Sfântul Cuvios Marcel, grabnicul ajutător al săracilor și tămăduitor al bolnavilor

 

”Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Marcel, duhul tău” (Tropar) 

   Cuviosul Marcel era din Apamia, oraş în cea de a doua Sirie, dintr-un neam cinstit şi vestit. Rămânând orfan de mic, s-a dus în Antiohia cea mare pentru învăţătura filosofiei, însă degrabă deprinzând toate cele ale filosofiei a tins spre înţelepciunea cea duhovnicească. Tocmai de aceea voia să meargă la Efes, auzind că se află acolo mulţime de bărbaţi desăvârşiţi în faptele cele bune. Așadar, ieşind din Antiohia, a împărţit săracilor mai întâi toată moştenirea ce o avea de la părinţi în Apamia. Apoi, trecând cu vederea toate cele lumeşti, a ajuns la Efes. Acolo, petrecând lângă un iubitor de Dumnezeu, se povăţuia cu faptele bune de la robul lui Dumnezeu Promot, care se afla întru atâta desăvârşire, încât prin uşile încuiate intra în bisericile Domnului, la rugăciunea cea de noapte.

   Vieţuind împreună în sărăcia cea de bunăvoie, îşi agonisise cele de trebuinţă trupului său din osteneala mâinilor sale, căci ştia să scrie frumos. Toată noaptea o petrecea la rugăciune, iar ziua la scrierea cărţilor, pentru care luând preţul, numai cât îi trebuia cheltuia la nevoile sale, iar restul le împărţea săracilor. Astfel au fost începuturile vieţii lui, celei cu fapte bune.

Darul tămăduirilor

   Pe Elpidie monahul, care avea o rană cumplită în gură, numai cu o singură atingere l-a vindecat. Pe Ştefan monahul, care avea mare încuiere a stomacului, încât nici un fel de doctorie nu-l putea ajuta, prin atingerea sa, pipăindu-i pântecele şi spatele, l-a vindecat. Economul Iulian, cel mai sus pomenit, îmbolnăvindu-se şi fiind aproape de moarte, îndoită tămăduire i-a dat, adică trupească şi sufletească, învăţându-l mai întâi, precum se cădea, să nu fie neascultător la cele poruncite, nici să nădăjduiască spre adunarea cea vremelnică, ci să aibă nădejde în Dumnezeu, Care pentru toţi deopotrivă se îngrijeşte; şi aşa îndreptând sufletul lui, i-a ridicat din patul durerii şi trupul.

   Un evreu oarecare din adunarea samarinenilor, având pe trupul său dureri de răni nevindecate, după ce a slăbit, deznădăjduindu-se a se mai vindecă cu tot meşteşugul doctoricesc, a alergat la nădejdea cea de pe urmă, adică la acest grabnic şi fără plată doctor, Cuviosul Marcel. Deci, l-a întrebat Cuviosul despre credinţă şi, după ce a cunoscut credinţa lui cea rătăcită, a zis: "Cu neputinţă este a dobândi tămăduire, de nu se va lepăda mai întâi de păgânătatea sa şi să primească credinţa cea creştinească". Atunci samarineanul a făgăduit că de va dobândi tămăduire, îndată se va face creştin. Fiind rugat bătrânul, a vindecat pe bolnav cu rugăciunea şi îndată cel tămăduit s-a adăugat către creştineasca mărturisire. Dar netrecând patru zile, iudeul acela s-a întors iarăşi la păgânătatea sa, precum se zice: "Câinele s-a întors iarăşi la urmă sa". Dar i s-a întors şi boala cea dintâi, că precum tămăduirea a urmat credinţei, aşa şi depărtării lui de credinţă, a urmat boala cea dintâi. Apoi a fost nevoie, chiar şi nevrând, să vină iarăşi la Sfântul Marcel şi să se lepede de păgânătate, spre a primi dreapta credinţă. Şi plecând spre milă pe părintele cel fără de răutate, a dobândit iarăşi tămăduire. După câteva zile s-a dus ca porcul în tina noroiului său şi l-a ajuns mai cumplită rană. Deci, ce face ticălosul? Aleargă iarăşi fără de ruşine la cuvios şi aceasta s-a făcut de multe ori. Mai pe urmă cuviosul a zis: "Vezi, omule, că nu pe mine, ci pe Hristos amăgeşti. Căci nu eu, ci Hristos te tămăduieşte şi nu poţi, înaintea ochilor Lui cei atoatevăzători, a tăinui necurăţia inimii tale, cu buzele cinstindu-L şi cu inima stând departe; cu cuvântul mărturisindu-L, iar cu lucrul întorcându-te la credinţa ta cea veche. Deci lepădă toată înşelăciunea şi vicleşugul, întoarce-te din toată inima la Hristos, nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul şi îndată te vei tămădui. Iar ticălosul şi nebunul evreu a răspuns sfântului: "Orice mi s-ar întâmpla voi răbda şi credinţa mea părintească niciodată nu o voi lăsa!". Cuviosul, auzind aceasta, s-a dus de la dânsul tăcând. Deci, iudeul, ducându-se puţin de la locaşul sfântului, îndată s-a îmbolnăvit greu în cale şi a doua zi a murit cu trupul şi cu sufletul. Înştiinţându-se despre aceasta fericitul părinte, a plâns cu amar şi a zis: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.

O femeie a unui diacon mirean, cu numele Evghenie, apropiindu-se timpul să nască, nu putea şi nu-i era de folos, nici un ajutor, nici de la doctor, nici de la moaşele care-i slujeau la naştere. Deznădăjduindu-se cu toţii, femeia era gata să moară, că nu vorbea şi nici nu simţea nimic. Atunci bărbatul său, Evghenie, alergând la Cuviosul şi udând cu lacrimi cinstitele lui picioare, cerea ajutor de la sfintele lui rugăciuni. Apoi, rugându-se Cuviosul şi binecuvântând o pâine, a dat-o diaconului, ca degrabă să o pună pe pieptul bolnavei. Aceasta făcându-se, îndată femeia a născut pruncul şi a scăpat de dureri. Venindu-şi în simţire, întreba: "Unde este părintele acela care a dezlegat durerea mea? Unde este cel ce m-a întors de la porţile morţii?" Întrebând-o când şi ce fel avea faţa acela de care vorbeşte, a spus chipul şi asemănarea cuviosului cel ce i s-a arătat şi toţi au cunoscut că este Cuviosul Marcel, care s-a arătat ei şi a izbăvit-o de moarte. Atât era de îmbunătăţit acest fericit părinte şi viaţa lui asemenea cu a îngerilor, încât şi sfinţii îngeri vieţuiau împreună cu dânsul, pentru curăţenia şi sfinţenia lui.

Sfârșitul Cuviosului

   Şaizeci de ani săvârşind cuviosul în nevoinţele monahiceşti, s-a apropiat de fericitul său sfârşit, petrecând toate zilele vieţii sale cu plăcere de Dumnezeu. Şi s-a asemănat proorocilor, prin mai înainte-vedere; patriarhilor, prin credinţă şi nădejde neîndoită spre Dumnezeu, şi mucenicilor prin omorârea trupului, cea din toate zilele. Apoi s-a asemănat lui Moise întru vedere de Dumnezeu şi în dar, precum s-a zis mai sus, fiind deopotrivă lui David în blândeţe, lui Petre Apostolul în râvna, lui Ioan întru feciorie şi în ştiinţă şi tuturor Apostolilor în darul tămăduirilor; căci era izvor tuturor tămăduirilor şi râu al facerilor de bine cele cu minune.

    Zăcând pe patul durerii, plângea mulţimea fraţilor, înconjurându-l, între care era unul cu numele Luchian, de neam boieresc, care trecând cu vederea toate cele lumeşti, venise la viaţa monahicească, sporind în faptele cele bune mai mult decât alţii. Acela, plângând, ruga pe sfânt că să nu-l lase singur fără de cârmă în marea acestei vieţi, spre a se pierde în valurile ispitei, ci să-l ia şi pe el. Iar cuviosul, căutând spre dânsul, a zis: "Îndrăzneşte, fiule, pentru că, după ducerea mea, degrabă vei veni după mine". Şi s-au adunat de prin mănăstirile cele din jur egumenii şi fraţii, precum şi arhiereii şi boieri din Constantinopol ca să-l cerceteze şi să-i dea sărutarea cea mai de pe urmă. El, dând fiecăruia învăţătura ce se cădea şi multe vorbind spre folosul sufletului şi pentru viaţa cea veşnică, s-a rugat ca să se depărteze de la dânsul, zicând că vrea să doarmă puţin. Depărtându-se toţi, a adormit cu somnul cel fericit şi cu odihna cea veşnică, dându-şi sufletul său în mâinile lui Dumnezeu şi l-au pus cu cinste în biserica pe care el însuşi a zidit-o.

Sursa: Doxologia

Troparul Sfântului Cuvios Marcel, Egumenul Mănăstirii Achimiţilor, glasul al 8-lea:

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Marcel, duhul tău.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Marcel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţă cerească ducând pe pământ şi părăsind toate ale pământului, te-ai unit cu cei fără de trup şi sălăşluieşti îm­preună cu dânşii şi te îndulceşti de Privirea Cea Nematerialnică şi de Bucuria Cea Veşnică.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Marcel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De la Dumnezeu primind cunoştinţă adevărată şi fără de greşeală, L-ai căutat pe Elprin viaţă cinstită, Părinte Marcel şi I-ai slujit Lui cu îndumnezeite fapte bune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Noian al faptelor bune te-ai arătat, cuvioase; că, umblând pe calea cea strâmtă, ai ajuns la limanul vieţii cel neînviforat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeiască Întărire şi Zid de Apărare Nesfărâmat, Pod cu adevărat Înţelegător, Turn Neclintit, Ancoră şi Acoperământ prin care toţi suntem mântuiţi de primejdii, pe tine te ştim, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce întăreşti tunetul..

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Marcel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Intrat-ai, părinte, în livada luptelor cu judecata şi din florile faptelor bune culegând pe cele mai alese, ţi-ai arătat inima ca un fagure de miere cu postirea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Marcel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai într-ajutor să­racilor şi încercat întru milă; că risipind avuţiile cele nerisipite ale inimii tale, ai cules dreptate stătătoare, Părinte Marcel.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Într-armându-te cu tărie de suflet împotriva vrăjmaşilor celor înţelegători, purtătorule de Dumnezeu, ai nimicit cu putere taberele lor şi te-ai încununat cu biruinţă, Părinte Marcel.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din tine S-a arătat fără de tată, Domnul, Cel fără maică, mai înainte de veci; şi Se zideş­te mai presus de fire şi dăruieş­te înnoire de îndumnezeire ce­lor din Adam, Fecioară, Neispitită de nuntă.

Irmosul:

Cel Ce întăreşti tunetul şi zideşti suflarea, întăreşte-mă, Doamne, ca să Te laud pe Tine cu adevărat şi să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Glasul Tău…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Marcel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-ţi picioarele su­fletului tău pe piatra fapte­lor bune, ai împiedicat paşii pa­timilor, Părinte Marcel şi ai ajuns la calea păcii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un izvor cu patru guri de ape al Edenului au curs adăpând toată lumea, preafericite, ploile cele cuvântătoare ale tur­mei tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislind în pântece pe Dum­nezeiescul Cuvânt, ai născut mai presus de cuvânt, cu Trup pe Cel Veşnic, Ceea ce eşti cu to­tul fără de prihană. Pentru aceas­ta ca pe o Născătoare de Dum­nezeu te mărim.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Răsare-mi mie, Doamne…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Marcel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce pătimesc în noianul bolilor celor nevindecate, câştigându-te pe tine liman neînviforat, Părinte Marcel, scapă de furtună şi se adăpostesc cu credinţă spre sănătate liniştită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izvorât-ai untdelemn celor lipsiţi, cuvioase şi neadormită păzindu-ţi candela sufletului tău, cu Focul Duhului, ai ajuns la Lumina şi la Viaţa de sus.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu raza rugăciunii tale, Năs­cătoare de Dumnezeu Preacurată, luminează întunecarea sufletu­lui meu, ca Ceea ce Singură ai Răsărit pe Luminătorul şi Soa­rele Slavei, Domnul Hristos.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Adâncul păcatelor…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Marcel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un pom bine înflorit, sădit în mijlocul Biseri­cii, cuvioase, prin postiri şi prin învăţături ai odrăslit roade, prin care neghinele lui Arie se prefac în cenuşă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lăudând după cum se cuvine pomenirea ta, cinstim racla ta, cădem în genunchi înaintea moaştelor şi cinstim cu credinţă ţărâna ta, cerând vindecarea bolilor, Părinte Marcel.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeiescul tău Fiu, Prea­sfântă, a nimicit blestemul cel odrăslit în Rai şi deschizând oamenilor cărarea Pomului Vie­ţii, le-ai izvorât Binecuvân­tarea.

Irmosul:

Adâncul păcatelor mele şi viforul gândurilor mă tulbură şi în adâncul deznădăjduirii celei silnice mă afundă; ci, întinde-mi şi mie mâna Ta cea tare, ca Apostolului Petru, Îndreptătorule şi mă mântuieşte.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evrei în cuptor…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Marcel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Străluceşte luminat ca soa­rele pomenirea ta, lumi­nând pe toţi cei ce cu dreaptă credinţă strigă: Binecuvântat eşti, Cel Ce Singur eşti Dum­nezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Călugărilor eşti întărire, cu­vioase şi pildă şi podoabă cre­dincioşilor, celor ce strigă: Bine­cuvântat eşti, Cel Ce Singur eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te Limanul pocăinţei cel Neînviforat, la care alergând, Născătoare de Dumnezeu, stri­găm: Binecuvântat eşti, Cel Ce Singur eşti Dumnezeul părinţi­lor noştri.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Acela de Care se înfricoşează…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Marcel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o lumină neadormită a cumpătării, păzitor al curăţiei, temelie a rugăciunii şi stâlp al smereniei să fie lăudat Preacuviosul Părinte Marcel; prin care întărindu-ne toţi, strigăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Astăzi la pomenirea Cuviosului Mar­cel, păstorii cei mai mari ai si­haştrilor să salte, să bată din palme cu bucurie cetele călugă­rilor şi să se veselească adună­rile Cinstitei Biserici şi să strige: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioara a născut pe Cel Proorocit de Isaia, Toiagul lui Iesei a odrăslit fără de sămânţă, Năstrapa a încăput pe Cel Ce a dăruit mană; că pe tine, Preacinstită Fecioară, Neispitită de bărbat, preînchipuindu-te Proo­rocii, te laudă ca pe o Preacurată Maică a lui Dumnezeu.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Acela de Care se înfrico­şează îngerii şi toate Oştile cereşti, ca pe Făcătorul şi Domnul lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L tineri, binecuvântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Cel Ce a arătat…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Marcel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având noian de milosti­vire, Părinte Marcel, ai izbăvit pe ucenicii tăi care ar­deau în valurile patimilor şi i-ai adăpostit pe ei în loc liniştit, cu rugăciunile tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dănţuieşte oastea cea fără de trup şi neamul omenesc, de Dumnezeu insuflate, la pome­nirea ta, povestind mulţimea faptelor bune şi a minunilor tale celor înfricoşătoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu Naşterea ta, Fecioară, ne-am îndumnezeit noi credin­cioşii, că porţi ca pe un Prunc şi alăptezi pe Dumnezeu, Hrăni­torul tuturor şi de o Slavă cu Tatăl; o, Minune Preaslăvită!

Irmosul:

De Cel Ce a arătat dătătorului de Lege, în munte, în foc şi în rug naşterea pururea Fecioarei, spre mântuirea noastră, a credincioşilor, cu cântări fără de încetare să-L slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină…

Mai înainte curăţindu-ţi su­fletul cu cărbunii curăţiei, ţi-ai întărit trupul spre tăria nepătimirii, părinte al nostru, Preacuvioase Marcel. Pentru aceea te-ai şi arătat lo­caş Dumnezeiesc, gonind bolile şi luminând pe cei ce se apropie pururea de tine cu credinţă şi te laudă.

 

SEDELNA Praznicului Naşterii Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Spăimântatu-s-a împăratul Irod, cel cumplit, aflând de Îm­păratul Cel Nou, Hristos, Care S-a născut pe pământ; şi cu­prins fiind de teamă şi de multă frică, a trimis oaste să ucidă cu mânie pe pruncii de curând născuţi în Betleem, încercând să ucidă împreună cu ei pe Zi­ditorul, Care a sărăcit din mi­lostivire. Că a venit din pânte­cele Fecioarei, vrând să mântu­iască neamul nostru