"Iată,
toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai
sufletele... Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de
moarte. Priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru
noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu
vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea
aceasta."
Sfinții Constantin,
Radu, Ștefan, Matei, Constantin și Ianache ne arată că dragostea
adevărată față de Dumnezeu și de credința cea dreaptă e mai presus de
toate averile și demnitățile acestei lumi.
Dacă
am câștiga totul în această viață și ne-am pierde sufletul, totul este
pierdut. Însă dacă am pierde totul precum Sfinții Brâncoveni și ne-am
mântui sufletele, atunci am câștigat totul - bucuria și slava cea
veșnică.
Cât de scurt este timpul
acestei vieți și cât de scump este sufletul cel veșnic creat după
chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Fericit și cu totul fericit este cel
ce are un sfârșit creștinesc în această viață.
Sfinții
Martiri Brâncoveni sunt podoabele de mare preț ale neamului nostru ce
strălucesc veșnic în lumina Celui ce pe toate le-a adus din neființă
întru ființă. Sângele lor mucenicesc este păstrat de îngeri în cupe
prețioase, spre mărturie a iubirii lor jertfelnice pentru toate
timpurile și pentru toate generațiile.
"Să știți că am murit creștin, Brâncoveanu Constantin."
Sfinților
Martiri Brâncoveni rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi ca să nu lepădăm
credința cea adevărată din țara noastră, ci să stăm bine și să luăm
aminte la pilda strămoșilor noștri.
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condac 1
Veniți,
binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude și cântare
duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru
Împărăția cerurilor și pentru neam acestă moarte mucenicească a primit,
dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul
Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să
le strigăm: Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care
pentru dreapta credință mult v-ați nevoit!
Icos 1
Întregind
lanțul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de
Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu
l-ați mărturisit și lepădările pentru bunătățile vremelnice ale acestui
veac trufaș și nestatornic, desăvârșit le-ați zdrobit. Drept aceea,
minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilință graiuri
ca acestea:
Bucurați-vă, că avuția cea stricăcioasă ați defăimat;
Bucurați-vă, că bogăția cea gândită ați aflat;
Bucurați-vă, că de frumusețea materialnică nu v-ați biruit;
Bucurați-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ați socotit;
Bucurați-vă, preaînțelepților, voi partea cea bună ați ales;
Bucurați-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie ați cules;
Bucurați-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârșit ați arătat;
Bucurați-vă, că biruință deplină asupra lumii, a trupului, și a diavolului ați câștigat.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!
Condac 2
Luminați
fiind dintru înălțime, ați primit a pătimi și a muri pentru Ziditorul
tuturor, ca de El să fiți și proslăviți; iar mai dorită decât toată
lumea văzută v-a fost cununa mucenicească, pentru care ați mers la
jertfă având pe buze cântarea îngerească: Aliluia!
Icos 2
Din
fragedă pruncie ai înțeles, voievodule Constantin, că „frica Domnului
este începutul înțelepciunii” și te-ai adăpat din izvorul cel nesecat al
dumnezeieștilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasă învrednicindu-te
tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domnești Dumnezeu te-a
blagoslovit, pe care de asemenea în frică și în certarea Lui
crescându-i, patru au ajuns mucenici măriți. De aceea de la noi acum
auziți:
Bucurați-vă, că dumnezeiasca pronie din neființă în această lume v-a adus;
Bucurați-vă, că începutul cel bun, al fricii de Dumnezeu, cu toții l-ați pus;
Bucurați-vă, căci dulceața cea negrăită a Sfintelor Scripturi ați aflat;
Bucurați-vă, căci cu osârdie, ziua și noaptea, din izvoarele lor v-ați adăpat;
Bucurați-vă, căci cunoștiinței faptă cea bună ați adus;
Bucurați-vă, căci râvna voastră nu v-a dat clipă de repaos;
Bucurați-vă, căci zilele cele rele ale acestei vieți bine le-ați chivernisit;
Bucurați-vă, căci călătoria ați săvârșit și la limanul ceresc ați sosit;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!
Condac 3
Nu
ai voit domnie și stăpânire pământească, fericite Constantine,
știindu-te domn în casa și pe moșia ta, ci mai vârtos ai dorit să
domnești, prin sfinte nevoințe și sfinte virtuți, peste patimi. Iubit-ai
puterea cerească a harului Sfântului Duh mai vârtos decât pe cea
lumească, și acum Domnului strigi împreună cu pruncii tăi și cu
sfetnicul Ianache: Aliluia!
Icos 3
Silit
ai fost de sfatul cel mare al Țării Românești să primești a fi
domnitor, căci în vremuri mult tulburate prin înconjurări de oști și de
vrăjmași, blândețea și înțelepciunea ta au adus bună ocârmuire. Fericiți
suntem noi că ți-ai tăiat voia ta și ai primit greul sceptru domnesc,
căci spunând și tu întru sine-ți: „eu și neamul meu vom sluji lui
Dumnezeu”, ne îndemnați pe toți cu dorire a vă striga:
Bucură-te, noule Moise al Țării Valahiei și a ei propășire;
Bucură-te, că împreună cu tainicul Ianache îi urzești bună sporire;
Bucură-te, feciorule Constantin, al lui Hristos viteaz oștean;
Bucură-te, bine urmându-l, tu, minunatule Ștefan;
Bucură-te, Radule, cel vrednic de laude multe;
Bucură-te, micule Matei, dar desăvârșitule la minte;
Bucurați-vă, podoabe neprețuite ale Țării Românești;
Bucurați-vă, mărgăritare și binecuvântari ale orașului București;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!
Condac 4
Lăcașuri
ale Sfântului Duh ați ajuns prin mucenicie, căci și voi mult ați ajutat
poporul lui Dumnezeu să se zidească în duh, ridicând mănăstiri,
biserici, și tipărind cărți cu aleasă hrană duhovnicească. Cum dar nu
vom cânta Stăpânului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi,
cântarea: Aliluia!
Icos 4
Întunericul
necredinței și al neștiinței ai izgonit, și lumina cunoștiinței
dumnezeiești a strălucit peste țară, căci, ca și Solomon, ai iubit,
mărite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Din tiparnițe au ieșit
sfinte cărți, comori de vindecări, bucuria creștinilor evlavioși, pentru
care vă bucurăm pe voi zicând:
Bucurați-vă, iubitorilor de sfinte lăcașuri și altare;
Bucurați-vă, ctitori de mănăstiri și dăruitori de odoare;
Bucurați-vă, căci tipăriturile voastre din popor întunericul risipesc;
Bucurați-vă, cărțile Sfântului Ierarh Antim în țară lumina sporesc;
Bucurați-vă, căci voi tipărirea primei Biblii în română ați continuat;
Bucurați-vă, căci apoi Psaltirea, cărți de slujbă și zidire sufletească ne-ați dat;
Bucurați-vă, căci cărțile voastre și până astăzi se doresc;
Bucurați-vă, Treimea Sfântă în ctitoriile voastre toți o blagoslovesc.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!
Condac 5
Făclii
luminătoare pentru Țările Române și pentru toată Ortodoxia s-au arătat
tiparnițele înființate sau restaurate de voi la Snagov și Bucuresti,
Râmnicu Vâlcea și Târgoviște, Buzău, Tiflis, și Alep, făcând pe
creștinii romani și greci, iviri și arabi, să cânte cu toții într-un
glas: Aliluia!
Icos 5
Slavă
nepieritoare ți-ai dobândit, evlaviosule domn Constantin, și după
dreptate ai fost socotit în vremea ta apărătorul întregii creștinătăți
ortodoxe, căci cine a năzuit către tine și l-ai trecut cu vederea sau
către cine nu s-a revărsat milostivirea ta mai presus de nădejde? Iată
pentru ce limbi, seminții, și popoare îți cântă ție, Sfântului Ierarh
Antim Ivireanul, și împreună pătimitorilor tăi, unele ca acestea:
Bucurați-vă, vajnici apărători a toată Ortodoxia;
Bucurați-vă, căci ne sunteți tăria, slava și bucuria;
Bucurați-vă, stâlpi de foc ceresc, voi cerul și pământul uniți;
Bucurați-vă, că pentru țara voastră și întreaga lume mijlociți;
Bucurați-vă, că romani și greci cu graiuri alese vă heretisesc;
Bucurați-vă, că iviri și arabi din inimi recunoscătoare vă mulțumesc;
Bucurați-vă, că lucrarea voastră mană cerească pentru multe țări a însemnat;
Bucurați-vă, că roade cerești ați cules după ce cu lacrimi ați semănat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!
Condac 6
Dar
cum oare vom putea lăuda noi, nevrednicii, râvna voastră pentru
Sfintele lui Dumnezeu lăcașuri? Căci unde nu ați zidit sau reînnoit
biserici, mănăstiri, paraclise, schituri, bolnițe, trapeze? Pentru toate
acestea, din toate părțile miluite de voi, orașe și sate Românești,
mănăstiri din Sfântul Munte al Athonului, ca și din Bulgaria, Serbia,
Grecia, Albania, din ostroavele mării grecești și de peste tot Răsăritul
Ortodox, până la muntele Sinai și Ierusalim răsună cântarea: Aliluia!
Icos 6
Precum
Binecredinciosul voievod Ștefan cel Sfânt în Moldova, și voi multe și
alese lăcașuri de închinăciune ați ridicat, preafericiților, iar daniile
voastre pretutindeni au ajuns. Bine ați înmulțit talanții voștri,
turnul faptelor voastre cele bune desăvârșit l-ați înălțat, pentru care
auziți:
Bucurați-vă, că Marelui Mucenic Gheorghe, lăcaș luminat în Bucuresti i-ați clădit;
Bucurați-vă, că și Mitropoliei muntene frumoasă clopotniță i-ați zidit;
Bucurați-vă, strigă vouă mănăstirile de la Sâmbăta de Sus, Râmnicu Sărat, și Viforita;
Bucurați-vă și vă veseliți, vă spun cele de la Brâncoveni, Bistrița-Vâlcea, și Arnota;
Bucurați-vă, tainic șoptesc cele de la Gura Motrului, Strehaia și Sadova;
Bucurați-vă, auziți dinspre Govora, Dintr-un lemn, Mamul și Tismana;
Bucurați-vă, vă spun bisericile voastre din Făgăraș, Șcheilor din Brașov și Ocna Sibiului;
Bucurați-vă, vi se cântă în cea a Sfântului Mucenic Dumitru din Târgoviște, de la Mogoșoaia și Potlogi;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!
Condac 7
Crăiasa
ctitoriilor tale, sfânta mănăstire Hurezi-Vâlcea, menită să fie lăcaș
de îngropare pentru tine și tot neamul tău, minunatule voievod
Constantin, dă măsura dărniciei și râvnei de care ai fost și tu mistuit
pentru înfrumusețarea casei lui Dumnezeu, Sfânta Biserică, pentru care
niciodată n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumusețe și
armonie ne îndeamnă a cânta cu glas de prăznuire lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7
Piatra
cea mare a mormântului ce ți-ai gătit în biserica cea mare de aici și
azi suspină după moaștele voastre sfinte, căci mănăstirea din Halki și
biserica Sfântului Gheorghe din București au primit această comoară de
neprețuit. Dar duhul, rugăciunea, și urmele pașilor voștri sunt
pretutindeni la Hurezi și în schiturile ce ați ridicat închipuindu-le în
semnul crucii dimprejur, drept care cu smerenie vă lăudăm, grăind:
Bucurați-vă, ai marilor împărați bizantini adevărați următori;
Bucurați-vă, ctitoria voastră nu are pereche, e ca luceafărul între luminători;
Bucurați-vă, că șapte ani la dânsa, cu osteneală și fără preget s-a trudit;
Bucurați-vă, căci meșterul Manea, iscusit urzitor, bijuterie în piatra v-a izvodit;
Bucurați-vă, v-a strigat dintru înălțime schitul ocrotit de Botezătorul Ioan;
Bucurați-vă, vă șoptește Arhidiaconul întâi mucenic, din schitul închinat lui de coconul Ștefan;
Bucurați-vă, auziți și de la schitul patronat de Apostolii Sfinți;
Bucurați-vă, fericiți sunteți voi, feciori domnești și ai voștri părinți;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!
Condac 8
Nu
a răbdat mai mult vrăjmașul neamului omenesc, tatăl minciunii și
ucigașul de oameni, multa voastră lucrare săvârsită spre slava lui
Dumnezeu Cel închinat în Treime și spre folosul întregii creștinătăți
dreptslăvitoare, ci împotriviri a pus în calea voastră cea luminoasă.
Dar voi, prin rugăciuni stăruitoare, postiri, milostenii, și vegheri, vă
găteați pentru ziua încununării, și să primiți întâi paharul pătimirii,
Domnului cântând: Aliluia!
Icos 8
Mulți
vrăjmași văzuți și nevăzuți a stârnit satana asupra voastră, ploaie de
pâre, minciuni, și viclenii învolburând mințile hainului sultan Ahmet și
sălbaticului său vizir Gin Ali pașa. Voi însă, îmbrăcându-vă în platoșa
dreptății și într-armându-vă cu armele luminii, prin smerită pocăință
vă întăreați, pentru care auziți de la noi așa:
Bucurați-vă, că iadul cu slugile lui asupra voastră se pornește;
Bucurați-vă, că oastea cerească spre ajutorul vostru grăbește;
Bucurați-vă, iconomi buni ai Domnului, ce fapte bune pururea râvneați;
Bucurați-vă, căci pentru aceasta veți fi și mărturisitori neînfricați;
Bucurați-vă, că înaintea crudului sultan fiind aduși, l-ați înfruntat;
Bucurați-vă, că pe băutorul de sânge vizir în nedumerire l-ați aruncat;
Bucurați-vă, că puterea cea nebiruită a Sfintei Cruci este cu voi;
Bucurați-vă, viteji netemători de ai semilunii puhoi;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!
Condac 9
Ritorii
cei mult grăitori nu pot să spună cum voi, de neam domnesc fiind și
crescuți în desfătări, ați putut merge cu neclintită hotărâre și pe
calea cea strâmtă cu inimi pline de bărbăție. Acestea sunt minunile
credinței noastre săvârșite în fiii luminii, ascultării, și jertfei! Lui
Dumnezeu Celui minunat întru sfinții Săi pentru aceasta împreună să-I
cântăm: Aliluia!
Icos 9
În
Sfânta și Marea Vineri a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, a
îngăduit Iubitorul de oameni, cu judecățile Sale înfricoșate și neajunse
minților noastre întunecate, să se abată mânia urgiei păgânești asupra
casei voastre celei blagoslovite. Plângeau cu amar și jale neostoită
toți locuitorii Bucureștiului, ba chiar și pietrele din drumul vostru,
văzându-vă urcați în care și duși spre Țarigrad, sub pază aspră, spre
înfricoșata cercetare. Pentru aceasta nici noi nu vom tăcea, ci vom grăi
către voi:
Bucurați-vă, că pe Domnul domnitorilor în pătimire Îl urmați;
Bucurați-vă, că de Împaratul împăraților ați hotărât să nu vă lepădați;
Bucurați-vă, cu toții, domn, feciori, și gineri, că spre mărturisirea lui Hristos ați pornit;
Bucurați-vă, că dintre voi, șase cununa și slava mucenicească au dobândit;
Bucurați-vă și pentru mult îndurerata doamnă Maria, care pe voi vă însoțește;
Bucurați-vă, că mărita doamnă, pe Hecuba din vechime în slavă cu neasemănare o covârșește;
Bucurați-vă, căci călătoria voastră, cu a Sfântului Sfințitului Mucenic Ignatie s-a asemănat;
Bucurați-vă, că veșnica răsplătire cerească, precum acela, de la Domnul slavei ați luat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!
Condac 10
Ajunși
în cetatea Sfântului Împărat Constantin, ați fost aruncați în
înfricoșata temniță Șapte Turnuri. În bezna și frigul ce îndurați
înlănțuiți, Duhul Cel Preasfânt se ruga întru voi cu suspine negrăite,
harul Lui vă lumina, vă încălzea și vă întărea, învățându-vă să
multumiți fierbinte lui Dumnezeu pentru toate și să-I cântați: Aliluia!
Icos 10
Cine
va putea spune mulțimea caznelor și a chinurilor la care ați fost
supuși vreme de aproape patru luni, prin care ați covârșit chiar și pe
mulți dintre mucenicii cei din vechime. Îngerilor și oamenilor v-ați
făcut priveliște înfricoșată și de mirare, lămurindu-vă ca aurul cel
curățit de șapte ori în foc; iar noi, lăudând pe Cel Ce v-a slăvit în
viață și după moarte, vă fericim zicând:
Bucurați-vă, că în temnița întunecată și umedă ați fost închiși;
Bucurați-vă, că în lanțuri și cătușe v-au dat ai voștri pârâși;
Bucurați-vă, că ați sângerat cumplit, strujiți ca mucenicii de odinioară;
Bucurați-vă, căci cu clește roșit în foc v-au ars pe piept și la subțioară;
Bucurați-vă, că tari ca diamantul ați rămas voi în ortodoxie;
Bucurați-vă, că ați crezut cu neclintire în viața veacului ce va să fie;
Bucurați-vă, că Mântuitorul Hristos și Preacurata Sa Maică din înălțime vă priveau;
Bucurați-vă, că toți sfinții și toate puterile cerești pentru voi se rugau;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!
Condac 11
Ziua
împărătescului praznic al Adormirii Maicii lui Dumnezeu, când împlineai
60 de ani de viață, slăvite voievod, iar doamna Maria ar fi trebuit să o
cinstească pe Preasfânta ei ocrotitoare, a fost aleasă de păgâni spre
mărirea nenumăratelor tale dureri. Căci porțile cele grele ale temniței
deschizându-le, ați fost aduși înaintea cruntului sultan, a curții sale,
și a călăului cu iataganul scos, pentru ultima și cea mai grea
înfruntare. Către care îndreptându-vă cu toții, cântați în inimile
voastre: Aliluia!
Icos 11
Istoviți
de chinuri și suferințe, în grele lanțuri ferecați, cu capete
descoperite, cu picioare goale și numai în cămăși, au stat vitejii
mărturisitori în fața păgânului tiran, care cu îngrozire vicleană le
făgădui viața dacă se vor lăsa de legea lor și vor trece la legea
turcească. Răspunsu-i-a Vodă Brâncoveanu: „Noi de legea creștinească nu
ne lăsăm; în ea ne-am născut și am trăit, în ea voim să murim”. Apoi
către copiii săi zise: „Fiilor, fiți bărbați! Am pierdut tot ce aveam pe
lumea asta pământească. Nu ne-au mai ramas decât sufletele; să nu le
pierdem și pe ele, ci să le ducem curate înaintea Mântuitorului nostru
Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru”. De aceea
drept este ca acum să auziți:
Bucurați-vă, căci cuvintelor amăgitoare ale vicleanului sultan nu v-ați plecat;
Bucurați-vă, căci îngerii cu cununi cerești de voi s-au apropiat;
Bucurați-vă, că la botezul cel dintâi acum pe cel al sângelui îl adăugati;
Bucurați-vă, căci astfel toate păcatele voastre cu desăvârșire le spălați;
Bucurați-vă, oșteni viteji și nebiruiți ai Împăratului Ceresc;
Bucurați-vă, că vicleanul șarpe nu v-a putut amăgi cu nimic pământesc;
Bucurați-vă, că la momiri și îngroziri neplecându-vă, legea păgânului Mahomed ați defăimat;
Bucurați-vă, că pentru legea cea nouă, a darului și a iubirii lui Hristos ați răbdat și de El v-ați încununat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!
Condac 12
De
a și șovăit Mateiaș pentru o clipă, ca un prunc, înaintea fiorosului
gâde, dar mai apoi, îmbărbătându-se, prin cuvintele domnescului său
părinte, singur mergând și-a așezat capul pe butuc, râvnind cu dorire
prealuminatei cete a sfinților mucenici, în care va cânta în veci de
veci Sfintei, Celei de o ființă, și nedespărțitei Treimi: Aliluia!
Icos 12
Cădeau
ca spicele sub secera capetele copiilor domnești și al credinciosului
Ianache sub ochii voievodului, din care curgeau pârâiașe de lacrimi
pentru nespusă durere vremelnică și apropiata fericire veșnică. Dar în
inima lui vitează răsunau cu putere cuvintele proorocești: „Iată, eu și
pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Pentru aceasta, după vrednicie,
aducem vouă aceste cântări de laudă:
Bucurați-vă, căci prin tare hotărâre păcatul, moartea, și iadul ați biruit;
Bucurați-vă, că puitorul de nevoințe Hristos întru cele cerești v-a primit;
Bucurați-vă, că se îngrozesc tiranii și răucredincioșii privindu-vă sau amintindu-și de voi;
Bucurați-vă, rugători bineprimiți pentru țară, neam, Ortodoxie, și sărmanii de noi;
Bucurați-vă, ocrotitori ai Bucureștiului și mijlocitori pentru toată suflarea românească;
Bucurați-vă, solitori pentru ea, ca înțelepciune de sus și milă bogată să dobândească;
Bucurați-vă, și nu ne lăsați să ne lepădăm de sfânta credință prin viața păgână;
Bucurați-vă, învingătorilor, și cereți îndurare pentru noi de la Preacurata Stăpână;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!
Condac 13
O,
Sfinților martiri Brâncoveni, care ați biruit și v-ați încununat,
căutați dintru înălțimea fericitei și nesfârșitei vieți cerești către
noi, cei împovărați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și
primind puțina noastră rugăciune ca pe o gângurire pruncească, mijlociți
de la Dumnezeul milei și al îndurărilor să ne izbăvească de chinurile
cele veșnice ca, mântuiți fiind, pururea să-I cântăm împreună cu voi în
negrăită bucurie a Împărăției Sale: Aliluia!
Apoi se zice iarași
Icosul întâi: Întregind lanțul de aur al noilor martiri... și Condacul
întâi: Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude...
Icos 1
Întregind
lanțul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de
Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu
l-ați mărturisit și lepădările pentru bunătățile vremelnice ale acestui
veac trufaș și nestatornic, desăvârșit le-ați zdrobit. Drept aceea,
minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilință graiuri
ca acestea:
Bucurați-vă, că avuția cea stricăcioasă ați defăimat;
Bucurați-vă, că bogăția cea gândită ați aflat;
Bucurați-vă, că de frumusețea materialnică nu v-ați biruit;
Bucurați-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ați socotit;
Bucurați-vă, preaînțelepților, voi partea cea bună ați ales;
Bucurați-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie ați cules;
Bucurați-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârșit ați arătat;
Bucurați-vă, că biruință deplină asupra lumii, a trupului, și a diavolului ați câștigat.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!
Condac 1
Veniți,
binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude și cântare
duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru
Împărăția cerurilor și pentru neam acestă moarte mucenicească a primit,
dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul
Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să
le strigăm: Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care
pentru dreapta credință mult v-ați nevoit!
Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni
O,
Sfinților martiri Brâncoveni, care, prin înțelepte osteneli, comoară
sfintei și dreptei credințe până în sfârșit o ați păzit, și de la
Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejită cunună mucenicească ați
primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care
să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viață, de buni iconomi și
credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum și sfârșitul vostru
vitejesc, de adevărați eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ați făcut
priveliște de multă mirare oamenilor și îngerilor? Cu adevărat ar trebui
mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiați de
multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și nimic bun nu aflăm întru
noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări și de sfintele
voastre virtuți, și să ne dea o cuvioasă îndrazneală, spre a îndrepta
către voi, cu bună nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde și către
cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul și Atotștiutorul
Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi, și către voi, ca și către aceia
care, călătoria vieții prin valea ispitirii și a plângerii acestui veac
înșelător bine săvârșind, ca aurul trecut prin foc de șapte ori v-ați
lămurit, și ați ajuns lăcașuri sfințite, în care Tatăl, Fiul, și Sfântul
Duh Dumnezeu s-au sălășluit.
O, fericiților, sfinților, și
bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutați dintru înălțimea slavei
cereștilor voastre lăcașuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate
chipuri ne primejduim, și care pentru multa noastră lenevie și mândrie,
covârșiți de boli, pagube, necazuri, și de înfricoșate și negândite
nevoi, mai mult decât toți, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns
ticaloșiti și asupriți. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până
aici? Voi, întru atâta desfătare și avuție pământească aflându-vă, în
toata viața voastră dorirea nestricăcioaselor bogății ale harului
neîncetat ați avut, iar noi, deși din mila proniei dumnezeiești săraci
și strâmtorați fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând,
frumusețile mincinoase și stricăcioase ale acestui veac trufaș și
nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele
ne-am pironit, iar cugetarea către cele cerești cu totul o am nimicit.
Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, și o
nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea,
și însăși viața voastră, pe toate gunoaie le-ați socotit, ca pe Hristos
în veci să-L dobândiți; iar noi, de bună voie, și de nimeni siliți, prin
lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care rușine
este a și grăi ne-am prăvălit, și mai mult decât necredincioșii și rău
credincioșii iubind prostia și nerușinarea patimilor ne-am păgânizat.
Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea
pământului și lumina lumii, pentru noi se hulește tot mai mult între
neamuri numele cel preasfânt și de mare cuviință al lui Dumnezeu Cel
Unul, Singur Adevărat, și în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare
Înfricoșatului, Dreptului, și Nemitarnicului Judecător, căci știm prea
bine ca de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata,
hotărârea, și dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu
cuvântul, și cu fapta am lucrat, și pentru ce la chinurile cele veșnice
nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei
care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înțelegere ne aflăm,
după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.
Nu ne lăsați
să ne netrebnicim mai mult și stăviliți alunecarea noastră spre robia
lumii, a trupului, și a diavolului, prin sfintele și pururea primitele
voastre rugăciuni, o, preafericiților martiri, rugătorilor fierbinte
către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru țară și
neamul vostru, pentru toți cei ce aleargă către voi cu credință tare și
umilință nefățarnică. Mijlociți pentru noi toate cele bune și de folos
pentru luminarea ochilor minților și inimilor noastre celor întunecate
de grija vieții de acum, râvna aprinsă și neostoită pentru fapta bună ce
v-a însuflețit pe voi, dobândirea întru cunoștiință a mărgăritarului
celui de mult preț al binecinstitoarei și lucrătoarei prin dragoste
credințe, prețuirea lui mai mult decât lumina ochilor și decât viața
această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecați
spre milă și îndurare pe milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, să
ne cheme la El pe toți, să ne deschidă ușa luminii Sale spre a ne trezi
cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via și pe ogorul Lui,
răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecați
de neștiință și biruiți de urâte gânduri și de patimi de necinste.
Cereți
pentru noi și statornicia neclintită și tăria de diamant ce ați avut
până ce v-ați dat sufletele voastre, curățite prin botezul sângelui, mai
strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca
astfel, învrednicindu-ne și noi părții celei de-a dreapta, dimpreună cu
voi și cu toți sfinții care I-au bineplăcut Lui de la începutul
veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieții noastre, pe Tatăl, pe Fiul,
și pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăției Sale, în vecii
vecilor. Amin.
