluri de boli si de
necazuri.
Stih: Roaga-te pentru noi, Parinte Efrem, ca prin primirea Sfintelor
Taine sa biruim toata nesimtirea si sa se izvodeasca in noi chip de
pocainta si de nemincinoasa innoire.
Cei care s-au invrednicit sa se inchine sfintelor tale moaste, Cuvioase
Parinte Efrem, marturisesc despre darul lor cel mare, despre care auzind
si noi, cei de departe, ii aducem inchinare Mantuitorului Hristos, Cel
Care are putere sa sfinteasca sufletele si trupurile celor care cred
intru Dumnezeirea Lui.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Cu florile cele neprihanite ale virtutilor si ale nevointelor tale
mucenicesti ai inmultit podoaba Raiului, Sfinte Efrem, iar noua, celor
de pe pamant, ne picuri din mireasma cea dumnezeiasca a harului lui
Hristos, intru a Carui putere ai biruit lumea si toata cugetarea cea
trupeasca.
Stih: Roaga-te pentru noi, Parinte Efrem, ca prin primirea Sfintelor
Taine sa biruim toata nesimtirea si sa se izvodeasca in noi chip de
pocainta si de nemincinoasa innoire.
Intru toate nevoile ni te faci ajutator, dumnezeiescule Parinte Efrem,
iar noi ne smerim si ne plecam inaintea ta, nestiind ce se mai cuvine sa
graim spre lauda ta. Pentru aceea, ca unul care esti ocrotitor al
fiecarui om in parte, al familiilor si al semintiilor, al crestinatatii
si al intregii firi omenesti, tu insuti suspina pentru noi toti inaintea
Dumnezeului Celui Care S-a facut Om.
Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Ti-ai tainuit sfintele moaste vreme de cinci veacuri, Preacuvioase
Parinte Efrem, iar cand Mantuitorul Hristos a socotit ca se cuvine sa
aduci folos firii omenesti prin minuni aratate, a descoperit maicii
Macaria sfintitele tale oseminte. Iar de atunci cuvintele minunilor si
ale milostivirii tale nu inceteaza a se scrie in inimile tuturor.
Stih: Sfinte Efrem, nu inceta a te ruga lui Hristos Dumnezeu pentru mantuirea sufletelor noastre.
Prin dumnezeiestile tale rugaciuni ne esti intampinare intru toate caile
acestei vieti si de aceea, Sfinte Parinte Efrem, cadem inaintea ta si
iti cerem cu umilinta: nu inceta a ne intari pasii pe cararile cele
sfinte ale poruncilor lui Hristos-Dumnezeu.
Stih: Roaga-te pentru noi, Parinte Efrem, ca prin primirea Sfintelor
Taine sa biruim toata nesimtirea si sa se izvodeasca in noi chip de
pocainta si de nemincinoasa innoire.
Sfinte Parinte Efrem, dintru multimea nevointelor tale pustnicesti si
mucenicesti ai dobandit chipul barbatului desavarsit si de aceea te
rugam ca, privind cu multa mila la pruncia noastra duhovniceasca, sa ne
iconomisesti ca hrana mangaierea si ocrotirea ta, intru care mereu sa ne
veghezi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Intru multe tamaduiri aratandu-ti slava muceniceasca, ungi fetele
noastre cu untdelemnul veseliei, iar noi, plecandu-ne capul inaintea lui
Dumnezeu, Cel Care te-a proslavit prin minuni, iti strigam plini de
nadejde: Sfinte Parinte Efrem, nu inceta a mijloci pentru noi inaintea
Mantuitorului Hristos!
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
A Nascatoarei de Dumnezeu:
Preasfanta Maica a lui Dumnezeu, slava dragostei si a milostivirii tale
ne insenineaza pe toti cei care, venind catre tine, dobandim tamaduire
prin darul tau. De aceea, cadem inaintea ta si multurnindu-ti, te rugam:
pazeste-ne pe noi sub acoperamantul tau cel sfant si ne lumineaza cu
stralucirea evanghelicestilor porunci.
Apoi: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi (de trei ori).
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele
noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si
vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste (de trei ori).
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru,
Care esti in Ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta,
faca-se voia Ta, precum in Cer, asa si pe pamant. Painea noastra cea de
toate zilele da-ne-o noua astazi si ne iarta noua gresealele noastre,
precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita,
ci ne mantuieste de cel rau.
Preotul: Ca a Ta este imparatia, puterea si slava, a Tatalui si a Fiului
si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Apoi troparele, glasul al 6-lea:
Miluieste-ne pe noi, Doamne,
miluieste-ne pe noi, ca, nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta
rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi, pacatosii robii Tai,
miluieste-ne pe noi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Doamne, miluieste-ne pe noi, ca intru
Tine am nadajduit; nu te mania pe noi foarte, nici pomeni faradelegile
noastre, ci cauta si acum ca un milostiv si ne izbaveste pe noi de
vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau;
toti lucrul mainilor Tale si numele Tau chemam.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
A Nascatoarei de Dumnezeu:
Usa milostivirii deschide-o noua, binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu
Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru tine, ci sa ne mantuim
prin tine din nevoi, caci tu esti mantuirea neamului crestinesc.
Preotul zice ectenia: Miluieste-ne pe
noi, Dumnezeule... la care ii pomeneste pe cei pentru care se face
paraclisul. Daca paraclisul se savarseste fara preot, aici vom
zice: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, Mare Tamaduitor si Facator
de minuni, milostiveste-te spre robii tai acestia... si pomenim numele
celor pentru care ne rugam. Doamne miluieste (de 12 ori).
Si se face otpustul:
Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile
Preacuratei Maicii Tale, ale Sfantului Efrem cel Nou si ale Tuturor
Sfintilor, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
Acatistul Sfântului Mucenic Efrem cel Nou
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate
ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe
toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino
și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată
întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă
Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre.
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă
neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl
nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția
Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea
de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile
noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în
ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne
pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un
răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii
robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne,
miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi
foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un
Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești
Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și
numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa
milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim
prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și
întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din
Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă
cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care
pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din
ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a
făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și
întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede,
Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a
grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne,
auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta,
auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că
nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul
meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în
întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea
încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de
demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale
m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un
pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți
întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în
mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi
calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă
de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că
Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul
dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru
dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe
vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt
robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă,
Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale,
șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de
păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu
înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am
făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei
judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a
născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele
ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop,
și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele
smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele
șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept
înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și
Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii
Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de
lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei
deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș
fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul
umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine,
Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile
de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condacul 1
Strălucitu-ne-ai
tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște,
Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin
mila și smerenia ta, plinește cererile celor care se apropie cu credință
și care îți strigă ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi
fericite!
Icosul 1
Ca un
înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer și ne-ai arătat nouă harul
Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toți credincioșii, Sfinte
Mucenice Efrem. Pentru aceasta, preafericit te numim și îți strigăm ție:
Bucură-te, că odinioară lupta cea bună ai purtat
Bucură-te, că acum tu strălucești prealuminat
Bucură-te, cel ce ne dăruiești nouă veselie
Bucură-te, că pricinuiești în Ceruri bucurie
Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Hristos-Dumnezeu
Bucură-te, sabie cu două tăișuri împotriva nebuniei celui rău
Bucură-te, că tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoință
Bucură-te, că în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruință
Bucură-te, întărirea cea nouă a credinței
Bucură-te, rana și surparea necredinței
Bucură-te, că ești putere dăruită celor credincioși
Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioși
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 2-lea
Viața
ta sfântă și sfârșitul preafericit au fost neștiute de oameni, dar prin
descoperirea sfintelor tale moaște, Preafericite Efrem, te-ai făcut
cunoscut până la marginile pământului, îndemnându-i pe toți să laude
dumnezeiasca iconomie și să cânte Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Dobândind
noi cunoștința dumnezeiască a vieții tale întru Domnul, prin arătarea
sfintelor tale oseminte, lăudăm pe Cel care te-a proslăvit prin mulțime
mare de minuni, Preafericite Efrem. Prin ele, tu dăruiești mângâiere
celor care îți cântă cu umilință:
Bucură-te, că lui Hristos-Dumnezeu Îi ești slujitor
Bucură-te, că al luminii nematerialnice ești văzător
Bucură-te, următor plin de sârg al nevoinței pustnicești
Bucură-te, fierbinte râvnitor al luptelor mucenicești
Bucură-te, vas preacurat, ce ai primit dumnezeiască insuflare
Bucură-te, floare sfântă răspândind tainică înmiresmare
Bucură-te, înțelepte care ai lepădat deșertăciunea cea lumească
Bucură-te, căci în chip tainic ai văzut lumea cea cerească
Bucură-te, căci mulțime de înviforări ai potolit
Bucură-te, că dorirea cea bună a duhului ți-ai hrănit
Bucură-te, că prin dragostea ta sfântă pavăză ne ești
Bucură-te, că înșelăciunile diavolești tu le stârpești
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 3-lea
Prin
sfintele tale arătări, ai descoperit celor ce te-au văzut, o, Sfinte
Efrem, mucenice al Domnului, slava cea ascunsă pe care ai dobândit-o de
la Dumnezeu. Iar prin mulțimea minunilor umpli de nădejde pe toți cei ce
strigă Domnului cu credință: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Ai
strălucit odinioară pe colina neprihăniților, arătându-te plăcut lui
Hristos prin sfântă viețuire, iar acum, Sfinte, sfințești cu sfintele
tale moaște mănăstirea ta, care se veselește duhovnicește și îți strigă:
Bucură-te, luminător preastrălucit al isihiei
Bucură-te, chip al cumpătării și trezviei
Bucură-te, căci veselești mințile cele credincioase
Bucură-te, că amesteci cugetele inimilor necredincioase
Bucură-te, că veșmintele sufletului tău sunt cu sânge împurpurate
Bucură-te, căci cu pecetea mucenicească faptele ți-s încrustate
Bucură-te, căci caznele păgânilor le-ai îndurat cu răbdare
Bucură-te, că ai râvnit să dobândești cununile nepieritoare
Bucură-te, far străluminat ce ne scoți la neclătit liman
Bucură-te, cel ce îndepărtezi săgetările celui viclean
Bucură-te, că mănăstirii tale îi ești bucurie roditoare
Bucură-te, cupă veșnic primitoare a Întreitului Soare
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 4-lea
Risipind
tulburarea și aducând încredințare, te-ai arătat cinstitei egumene și
i-ai descoperit în chip limpede că sfintele oseminte pe care le găsise
erau ale tale. Iar ea, văzându-te, s-a umplut de dumnezeiască insuflare
și a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Egumena,
căreia i te-ai arătat, întru tot fericite, ți-a auzit glasul și te-a
văzut că îi vorbeai, iar tu i-ai descoperit numele și chipul morții
tale. Pentru aceasta, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Mare Mucenice din ceata călugărilor
Bucură-te, cel proslăvit întru soborul sfinților
Bucură-te, căci ai viețuit în chipul îngeresc
Bucură-te, că te-ai învrednicit de rodul cel ceresc
Bucură-te, cunună aurită a sfintei tale mănăstiri
Bucură-te, pom pururea neveștejit, plin de sfintele rodiri
Bucură-te, că pe colina neprihăniților ai viețuit întru nevoință
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu ți-a fost armă și iscusință
Bucură-te, că ai sfărâmat puterea celui pizmaș și dușmănos
Bucură-te, că te-ai împodobit cu frumusețea Domnului Hristos
Bucură-te, că sufletele întinate de păcat le curățești
Bucură-te, că mulțimea credincioșilor o veselești
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 5-lea
Prin
uimitoare minuni și prin mulțimea arătărilor tale, tu descoperi
tuturor, în vis ori în stare de trezie, slava pe care ai dobândit-o de
la Dumnezeu, Sfinte Părinte Efrem. Pentru aceasta, privind cu bucurie
către slava ta, strigăm Celui care te-a înveșmântat în lumină: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Racla
cu sfintele tale moaște revarsă tămăduiri, bucurie și sănătate celor
care vin să se închine în sfântă mănăstirea ta și-ți cer stăruitor
ajutorul, Sfinte Părinte Efrem. De aceea, copleșiți fiind de darurile
tale care se revarsă atât de bogat, strigăm către tine cu credință:
Bucură-te, cel care ne ești izvor de tămăduire
Bucură-te, că suferinzilor le ești neîncetată izbăvire
Bucură-te, că te arăți celor ce dorm, dar și celor ce veghează
Bucură-te, că vii degrabă la cei ce după ajutorul tău însetează
Bucură-te, că tainic îi sfințești pe cei ce cheamă numele tău
Bucură-te, veselia negrăită a celor ce văd slava chipului tău
Bucură-te, că tu tămăduiești de bolile ce nu au vindecare
Bucură-te, că ne ridici poverile ce le purtăm prin drăceasca insuflare
Bucură-te, că prin pronia de sus, multor credincioși te-ai arătat
Bucură-te, că îi umpli de bucurie pe cei care ți s-au rugat
Bucură-te, căci cortului ceresc îi ești locuitor
Bucură-te, preafierbinte și minunat ocrotitor
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 6-lea
Cei
care au dobândit facerile tale de bine s-au făcut solitori ai minunilor
tale celor fără de număr și prin razele cuvintelor au întraripat
sufletele tuturor credincioșilor. Pentru aceasta, Sfinte Părinte Efrem,
mulțimile aleargă la sfântă mănăstirea ta și dobândesc har din belșug
prin sfintele tale moaște, cântând Preasfântului Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucind
ca un alt soare, te-ai arătat și ți-ai făcut auzit glasul pogorât din
Cer, pe colina neprihăniților. Neștiut fiind de către pământeni, te-ai
făcut cunoscut acum Bisericii lui Hristos, prin descoperirea sfintelor
tale moaște, făcându-i pe toți oamenii să îți aducă dulce cântare:
Bucură-te, stâlp al pătimirilor mucenicești
Bucură-te, viță a dreptarelor dumnezeiești
Bucură-te, sfeșnic al luminii lui Hristos
Bucură-te, cel nou arătat nouă, celor de jos
Bucură-te, scară nou zidită a Bisericii Mântuitorului
Bucură-te, că nevoința virtuților ți-a zugrăvit chipul teoforului
Bucură-te, piatra cea din capul unghiului a luptelor mucenicești
Bucură-te, că tiranilor cugetului trupesc li te împotrivești
Bucură-te, că întru slava muceniciei ai suit calea cea cerească
Bucură-te, cel ce preamărești bunătatea dumnezeiască
Bucură-te, cel ce ți-ai vădit bărbăția sufletului
Bucură-te, tu, care abați turbarea vrăjmașului
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 7-lea
În
sânurile pământului ai rămas ascuns vreme de mai multe veacuri,
purtătorule de Dumnezeu, iar în anii din urmă te-ai arătat prin
bunăvoirea Domnului, ca o comoară sfântă, Părinte Efrem, îmbogățindu-i
cu harul tău pe cei care-I strigă lui Hristos: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Te-ai
arătat ca un nou astru în Biserica lui Hristos, luminând-o cu
dumnezeieștile raze ale minunilor tale, iar pe cei care cer cu râvnă
mijlocirea ta cea caldă îi izbăvești din asuprirea întunecatelor patimi.
Pentru aceea, și noi, Sfinte Părinte Efrem, îți strigăm fără de
încetare:
Bucură-te, ciorchine ce cu veselie ne-ndulcești
Bucură-te, căci amarele mâhniri tu risipești
Bucură-te, tămăduire minunată a celor aflați în grele pătimiri
Bucură-te, izbăvire a celor ce sunt împovărați de multe ispitiri
Bucură-te, că ești purtător de Dumnezeu și sfinților următor
Bucură-te, atlet preaiscusit și mucenic al Împăratului tuturor
Bucură-te, că nevoința cu lupta mucenicească ai împreunat
Bucură-te, cel ce slava cea de sus ne-ai arătat
Bucură-te, că întunericul patimilor tu îl risipești
Bucură-te, că în inima drepților bucurie zămislești
Bucură-te, că sângeroșilor păgâni le-ai biruit nebunia
Bucură-te, că fără de strămutare ți-ai purtat mucenicia
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 8-lea
Harul
pe care-l dăruiești, Preafericite Efrem, tuturor celor ce te cheamă în
ajutor se revarsă asupra lor în chip preaminunat. Pentru aceasta, vestea
minunilor tale s-a răspândit în toată Attica, iar noi, care alergăm cu
grăbire la sfintele tale moaște, Îi strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Întru
totul luminat fiind de strălucirea dumnezeiască, nu te îndepărtezi nici
o clipă de mănăstirea cea sfântă, Sfinte Mare Mucenice Efrem,
arătându-te în felurite chipuri celor cu inima curată și dăruind har
îmbelșugat celor ce cu râvnă îți cântă ție:
Bucură-te, slavă a călugăriei
Bucură-te, stâlp al Ortodoxiei
Bucură-te, curcubeu al luminii nezidite
Bucură-te, că ești părtaș al firii îndumnezeite
Bucură-te, alabastru plin cu mirul lacrimii de umilință
Bucură-te, surâs de bucurie izvorât din aspră nevoință
Bucură-te, jertfă sfințită prin război până la sânge
Bucură-te, că prin tine nebunia necredinței se înfrânge
Bucură-te, viață înveșmântată cu monahicească haină
Bucură-te, mireasmă bună a viețuirii fără de prihană
Bucură-te, stea care pe colina neprihăniților răsare
Bucură-te, că în bezna vremurilor noastre ești precum un soare
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 9-lea
Tu
dezlegi legăturile celor slăbănogi, îi tămăduiești pe cei îndrăciți și
faci să înceteze mulțimea bolilor fără de leac. Pentru aceasta,
atenienii, locuitorii din Pireu și din împrejurimi, se zoresc în număr
mare spre mănăstirea ta, Părinte Efrem, lăudându-te pe tine și cântând
Celui care te-a încununat: Aliluia!
Icosul al 9-lea
O,
preaminunate Părinte Efrem, când tânăra cea evlavioasă te-a văzut
strălucind cu o slavă care nu era din lumea aceasta și a auzit
dumnezeieștile tale cuvinte, a mărturisit tuturor grija pe care tu o
porți mănăstirii tale. Pentru acestea toate, după cuviință îți cântăm:
Bucură-te, slava călugărilor din vremea de acum
Bucură-te, că spre Cer suit-ai pe mucenicescul drum
Bucură-te, că ocrotitor neobosit al mănăstirii tale ești
Bucură-te, căci cu Sfinții Îngeri dimpreună locuiești
Bucură-te, că i-ai tămăduit pe cei cuprinși de noianul durerii
Bucură-te, că pe paralitic tu l-ai ridicat prin harul înfierii
Bucură-te, căci cu darul tău ai risipit groaznice dureri de cap
Bucură-te, că boala diabetului tot prin darul tău a încetat
Bucură-te, potir ceresc ce te pogori în revărsări de har
Bucură-te, nestemată dată firii omenești în dar
Bucură-te, Mare Mucenice, podoaba nevoitorilor
Bucură-te, icoană preaslăvită a cetei călugărilor
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 10-lea
Cuvioasele
monahii te-au văzut în dumnezeiască vedenie ori în vis, preumblându-te
prin locașul tău, Sfinte Părinte Efrem, și umplându-se ele de o mare
bucurie, te-au ales drept sfântul lor ocrotitor. Pentru unele ca aceste
daruri, dintru smerenia inimii strigă către Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Adunând
în sufletul tău mirul cel de taină dobândit întru adâncul smereniei,
dăruiești mângâiere inimilor celor credincioși, iar din racla cu
sfintele tale moaște răspândești minunată mireasmă tuturor celor care,
cu capetele plecate, îți cântă cu evlavie:
Bucură-te, mir al smereniei preabinemirositor
Bucură-te, că turmei tale îi ești dumnezeiesc păstor
Bucură-te, Rai ce răspândește ale nestricăciunii bune-nmiresmări
Bucură-te, chiparos înalt al sfintei nepătimiri
Bucură-te, că pe potrivnicul cu răstignirea ta l-ai biruit
Bucură-te, că prin chinurile mucenicești Hristos te-a proslăvit
Bucură-te, că moaștele tale în tainița pământului s-au aflat
Bucură-te, că din dumnezeiască poruncă tu te-ai arătat
Bucură-te, că întinăciunea sufletelor noastre tu o curățești
Bucură-te, că răutatea credincioșilor degrabă o pârjolești
Bucură-te, că tu în toată vremea dăruiești tămăduire
Bucură-te, că ne ocrotești fără de contenire
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 11-lea
Noroadele
credincioșilor de pretutindeni L-au lăudat pe Domnul când au fost
aflate sfintele tale moaște, căci El, prin dumnezeiasca Sa iconomie,
le-a ținut tăinuite în pământ și nestricate de curgerea atâtor ani. Pe
acestea cinstindu-le, Sfinte Efrem, și noi ne închinăm înaintea
Împăratului Vieții, zicând: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Prin
mijlocirea ta la tronul Mântuitorului Hristos, păzești mănăstirea de
toată nevoia și necazul, dăruindu-i binecuvântarea ta, Părinte Efrem,
căci iat-o alergând spre dobândirea darului tău și strigând cu umilință
către tine:
Bucură-te, zidul nostru nesurpat
Bucură-te, al credincioșilor turn nestrămutat
Bucură-te, păzitorul de nădejde al mănăstirii tale
Bucură-te, căci pe copii îi ții sub ocrotirea trezviei tale
Bucură-te, sprijin nebiruit al monahiilor celor cu sârguință
Bucură-te, tainică slavă a maicilor iubitoare de nevoință
Bucură-te, cel ce cererile credincioșilor plinești
Bucură-te, că rugămințile copiilor tăi le primești
Bucură-te, că ne dăruiești toate bunătățile
Bucură-te, că alungi de la noi toate răutățile
Bucură-te, că pentru lumea întreagă te rogi neîncetat
Bucură-te, că prin tine mângâiere mare am aflat
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 12-lea
Din
destul reverși daruri și belșug de veselie și de fericire dumnezeiască,
Părinte Efrem, iar racla cu sfintele tale moaște veselește sufletele
noastre și ne sfințește chiar și trupurile, nouă, celor sărmani, ce
îndrăznim să grăim Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Lăudându-ți
luptele în cântările noastre, Părinte Mucenice Efrem, slăvim darul de
care te-ai învrednicit și, apropiindu-ne de sfintele tale moaște, îți
cerem să ne ocrotești până în sfârșitul vieții noastre pământești. Iar
pentru tainica ocrotire ce ne-o arăți în toată vremea, îți aducem
această cântare:
Bucură-te, cel ce ești asemenea cu toți sfinții
Bucură-te, cel ce te numeri dimpreună cu mucenicii
Bucură-te, căci ai dobândit cununile netrecătoare
Bucură-te, că ai cuprins lumina Întreitului Soare
Bucură-te, apărător neprețuit al celor ce trăiesc în mănăstire
Bucură-te, temelia nou arătată Bisericii, vrednicule de cinstire
Bucură-te, că mulțimi de credincioși ai umplut de veselie
Bucură-te, că tu înalți sufletele, întărindu-le în curăție
Bucură-te, că tu mă slobozești de grijile pierzătoare
Bucură-te, că mă scoți din patimile cele stricătoare
Bucură-te, că la tronul lui Hristos ești mijlocire
Bucură-te, cel ce mă izbăvești dintru mâhnire
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 13-lea
O,
de trei ori Preafericite Părinte, Sfinte Mucenice Efrem,
împreună-locuitorule cu sfinții, roagă-L pe Hristos, dimpreună cu ei, să
ne izbăvească din toate nevoile, făcându-ne părtași vieții celei
veșnice, pe noi, cei ce-I strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zic din nou Icosul 1 și Condacul 1:
Icosul 1
Ca
un înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer și ne-ai arătat nouă harul
Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toți credincioșii, Sfinte
Mucenice Efrem. Pentru aceasta, preafericit te numim și îți strigăm ție:
Bucură-te, că odinioară lupta cea bună ai purtat
Bucură-te, că acum tu strălucești prealuminat
Bucură-te, cel ce ne dăruiești nouă veselie
Bucură-te, că pricinuiești în Ceruri bucurie
Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Hristos-Dumnezeu
Bucură-te, sabie cu două tăișuri împotriva nebuniei celui rău
Bucură-te, că tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoință
Bucură-te, că în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruință
Bucură-te, întărirea cea nouă a credinței
Bucură-te, rana și surparea necredinței
Bucură-te, că ești putere dăruită celor credincioși
Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioși
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul 1
Strălucitu-ne-ai
tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște,
Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin
mila și smerenia ta, plinește cererile celor care se apropie cu credință
și care îți strigă ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi
fericite!
Rugăciune către Sfântul Mucenic Efrem
O,
Sfinte Părinte Efrem, căzând înaintea ta cu umilință, ridicăm acum
glasul nostru spre tine. Cum se cuvine oare să te numim: minunat următor
al Domnului Hristos, mare nevoitor și pustnic, cuvios părinte, mare
mucenic, preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, izvorâtor de mir, făcător
de minuni, grabnic ajutător, mare tămăduitor de multe feluri de boli,
slobozitor din multe necazuri și primejdii, mângâietor în deznădejde sau
ajutător întru toate nevoile? Cu adevărat, toate aceste numiri le porți
dintru darul Duhului Sfânt și de aceea te rugăm să nu ne treci cu
vederea, ci degrabă venind întru întâmpinarea noastră, mijlocește-ne
mare milă de la Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Și fie ca
prin puterea minunată a rugăciunilor și a predicilor tale să dobândim
întărire în a purcede și noi pe calea cea strâmtă ce duce spre Împărăția
Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.
Rugăciune pentru dobândirea de prunci, către Sfântul Efrem cel Nou
Te-ai înveşmântat în sângele
mucenicesc, dumnezeiescule Părinte Efrem, Hristos Domnul ţesându-ţi
haină nepieritoare, urzită dintru Învierea Sa din morţi. Înnoieşte firea
omenească prin revărsarea sfintelor tale rugăciuni, Preacuvioase, iar
întru lumina îmbrăţişării tale sfinte învredniceşte-ne şi pe noi a
dobândi de la Dumnezeu darul naşterii de prunci. Nu ai încetat până azi
să săvârşeşti lucruri peste fire, iar toţi care aud vestirea minunilor
tale, îşi întăresc nădejdea întru grabnica ta mijlocire. Urcuş de taină
se fac minunile tale, Sfinte Efrem, izvodindu-le pe acestea precum nişte
trepte trebuincioase sporirii noastre în credinţă.
Proslăveşte-te,
Cuvioase, mijlocindu-ne şi nouă darul naşterii de prunci buni, căci am
aflat că toţi cei care au dobândit copii prin mijlocirea ta, au vestit
tuturor grabnicul tău ajutor. Credem cu adevărat că înainte de a veni în
lume pruncii pe care tu i-ai dăruit părinţilor, prin Duhul Sfânt ai
cunoscut că le vei fi ocrotitor acestora în toată vremea vieţuirii
pământeşti. Întru neţărmurita ta bunătate şi milă, nu ne trece nici pe
noi cu vederea şi umple vieţile noastre de bucurie, dăruindu-ne om nou
care să vină în această lume în sânul familiei noastre. Plineşte,
Cuvioase Efrem, cererea fierbinte ce ţi-o facem şi primeşte lacrimile
noastre puţine, iar la vremea rânduită învredniceşte familia noastră să
aducă roadă întru care să Se preamărească Dumnezeu, Cel Căruia I se
cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea și în
vecii vecilor. Amin.
