"Ispășire:

 "Ispășire:

Suma durerilor necesare
pentru a-l îndepărta pe om de "nu este așa" prin intermediul
experiența suferinței.
Înțepătura care stârnește sufletul, prin amărăciune, să se reorienteze asupra sa și să se întoarcă la căile Legii lui Dumnezeu!

Scopul nu este altul decât de a obține reabilitarea, emanciparea."

ALLAN KARDEC
"Cartea
din
BĂUTURI SPIRTOASE"

Bârfa nu are nimic de-a face cu adevărul sau minciuna, ci cu modul sinistru de a le spune.

 Ingratitudine, mizerie morală, mândrie, vanitate, flageluri care distrug sufletul în care binele, iubirea și adevărul sunt înăbușite cu răutate.

În cele mai multe cazuri, este vorba de a emite hotărâri, practică obișnuită fără
argumente ale oamenilor răutăcioși, frustrați, simt ușurare cu cenzură / flagel

Moartea și viața sunt în puterea limbii..."

Totul trece prin limba noastră.

Binecuvântarea sau blestemul, moartea sau viața.
Biblia este foarte clară când ne spune mai sus că viața și moartea sunt în puterea limbii. Din păcate foarte puțini credincioși îl folosesc bine, acționează fără frica de Dumnezeu, spunând prostii, blesteme, cuvinte de înfrângere și cred că acest lucru nu aduce nicio problemă.

Exercițiul denigrării: a păta viața celuilalt cu negru o formă de consolare sinistră, cel mai josnic mod de a-și ridica propria stimă.

Invidia este oțet pentru că cineva se simte mai bine decât tine, orice ar însemna asta: mai mulți bani, faimă, talent etc.

Un înțelept vizitat de un prieten care a început să vorbească de rău despre un alt prieten al înțeleptului, înțeleptul i-a spus: "După atâta timp, mă vizitezi pentru a comite trei crime: mai întâi, încercând să mă faci să urăsc o persoană pe care o iubeam; în al doilea rând, îngrijorându-mă de avertismentele tale și făcându-mă să-mi pierd seninătatea; și în al treilea rând, acuzându-te că ești un calomniator și un calomniator."

Un virus poate distruge o viață, numai cei care au suferit otrava calomniei, care au fost insultați, evidențiați, abandonați din cauza unei minciuni care curge repede din gură în gură, pot înțelege că există forme de moarte morală mai dureroase decât boala fizică în sine.

Din invidie se naște ura, calomnia, calomnia, bârfa și bucuria cauzate de răul aproapelui

Calomnia :p societăților slab evoluate, lipsa de etică

Artiștii se desăvârșesc în discreditare, făcând mingile să alerge împotriva celor care nu-i plac, fără a lua în considerare daunele pe care le provoacă reputației

Sunt și cei care bârfesc fără răutate aparentă, doar pentru a se simți importanți, (nu știți ultima?), iar alții o fac cu răutate, cu intenția de a face rău cuiva în special; Se poate datora rivalității, geloziei, competiției, dușmăniei, opoziției, antagonismului, conflictului, invidiei, unui mare complex de inferioritate.

Ființele umane sunt egoiste, experte în viața altor oameni; există chiar și programe de televiziune și oameni care trăiesc din asta.

Daunele cauzate de calomnie sunt greu de reparat
Este jignit, jignit și calomniat cu o încredere în sine incredibilă, dacă întrebăm o bârfă de unde a luat acele expresii, va răspunde: "am auzit", "mi-au spus", "a fost comentat într-o conversație", "mi-a spus un prieten despre asta".

Bârfa este o informație distorsionată, care are un ciclu similar cu zvonurile: se naște ca și cum ar fi ființe vii.

Toate acestea... ne întârzie creșterea

Caută-te înăuntru... Ești tu!

 Viața nu așteaptă niciodată să fii pregătit.
Te împinge, te zguduie, te forțează să te uiți la ceea ce eviți.

Timpul schimbării nu vine în calm; apare în disconfort.
Când încetezi să lupți împotriva a cine ești și accepți ceea ce poți fi, ceva se desfășoară în interior

Fiecare gând pe care îl alegi, fiecare emoție pe care o permiți, este o cărămidă în casa destinului tău.
Nu este vorba despre a face totul perfect, ci despre a vedea că puterea ta a fost întotdeauna acolo, ascunsă sub fricile tale.

A renunța la ideile vechi nu înseamnă a renunța, ci înseamnă a te elibera astfel încât viața să te surprindă.
Și când o faci, descoperi că lumea ta interioară începe să reflecte miracole în viața de zi cu zi.

Schimbarea reală nu țipă, șoptește.
Nu cere, invită.
Și cine îl ascultă, nu mai este niciodată același

Fii sufletul tău... Nu costumul!

Sufletul este veșnic, veșmântul îl schimbi!

Sufletul își înregistrează experiențele în fiecare încarnare... știe cine este și pentru ce a venit!

Înainte de a fi cine ești...
multe vieți, multe costume, multe lumi!

Caută-te înăuntru... Ești tu!

Raiul și iadul - Allan Kardec

 Raiul și iadul - Allan Kardec

După gradul său de imperfecțiune, Duhul vinovat suferă mai întâi în viața spirituală, iar apoi viața trupească îi este acordată ca mijloc de reparație. De aceea, în noua existență el se găsește din nou lângă oamenii pe care i-a jignit, sau în medii similare cu cele în care a făcut rău, sau în situația opusă celei din viața sa anterioară, cum ar fi, de exemplu, în mizerie dacă a fost un rău bogat, sau într-o stare umilitoare dacă a fost mândru.

Efectul este rezultatul unei acțiuni.

 

Ce este Dumnezeu?" ei au răspuns: "Dumnezeu este cauza primară sau prima a tuturor lucrurilor.

Prin urmare, tot ceea ce vedem sau știm, sau tot ceea ce există în planurile fizice și spirituale sunt "efecte" ale "cauzei mai mari" care este Dumnezeu.
"Cauză și efect" este o lege divină și universală.

Autorii încarnați și fără trup, admiratori ai gândirii orientale, sunt de acord cu principiul reîncarnării, incluzând "karma" în limbajul nostru doctrinar ca ceva echivalent cu Legea Cauzei și Efectului.

Neatribuind "Karma" trecutului, în fiecare moment, putem schimba cursul destinului."

"Legile vieții, ale lui Dumnezeu, când ceva este drept, acestea sunt milostive și nu fataliste"

"Iubirea acoperă majoritatea păcatelor", într-o fracțiune de minut, cu o decizie nobilă de conștiință, apoi transformată în acțiune, este posibil ca ființa umană să răscumpere ani de meschinărie". "karma" înseamnă determinism absolut, "Legea cauzei și efectului" înseamnă determinism relativ.

Trebuie să reparăm greșelile din trecut folosind liberul nostru arbitru.
Dacă în trecut am ucis cu sabia, nu ar trebui neapărat să murim cu o lovitură de sabie; mai bine, să ne ajutăm semenii și să salvăm vieți cu fapte bune.

Spiritismul: renunță sau susține nevoia de durere? Nu
demonstrează utilitatea durerii; când insistăm asupra egoismului, mândriei, vanității și a altor defecte dăunătoare împotriva noastră

Ne învață practica resemnării pentru a accepta ceea ce ni se întâmplă, la prima vedere, neplăcut, dar îmbogățitor al personalității.

Există o cauză care merge împotriva liberului arbitru?

Întrebarea 847 din Cartea Spiritelor:

Un om, care și-a folosit greșit facultățile, prin liberul arbitru, poate renaște în corpul unui idiot, adică slăbit mental, a cărui inteligență este tulburată și nu mai este stăpână pe gândurile sale, sau într-un om bogat și rău, renăscut ca un cerșetor..., etc; Duhul, prin urmare, suferă în mod conștient această schimbare

Care sunt cauzele determinante ale flagelurilor umanității?
"Flagelurile umanității sunt: violența (în principal războaie), consumul necontrolat de droguri, nebuniile sexuale, mizeria și foametea și alte vicii; sunt acte care degradează oamenii

Rădăcini: nedreptatea, câștigul, lăcomia, înstrăinarea creaturii de creatorul ei.

Cucerirea fericirii începe în practicarea binelui, în gesturile de a da și de a nu dori să primim nimic în schimb, vom începe procesul de eliberare de viciile și suferințele care afectează și biciuiesc societatea umană."

Omul este pedepsit pentru greșelile sale; suferința este întotdeauna un avertisment că a greșit; Este o diferență între bine și rău, evitând cauzele care i-au cauzat amărăciunea, nu scapă niciodată de greșelile sale.
Omul rău este de moment; Dacă El nu ispășește astăzi, El va ispăși mâine conform încarnărilor!

·

EFECTUL WARBURG: ADEVĂRATA CAUZĂ A CANCERULUI

 Otto Warburg a fost un medic și biochimist german, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie în 1931 pentru descoperirea cauzei principale a cancerului și a modului în care funcționează enzima respiratorie. Laureatul nostru al Premiului Nobel era convins că fermentația este cauza cancerului. Pentru Otto Warburg, cancerul este o boală a metabolismului. Spre deosebire de diabet, în care celula nu poate absorbi glucoza pentru că nu are suficientă insulină, cancerul înoată în zahăr. Cancerul este o boală a digestiei celulare și, mai precis, a digestiei zahărului. Pe scurt, cancerul poate avea cauze multiple, dar toate converg în mitocondrii. Mitocondriile sunt rănite. Cancerul nu poate arde zahăr și secretă acid lactic chiar și în prezența oxigenului. Cancerul nu este altceva decât atât, o "disfuncție mitocondrială". Otto Warburg a înțeles rapid acest lucru în urmă cu aproape un secol. Cu alte cuvinte mai simple, cancerul este rezultatul mitocondriilor ineficiente. Celula nu poate arde zahăr și crește excesiv. Nu produce ATP sau dioxid de carbon. Racul este doar asta și nimic mai mult. Zahărul este benzina pentru celule să crească și să fie nemuritoare. Cancerul ar trebui să fie un tratament simplu și non-toxic, atâta timp cât biochimia efectului Warburg este înțeleasă.
-

Omul care....

Omul care n-are bani. Un om fără bani este un corp fără viață, un mort ambulant, un spectru care sperie. Tovărășia lui este tristă, conversația fără vlagă și stânjenitoare. Dacă el vrea să viziteze pe cineva, nu-l găsește niciodată acasă și dacă deschide gura să vorbească, este întrerupt în fiecare clipă pentru ca să nu-și poată termina vorba, de teama de a nu sfârși cerând bani. Este ocolit ca un ciumat și e considerat ca o povară inutilă a pământului. Dacă are spirit, nu-l poate etala, iar dacă nu are, este privit ca cel mai înspăimântător monstru cu două picioare pe care l-a putut zămisli natura atunci când a fost indispusă. Dușmanii lui zic că nu e bun de nimic, cei mai moderați în privința lui își încep elogiul prin a ridica din umeri. Ananghia îl trezește dimineața, iar mizeria îl însoțește în pat seara. Femeile găsesc că e urât, curtezanele că e neputincios...

Omul care are bani. În lumea asta el poate tot ce vrea, căci toți râvnesc la ce posedă el. Toate vorbele lui sunt admirate, și toate privirile lui sunt plătite cu reverențe. Lingușirea îi dă târcoale iar avariția mărește numărul prietenilor săi. Dacă este prost, lumea nu observă pentru că el îi astupă urechile cu pistoli; dacă este urât, îi întunecă vederea; dacă e de origină umilă, nimeni nu-și mai aduce aminte de tatăl său; iar dacă e copil din flori, se vor găsi oameni foarte cinstiți gata să jure că ei au asistat la nunta mamei sale...
Oxenstierna