sâmbătă, 30 decembrie 2023

REŢETĂ pentru un AN BUN :


 REŢETĂ pentru un AN BUN :

– Se iau 12 luni şi se curăţă foarte bine de amărăciune, mândrie, ură, invidie, frică, irascibilitate şi stres.
– Se împarte fiecare lună în 28 – 31 zile, după caz, astfel ca proviziile să ajungă exact 1 an !
– Fiecare zi se prepară separat : 1 parte muncă, 1 parte linişte, 1 parte veselie şi umor.
Se mai adaugă 3 linguri optimism, 1 linguriţă toleranţă, o priză de bun simţ şi … o picătură de speranţă !
Peste aluatul astfel obţinut se toarnă apoi dragoste din belşug !
Preparatul gata făcut se împodobeşte cu un bucheţel de curaj şi încredere în sine.
– Se serveşte zilnic, cu bucurie, la o ceaşcă de cafea înviorătoare şi cu încredere inepuizabilă în Dumnezeu !

Prezenta reţetă nu se compensează, ea este gratuită şi se transmite liber, însoţită de urarea LA MULŢI ANI !

10 reguli care îți vor schimba viața.


 1. Asumă-ți responsabilitatea: Asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta și pentru deciziile pe care le iei. Preia controlul asupra vieții tale, ai puterea de a face schimbări.

2. Dezvoltați autodisciplina: Autodisciplina este cheia succesului. Dezvoltați obiceiuri și rutine bune care vă vor ajuta să vă atingeți obiectivele. Fiecare măreție are un sistem care o creează.

3. Stabiliți obiective clare: Decideți ce doriți să obțineți în viață și stabiliți obiective clare pentru dvs. Acest lucru vă va ajuta să rămâneți concentrat și motivat.

4. Acționează: Trebuie să iei măsuri pentru a-ți atinge obiectivele în fiecare zi, indiferent cât de mici sunt pașii.

5. Învață din eșec: Eșecul face parte din procesul de învățare. Îmbrățișează-l, învață din el și folosește-l pentru a te îmbunătăți.

6. Practicați recunoștința: Fiți recunoscători pentru ceea ce aveți în viață. Acest lucru vă va ajuta să vă concentrați asupra lucrurilor pozitive și să apreciați lucrurile bune din viață.

7. Înconjoară-te de oameni pozitivi: Înconjoară-te de oameni care te inspiră și te motivează. Acest lucru vă va ajuta să rămâneți pozitivi și concentrați asupra obiectivelor dvs. Fierul ascuțește fierul.

8. Fii persistent: Nu renunța la obiectivele tale, chiar dacă lucrurile devin dificile. Rămâi persistent și continuă să lucrezi pentru ei.

9. Ai grijă de tine: Ai grijă de sănătatea ta fizică, mentală și emoțională. Acest lucru vă va ajuta să fiți la cel mai bun nivel și să vă atingeți obiectivele.

10. Continuă să înveți: Continuă să înveți și să crești în fiecare zi. Citiți cărți, urmați cursuri și învățați noi abilități care vă vor ajuta să vă atingeți obiectivele.

Bună seara gospodari. Gospodari și gospodine Și voi domnișoare fine.

 Frunză verde de mărar,



Bună seara gospodari.
Gospodari și gospodine
Și voi domnișoare fine.

De dormiți, de nu dormiți,
Va rugăm să vă treziți.
Dați urechea la fereastră
Și-ascultați urarea noastră.

Noi plugari din Câmpulung,
Am pus șase boi la plug,
Că de când s-a înserat,
Noi cu plugul am plecat.

Zurgălăi și clopoței,
Înc-o roată măi flăcăi,
Toți gospodarii din sat
Stau și-ascultă la fereastră
Că așa e în seara asta.

Iară cu băiat din sat,
Am plecat după-nsurat.
Într-un sat, într-o comună,
Să-mi găsesc o fată bună.

Mi-am luat și eu mireasă,
De la mine a treia casă.
Frumos nume mai avea,
Că Maria o chema.

Frumușică nu prea, prea,
Vreo optzeci de ani avea.
De urâtă, nu-i frumoasă,
Te sperii văzând-o prin casă.

Și de rău nu-i șade bine,
Când se duce parcă vine.
De mâncare, n-am ce zice,
Se pricepe, să mănânce.
Și mănâncă, frate dragă,
Câte-o mămăligă întreagă.

A făcut o mămăligă,
De nici câinii n-o mănâncă.
Nici motanul de pe horn,
N-o mănâncă să-l omori.

Și de crudă ce era,
Nici la porci nu le plăcea.
Zurgălăi și clopoței,
Înc-o roată, mai flăcăi! Hăi, hăi!

Mi-am luat alta mai mică,
Ard-o focul mult mănâncă.
Popușoi din cinci grădini,
Brânză de la nouă stâni,
Lapte de la șapte vaci,
Faină din zece saci.

Dar iubește de pârlește
Și de asta nu mai crește.
Multe, multe v-oi mai spune,
Că eu sunt cam bun de glume.
Dacă-ncep acum o glumă,
Precis uit de urătură.

Chiar acum în asta seară,
Am făcut o socoteală.
Chiar din casa dumneavoastră,
Am să iau vreo trei parale
Și rachiu de tescovină,
Să-mi șterg gâtul de rugină!

Cum visam așa, deodată,
Am văzut doi ochi de fată,
Ochi căprui și buni de joc,
De-am rămas trăsnit în loc.

Limba mi se-mpleticea,
Graiul mi se bâlbâia
Și inima-n piept bătea.
Ca un ceas în mine făcea.

Și-auleu, ce aș fi făcut,
Ochii fetei să-i sărut!
Mă uitai ceva mai bine,
Aoleu și vai de mine!

Nu-i nici fata, nici nevasta,
Era mâța la fereastră.
Stătea mâța și privea,
Cum mă-ndrăgosteam de ea.

Foaie verde foi ca plopul,
Am avut și eu un socru,
Scurt și gras ca polobocul,
Ține mult la fudulie,
Soacra mea, cam durdulie,
Cu părul de tuci,
N-ai de unde să-l apuci.

Și are un batic pe cap,
De-o vară nu l-a spălat.
Și mai are un cojocel,
Din treizeci de piei de miel.

Iar când se-mbracă namila,
Era naltă ca cămila.
Și-a avut și ea bărbat
Și l-a dat contract la stat.

Era mic și crăcănat
Și cădea noaptea din pat,
Mai purta și evazați,
De velură cam roșcați,
Pălării ca mexicanii,
Cum le poartă gogomanii.

Zurgălăi și clopoței,
Opriți plugul, măi flăcăi!
Aho, aho!

 

Urătură de Anul Nou

La mulți ani cu sănătate,
Să vă dea Domnul de toate.
Să aveți belșug în casă,
Tot ce vă doriți pe masă.
Să primiți doar vești de bine,
În Noul An care vine.

Urătură de iarnă: Anul Nou, o bucurie!

Anul nou, o bucurie
Viața toată să vă fie!
Bani, masină, fericire,
Sănătate și iubire,
Nu-i de-ajuns să le dorești,
Țipă, luptă, dă din coate,
Așa le obții pe toate!

Urătură de iarnă în versuri pentru belșug

Mult noroc, o viață lungă,
Cupa sănătății plină,
Soare și multă lumină,
Masa plina de bucate,
Dragoste pe săturate,
Trai frumos, noroc cu carul.
La mulți ani și sus paharul!

Urătură în versuri

Bună seara gospodari,
Cu colaci din cei mai mari,
Bună seara tuturor,
Celor ce stați pe cuptor,
Noi pe-aici am mai umblat,
Dar pe voi nu v-am urat,
Sănătate vă dorim,
În anul ce-l întâlnim.
Să trăiți, să fiți voioși,
Să rămâneți sănătoși.
La Mulți Ani și fericire,
Casa plină de iubire,
Punga plina de mulți bani,
Să trăiți și LA MULȚI ANI.

Hăăăăi! Hăăăăi!

Urătură în versuri de Anul Nou la țară

Aho, Aho, e Anul nou,
Și găina-i fără ou,
Și cucoșu’ fără gușă,
Dă-mi și mie bani, mătușă!
La Mulți Ani!

Urare în versuri pentru Anul Nou al gospodarilor, al agricultorilor, al oierilor și al crescătorilor de vaci

Câta șindrila pe casă,
Atâția galbeni pe masă.
Cât grâu în ogor,
Atâtea vite în obor.
Câtă frunză pe umbrar,
Atâția bani în buzunar!
Câte flori sunt în câmpie,
Atâtea iepe-n herghelie.
Câte flori sunt pe vâlcele,
Atâtea-n vară mielușele.
Câte pietre sunt la munte,
Atâția porci, vaci și gâște,
La dumneavoastră în curte.

La Anul și LA MULȚI ANI!

SORCOVA

Sorcova, vesela,
Sa traiti, sa-mbatraniti,
Peste vara, primavara,
Ca un par, ca un mar,
Ca un fir de trandafir”
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul.
La anul si la multi ani!

PLUGUSOR CU PATRU BOI

Aho, aho, ho-ho,
Maine anul se-noieste
Plugusorul se porneste
Si incepe a brazda,
Pe la case a ura.

Iarna-i grea, omatu-i mare,
Semne bune anul are,
Semne bune de belsug,
Pentru brazda de sub plug.

Doamne binecuvanteaza,
Casa care o ureaza
Plugusor cu patru boi,
Plugusor manat de noi.

Sus pe cer ca straluceste,
O stea mare ce vesteste
Ca se curma de acum
Al nevoilor greu drum;

Asta-i steaua romaneasca
A unirii
Si-a-nfratirii,
Stea de viata, stea de spor,
Stea de bine-n viitor.

Fa-o, Doamne, sa luceasca
Steaua noastra romaneasca
Si sa stea tot intre noi,
Sa nu mai avem nevoi.

Anul Nou ne-aduce noua,
Timp mai bun si viata noua;
Anul Nou o sa ne fie,
Inceput de veselie.

Mari pe mici n-or prigoni,
Mici pe mari nu vor ravni,
In fratie si dreptate
Au sa fie legi lucrate.

Noi cu ei mana vom da
Si-ntr-o hora vom juca.
Dumnezeu care ne-asculta,
Ne intinde hrana multa,
Si pamantul ce-om avea
Grau de aur ne va da.
Manati, mai!
Hai, hai!

PLUGUSORUL ROMANESC

Aho, aho, copii si frati,
Stati putin si nu manati
Si cuvantul mi-ascultati:

Am plecat sa colindam
Pe la case sa uram,
Plugusorul romanesc
Obiceiul stramosesc.

Va uram cum se cuvine
Pentru anul care vine
Holde mari
Cu bobul des
Si pe creste
Si pe ses!

Cate mere in livezi
Atatea vite-n cirezi;
Cata apa in izvoare
Atata lapte-n sistare;

Sa ne fie-ndestulata
Casa toata!
Tara toata!
Ia mai manati, mai flacai!
Si strigati cu totii mai!
Hai, hai!

URATURA DE SFANTUL VASILE

In seara lui Vasile Sfantu
Mi-a luat caciula vantu,

Si mi-a dus-o sus pe casa,
Tocmai aici la dumneavoastra.

Si-am venit sa-mi i-au caciula,
Sa va spun si uratura!..

Buna seara gospodari!..
Gospodari si gospodine si voi tinere copile,
Am pornit in asta seara cu putina indrazneala,
Sa va vizitez din nou c-an seara de Anul nou!..

Patru in mana tine sacu’
Doi in prag astept colacu’
Dar eu mai smecher nitel,
Tin in mana un clopotel,
Si spunand minciuni si glume..
Ca sa fiu placut la lume.

La ureche clopotei
La picioare zurgalei
Sa strigam cu totii : hai !

Are o fata mosu’ Ghita,
Cu palton si cu rochita,
Vinde oala cu smantana,
Sa-i cumpere ceas la mana,
Vinde scroafa din cotet,
Ca sa-i faca parul cret.

La ureche clopotei
La picioare zurgalei
Sa strigam cu totii : hai !

URĂTURI DE ANUL NOU

La multi ani cu sanatate,
Sa va dea Domnul de toate.
Sa aveti belsug in casa,
Tot ce va doriti pe masa.
Sa primiti doar vesti de bine,
In Noul An care vine.

Spune-i anului ce vine,
Sa-ti aduca numai bine.
Si mai spune-i ca sa-ti dea,
Tot ce vrea inima ta.
Fericire, sanatate,
Si numai belsug in toate.
„La Anul si La Multi Ani!”

Anul nou, o bucurie
Viata toata sa va fie!
Bani, masina, fericire,
Sanatate si iubire,
Nu-i de-ajuns sa le doresti,
Tipa, lupta, da din coate,
Asa le obtii pe toate!

Sorcova, vesela,
Sa traiti, sa-mbatraniti,
Ca un par, ca un mar,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul.
„La Anul si La Multi Ani!”

Sperantele ce au ramas sperante,
Sa le preia Anul Nou viitor,
Decis sa nu ramana cu restante.
Acesta este al sarbatorii rost,
De-aceea sa petrecem se cuvine,
Inchin in cinstea celui care-a fost,
Si-n sanatatea celui care vine.

Tata bun, mama iubita
Azi e ziua potrivita
Sa va spun ce va doresc
Sa v-arat cat va iubesc.
Va doresc intai de toate,
Un an nou cu sanatate,
Voie buna, trai usor,
Bucurie si mult spor. La Multi Ani!

Buna seara gospodari,
Cu colaci din cei mai mari,
Buna seara tuturor,
Celor ce stati pe cuptor,
Noi pe-aici am mai umblat,
Dar pe voi nu v-am urat,
Sanatate va dorim,
In anul cel intalnim.
Sa traiti, sa fiti voiosi,
Sa ramaneti sanatosi.
N-am venit sa va stresam,
Am venit sa va uram.
La Multi Ani si fericire,
Casa plina de iubire,
Punga plina de multi bani,
Sa traiti si la multi.
Haaaaaaai! Haaaaai!

Seara lui Sfântu’ Vasile

Aho, ho, hooo!
Seara lui Sfântu’ Vasile
Să vă fie gospodari de bine
Şi nouă de folos
Că suntem plugari de jos.

O-nsarat, o-nourat
Noi plugari ne-am adunat
De prin dealuri, de prin văi
Tot plugari de alde noi.
Şi ne-am luat cu ist clopoţel bălţat
Să stârnim câinii din sat
C-aşa-i de la Dumnezeu sfântu’ lăsat.
Nu-i de la noi începutul
Si nici la noi nu-i sfârşitul,
Aşa-i de când lumea şi pământul.

Iar voi, plugăraşi fârtaţi,
Staţi puţin şi nu mânaţi
În zăbrele vă răzămaţi
Pistoalele vi le-ncărcaţi
De opinci vă grijiţi,
Harapnicele vi le pregătiţi
Ca să mergem la arat
La mărul rotat în dealul Coraliului
Unde-i locul grâului.

La mărul rotat.
Iar sub măr cine-i culcat?
Îi Gruian şi cu Novac,
Şi Gruian mereu spunea
Ca-n Ţarigrad ar pleca.

Iar Novac îi răspundea:
Mai Gruiene, mai voinice
Tu-n Ţarigrad nu te duce
Că cine-a ascultat de mine
Dumnezeu i-a dat mult bine.

Şi pe cal încalecă
Tot în fuga calului
Pân’la capul dealului.
Acolo descalecă
Vin, cu vadra, că strigă!
Măcar vreo două, trei zile
Să stea vadra lânga mine.
Crâşmăriţa-i mititică
Dar puţin cam frumuşică
Cu tâţele boureie
Cu buzele subţirele,
Cu tulpânul vişiniu
Nu ne-o mai spuneţi, c-o ştiu!
Strâmta-n sale, largă-n stâni
Drăgălaşă la ciobani.

La ciobani face cu mâna
La flăcai stinge lumina,
Alde noi, umplem grădina.
Cu ciubote se-ncalţă
La-mpăratul c-alergă.
Împaratul de-o videa
De departe mi-o-ntreba:
Ce-i Aniţa, crâşmăriţă
La ce vii aşa-nfocată
Cum n-ai venit niciodată?
Înalţate împarate
Ieri când soarele-apunea
Au intrat în crâşma mea
Trei voinici ardeleneşti
Cu papuci galbeni turceşti.
Este-acel maimariuliu
Tot cu barba brâuliu
Cu musteata spic de grâu.

Are-o căciuliţă-n cap
De cincizeci de piei de ţap
Că cincizeci mai trebuie
La urechi tot n-ajunge.

Iar acel mai mijlociu
Tot cu barba brâuliu
Cu musteaţa spic de grâu.
Are-un minteanaş pe trup
Din cincizeci de piei de lup
Ca cincizeci mai trebuie
La genunchi tot n-ajunge.
Iară acel mai micuţiu
Bat ochii sprâncenele
Şi părul călcâiele,
Cu musteaţa ca la rac
De şi-o-noadă după cap.

Da hodiniţi, boieri mari, hodiniţi
Da de-afară nu gândiţi
Că-s plugarii necăjiţi
Şi plugarii cer mâncare
Boii ca ne ţin parale.
Boii de la roate
I-am furat azi-noapte
Boii din prigol
I-am scos din ocol.
Ia mai roată măi, hăăi, hăăi!
La anul şi la mulţi ani!

Urătură pentru părinţi

Tată bun, mamă iubită,
Azi e ziua potrivită
Să vă spun ce vă doresc
Să v-arat cât vă iubesc.

Vă doresc întâi de toate,
Un an nou cu sănătate,
Voie bună, trai uşor,
Bucurie şi mult spor.

Jocul ursului

Am venit la dumneavoastră
Să ne primiţi fata noastră,
Dacă bine şi voiţi
Ursul nostru să-l voiţi

Da , poftiţi în casă! Vin cu ursul din pădure
C-amu s-o hrănit de mure,
Ş-am venit cu el în sat
Să-şi câştige de mâncat,

De mâncat şi-a câştiga
Dacă oamenii i-or da.
Joacă, joacă, Niculai
Că ţi-a da moşu mălai
Şi ţi-a da şi cucuruz
Şi mălaiu lui Bojut.

Joacă, joacă, Moş Martine,
Că-ţi dau miere de albine!
Foaie verde de brăduţ,
Ursul meu cu doi puiuţi,
Foaie verde de dulău
Ursul meu din Sarasău
O vinit la dumneavoastră
Să-l vadă oamenii mari!

Foaie verde de mălai,
Ursul meu e de trei ani,
De trei ani şi şase luni,
Noaptea umblă tot pe drum!
Ursul meu din Spania
L-am adus cu sania!
Joacă, joacă, urs nebun,
Ca de nu-ţi fac pielea scrum!

Ursul meu, când l-am adus,
Se urcă pe lemne sus
Să mănânce cucuruz.
Joacă, joacă,ursule ,
Ca s-or coace murele
Şi mai tare te-i-ngrăşa
Şi prin case îi juca.

Foaie verde de secară,
Sa ieşi, ursule, afară!
Foaie verde, baraboi
Hai, ursule, înapoi!
Vine-o babă-n răsărit
C-un colac mare-mpletit,
Taie-n două, dă şi nouă,
Taie-n trii, dă şi lui Andrii,
Taie-n patru, dă şi lui Marcu.

De jucat am mai juca
Da afară-i noapte grea,
Noapte grea şi fără lună,
Ieşi, ursule, noapte bună!

Capra

Ţa, ţa, ţa, căpriţa mea
Da diseară ce-om mânca?
Îi mânca ce s-o întâmpla
Şi te-oi vinde-n Sadova
Şi-i mânca cât îi mânca
Până burta ţi-o crăpa.
Ţa căpriţă de la munte
Cu steluţă albă-n frunte
Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa

Stai în sus şi nu mai sta.
Unde joacă căpriţa
Clocoteşte Moldova
Unde joacă ieduţul,
Clocoteşte pământu.
Clocoteşte şi tot geme
De opinci şi de obiele,
De hurmuz şi de mărgele,
Şi de fete frumuşele.
Ţa, ţa, ţa, capriţă, ţa
Stai în sus şi nu mai sta.
Ţapu meu din Spania
L-am adus cu sania
Şi-am să-l vând în joia mare
Pentr-o oală de sarmale
Şi-un butoi ca din poveşti
Cu vin alb de Odobeşti.
Foaie verde foi negară
Ia poftiţi căpriţ-afară
C-ai jucat deajuns în casă
Şi-ai luat o pungă grasă.
Ţa, ţa, ţa, capriţă, ţa,
Te-am adus din Africa,
Te-am adus cu avionu
Te-am hrănit cu biberonu.
Am o capra, n-am o sută
Dar mi-e drag că mă ascultă.
Dacă nu m-ar asculta,
Altă capră mi-aş căta
Şi pe tine te-oi lăsa.
Aşa-i capra dorului
Ca la Capu-Satului.
Astă capră ce-o joc eu
Şi-o jucat-o moşul meu,
Moşul meu cu comanac.
Şi-o jucat pân-o crăpat.
Am o capră jucăuşă
Stă ascunsă după uşă.
Am o capră zvăpăiată
Desculţă şi dezbrăcată.
Şi de-un ţigan băţos jucată,
Şi-n doi joac-a dracului
Ca la capul Satului.
Eu cu capra unde-ajung
Joc capra din Câmpulung
Şi degeaba şi pe bani
La anul şi la mulţi ani!

Buna seara, c-a-nserat,
Noi cu plugul ne-am luat,
Pe la case, ca si an,
Cum a zis badea Traian.
La multi ani cu sanatate
Sa va dea Domnul de toate.
La multi ani sa traiti
Sa va gasim fericiti.
Haisa, cea, hais….hais.
Nu venim cu vreun gand rau,
Ci v-aducem pe Dumnezeu.
Noul An sa vi-l vestim,
Azi cand cel vechi il sfarsim
Zile bune sa va dea
Dumnezeu din mila sa!
Haisa…cea.Haisa…hais!

Noul An care-a venit
Nu stim daca-i fericit,
Dar prin anii ce-au trecut,
Tot mai batrani v-ati facut
Maine, poate cine stie,
Vor fi toti in vesnicie!
Multi ani sa traiti!
Multi ani fericiti!
Cat de grele suferinti
V-au lovit pe voi, parinti,
Dar pe toate le-ati rabdat,
Domnul sfant v-a ajutat;
Ne-ati crescut plugari de neam,
Ca sa va urmam la geam
Hais… cea.Hais…hais.
Voi va duceti dragi parinti,
Cu anii de suferinti;
Noi ramanem dupa voi,
Langa plug si langa boi,
Sa va pomenim oricand,
Cat voi trai pe pamant!
Multi ani sa traiti,
Multi ani, fericiti!
Nu mai este inca alta
Noapte sfanta ca aceasta.
Noi uram pentru colaci,
Nu inghebam pentru pitaci,
Ci pastram obiceiuri bune,
De pe vremurile strabune
Hais… cea.Hais…hais.
Am venit ca fiecare,
Sa va facem o urare:
O urare din strabuni,
Caci ei au fost oameni buni
Si-au pastrat cu-nsufletire
Obiceiuri de iubire.
Multi ani sa traiti,
Multi ani, fericiti!
Plugurelul mititel,
Cu rotitele de fier,
Trag baietii vartos, la el
Plugurel cu sase boi:
Cei dinainte,
Cu coarnele frante.
Cei de la mijloc
Cu stele de busuioc,
Cei de la roata,
Cu coarnele-n volta!
Hais… cea.Hais…hais.
De urat, am mai urat,
Dara ni-i c-om insera,
Pe la curtile nevoastre;
Departe de casele noastre;
Ca suntem infrigurati
Si cu daruri incarcati
Hais… cea.Hais…hais.
Noi suntem de prin Bacau,
De pe muntele Ceahlau,
Unde brazii ne-amintesc,
Obiceiul crestinesc
Si e vremea, dragi parinti
Sa va lasam fericiti,
Multi ani sa traiti,
Multi ani, fericiti!
Busuioc verde pe masa,
Ramai gazda sanatoasa
Anul Nou ce-ati asteptat
Sa va fie imbelsugat,
Tot cu grau si cu porumb,
Daruit de Domnul Sfant.
Haisa… cea.Hais…hais.
Busuioc verde pe jos,
Ramaneti toti sanatosi.
Casa sa va fie plina,
De a cerului lumina,
Ziua Sfantului Vasile,
Sa va fie tot spre bine…
Multi ani sa traiti,
Multi ani, fericiti!

Versuri uratura haioasa

Câtă şindrilă pe casă,
Atâţia euro pe masă.
Cât grâu pe ogor,
Atâtea vite-n obor.
Câte paie-n bătătură,
Atâţia copii în pătură.
Cât păr într-un cojoc,
Atâţia copii la foc.
Câtă frunză pe umbrar,
Atâţia bani în buzunar.
Cate flori sunt pe câmpie,
Atâţia cai în herghelie.
Câte flori sunt pe vâlcele,
Atâtea-n vară mieluşele.
Câte pietre sunt la munte,
Atâţia porci, vaci şi cornute!
Ia mai mânaţi măi!
Hăăăi Hăăăi!!!

Jocul caprei

Foaie verde si-o aluna
Buna ziua, ziua buna
Ia deschideti portile
Sa intre capritele
Ţa, ta, ta, carpita ta Nu te da nu te lasa
Ţa, ta, ta, carpita ta
Capra noastra-i cu margei
Cu cercei cu catifeli
Joaca vesel caprita
Toti is bucurosi de ea.
Ţa, ta, ta, carpita ta
Nu te da nu te lasa
Ţa, ta, ta, caprita ta
Şi plecai si eu la targ
Pe caprita ca s-o vand
Şi mergand pe drum, mergand
Aud din urma strigand:

Cumparatorul:

– De vanzare-i capra bade?
Ciobanul:
– De vanzare!
Cumparatorul:
– Şi cat vrei pe ea?

Ciobanul:

– 800 de lei!
Cumparatorul:
– E blanda, nu impunge?
Ciobanul:
– E blanda, nu impunge.
(capra il impunge pe cumparator)

Cumparatorul:

– Eu iti dau 400 de lei pe ea pentru ca impunge.

Ciobanul:

– De cat sa-mi dai 400 de lei pe ea, mai bine ii dau
un par in cap. (o loveste cu batul, capra cade si nu
mai misca)

Alaiul:

– Valeu, capra noastra a murit!
Ţa, ta, ta, carpita ta
Te-o lovit vreo boala grea
Sau pe unde-i colindat
Veste rea tu ai aflat.

Ciobanul:

– Baa…da capra nu-i moarta si nu din palitura
a lesinat, ce din cele ce-o aflat.

Alaiul:

Scoala tu caprita mea
Faptele s-or indrepta
Şi-acum haide sa plecam
Şi-alte case colindam
Ţa, ta, ta, carpita ta
Nu te da nu te lasa
Ţa, ta, ta, carpita ta.

„Binecuvintează Doamne cununa anului bunătăţii Tale”-Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta

 Când vezi că s-a încheiat anul” – spune Sfântul Ioan Gură de Aur – „mulţumeşte Domnului că te-a adus la acest sfârşit de an! Zdrobeşte-ţi (smereşte-ţi) inima, numără anii vieţii tale şi spune-ţi în sinea ta: «Zilele se duc şi trec, anii se adaugă, am străbătut o lungă cale a vieţii. Ce lucru bun am făcut? Nu voi pleca oare din viaţa aceasta gol şi pustiu de orice faptă bună? Judecata e la uşă! Viaţa mea se grăbeşte spre bătrânețe». La acestea cugetă în ziua întâi a anului! De acestea adu-ţi aminte la sfârșitul anului! Să ne gândim la ziua ce va să fie, ca nu cumva să ni se spună şi nouă ceea ce s-a spus iudeilor de către proroc: «S-au stins întru deşertăciune zilele lor şi anii lor cu grabă» (Psalmul 77, 37)”[2].

 

Binecuvântarea cununii anului cu bunătatea lui Dumnezeu este conţinutul principal al rugăciunii din noaptea aceasta. Cununa anului înseamnă coroana anului, iar anul se încununează atunci când el este trăit ca dar de la Dumnezeu, făcut roditor prin rugăciune şi fapte bune.

 

Anul Nou în care am intrat este un alt dar de la Dumnezeu pentru noi. De aceea se cuvine ca acum la cumpăna dintre ani, să ne gândim mai mult la ceea ce înseamnă darul timpului vieţii pentru oameni. Astfel, Biserica ne îndeamnă să privim cu încredere şi speranţă, dar şi cu responsabilitate şi gravitate, fiecare clipă a vieţii prezente, preţuind-o ca pe o şansă divină a răscumpărării timpului pierdut în păcat, ca timp al ridicării, ca şansă de rodire şi multiplicare a darurilor primite de la Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune:„Să nu treacă nici o zi din întreaga noastră viaţă, în care să nu punem în noi înşine vreun folos duhovnicesc sau cu rugăciunea sau cu mărturisirea sau cu facerea de fapte bune sau cu vreo altă faptă duhovnicească”[3].

 

În Biserică timpul ca dar al lui Dumnezeu pentru om cunoaşte plinătatea pe care i-o comunică veşnicia, deoarece timpul oferă credincioşilor posibilitatea participării la viaţa veşnică. Aşadar, timpul Bisericii este timpul mântuirii şi e trăit de credincios ca răscumpărare prin pocăinţă a timpului pierdut în păcat, dar şi ca posibilitate a împlinirii vocaţiei sale prin fapte bune şi pregătire pentru viaţa de comuniune veşnică de iubire cu Dumnezeu şi cu semenii.

 

Cărţile de cult şi spiritualitate ale Ortodoxiei evidenţiază marea importanţă pe care o acordă aceasta timpului vieţii prezente, timp care ne-a fost dăruit de Dumnezeu ca posibilitatea unui început al veșniciei încă din viaţa aceasta: „căci, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntru vostru” (Luca 17, 21), spune Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul cel veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut om şi a viețuit în timp, pentru a ridica pe oameni la viaţa veșnică. În Hristos, timpul cunoaşte adevărata sa plinire, tocmai fiindcă pentru El nu există timpul folosit în păcat sau golul timpului pierdut, ci numai timpul sfinţit în care se împlineşte voia lui Dumnezeu-Tatăl.

 

Timpul trăit de Iisus Hristos ca om nu cunoaşte degradarea şi opacitatea pe care i-o imprimă păcatul, ci cunoaşte împlinirea şi sfinţirea, prin comuniunea omului cu Dumnezeu Cel Veşnic. În comuniune de har cu Hristos, timpul oferă credinciosului posibilitatea participării acestuia la viaţa veşnică. Sfântul Ioan Gură de Aur a surprins minunat valoarea timpului ca şansă de convertire sau înnoire a omului şi a dobândirii mântuirii. Deşi mântuirea este pentru toţi un dar al milostivirii lui Dumnezeu, pentru cei ce trăiesc în sfințenie şi fapte bune ea se prezintă şi sub forma unei rodiri, asemenea pomilor roditori, iar pentru păcătoşii care se pocăiesc în ultima clipă a vieţii lor mântuirea este expresia exclusivă a harului oferit păcătosului într-un moment dat: „…De a ajuns cineva numai în ceasul al unsprezecelea să nu se teamă de întârziere – zice Sfântul Ioan Gură de Aur; că darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca şi pe cel dintâi; odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul întâi; şi pe cel din urmă îl miluieşte şi pe cel dintâi îl mângâie; acestuia plăteşte şi aceluia dăruieşte; şi faptele le primeşte şi cu gândul se împacă; şi lucrul preţuieşte şi voinţa o laudă”[4].

 

Pentru Dumnezeu nu există succesiune temporală, deoarece El trăieşte într-un veşnic prezent. Acest prezent constant haric răzbate în Sfânta Liturghie, mai exact în Taina Sfintei Euharistii. Astfel, înainte de a primi Sfânta Împărtăşanie sau Sfânta Euharistie ne rugăm zicând: „Cinei Tale celei de Taină astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte”. Deci Sfânta Euharistie nu este doar pomenire a Crucii şi Învierii lui Hristos din vremea aceea, ci împărtăşirea, acum, astăzi cu Hristos Cel răstignit şi înviat Care Se află în ceruri.

 

Iată de ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2014 drept An omagial euharistic şi An comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română, pentrureafirmarea importanței Sfintei Euharistii ca jertfă nesângeroasă, izvor de sfințenie şi arvună a vieţii veşnice, precum şi pentru sublinierea sensului curățitor şi vindecător al Tainei Spovedaniei ca pregătire pentru împărtășirea cu Hristos Cel Răstignit şi Înviat, izvorul bucuriei veşnice din Împărăţia Cerurilor.

 

Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că sfinţenia creştinilor vine din „locuirea lui Hristos, prin credinţă, în inimile lor, întemeiaţi fiind în iubire” (Efeseni 3, 17). Toţi oamenii sunt chemaţi să devină sfinţi, dar devin sfinţi numai cei care răspund chemării Sale în timp şi cultivă comuniunea lor cu El, Cel Unul Sfânt, în viaţa pământească şi în veşnicie.


 

Tuturor celor care v-aţi adunat pentru rugăciune în biserici la trecerea dintre ani, vă dorim ani mulţi şi binecuvântaţi, cu sănătate şi mântuire, pace şi bucurie!

 

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Împăratul veacurilor, să binecuvinteze anul în care am intrat, să ne dăruiască credinţă statornică şi timp de pocăinţă, vieţuire sfântă, cu fapte bune, precum şi îmbelşugarea roadelor pământului, spre slava Preasfintei Treimi şi a noastră mântuire! Amin.

 

Pomelnicul este o listă cu numele persoanelor, în viaţă sau decedate, pe care le pomeneşte preotul în slujbe sau în rugăciuni. Termenul de pomelnic vine de la „a pomeni” – aducere aminte. Deci a pomeni – în ritualul creştin – înseamnă a rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios pentru a chema harul lui Dumnezeu, pentru a căpăta iertarea păcatelor lui, etc.
În Noul Testament acest termen de pomenire este folosit de multe ori:
🔴 Atunci când în casă la Simon leprosul, femeia păcătoasă a turnat mir pe capul lui Iisus şi El a zis:
„Oriunde se va propovădui Evanghelia se va spune ce a făcut ea, SPRE POMENIREA EI” (Matei 26:13).
⚪️ Lui Corneliu sutaşul păgân, pentru că era foarte milostiv i se arată un înger al Domnului şi-i spune: „Corneliu!… Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, SPRE POMENIRE, înaintea lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 10:4-31).
🔴 Tâlharul de pe crucea din dreapta lui Iisus a zis: „POMENEŞTE-MĂ Doamne, când vei veni în împărăţia Ta”(Luca 23:42).
CUNUNA ANULUI
Cei care doresc ca numele lor să fie citite săptămânal, în cadrul Sfintei Liturghii, pe parcursul întregului an calendaristic, pot lãsa un pomelnic la pangarul bisericii noastre (dl. Viorel/dna. Ciorba)
🔴 Lista numelor de pe pomelnic să includă rudeniile apropiate (părinți, soț/soție, copii, bunici etc), precum și numele duhovnicului. Se pot scrie nume atât la vii, cât si la adormiti.
⚪️ Am vãzut în primãvara anului 2020, când credinciosii nu au mai putut participa la slujbã, cât de importantã este CUNUNA ANULUI. Rugãciunea si pomenirea au continuat în toatã perioada respectivã.
🔴 Readucem aminte cã noi, preotii, nu ne putem ruga în locul dumneavoastrã, ci numai împreunã cu dumneavoastrã. Chiar dacã sunteti pomeniti la Altar, e nevoie de multã rugãciune personalã.
⚪️ Pentru nevoi speciale (concrete), orice crestin poate lãsa un pomelnic la fiecare Liturghie la care participã.
🔴 Toate pomelnicele ce se dau pentru pomenirea pe parcursul unui an calendaristic, CUNUNA ANULUI, sunt înscrise pe o listã generală de pomelnice. Toate aceste nume se pomenesc săptămânal în taină, de către pãrintii slujitori.
⚪️ Vă rugăm frumos să precizați pe pomelnic pe aceia care au nevoi speciale (bolnavi, închiși, etc…).
🔴 Pentru orice schimbare ce intervine în unele din aceste situații (nasteri, îmbolnãviri, decese), vă rugăm să ne anunțați pentru a face modificările necesare.
„Binecuvântează, Doamne, CUNUNA ANULUI ce a sosit cu bunătatea Ta și păzește pe binecredincioșii creștini români de pretutindeni, pe păstorii și învățătorii noștri. Înmulțește zilele vieții noastre întru sănătate deplină sufletească și trupească și ne dăruiește sporire în toate faptele cele bune.”

DESPRE POMENIREA NUMELOR DE PE POMELNICE

Pomelnicul este o listă cu numele persoanelor, în viaţă sau decedate, pe care le pomeneşte preotul în slujbe sau în rugăciuni. Termenul de pomelnic vine de la „a pomeni” – aducere aminte. Deci a pomeni – în ritualul creştin – înseamnă a rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios pentru a chema harul lui Dumnezeu, pentru a căpăta iertarea păcatelor lui, etc. În Noul Testament acest termen de pomenire este folosit de multe ori:
1. Atunci când în casă la Simon leprosul, femeia păcătoasă a turnat mir pe capul lui Iisus şi El a zis:
„Oriunde se va propovădui Evanghelia se va spune ce a făcut ea, SPRE POMENIREA EI” (Matei 26:13). 2. Lui Corneliu sutaşul păgân, pentru că era foarte milostiv i se arată un înger al Domnului şi-i spune: „Corneliu!… Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, SPRE POMENIRE, înaintea lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 10:4-31).
3. Tâlharul de pe crucea din dreapta lui Iisus a zis: „POMENEŞTE-MĂ Doamne, când vei veni în împărăţia Ta”(Luca 23:42).

Pentru o bună rânduială în acest sens, doresc să precizez următoarele lucruri legate de pomenirea cu voce tare sau în taină a celor amintiți în pomelnic. Aceste precizări se aplică doar în cadrul comunității noastre locale și nu sunt o regulă universală ce se aplică în toate bisericile ortodoxe.

1.Cununa Anului: Pentru cei care doresc ca numele lor să fie citite săptămânal, în cadrul Sfintei Liturghii și cu voce tare, pe parcursul întregului an calendaristic, vă rugăm să urmați aceste principii:
a. Lista numelor de pe pomelnic să includă doar rudeniile de gradul întâi (părinți, soț/soție și copii), precum și numele duhovnicului (doar în cazul în care acesta este diferit de preotul paroh) b. Să oferiți o donație benevolă pentru întregul an (gândiți-vă la cât ați dona în fiecare duminică pentru pomelnic, iar apoi înmulțiți suma cu 12, numărul de luni dintr-un an)

2. Nevoi speciale: Dacă doriți ca pomelnicul dumneavoastră să fie mai cuprinzător decât rudeniile de gradul întâi și să fie citit săptămânal, în cadrul Sfintei Liturghii, cu voce tare, el trebuie scris în fiecare duminică și adus la Sfântul Altar cu o prescură/lumânare și o donație benevolă. Aceeași regulă se aplică și în cazul anumitor evenimente speciale ce se petrec în viața dumneavoastră și a celor dragi (zile onomastice, examene, îmbolnăviri, decese, etc…)

3. Toate pomelnicele ce se dau cu ocazia Bobotezei și a altor slujbe particulare de pe parcursul unui an calendaristic, sunt înscrise pe o lista generală de pomelnice (listă menținută de parintele paroh). Toate aceste nume se pomenesc săptămânal în taină, de către preotul paroh. Vă rugăm frumos să precizați pe pomelnic pe aceia care au nevoi speciale (bolnavi, închiși, etc…), dar în special, pe cei care nu sunt ortodocși (aceștia nu se vor pomeni în cadrul Sfintei Proscomidii, ci doar în cadrul rugăciunilor particulare). Pentru orice schimbare ce intervine în unele din aceste situații, vă rugăm să ne anunțați pentru a face modificările necesare.

Nădăjduim că aceste câteva explicații vă vor ajuta să înțelegeți modalitatea în care se pomenesc cei dragi ai dumneavoastră, scrişi pe pomelnice. Dacă aveți nelămuriri, va rugam sa ne scrieti la adresa: preot@sfantulandrei.org.

Dumnezeu să vă binecuvinteze!


Sarbatori minunate alaturi de cei dragi si un An Nou plin de minuni care sa implineasca visele!🥰

La mulți ani!!!
Să aveți un an nou plin de realizări, bucurii și sănătate 🙏
Vă mulțumim tuturor pentru susținere și anul ce vine ne propunem să nu vă dezamăgim 👌
Fie ca anul 2 0 2 4 să ne bucurăm împreună de tot ce ne încarcă pozitiv și să lăsăm gândurile negative în urmă ❤️
An nou fericit ❤️❤️❤️
Încheiem postarea cu o glumiță, așa cum ne șade noua bine🤣🤣🤣


 2023 a fost un an plin de provocări, dar împreună am depășit aceste dificultăți și am obținut rezultate importante. Parteneriatul nostru s-a dovedit a fi puternic și rezistent iar pentru asta suntem profund recunoscători.

În această perioadă festivă, am dori să împărtășim cu voi speranța și încrederea noastră pentru anul care urmează. Așteptăm un 2024 cu optimism, așteptăm cu nerăbdare să creăm împreună noi căi de inovație și profesionalism.
Fie ca următorul an să fie un an de creștere și succes comun pentru noi toți.

Vă dorim vouă și celor dragi un An Nou plin de momente minunate și amintiri de neuitat, iar succesul și sănătatea să ne însoțească în 2024.

TRADITII,OBICEIURI ȘI SUPERSTIȚII DE ANUL NOU!!
-Cercetătorii văd în obiceiurile populare, care se desfășoară în această perioadă, ritualuri de renovare simbolică a lumii, de alungare a spiritelor rele, sau de divinație; un complex de ceremonii și superstiții, care fac din această perioadă a anului una dintre cele mai bogate în datini populare – o perioadă de trecere între două cicluri de vegetație sau de munci, al cărei prag îl constituie Anul Nou.
-În ajun de Anul Nou, fetele nemăritate pun într-un vas cu apă un fir de busuioc, o ramură de măr și un ban, iar peste noapte se spune că ele ar trebui să-și viseze ursitul.
-La miezul nopții, tradiția spune că e bine să deschizi ușa, pentru ca anul vechi să iasă și să-i lași loc celui nou să intre.
-Una dintre tradițiile cunoscute de Anul Nou este sărutul sub vâsc, pentru a fi însoțiți de dragoste tot anul care vine.
În noaptea de Revelion este bine să îți pui o dorință și să întâmpini anul care vine cu speranțe mari.
-Din bătrâni se știe că la trecerea dintre ani este bine ca fiecare persoană să poarte o haină nouă, dar și ceva roșu ori o altă culoare veselă, întrucât, astfel, sunt atrase energiile pozitive.
-Conform tradiției, în noaptea de Anul Nou, dar și pe 1 ianuarie nu este bine să plângem. Persoanele care plâng în prima zi a anului, vor avea un an nou plin cu evenimente triste.
-Una dintre cele mai cunoscute superstiții spune că prima persoană care va trece pragul casei în prima zi a Noului An îți va influența anul care tocmai a început. Se spune că dacă prima persoană care intră în casă este bărbat, atunci vei avea un an plin de noroc, în schimb, dacă femeia intră prima în casă, Anul Nou va fi plin de ghinion.
-Conform tradiţiei, persoanele cu părul blond sau roşcat aduc ghinion, în timp ce cele brunete aduc noroc.
-O altă superstiție de Revelion este că atât în ultima zi din an, cât și în prima zi a Noului An, este indicat să nu faci cheltuieli și să nu arunci nimic din casă, nici măcar gunoiul, pentru că, odată cu el, vei arunca și norocul din casă. Se spune că de Anul Nou nu este bine să ai nicio datorie. În caz contrar, vei rămâne dator întreg anul.
-Superstiția spune că cine va dormi în noaptea de Anul Nou va fi somnoros tot anul.
-Tot o superstiție de Revelion este și aceea că în noaptea dintre ani nu este bine să mănânci carne de pasăre, deoarece este aducătoare de ghinion. Românii obişnuiesc să consume peşte în noaptea dintre ani, pentru a le asigura o trecere lină şi uşoară în anul ce urmează. Pe de altă parte, carnea de pasăre este aducătoare de ghinion. -Acest lucru se datorează faptului că păsările de curte scormonesc pământul şi îl împrăştie, fapt corelat cu împrăştierea prosperităţii şi a binelui din casă.
-Din bătrâni se ştie că nu este bine să fie agăţat calendarul anului nou înainte ca cel în curs să se fi sfârşit, pentru că aduce ghinion. Și tot din bătrâni se spune că nu este bine să dai bani pe 31 decembrie, dar nici pe 1 ianuarie, pentru că, odată cu ei, se duce și sporul finanțelor. De asemenea, indicat este să ai bani în buzunar la trecerea dintre ani. Bancnotele care au cea mai mare ”putere” sunt cele care încep cu cifra 5. -Tot legat de prosperitatea financiară există și un obicei practicat de gospodine în anumite zone ale țării. -Femeile prepară pâini în care pun monede. Se crede că cel care va nimeni preparatul care conține bani va avea noroc pe plan financiar tot anul.
-Tot pentru noroc, de pe masa de Anul Nou nu trebuie să lipsească strugurii și smochinele, despre care se crede că sunt simbolul belșugului și al vieții împlinite.
-Bătrânii susțin că animalele capătă grai omenesc în noaptea de Anul Nou și vorbesc între ele. Persoana care le va auzi își va găsi sfârșitul în anul respectiv.
-Tot în noaptea dintre 31 decembrie spre 1 ianuarie, este bine să aprinzi o lumânare sau o candelă lângă o icoană. -Trebuie să o lași aprinsă până se luminează de ziua, acest ritual având rolul de a-l îndupleca pe Dumnezeu să-ți dea un an ușor și luminos.
-La români, conform tradiţiei, în noaptea de Anul Nou trebuie să se facă mult zgomot pentru a alunga toate spiritele rele. Unii români merg chiar mai departe şi obişnuiesc să ţină în buzunar o căpăţâna de usturoi, care are menirea de a-i feri de spiritele rele.
-O altă datină spune că în Ajunul Anului Nou trebuie să ai mereu în buzunar câteva boabe de grâu, pentru a fi ferit de foamete tot anul.
-În noaptea dintre ani este important să ne punem mereu o dorinţă şi să întâmpinăm anul ce vine cu speranţă şi bucurie în suflet.
-În prima zi de Anul Nou nu se spală și nu se mătură, deoarece aceste lucruri pot atrage sărăcirea casei.
-Se spune că aduce noroc dacă strănuți la miezul nopții, la trecerea dintre ani. Există credința coform căreia în timp ce omul strănută, îi intră sau îi iese prin nări un duh rău sau o părticică din suflet. De aceea, pentru a nu se întâmpla ceva rău celui ce strănută, se recurge la rostirea unor urări: „Doamne ajută!”, „Să-ți fie de bine!”, „Sănătate!”.
Când strănuți de mai multe ori la rând este semn că vei face chef.

AN NOU CU SĂNĂTATE ȘI CU PACE!
🍀

Distrugerea celuilalt sau a altora nu îți va distruge niciodată bunăstarea.


 Acest sfârșit de an este profund transformator. Este momentul potrivit pentru a merge și a stinge comportamentele obișnuite restrictive evoluției sale și care sunt adesea ascunse în ochii celor care nu suferă efectele, cum ar fi ura, dorința de răzbunare, mândrie, posesie, dorința de a distruge...

Unii oameni sunt campioni la a-și ascunde adevărata față, dar sufletul știe! Spiritul știe! ADN-ul contine informatia...

Dacă vrei cu adevărat să trăiești în pace, aliniază-ți interiorul și exteriorul cu această frecvență de seninătate.

Eliberează ceea ce te doare - trecutul tău dureros, lipsa de încredere, devalorizarea, duritatea asupra ta.

Acesta este momentul potrivit pentru a te ierta pe tine însuți, pentru a-i ierta pe alții, pentru a elibera toată istoria lui și a strămoșilor săi, de societate în general dar mai ales, pentru a anula și șterge complet programele care au dus la aceste obiceiuri proaste, aceste greșeli, aceste vicii și tot ce se li la dimensiunea separării și devalorizării luminii interioare.

Acum este momentul să spui STOP la tot ce te deranjează.
Exteriorul este o reflexie a interiorului tău.
Oamenii care se manifestă în viața de zi cu zi sunt proiecții materializate ale conceptelor interne.

Cerând iertare și o iau de la capăt, chiar și câteva săptămâni sau luni mai târziu, merge înainte la fel de încet ca un melc... atâta timp cât omul decide să se schimbe ferm.

Totul începe cu iubirea de sine, divin interior și respect de sine.
Apoi alegerea fermă și puternică de a transforma.

Exercită eliberare, îndrăznește să intri cu adevărat în adâncurile tale pentru a căuta cauza acțiunilor tale, schimbă-ți conștient obiceiurile monitorizându-te constant și îndreptându-te spre o nouă viață; eliberează-ți și iubește-ți noul Sine, această nouă ființă liberă, zboară ca un vultur pe cerul pur al ei Sufletul.

Totul devine clar, ușor și viața ia o nouă întorsătură.

Sa te iubesti pe tine, sa te eliberezi, sa iubesti si sa-i eliberezi pe ceilalti inseamna sa le dai voie sa fie diferiti.

Este și despre eliberarea de ceea ce ar putea antrena ceea ce ne-au făcut. Schimbarea programelor care au atras asta.

Prin eliberarea fricilor și agendelor care se învârt constant în subconștientul nostru putem vindeca și elibera pe alții.

Cine nu a fost niciodată trădat de o persoană pe care a iubit-o în mod special acuzând acea persoană de trădător, când adevăratul trădător este programul intern de neîncredere în sine și în ceilalți, și nemanifestarea autocontrolului?

Cine nu a amânat niciodată ceea ce avea de făcut în aceeași zi și a dat vina că nimic nu merge înainte, când sursa este amânarea, frica, lenea sau devalorizarea extremă a sinelui?

Același lucru este valabil și pentru tot ce ne deranjează.
În loc să dai vina pe celălalt pentru toate relele tale, întoarce-te în centrul jocului și eliberează programele interioare care te subminează.

Distrugerea celuilalt sau a altora nu îți va distruge niciodată bunăstarea.

Dimpotrivă, distrugeți agendele interioare care vă scad vibrația, vă torturează sau vă disperă da!

Ego-ul uită că sufletul știe! Îndrăznește tandrețe, îndrăznește blândețe, îndrăznește dreptul la schimbare, îndrăznește să iubești adevărată și te vei simți mult mai bine.

Alegând acțiuni puternice îți poți schimba viața și deci viețile altora.

Observă ce ai trăit anul acesta sau anii trecuți și eliberează acum ca să nu reînnoiești anul viitor.

Fă-ți timp de introspecție, îndrăznește să vorbești față în față cu oamenii implicați, lămuriți lucrurile, pur și simplu.

Iubește-te pe tine însuți, iubește-i pe ceilalți dar fii ferm în decizi Nu te mai enerva!

Nimeni nu poate atrage rezultate noi rămânând aceleași comportamente.
Este o schimbare reală în interior care poate schimba exteriorul.

Pune culori de iubire, înțelepciune, respect, bucurie, belșug, vitejie, frăție și alte beneficii în viața ta, în lumea ta, în rutina ta zilnică.

Sa cautati sa fiti pomeniti la Sfintele Liturghii.


 Pentru ca se pune, dragii mei, in Sfantul Sange, particica aceea cu numele tau. Si se spune asa de preot: “Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sangele Tau , pentru rugaciunile sfintilor Tai”. Si se pun toate de pe disc, in potirul cu Sfantul Sange. Si va dati seama , unde poti sa fii, chiar daca esti mort, chiar daca esti viu esti salvat; se pomeneste si pentru morti si pentru vii. Si cat te costa? Cautati sa fiti pomeniti la Liturghie. Fie ca va cunoaste un preot sau va cunoaste duhovnicul, fie ca fratiile voastre dati la Liturghie, dar sa fiti pomeniti. Asta e totul.
Liturghia nu e o lucrare omeneasca, dragii mei. Nici ingereasca. E direct divina! Pentru ca nu poti tu sa transformi acolo. El este Cel ce este. Si daca ar fi cu putinta sa se deschida cerurile si chiar tavanul Altarului, n-ai vedea in cer mai multa lumina si mai mult asezare cum este in Sfantul Altar, cu ingerii, caci Hristos este cu noi. Noi chiar avem o rugaciune, cand facem Vohodul: “Si fa, Doamne, sa intre cu noi si ingerii care Iti slujesc impreuna cu noi!” Deci preotul are autoritate. Pentru ca ei sunt acolo: o gloata de ingeri! E Hristos! Ce, te joci?! Deci, cautati sa fiti pomeniti la Liturghie. Arhim. Arsenie Papacioc

 

 Oameni suntem! Nu fii scârbit de frații tăi. Poartă greșelile lor, ca și ei să le poarte pe ale tale. Iubește-i, ca să te iubească și ei pe tine și rabdă-i ca să te rabde și ei pe tine. Fii bun și toți vor fi buni cu tine. Supune-ți patimile și-i vei vedea pe mulți având evlavie nu numai la cuvintele tale, dar și la semnul pe care-l faci cu privirea.

Cuviosul Iosif Isihastul


Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul

 

 Fiecare gând care aduce deznădejde și multă tristețe este de la diavol; este abur al patimilor și trebuie de îndată să îl alungi de la tine, cu nădejdea către Dumnezeu, cu mărturisirea la maica stareță, gândind că se roagă și ÎL înduplecă pe Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu este tristețe puțină, cu bucurie și lacrimi amestecată, și mângâiere sufletului. Și acesta ne călăuzește spre pocăință toată viața, orice am greși. Greșeala alungă îndrăzneala, iar pocăința de îndată o cheamă înapoi.

Cuviosul Iosif Isihastul
Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul

E Dumnezeu -Cel mai frumos şi mai de folos salut de rămas bun: „Mă voi ruga pentru tine!"


 Ai simțit vreodată ?

Ai simţit vreodată născându-se din senin în tine dorinţa de a face ceva frumos pentru cineva la care ţii? E Dumnezeu Care îţi vorbeşte prin intermediul Duhului Său.

Ai avut vreodată impresia că cineva stă lângă tine şi vrea să-ţi vorbească? E Dumnezeu Care vrea să comunice cu tine.

Ţi-a venit vreodată în minte o persoană la care ţii şi pe care n-ai mai văzut-o de mult timp iar după puţin timp o întâlneşti sau primeşti veşti de la ea? E Dumnezeu, nu e o coincidenţă.

Ai primit vreodată ceva extraordinar fără ca măcar să fi cerut vreun lucru? Este Dumnezeu Care cunoaşte secretul inimii tale.

Te-ai aflat vreodată într-o situaţie problematică din care nu ştiai cum să ieşi, şi apoi, dintr-o dată, s-a rezolvat, fără ca măcar să-ţi dai seama? Este Dumnezeu Care ia în mâini problemele tale şi le rezolvă.

Te-ai simţit vreodată atât de obosit încât să-ţi doreşti să mori şi dintr-o dată, ai regăsit puterea necesară pentru a merge mai departe? Este Dumnezeu Care te-a luat în braţe pentru a-ţi dărui odihnă.

Te-ai simţit vreodată în faţa unor probleme care păreau că-ţi scapă din mână şi dintr-o dată, ca din senin, totul a găsit o rezolvare? Este Dumnezeu Care a pus la locul lui fiecare lucru.
Totul este foarte simplu dacă este aşezat în mâinile lui Dumnezeu…
Știți care e valoarea fiecăruia dintre noi? E direct proporțională cu numărul de oameni cărora le-am spus un cuvânt bun, i-am mângâiat sau îmbrățișat ..sau pur și șimplu le-am zâmbit, daruindu-le puțină iubire...

Cel care minte despre ceilalți uită și adevărul despre sine - Sf. Vasile cel Mare

 

Flacără nestinsă a adevărului şi foc arzător pentru eretici, dascăl şi medic de suflete, ascet şi filantrop neobosit, Sfântul Vasile cel Mare ne cheamă să îi urmăm exemplul. Prin scrierile sale, el luptă împotriva arianismului şi îndeamnă tinerii să culeagă, precum albina, ceea ce este bun de la fiecare scriitor şi filosof elin, pentru că şi înţelepciunea lor are utilitatea ei. Sf. Vasile s-a străduit din răsputeri să asigure unitatea creştinilor ortodocşi şi apropierea ereticilor arieni de dreapta credinţă.

Pe la 330 se năştea în Cezareea Capadociei un fiu de nobil pe care părinţii l-au numit Vasile. Mama sa se numea Emilia, iar tatăl său era Vasile, retor şi avocat în cetatea Neocezareii Pontului. Aceştia au reuşit să ofere micului Vasile modelul unui cuplu exemplar. Se îngrijeau atât de reuşita lor în plan social, având multă bogăţie, influenţă şi reputaţie, cât şi de propăşirea lor duhovnicească şi lucrarea dragostei creştine, încât multa lor râvnă de a primi pe străini, de a îngriji de bolnavi şi de săraci, uimeau mult pe locuitorii Pontului şi Capadociei.

Însă contribuţia lor cea mai însemnată pentru lumea creştină au fost copiii lor. Din cei nouă sau zece copii, cunoaştem doar numele a cinci dintre ei: Vasile, Macrina (care s-a nevoit ca monahie), Grigorie (viitorul episcop de Nyssa), Petru (viitorul episcop de Sevasta) şi Navcratie (care s-a făcut judecător şi a murit călugăr). În rândul sfinţilor, sunt număraţi astăzi primii patru dintre aceştia, la care se adaugă mama lor, Emilia, şi bunica lor, Macrina cea Bătrână.

Sub înrâurirea duhului Macrinei

Primul dascăl al micuţului Vasile a fost Macrina, bunica lui, de la care a învăţat primele litere ale credinţei. Această bătrână plină de înţelepciune, experienţă şi amintiri a fost marea personalitate ce a marcat copilăria lui Vasile, precum şi a Macrinei, sora lui, punând pentru totdeauna în sufletele lor temelia trainică a credinţei celei adevărate. Ca învăţăcei direcţi ai bunicii Macrina, Vasile şi sora lui au devenit măsură şi etalon duhovnicesc pentru ceilalţi fraţi ai lor.

O primă educaţie elementară a primit de la tatăl său, în Neocezareea Pontului, unde acesta îşi profesa meseria. Tânărul Vasile a dovedit încă de pe acum o minte ageră şi dornică de a pătrunde cu plăcere în tainele ştiinţei. A doua etapă a instrucţiei sale a avut loc la Cezareea, unde a primit o formare enciclopedică şi a avut marea şansă de a-l cunoaşte pe prietenul şi colegul Grigorie, care va deveni apoi marele Teolog, precum şi biograf al lui Vasile. Rezultatele la învăţătură ale lui Vasile erau cu totul excepţionale, încât era considerat de profesorii lui un geniu. Studiile şi le-a continuat apoi la Constantinopol, noua capitală a Imperiului roman, care se străduia să adune în ea tot ce născuse mai de seamă cultura greco-romană. Spiritul însetat de cunoaştere al tânărului Vasile, înzestrat şi cu un dezvoltat simţ al autenticului şi al adevărului, va suferi o oarecare dezamăgire făcând cunoştinţă cu lumea intelectuală a Constantinopolului. Un nou orizont al cunoaşterii s-a deschis înaintea lui Vasile în celebra cetate a Atenei. Înfloritor centru al literelor şi al artelor din Imperiul roman, Atena reprezenta piscul studiilor superioare din acea vreme. Veneau studenţi din toate colţurile Romei. Vasile s-a dedicat cu râvnă unor studii extrem de variate, urmând două cicluri de ştiinţe: primul cuprindea filosofia, gramatica şi retorica, iar celălalt aritmetica, geometria şi astronomia, optând chiar şi pentru medicină.

Lupta cu sine însuşi

După terminarea acestor studii, Vasile s-a întors în patria sa, cu sufletul frământat de gânduri indecise cu privire la drumul pe care să pornească mai departe: cel al retoricii sau cel al ascezei? O boală grea de ficat l-a lovit la numai 28 de ani şi, în aceste grele clipe, a început să mediteze profund la sensul vieţii sale trecătoare. A decis să pornească cu toată fiinţa sa pe drumul anevoios al trăirii adevărului deplin - Dumnezeu şi al lepădării de cele lumeşti. Şi-a dat seama că va trebui să ducă o luptă grea cu sine însuşi, pentru că, în anii săi de studiu, se lăsase destul de mult influenţat şi sedus de cercurile filosofilor şi ale retorilor necreştini. Simţea că mult mai intens trăise credinţa când era copil, alături de bunica sa Macrina, decât acum, după ce făcuse atâtea studii.

A pornit aşadar în căutarea unor modele vii de trăire creştină adevărată, care să îi stea înainte drept pildă de urmat. A călătorit în Siria, Egipt, Palestina şi Mesopotamia, unde a luat contact direct cu monahismul de acolo şi nevoinţa multor pustnici, care au născut în sufletul lui Vasile setea de asceză. S-a întors în Cezareea mai îmbogăţit sufleteşte, mai înţelept şi mai convins să se dedice cu totul ascezei.

Botezul şi împărţirea avuţiilor

Vorbea de asceză, era dornic să sporească tot mai mult, dar încă nu se botezase. În vârstă de 29 de ani, Sf. Vasile a primit Taina Sf. Botez de la episcolul Dianiu al Cezareii, un bătrân cu multă greutate părintească în ochii lui. Exista însă o povară lumească apăsătoare pentru tânărul Vasile, dornic să urce spre cer. El era fiu de nobil şi se simţea încă legat de bogăţia ce o avea de la părinţi. A decis aşadar să ofere o parte din avuţii săracilor, pentru a putea mai lesne gusta din bogăţiile duhovniceşti ale vieţii călugăreşti.

Sf. Vasile a pus un început organizat lucrării sale de nevoinţă, retrăgându-se într-o căsuţă pe mica proprietate ce îi mai rămăsese, în satul Annisa, unde se nevoiau şi mama cu sora lui. Rugăciunea, studiul biblic şi nevoinţa trupească se împleteau armonios în programul său zilnic de asceză. Dumnezeu îl binecuvânta cu dulci clipe duhovniceşti, în care Sf. Vasile se simţea copleşit de mângâierea Duhului Sfânt.

Se pare că doar în scurte răstimpuri trăia cu adevărat ca sihastru. Simţea nevoia să fie şi alături de oameni, de căutările şi necazurile lor. Menţinea corespondenţa cu prietenii lui, aducându-le folos în scris, şi primea cu bucurie pe unii dintre aceştia care veneau să îl vadă, împreună cu copii lor, arătându-le dragostea sa de dascăl.

Provocările teologice ale timpului

În acea vreme, situaţia Bisericii era critică. Spre deosebire de Răsărit, în Apus erau mai mulţi episcopi ortodocşi, care păzeau bine dreapta credinţă. Răsăritul era mâncat de caria arianismului, ramificat în două mari tabere: a arienilor extremişti (care susţineau că Fiul nu are aceeaşi fire dumnezeiscă precum Tatăl) şi a semiarienilor (care considerau că Fiul este „întru toate asemănător“ Tatălui, lucru ce lăsa deschisă chestiunea inferiorităţii Fiului faţă de Tatăl). Aceste curente eretice stăpâneau Răsăritul, singurele insule ale Ortodoxiei părând a rămâne Capadocia şi Pontul, care încă nu aveau mari teologi şi episcopi destoinici. Sf. Vasile luase pulsul acestor aprinse dezbateri, dar se simţea încă nepregătit să dea un răspuns clar acestor grele probleme. A hotărât din tot sufletul să se consacre studiului pentru a deveni un teolog înţelept. Şi-a dat seama că adevărata luptă nu era împotriva ereticilor, ci era lupta cu sine însuşi pentru a se face vas al primirii Adevărului-Hristos.

Dumnezeu îndreaptă paşii tânărului monah spre Pont, unde îi descoperă un loc cu totul minunat ochilor, liniştit şi foarte potrivit pentru nevoinţa pustnicească. Şi-a petrecut timpul aici în rugăciune, studiu şi lucrul de mână, osteneli care au dat curând un prim rod în teologie. Sf. Vasile şi-a dat seama că deosebirea dintre ortodocşi şi semiarieni ţinea mai cu seamă de nuanţele de limbaj. Astfel, luminat de Duhul Sfânt, a ajuns la o mare constatare teologică: terminologia (exprimarea) se poate schimba; important e să rămână neschimbat adevărul. Sf. Vasile nu a şovăit să lase deoparte termenul „deofiinţă“, stabilit de către Sinodul I ecumenic în simbolul de credinţă, şi să propună o altă expresie, care desigur exprima acelaşi adevăr şi prin care i-ar fi putut atrage la Ortodoxie pe semiarieni. Noua expresie era: „întru totul asemenea după fiinţă“, prin care credinciosul era ferit să accepte credinţa greşită că Fiul este mai prejos decât Tatăl. Această reuşită a Sf. Vasile va fi bine primită de Biserică şi va fi un prim impuls spre concilierea cu semiarienii.

Prietenie şi asceză

Scriind bunului său prieten de suflet, Grigorie, despre locul minunat în care se nevoia, Sf. Vasile îl îndeamna să i se alăture. Cei doi şi-au continuat aici frumoasa prietenie şi împreuna nevoinţă din timpul anilor de studiu, ostenindu-se cu privegherea, psalmodierea, înfrânarea trupului, cugetând la cele duhovniceşti, dar şi la problemele bisericeşti ale vremii. De aceea şi studiul lor teologic nu era unul speculativ, ci în strânsă legătură cu găsirea unor răspunsuri la aceste probleme ce sfâşiau Biserica. Nu lăsău deoparte nici treburile gospodăreşti şi agricole, prin care îşi procurau hrana necesară. Sf. Vasile a prelucrat regulile ascetice şi monahale pe care începuse să le scrie de unul singur în vremea şederii lui în satul Annisa, avându-l acum drept co-sfătuitor pe prietenul său de nevoinţă.

Frumoasele zile şi clipe de aproape un an pe care cei doi le-au petrecut împreună se vor încheia odată cu plecarea lui Grigorie în Nazianz, unde bătrânul său tată Grigorie, episcop al acelei cetăţi, avea nevoie de sprijin în lupta cu ereticii.

Preot al Celui Preaînalt

Moartea bătrânului Dianiu lăsa Cezareea fără păstor, iar vremurile grele cereau o alegere grabnică. Toate privirile s-au îndreptat spre nobilul şi senatorul Eusebiu, care într-adevăr era evlavios, iubitor de Biserică şi cunoştea bine mersul treburilor politice, dar foarte nepriceput din punct de vedere teologic şi liturgic. Făcut episcop, acesta a avut buna inspiraţie de a-l lua ca ajutor şi sfetnic pe Sf. Vasile, care a fost hirotonit preot. Obştea Bisericii din Cezareea l-a îndrăgit şi l-a iubit imediat, iar el le dăruia fără încetare din toate darurile pe care le primise de la Dumnezeu câtă vreme studiase şi se nevoise în singurătate.

De la o vreme, Eusebiu a început să îl urască şi să îl dispreţuiască pe Sf. Vasile. Susţinătorii şi apărătorii tânărului preot nu au întârziat să apară, astfel născându-se o mare tulburare. Cei care îi apărau demnitatea ameninţau cu schisma şi erau chiar hotărâţi să îşi facă propria lor Biserică, avându-l în frunte pe Sf. Vasile. Acesta trecea acum prin clipe dramatice, căci toate depindeau acum de el. Decizia pe care a luat-o era să fugă din Cezareea, în Pont, la vatra lui sihăstrească, pentru ca astfel să dispară şi mărul discordiei.

Primele obşti monahale

În noua sa calitate de preot şi păstor, s-a ostenit să organizeze în Pont şi în împrejurimi frăţii monahale, la care vor fi aderat cu siguranţă călugării care l-au susţinut în Cezareea. Cu această ocazie a mai prelucrat încă o dată regulile lui de organizare a vieţii cotidiene monahale, ce vizau propăşirea duhovnicească, şi care se vor constitui ulterior în Regulile mari şi Regulile mici.

În cei doi ani petrecuţi în Pont, a organizat multe obşti, pe care le-a supravegheat cu grijă. Toţi îl considerau avva lor şi era pentru ei modelul călugărului deplin. A întemeiat şi schituri pentru sihaştri, care de obicei erau mai înaintaţi în nevoinţă. Dar mult încercatul Vasile, considerând periculoasă retragerea şi izolarea absolută a pustnicilor, a făcut aceste schituri de sihaştri la mică depărtare de obşti. Astfel, câştigau şi cei din obşti, şi pustnicii. Primii se îmbărbătau şi nu se lăsau mai prejos în nevoinţa lor, ştiind că, aproape de ei, sihaştrii fac o şi mai aspră nevoinţă, iar cei din urmă, în clipele de slăbiciune sufletească, ştiau că puteau găsi sprijin şi alinare la fraţii din obşte.

Cum să se folosească tinerii de ştiinţele elinilor

Urcând la tron necredinciosul împărat Iulian, acesta a interzis profesorilor creştini să mai predea în şcoli. Educaţia tinerilor creştini trecea aşadar printr-o mare criză. Sf. Vasile a înţeles răul pe care voia să îl pricinuiască Iulian Bisericii şi a răspuns printr-o scriere: „Către tineri, cum să se folosească de ştiinţele elinilor“, în care explică acestora cum să se raporteze la cultura păgână. El sugerează tinerilor să culeagă precum albina ceea ce este bun de la fiecare scriitor şi filosof elin, pentru că şi înţelepciunea lor are utilitatea ei. Îl pregăteşte pe tânăr să primească mai bine înţelepciunea dumnezeiască a dreptei credinţe. Această lucrare a avut un răsunet imediat, întrucât tinerii creştini aveau acum o busolă sigură în navigarea lor prin cultura păgână a timpului.

Prigoana împotriva credicioşilor ortodocşi s-a înteţit sub împăratul Valens, arian convins, care a căutat cu orice preţ şi prin orice mijloc să răspândească această erezie în tot imperiul. Arienii făceau acum legea în Biserică. Singura rezistenţă care le dădea bătăi de cap era în Capadocia şi în părţile Pontului. Erau mulţi luptători buni, dar le lipsea îndrumătorul. Acest context l-a presat pe episcopul Eusebiu, să îl cheme înapoi pe Vasile şi să facă pace cu el.

Sf.Vasile a purces de grabă la întărirea dreptei credinţe, ostenindu-se să aducă prin predică mult folos tuturor creştinilor care veneau să-l asculte în catedrală. Roadele n-au întârziat să apară, căci prin învăţătura lui, unii se întăreau în credinţă, alţii o regăseau, iar alţii deveneau capabili să o apere. În ciclul acestor cuvântări se numără şi celebrele omilii la Hexaimeron sau Cartea Facerea, care alături de tâlcuirile la Psalmii lui David, au urmărit să aprindă în credincioşi interesul pentru credinţă şi sporire duhovnicească.

Chinul foametei şi măreţia sfântului

În vremea anilor 367-369, Capadocia a fost lovită de o foamete cumplită. Sf. Vasile privea cu multă durere la suferinţa oamenilor. Cel mai tare îl cutremura văzând cum această nenorocire se abătea asupra copiilor. Mişcat cu atât mai mult de acest lucru, a organizat o tabără filantropică în care a strâns pe cei mai înfometaţi dintre locuitorii cetăţii, cu copiii în frunte, pentru a le da de mâncare, făcând rost de provizii de la cei mai înstăriţi, pe care i-a convins să-şi deschidă sufletul spre milostenie. Toată această zbatere a sfântului pentru cei în suferinţă nu a rămas fără urmări pentru sănătatea lui, care devenea tot mai şubredă.

Alegerea întru episcop

Stingându-se episcopul Eusebiu, a venit rândul bine meritat al Sf. Vasile de a urca pe tronul arhieresc al Cezareii în anul 370. Situaţia Bisericii era destul de dezarmantă. Decăderea economică şi impozitele grele din acele timpuri afectau şi Biserica şi pe cetăţeni. Lucrarea noului arhiepiscop devenea extrem de anevoioasă, iar pătrunderea arienilor era extrem de lesnicioasă, sprijiniţi fiind de Curtea regală. Ca tabloul să fie şi mai complet, Sf. Vasile nu a încetat, nici până pe patul de moarte, să fie ţinta calomniilor şi minciunilor lansate de adversarii săi eretici. Dar acest stâlp al Ortodoxiei, sprijinit de harul Sfântului Duh, a stat mereu drept în faţa lor până la ultima suflare.

Tânărul mitropolit al Cezareii s-a confruntat cu multe probleme în eparhia sa, având de a face cu neascultarea şi opoziţia episcopilor săi, cu dese cazuri de simonie (unii episopi luau bani spre a hirotoni preoţi) sau cu obiceiul primejdios al şederii împreună (clerici necăsătoriţi care îşi luau ca ajutor în casă călugăriţe ori fete tinere).

Nu a încetat nici o clipă să piardă din vedere problemele săracilor, nedreptăţiţilor, orfanilor, văduvelor, bolnavilor şi a celor aflaţi în nevoi. Pentru aceştia a înfiinţat o serie de aşezăminte cunoscute sub numele de Vasiliada, care includeau case de oaspeţi pentru clerici şi demnitari politici, instituţii de asistenţă socială, ospătărie, spital şi şcoli tehnice, precum şi locuinţe care ofereau adăpost personalului.

Sf. Vasile s-a străduit din răsputeri să asigure o dublă unitate: una între creştinii ortodocşi şi una de apropiere a ereticilor arieni către dreapta credinţă. A trimis nenumărate epistole Bisericilor locale, a trimis oameni de nădejde să facă misiune şi să întărească credinţa, a făcut multe călătorii obositoare, care i-au zdruncinat sănătatea. Toate cu scopul de a vedea o Biserică unită. Însă nu şi-a văzut visul pe deplin realizat. Inima lui de păstor a fost mult încărcată de tristeţe şi dezamăgire, pentru că nici fraţii săi arhierei din Apus nu i-au întins o mână de ajutor, iar duşmanii lui nu au obosit în lupta de răspândire a ereziei şi de pătare a imaginii lui în faţa credincioşilor şi a episcopilor.

„În mâinile Tale îmi dau duhul meu“

Flacăra Duhului Sfânt avea să-l întărească în chip minunat împotriva tuturor acestor piedici, dar nu pentru mult timp. Nemiloasa boală a trupului îl secera tot mai mult, ţintuindu-l la pat. Avea conştiinţa împăcată de a fi putut sluji oamenilor şi lui Dumnezeu cu toată fiinţa lui, încât aştepta cu bucurie să se odihnească în patria cerească. La 1 ianuarie 379 şi-a dat duhul în mâinile Domnului, lăsând Bisericii comori nepreţuite şi mult folositoare până la sfârşitul veacurilor.

 

“Ia aminte de tine insuti”, ca sa cunosti cand ti-e sanatos si cand ti-e bolnav sufletul. Ca multi oameni, din pricina marii lor neluari aminte, sufera de boli grele, boli de nevindecat; si nici ei nu stiu ca sunt bolnavi.

*

OMILIA A III-A
La cuvintele: “Ia aminte de tine insuti”

Dumnezeu, Creatorul nostru, ne-a dat uzul vorbirii, ca sa ne descoperim unii altora simtamintele inimilor, si, datorita naturii noastre comune, sa facem cunoscute celorlalti oameni gandurile noastre, dandu-le la iveala ca din niste camari ascunse ale inimii. Daca am fi alcatuiti numai din suflet, ne-am intelege unii cu altii numai prin gandire; dar, pentru ca sufletul nostru isi zamisleste gandurile in ascuns in trup, ca sub o perdea, este nevoie de cuvinte si de nume ca sa facem cunoscute cele aflate in adancul nostru. Cand gandirea noastra e rostita, atunci este purtata de cuvant ca de o luntre, strabate aerul si trece de la cel ce graieste la cel ce aude. Daca e tacere adanca si liniste, cuvantul poposeste in urechile ascultatorilor ca intr-un port linistit si nebantuit de vanturi: daca insa zgomotul facut de ascultatori sufla impotriva lui ca o furtuna cumplita, atunci cuvantul naufragiaza, risipindu-se in aer.

Faceti asadar, prin tacere, liniste cuvintelor mele. Poate ca va vor parea folositoare unele din gandurile aduse de cuvintele mele. Greu de prins este cuvantul adevarului si lesne poate scapa celor ce nu sunt cu luare-aminte. De aceea, Duhul a randuit ca el sa fie scurt si strans, sa spuna mult in putine cuvinte, ca prin scurtimea lui sa poata fi usor de tinut minte. Ca firesc este ca o cuvantare buna sa nu-si ascunda ideile in cuvintele obscure, dar nici sa aiba idei de prisos si goale, care sa nu atace tema in miezul ei.

Aceste calitati le are si textul citit noua adineauri din cartile lui Moise, de care isi aduc aminte negresit cei care au fost cu luare-aminte la citirea lui, afara doar de a trecut neobservat pe langa urechile voastre din pricina scurtimii sale. Iata textul:

“Ia aminte de tine insuti, ca nu cumva un cuvant ascuns in inima ta sa se prefaca in pacat“.

Noi, oamenii, pacatuim usor cu gandul. De aceea, Cel care a zidit una cate una inimile noastre, stiind ca cele mai multe pacate le savarsim din imboldul gandurilor noastre, a poruncit ca in primul rand mintea sa ne fie curata. Si pentru ca pacatuim usor cu mintea, Dumnezeu ne cere sa avem de ea mai multa purtare de grija si paza. Ca precum doctorii cei prevazatori intaresc cu mult inainte, prin mijloace profilactice, partile mai slabe ale trupurilor, tot asa si Purtatorul obstesc de grija si adevaratul Doctor al sufletelor a prevazut cu o paza mai puternica mai ales acea parte a sufletului nostru pe care o stim mai inclinata spre pacat. Trupul, ca sa savarseasca o fapta, are nevoie de timp, de prilej, de osteneli, de ajutatori si de alte inlesniri; mintea insa da nastere la ganduri intr-o clipa si le savarseste fara oboseala; iar gandurile cresc fara piedica si le e potrivita orice vreme.
Se intampla uneori ca unuia dintre oamenii seriosi, mandru de respectul ce i se da pentru faptele lui, imbracat pe dinafara in haina infranarii, prin miscarea nevazuta a inimii lui, sa-i alerge mintea la locul pacatului, chiar cand se afla in mijlocul celor ce-l fericesc pentru virtutea lui; cu inchipuirea a vazut cele poftite, si-a ticluit o intalnire rusinoasa si, zugravindu-si lamurit placerea in camara ascunsa a inimii sale, a savarsit pacatul inlauntrul lui, fara de martori, necunoscut de nimeni, pana va veni Cel ce descopera cele ascunse ale intunericului si vadeste pacatele inimilor.
Fereste-te, dar, ca nu cumva un cuvant ascuns in inima ta sa se prefaca in pacat, pentru ca “cel ce se uita la femeie pentru a o pofti a si savarsit desfranare in inima sa“. Da, pacatele savarsite cu trupul sunt impiedicate de multe pricini; dar cel ce pacatuieste cu gandul, pacatuieste tot atat de repede pe cat a si gandit. Deci, acolo unde caderea este grabnica, acolo ni s-a poruncit sa avem si paza mai puternica. De aceea, ni s-a spus: “Nu cumva un cuvant ascuns in inima ta sa se prefaca in pacat“. Dar mai bine sa revenim la cuvintele cu care incepe textul acesta!

II

“Ia aminte de tine insuti!“. Fiecare animal are, prin fire, de la Dumnezeu, Creatorul lumii, instinctul conservarii flintei sale. De cercetezi temeinic totul, vei vedea ca cele mai multe animale se feresc instinctiv de tot ce le vatama si, iarasi, printr-o pornire naturala, se indreapta sa manance numai ce le este folositor. Noua, insa, Dumnezeu, invatatorul nostru, ne-a dat aceasta mare porunca: sa facem cu ajutorul ratiunii ceea ce animalele fac din instinct; ne-a poruncit ca pe cele savarsite de animale instinctiv, pe acelea noi sa le facem cu luare-aminte si cu o continua supraveghere a gandurilor, ca sa putem pazi cu strasnicie darurile date noua de Dumnezeu: sa fugim de pacat, dupa cum animalele fug de ierburile otravitoare, sa urmarim dreptatea, dupa cum ele cauta iarba cea hranitoare. “Ia aminte de tine insuti“, ca sa poti deosebi ce-i vatamator de ce-i mantuitor.
Luarea-aminte este dubla: una, prin care privim lumea inconjuratoare cu ochii trupului; alta, prin care contemplam pe cele nemateriale cu puterea rationala a sufletului. Daca am spune ca porunca “Ia aminte de tine insuti” se refera la functiunea vizuala a ochilor, ne vom convinge indata ca e cu neputinta, intr-adevar, cum ar putea omul sa se cuprinda cu ochiul cu totul pe sine? Ochiul nu poate sa se vada nici pe sine; nu ajunge sa vada crestetul capului, nu vede spatele, fata si nici cum sunt asezate maruntaiele inlauntru. Si ar fi necucernic sa spui ca poruncile Domnului sunt cu neputinta de indeplinit!
Ramane, deci, sa raportam aceasta porunca la functiunea mintii. “Ia aminte de tine insuti“, adica: analizeaza-te pe tine insuti in toate privintele! Sa ai neadormit ochiul sufletului pentru paza ta, pentru ca “prin mijlocul laturilor treci“; in multe locuri sunt infipte de dusmanul tau curse ascunse; uita-te la toate cele din juru-ti “ca sa scapi din cursa ca o caprioara si din lat ca o pasare“. Caprioara nu cade in curse pentru ca are vederea patrunzatoare. De aceea si numele ei, de caprioara, si l-a capatat de la vederea ei patrunzatoare. Pasarea, la randul ei, daca e atenta, cu ajutorul aripilor ei usoare zboara mai presus de viclesugurile vanatorilor. Vezi, dar, sa nu pari mai nepriceput decat animalele cand e vorba de propria-ti paza! Pazeste-te sa, nu cazi in curse si sa ajungi prada diavolului, “vanat de el spre a face voia lui“.

III

“Ia aminte de tine insuti“, adica: Nu lua seama nici la cele ale tale, nici la cele din jurul tau, ci numai la tine insuti. Altceva suntem noi insine, altceva cele ale noastre si altceva cele din jurul nostru. Sufletul si ratiunea suntem noi insine, intrucat am fost facuti dupa chipul Creatorului. Trupul si simturile Sale sunt cele ale noastre. Averile, artele si meseriile sunt cele dimprejurul nostru.

– Ce spune deci aceasta porunca?

– Nu lua aminte la trup, nici nu urmari cu orice chip binele trupului: sanatatea, frumusetea, desfatarea cu placeri, viata lunga; nu admira averile, slava si puterea; nu socoti mare lucru pe cele ce sunt: in slujba acestei vieti trecatoare, ca nu cumva prin ravna pentru ea sa dispretuiesti viata ta cea adevarata, ci ia aminte de tine insuti, adica de sufletul tau. Pe el impodobeste-l, de el poarta de grija, pentru ca prin luarea-aminte sa fie indepartata, toata intinaciunea venita peste el din pricina rautatii, sa fie curatit de toata rusinea provenita de pe urma pacatului, sa fie impodobit si sa straluceasca prin toata frumusetea virtutii.
Cerceteaza-te pe tine cine esti, cunoaste-ti firea ta! Cunoaste ca trupul tau e muritor, iar sufletul nemuritor! Cunoaste ca viata noastra este dubla: una, proprie trupului, iute trecatoare; alta, inrudita cu sufletul, fara de sfarsit. “Ia aminte, deci, de tine insuti“!
Nu te alipi de cele muritoare, ca si cum ar fi vesnice, nici nu dispretui pe cele vesnice, ca si cum ar fi trecatoare. Nu te uita la trup, ca este trecator, ci poarta grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Ia seama cu toata luarea-aminte de tine insuti, ca sa stii sa imparti fiecaruia ce-i de folos: trupului, hrana si imbracaminte; sufletului, dogmele credintei, cresterea buna, deprinderea virtutii, indreptarea patimilor. Nu ingrasa mult trupul, nici nu cauta sa pui pe dansul multa carne, pentru ca “trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului, impotrivindu-se unul altuia“.
Ia seama ca nu cumva ingrasand trupul sa dai multa putere partii celei rele din tine. Dupa cum la talerele balantei de ingreunezi un taler, usurezi pe celalalt, tot asa, cu trupul si cu sufletul: marirea unuia aduce negresit micsorarea celuilalt. Daca trupul e gras si ingreunat cu multa carne, mintea neaparat isi indeplineste slab si neputincios functiunile sale; daca insa, sufletul e puternic si prin indeletnicirea cu faptele si gandurile bune se ridica la propria sa maretie, atunci e firesc ca starea trupului sa se vestejeasca.

IV

Porunca de a lua aminte de tine insuti este folositoare si bolnavilor, dar foarte potrivita si celor sanatosi. Doctorii poruncesc celor bolnavi sa ia aminte de ei insisi si sa nu neglijeze nimic din cele ce slujesc la vindecarea lor. Tot asa si Cuvantul, Doctorul sufletelor noastre, vindeca, cu acest mic ajutor, sufletul imbolnavit de pacat. “Ia aminte de tine insuti”, ca dupa marimea pacatului sa primesti si ajutorul tratamentului. Ti-e mare si greu pacatul? Ai nevoie de pocainta adanca, de lacrimi amare, de privegheri indelungate si de post necontenit. Ti-e usor si mic pacatul? Sa-ti fie si cainta la fel cu greseala.
Numai “ia aminte de tine insuti”, ca sa cunosti cand ti-e sanatos si cand ti-e bolnav sufletul. Ca multi oameni, din pricina marii lor neluari aminte, sufera de boli grele, boli de nevindecat; si nici ei nu stiu ca sunt bolnavi. De aceea, mare este folosul acestei porunci chiar pentru cei sanatosi cu faptele. Deci aceeasi porunca tamaduieste pe cei bolnavi, dar desavarseste si pe cei sanatosi.
Fiecare dintre noi, cei ce suntem ucenici ai Cuvantului, suntem slujitorii uneia dintre slujbele poruncite noua de Evanghelie. Ca in casa cea mare, in Biserica aceasta, nu sunt numai tot felul de vase, de aur, de argint, de lemn sau de lut, ci si felurite meserii, asa are casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, vanatori, calatori, arhitecti, zidari, plugari, pastori, atleti, ostasi. Porunca aceasta scurta se potriveste tuturor acestora, imboldindu-l pe fiecare atat pentru a savarsi cum trebuie meseria lui, cat si pentru a-i stimula vointa.
Esti vanator, trimis de Domnul, oare a spus: “Iata, Eu trimit vanatori multi si ei ii vor vana pe ei de pe orice munte“? Ia aminte, cu foarte multa grija, sa nu-ti scape vanatul, ci sa aduci la Mantuitorul pe cei pe care, salbaticiti de pacat, i-ai prins prin cuvantul adevarului.
Esti calator? Esti la fel cu cel care spune aceasta rugaciune: “indreapta pasii mei“. Ia aminte de tine insuti, sa nu te ratacesti din drum, sa nu te abati la dreapta sau la stanga. Mergi pe calea cea imparateasca!
Arhitectul sa puna credintei trainica temelie, care este Iisus Hristos. Zidarul sa vada cum zideste! Nu cu lemne, cu iarba, cu trestie, ci cu aur, argint si pietre pretioase.
Esti pastor? Ia aminte sa nu neglijezi ceva din indatoririle tale de pastor! Care sunt acestea? Pe cel ratacit intoarce-l, pe cel ranit oblojeste-l, pe cel bolnav tamaduieste-l.
Esti plugar? Sapa de jur imprejur smochinul cel neroditor si da-i toate ingrijirile ca sa rodeasca.
Esti ostas? Sufera pentru Evanghelie, lupta lupta cea buna: impotriva duhurilor rautatii, impotriva patimilor trupului, luand toate armele lui Dumnezeu; nu te incurca in treburile vietii ca sa placi celui ce te-a inscris in oaste.
Esti atlet? “Ia aminte de tine insuti” ca nu cumva sa calci legile atletice, ca nimeni nu este incununat daca nu lupta dupa lege. Imita pe Pavel, care alerga, se lupta si lovea. Si tu, ca un bun luptator, sa ai fixa privirea sufletului; acopera partile slabe ale trupului, aparandu-te cu mainile; fii cu privirea necontenit atintita spre adversar! Cand alergi, zoreste spre cele dinainte; alearga asa, ca sa primesti premiul.
Cand lupti, lupta impotriva dusmanilor nevazuti. Asa te vrea sa fii toata viata aceasta porunca a Scripturii! Sa nu cazi in lupta, sa nu dormi, ci sa fii in frunte, cumpatat si cu luare-aminte de tine insuti.

V

Nu-mi va ajunge ziua sa povestesc cata putere are aceasta porunca din Scriptura si cat este de potrivita tuturor celor ce slujesc Evangheliei lui Hristos. “Ia aminte de tine insuti“! Fii treaz, sfatuieste-te, pazeste cele prezente, poarta grija de cele viitoare! Nu parasi, din pricina lenei, cele de fata si nici nu-ti inchipui ca ai in mana cele ce nu sunt si poate nici nu vor fi. Nu este oare o greseala fireasca la tineri, din pricina usuratatii mintii lor, de a socoti ca au tot ce nadajduiesc? In linistea noptii sau cand au ragaz isi fac planuri irealizabile si cu usuratatea mintii lor, sunt purtati de colo-colo; isi imagineaza viata stralucita, casatorie bogata, copii multi, batraneti adanci, cinste de la toti oamenii.
Apoi, pentru ca nimic nu le poate opri nadejdile, se inalta cu mintea la cele mai marete situatii pe care le pot avea oamenii: isi inchipuie ca au sa aiba case frumoase si mari, pline cu tot felul de obiecte de pret; le inconjoara cu atata pamant cat imaginatia lor desarta poate sa-l taie din tot pamantul lumii, iar recoltele bogate ale acestor intinse domenii le strang in hambare imaginare. La acestea mai adauga cirezi de vite, multime nenumarata de slugi, demnitati politice, stapanire peste popoare, conducere de ostiri, razboaie, trofee si chiar demnitatea de imparat. Terminand toate acestea, prin plasmuirile goale ale mintii lor, in nebunia lor mare, par ca se si desfata de cele nadajduite, ca si cum ar si fi prezente si le-ar sta la picioare. Acelasi cusur il au si lenesii cand viseaza, desi le este treaz trupul.
Potolind dar aceasta ingamfare a mintii si inflacarare a gandurilor, si oprind ca prin frau nestatornicia mintii, Scriptura da aceasta mare si inteleapta porunca: “Ia aminte de tine insuti”! Nu-ti imagina cele ce nu exista, ci intrebuinteaza spre folosul tau cele ce sunt!
Cred insa ca Legiuitorul a dat acest indemn si ca sa smulga un alt cusur omenesc, in adevar, fiecaruia ii place sa se intereseze mai mult de treburile altuia decat de propriile lui griji. Si, ca sa scapam de acest cusur, porunca spune: inceteaza de a te interesa de pacatele altuia. Nu mai da ragaz gandurilor sa se ocupe de cusururile altora, ci “Ia aminte de tine insuti”, adica: intoarce-ti ochiul sufletului spre cercetarea propriilor tale cusururi.
Da, multi oameni, dupa cuvantul Domnului, vad paiul din ochiul fratelui, dar nu vad barna din ochiul lor.
Nu inceta deci de a te cerceta pe tine insuti, ca sa vezi daca viata ta merge dupa poruncile Domnului; dar nici nu te uita in jur la ceilalti oameni, ca sa vezi daca ai putea gasi vreo pata la cineva, asa cum a facut fariseul acela nesuferit si ingamfat, care statea si-si dadea dreptate, iar pe vames il defaima, ci cerceteaza-te necontenit pe tine insuti sa vezi daca nu cumva ai pacatuit cu gandul, daca nu cumva limba a alunecat, luand-o inaintea mintii, daca nu cumva ai savarsit cu mainile ceva nesocotit. De vei gasi in viata ta multe pacate – si vei gasi negresit, ca esti om -, spune ca vamesul: “Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosul“. Asadar, “Ia aminte de tine insuti“!
Aceste cuvinte iti vor fi de folos si daca ai o stare infloritoare si stralucita, iar viata ta se deapana fara de piedica. Ele iti vor fi un bun sfatuitor; iti vor aduce aminte de nestatornicia lucrurilor omenesti. Iar daca esti stramtorat de nenorociri, cuvintele acestea iti vor rasuna la timp in inima ta. Ele te vor face sa nu te inalti cu ingamfare mandrindu-te fara margini, dar nici sa cazi, de deznadejde, in mare descurajare. Te mandresti cu bogatia? Te lauzi cu stramosii? Te falesti cu patria, cu frumusetea trupului si cu cinstea ce ti-o dau oamenii?
“Ia aminte de tine insuti”, ca esti muritor! “Pamant esti si in pamant te vei intoarce“.

Priveste la cei care inaintea ta s-au bucurat de aceeasi viata stralucita! Unde sunt cei investiti cu inalte demnitati politice? Unde sunt retorii cei neintrecuti? Unde sunt cei care organizau si subventionau serbarile populare? Unde sunt stralucitii crescatori de cai de curse, generalii, satrapii, tiranii? Nu sunt toti pulbere? Nu sunt toti basm? Nu se reduce amintirea vietii lor la cateva oase?
Uita-te in morminte si deosebeste, daca poti, cine si cine e stapanul, cine e saracul si cine e bogatul! Deosebeste, de-ti sta in putere, pe intemnitat de imparat, pe cel puternic de cel neputincios, pe cel frumos de ce urat.
Dar daca ai sa-ti amintesti de firea ta omeneasca, n-ai sa te mandresti nicicand, ci ai sa-ti aduci aminte de tine insuti, daca “iei aminte de tine insuti”.

VI

Iarasi, esti de neam prost si fara slava, esti cel mai sarac dintre saraci, fara casa, fara patrie, bolnav, lipsit de cele de trebuinta zilei, plin de frica in fata autoritatilor, dispretuit de toti din pricina smereniei vietii tale?
Chiar Scriptura o spune: “Saracul nu poate suferi amenintarea“. Dar nici nu-ti pierde nadejdea ca n-ai nimic din cele ravnite de oameni! Dimpotriva, gandeste-te si la bunatatile pe care le ai de pe acum de la Dumnezeu, dar si la cele ce-ti sunt pastrate, prin fagaduinta, pentru mai tarziu. Mai intai esti om, singurul dintre vietuitoare facut cu mana lui Dumnezeu. Oare, daca judeci drept, nu-i de ajuns aceasta, ca sa te bucuri cel mai mult ca ai fost facut de mainile lui Dumnezeu, Cel ce a creat totul?
Mai mult inca: fiind facut dupa chipul Creatorului tau, vei putea, printr-o buna-vietuire, sa te inalti pana la aceeasi cinste cu ingerii. Ai primit suflet rational. Cu el cunosti pe Dumnezeu.
Cu mintea contempli natura existentelor; cu ea, culegi fructul cel preaplacut al intelepciunii. Toate animalele de pe pamant, domestice si salbatice, toate cate traiesc in apa si cate zboara prin vazduh iti sunt roabe si supuse.
N-ai inventat tu, omule, artele si meseriile? N-ai intemeiat tu orasele? N-ai nascocit tu toate cate-s de trebuinta si cate-s spre desfatare? Nu-ti sunt marile accesibile datorita ratiunii tale? Nu slujesc vietii tale pamantul si marea? Nu-ti arata vazduhul, cerul si corurile de stele ordinea lor? Pentru ce te superi ca nu ai cal cu frau de argint? Ai, insa, soarele, care, prin alergarea lui cea iute, te lumineaza ca o faclie in fiecare zi! N-ai stralucirile argintului si ale aurului? Ai, insa, luna, care, prin stralucirea ei, te scalda cu nemasurata ei lumina! Nu umbli in trasuri aurite?
Dar picioarele tale iti sunt cea mai potrivita trasura! Pentru ce, dar, fericesti pe cei cu punga plina, dar care au trebuinta de picioarele altora ca sa se miste? Nu dormi pe pat de fildes? Ai, insa, pamantul mult mai de pret decat fildesul, care-ti face odihna dulce, somnul grabnic si lipsit de griji! Nu locuiesti sub acoperis de aur? Ai, insa, cerul care straluceste cu frumusetile de nedescris ale stelelor! Si toate acestea sunt numai bunatatile cele omenesti date tie de Dumnezeu! Dar sunt altele si mai mari!

Pentru tine, Dumnezeu intre oameni; pentru tine, impartirea Duhului; pentru tine, nimicirea mortii; pentru tine, nadejdea invierii; pentru tine, poruncile dumnezeiesti, care-ti desavarsesc viata; pentru tine, calea catre Dumnezeu, prin indeplinirea poruncilor; pentru tine, pregatita imparatia cerurilor; pentru tine, cununile dreptatii gatite tie, celui ce, pentru virtute, nu fugi de ostenelile virtutii.

VII

Daca vei lua aminte de tine insuti, vei gasi in jurul tau mai multe frumuseti si bunatati decat acestea. Te vei desfata cu cele ce ai si nu te vei supara de cele ce-ti lipsesc.
Sa ai necontenit inaintea ochilor porunca aceasta! iti va fi de mare ajutor. De pilda: a pus mania stapanire pe gandurile tale si, impins de furie, rostesti cuvinte necuviincioase si faci fapte cumplite si salbatice? Daca vei lua aminte de tine insuti, vei potoli mania ca pe un manz neputincios si neinfranat, atingand-o cu lovitura ratiunii ca si cum ai atinge-o cu o varga; iti vei stapani limba si nu-ti vei indrepta mainile spre cel ce te-a maniat.
Iarasi: navalesc pofte rele si, ca un taun, iti atata sufletul spre porniri nestapanite si desfranate? Daca vei lua aminte de tine insuti, iti vei aminti ca placerea de acum va avea sfarsit amar, ca gadilarea de acum din trupul tau, pricinuita de placere, va naste viermele cel inveninat care te va munci in veci in iad, si ca inflacararea trupului va ajunge mama focului vesnic. Ei bine, atunci placerile vor pleca indata, fugarite; si minunata potolire si liniste se va pogori in sufletul tau, asa cum se potoleste galagia unor slujnice zburdalnice la sosirea unei stapane intelepte.
“Ia aminte, dar, de tine insuti”! Cunoaste ca o parte a sufletului tau este rationala si cugetatoare, iar alta, irationala si patimasa. E firesc ca prima sa conduca, iar cealalta sa asculte si sa se supuna ratiunii. Deci, sa nu lasi ca ratiunea, fiind robita, sa ajunga sclava patimilor, dar iarasi, nici sa ingadui patimilor sa se ridice impotriva ratiunii si sa puna stapanire pe suflet.
Mai mult, luarea-aminte si studierea atenta a propriei tale persoane te va conduce si la cunoasterea lui Dumnezeu.
Daca iei aminte la tine insuti, nu mai ai nevoie sa descoperi pe Creator in celelalte creaturi; vei contempla in tine insuti, ca intr-un microcosmos, marea intelepciune a Creatorului tau.
Din sufletul tau necorporal vei cunoaste ca si Dumnezeu este necorporal; ca nu e circumscris in spatiu, pentru ca nici mintea ta nu avea mai inainte sedere in spatiu, ci ajunge in spatiu prin unirea sa cu trupul. Vei crede ca Dumnezeu este nevazut, gandindu-te la sufletul tau; ca si el nu poate fi vazut cu ochii trupului. Da, sufletul n-are nici culoare, nici forma, nici nu poate fi definit prin vreo caracterizare materiala, ci se cunoaste numai din functiunile sale.
Tot asa si Dumnezeu: nu cauta sa-L intelegi cu ajutorul ochilor, ci, ingaduindu-i mintii credinta, cauta sa ai o intelegere spirituala despre El!
Admira pe Mester pentru chipul minunat prin care a legat sufletul tau cu trupul, incat sufletul sa se intinda pana la extremitatile trupului, facand unitare madularele cele mai deosebite ale trupului. Gandeste-te la puterea pe care sufletul o da trupului, la dragostea trupului pentru suflet: trupul primeste de la suflet viata, iar sufletul de la trup, durerile.

Gandeste-te ce minunate camarute are sufletul pentru pastrarea cunostintelor! Cunostintele noi dobandite nu intuneca pe cele de mai inainte, ci sunt pastrate neamestecate si clare, sapate in partea conducatoare a sufletului, ca intr-o coloana de arama. Gandeste-te, apoi, ca sufletul isi pierde propria frumusete daca aluneca spre patimile trupului; si iarasi, daca se curata de uratenia pricinuita de viciu, se inalta prin virtute la asemanarea cu Creatorul.

VIII

Daca vrei, dupa ce ai privit sufletul, priveste si alcatuirea trupului si admira ce locas potrivit a creat Dumnezeu sufletului. Dintre toate vietuitoarele numai pe om l-a creat Dumnezeu cu facultatea de a sta drept. Ca sa cunosti, din pozitia lui, ca viata ta este o origine dumnezeiasca. Toate patrupedele privesc la pamant si sunt plecate spre pantece; numai omul are privirea gata spre cer, ca sa nu se indeletniceasca cu pantecele, nici cu pasiunile cele de sub pantece, ci sa aiba toata pornirea lui spre inaltime.
Apoi, asezand capul in partea cea mai de sus a trupului, a pus in el cele mai alese simtiri. Acolo sunt vederea, auzul, gustul si mirosul, asezate toate aproape unele de altele. Si cu toate ca sunt inghesuite intr-un loc foarte ingust, nici una dintre ele nu impiedica functiunea celei din vecinatate. Ochii au luat locul cel mai inalt, ca nici una din partile trupului sa nu le stea in cale; stau sub o mica iesitura a sprancenelor si-si indreapta privirile drept inainte din cel mai inalt punct al trupului.
Urechile, iarasi, nu se deschid in linie dreapta, ci primesc sunetele din aer printr-un drum intortochiat. Si acesta-i tot semn de cea mai inalta intelepciune! Pe de o parte, ca sunetul sa patrunda in ureche neimpiedicat si sa rasune mai bine izbindu-se de cotiturile urechii, iar pe de alta parte, ca sa nu cada in ureche ceva din afara spre a impiedica simtul auzului. Uita- te si la limba! Cat e de moale si cat de usor se intoarce si intr-o parte si in alta, ca prin varietatea miscarilor ei sa indeplineasca toate nevoile vorbirii!
Dintii, la randul lor, sunt si organele vorbirii – ca dau limbii sprijin puternic -, dar si slujitorii hranei, ca unii o taie, iar altii o faramiteaza. Si asa, daca vei cerceta cu atentia cuvenita si toate celelalte organe ale trupului, daca vei cunoaste bine cum este tras aerul in plamani, cum este pastrata caldura in inima, daca vei cunoaste organele mistuirii si canalele prin care circula sangele, atunci din toate vei vedea adanca intelepciune a Creatorului tau si vei spune si tu ca profetul: “Minunata este stiinta Ta, mai presus de mine“.

Asadar, „ Ia aminte la tine insuti”, ca sa iei aminte la Dumnezeu, Caruia slava si puterea in vecii vecilor. Amin.

(Din: SF. VASILE CEL MARE, OMILII SI CUVANTARI, Editura Institutului Biblic, 2004)

 

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor