Durerea, neliniștea, teama și zbuciumul sufletesc sunt roadele căderii omului, care au intrat în lume prin intermediul iubirii de sine.
Acești „vapori” întunecă sufletul și dau naștere la felurite griji, însă starea firească a omului este bucuria, întrucât Dumnezeu este bucurie, iar sufletul omului este răsuflarea Sa. Dumnezeu a creat sufletul, iar acesta se îndreaptă către El în mod firesc.
▪︎ Așadar, neliniștea și anxietatea nu sunt naturale vieții omenești, nu au un loc firesc în aceasta. Totuși, în ziua de astăzi, rar întâlnim o persoană cu adevărat bucuroasă – ceea ce înseamnă că la fel de rar întâlnim o persoană statornică, pașnică și sănătoasă duhovnicește.
▪︎ Îngrijorarea a devenit o boală cumplită, care domină lumea. Este posibil să fie cel mai mare supliciu al omenirii, drama sa cea mai profundă. Nu reprezintă doar un colț al iadului, ci trăirea iadului însuși, din această viață.
▪︎ Absența bucuriei este absența lui Dumnezeu, după cum bucuria este semnul prezenței Sale.
O persoană care aparține acestei lumi și se desfată cu patimile trecătoare poate simți o plăcere de moment, dar, dacă privim mai atent, observăm că viața aceleia este plină de îngrijorare și neliniște – conform celor scrise în Sfânta Scriptură: „Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul” (Rom. 2, 9).
▪︎ Unde nu se împlinesc poruncile lui Dumnezeu, nu poate exista bucurie adevărată. Iar unde se împlinește legea Domnului, grijile nu au putere să persiste.
▪︎ Bucuria este rar întâlnită în ziua de astăzi. Nu pentru că ar fi un țel înalt sau extraordinar, ci din cauză că ne-am îndepărtat de ceea ce este firesc.
Bucuria este tot atât de firească pentru suflet, precum este vederea pentru ochi. Un orb ar putea să exclame: „O! Poți să vezi?”.
▪︎ Așișderea, când o persoană are bucurie duhovnicească, ceilalți sunt uimiți și o întreabă: „Ești fericit/ă?” – întrucât ei s-au obișnuit cu o viață de orbire duhovnicească, de zbucium interior, de lipsă de adevăr și de păcat. Totuși, bucuria nu este ceva nou. Este mireasma naturală, firească a unui suflet care se regăsește în armonie cu Dumnezeu. Este o forță discretă care ne susține în viața duhovnicească.
Gheronda Emilianos Simonopetritul
Cine ştie că libertatea e bunul suprem înţelege ce poate însemna creştinismul.
(Pr. Nicolae Steinhardt) 🌿
„Unora le-a fost dat să săvârșească multe, altora — parcă mai puține. Numele unora sunt cunoscute în toată lumea, iar ale altora sunt cinstite doar pe plan local. Unii strălucesc ca niște făclii înaintea întregii lumi, iar alții, asemenea unei candele smerite, unei lumânări aprinse, ard înaintea feței lui Dumnezeu și luminează doar pe câțiva. Sfințenia unora este v…
Viața Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul https://doxologia.ro/viata-sfantului-cuvios-paisie-aghioritul
