Te iubesc, TATĂ!

 Imaginează-ți-l pe tatăl tău. Nu contează dacă este viu sau dacă a murit, dacă este departe de tine sau dacă e aproape. Dragostea pentru părinți nu moare niciodată și nu ține cont de distanță.

Care este expresia lui facială? E trist? Vesel? Supărat? Indiferent?

Privește-l și spune-i: „Tu ești Tatăl meu, iar eu sunt Fiica ta.
Recunosc și accept asta.
Pentru tine, tată, există întotdeauna un loc în inima mea.
Acesta este locul:" Atinge pieptul în dreptul inimii cu mâna, privește-ți cu privirea interioară inima și găsește acel loc:
 „Acest loc este doar pentru tine, tata. Am aici un loc pentru copiii mei, am un loc și pentru Omul meu. Dar ACESTA este doar pentru tine.
Îl curăț și îl eliberez de toate nemulțumirile și supărările și îți permit să intri în acest loc, tată.”

Umple acel colțișor al inimii cu dragoste și așteaptă... până când tata va începe să zâmbească de acolo, din inima ta.
Spune-i atunci: „Tu ești îngerul meu păzitor, tu stai și vei sta mereu în spatele umărului meu drept. Când am nevoie de sprijin și protecție, privesc peste umărul meu drept și simt susținerea și grija ta pentru mine.
Te iubesc, TATĂ!

Este orb. Cum vrei să vadă fără ochi?

 Hristos nu-ți cere nimic mai mult pentru ca să-ți dea darurile Sale cele sfinte, decât să recunoști că tot ceea ce este bun este al Lui. Și să-l compătimești pe cel ce nu are. Să nu-l judeci pentru faptul că nu are: că este păcătos, viclean, guraliv, hoț, desfrânat, pervers sau mincinos. Dacă dobândești această cunoștință, n-ai să mai judeci niciodată pe nimeni, chiar dacă ai să-l vezi că păcătuiește de moarte, deoarece ai să spui imediat: „Hristoase, nu are Harul Tău, de aceea păcătuiește. Dacă pleci și de la mine, și eu voi săvârși fapte și mai rele. Dacă nu cad, nu cad pentru că mă ții Tu. Atâta vede fratele, atâta face. Este orb. Cum vrei să vadă fără ochi? Este sărac. Cum să-i ceri să fie bogat? Dă-i Tu bogăție ca să aibă, dă-i Tu ochi ca să vadă!”Cuviosul Iosif Isihastul
Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul

Mitropolitul Augustin de Florina: “Astăzi nu împărățește Hristos și nici Sfânta Lui Evanghelie!

 

Astăzi împărățește Satana. Astăzi societatea noastra este condusă de satana de la o margine la alta. Satana ȋn școli, satana ȋn familie, satana ȋn tribunale, satana pe drumuri, satana la teatre, satana pretutindeni. Stăpânește ȋn lume.

Acesta este stăpȃnitorul lumii, ȋnaintea căruia cad și se ȋnchină toţi. Ȋntr-o sută de creștini caută să găsești unul și care să împlinească voia lui Dumnezeu. Astăzi oamenii sunt ca și gadarenii și mai răi. După cum aceia L-au izgonit pe Hristos, tot așa Ȋl izgonim și noi și ȋl chemăm pe satana. Unde este DESFRÂNARE și ADULTER, acolo este satana. Unde este LĂCOMIE și IUBIRE DE ARGINT, acolo este satana. Unde este URĂ și INVIDIE acolo este satana. Unde sunt DIVORȚURI și paza de a face copii (AVORTURI) acolo este satana. Acolo unde se ÎNJURĂ acolo este satana. Acolo unde este jurământul MINCINOS, acolo este satana. Acolo unde este ATEISMUL și NECREDINȚA, acolo este satana. Unde este NEMULȚUMIREA, acolo este satana și toate acestea există acum. Prin urmare ȋmpărăţia iadului stăpȃnește.

Născătoare de Dumnezeu Fecioară Bucură-te!

 "Născătoare de Dumnezeu Fecioară Bucură-te!

Ceea ce ești plină de dar, Marie Domnul este cu tine !

Binecuvântată ești tu intre femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre!

"Această pravilă a fost dată de Maica Domnului însăşi în veacul al VII-lea şi odinioară era săvârşită de către toţi creştinii.

 Mai pe urmă însă a fost dată uitării.

 Preacuviosul Serafim de Sarov a amintit de acestă pravilă. În chilia lui s-a găsit o cărticică veche cu descrierea minunilor petrecute cu oamenii care împlineau acestă pravilă."

Dumnezeu este iubire

 

Omului care citeşte cu minte goală cele cuprinse în stihurile grele, i se goleşte şi inima şi se stinge în ea puterea dumnezeiască ce dăruieşte inimii gustarea cea mai dulce, în minunata înţelegere a sufletului.

 „Când aveţi o iubire mare, iar această iubire vă mişcă spre rugăciune, atunci valurile iubirii voastre merg şi-l influenţează pe cel pentru care vă rugaţi; creaţi în jurul lui un scut de apărare şi îl călăuziţi spre bine” 

(cuv. Porfirie Kavsokalyvitul)."Slava deşartă este un rău foarte mare nu numai pentru că îl împinge pe om spre păcat, dar mai ales pentru că, adeseori, însoţeşte chiar virtutea! Dacă diavolul nu va reuşi să ne îndepărteze de pe drumul virtuţii, atunci se va folosi de virtute. Adică ne va îndemna să stăruim în nevoinţe, dar ne va răpi roadele acestora îndemnându-ne să ne trufim cu ele. Nu se poate ca atunci când omul tânjeşte şi după virtute şi după slavă, să le dobândească pe amândouă. Le poate dobândi pe amândouă dacă urmăreşte doar virtutea cerească, pentru că la ea se poate adăuga şi slava. Dar când le doreşte pe amândouă, nimic nu izbândeşte.
Aşadar, cel care săvârşeşte o faptă bună, încercând să câştige şi slava oamenilor, fie o câştigă, fie nu, el îşi ia răsplata în această viaţă şi nu va mai lua nici un fel de răsplată în viaţa viitoare. De ce? Pentru că în loc să aştepte multă şi veşnică plată de la Domnul, a voit răsplata neînsemnată şi vremelnică a oamenilor.
Pe de altă parte, cel care lucrează o anumită virtute duhovnicească numai şi numai ca să-I fie pe plac lui Dumnezeu, îşi păstrează virtutea neatinsă, este răsplătit cu bogăţie nestricăcioasă în ceruri, iar în această viaţă dobândeşte multă mângâiere, având nădejde că va veni vremea când va fi răsplătit. Dar nu numai atât, pentru că acest om, având comori bine păstrate în ceruri, va primi fără să se aştepte şi slava omenească. Omul se bucură de multă slavă atunci când nu o vrea şi când nu o caută.
Aşadar, câştigăm totul atunci când lucrăm cu smerenie pentru Dumnezeu, şi pierdem totul când cu mândrie, tânjim spre slava omenească."
Sfântul Ioan Gura de Aur„Omului care citeşte cu minte goală cele cuprinse în stihurile grele, i se goleşte şi inima şi se stinge în ea puterea dumnezeiască ce dăruieşte inimii gustarea cea mai dulce, în minunata înţelegere a sufletului. Oricine obişnuieşte să alerge spre ceea ce îi este înrudit. De aceea şi sufletul ce are părtăşie cu Duhul, cand aude vreun cuvant care are ascuns în el o putere dumnezeiască, atrage cu înfocare conţinutul lui. Nu pe orice om îl trezeşte un lucru care e spus duhovniceşte şi care are în el ascunsă o putere, ca să se minuneze de el. Cuvantul despre virtute are nevoie de o inimă care se odihneşte de cele ale pămantului şi de îndeletnicirea cu ele. Lucrurile virtuţii nu trezesc gandul omului a cărui cugetare se osteneşte cu grija celor trecătoare, ca să le poftească şi să caute să le dobandească."

Sfântul Isaac Sirul