Te confrunti cu senzatia de maini si de picioare reci?

 

Te confrunti cu senzatia de maini si de picioare reci?

https://www.instagram.com/reel/CnpGRYih4Jp/?utm_source=ig_web_copy_link

De ce, pe masura ce inaintam in varsta, avem nevoie de un aport suplimentar de antioxidanti.

 

De ce, pe masura ce inaintam in varsta, avem nevoie de un aport suplimentar de antioxidanti.

#antioxidants #antioxidant #antioxidantes #antioxidante #suplimente #suplementos #supplements #supplement #sanatate #sănătate #health #healthy #preventie #antiage #antiageing #age #healthylifestyle #stildeviatasanatos #healthyliving #healthandwellness #healthandbeauty #beauty #frumusete #frumusețe #radicaliliberi #supliment #beautyinfluencer #healthinfluencer #healthblogger

https://www.instagram.com/reel/CnmQiDohGQX/?utm_source=ig_web_copy_link

De ce-urile nu există la cei care Il cunosc pe Dumnezeu!

Cand începi să-l cunosti pe Dumnezeu, parca te trezesti după un somn lung...si viața trăită fără El, ti se pare că a fost cel mai urât vis.

De ce-urile nu există la cei care Il cunosc pe Dumnezeu!
După ce am citit cartea, "Despre durerile oamenilor " a părintelui Arsenie Boca, nu m-am mai intrebat niciodată de ce copilul meu a făcut diabet zaharat la 11 ani!
M-am uitat la mine, la greșelile făcute, la nepăsarea în care am trăit, față de Dumnezeu, la viața fără Dumnezeu, de până atunci...și am găsit răspuns!
Când facem doar voia noastră, fără să ne pese de poruncile Lui, să ne asumăm!!!
Dumnezeu îngăduie să cădem în durerile aduse de propriile fapte,  ca să ne apropiem de El, ca să nu Il pierdem, căci la bine nu ne pasă!
Cînd  stăm departe de El, nu înțelegem nimic din viață...iar pentru frustrările, durerile și neputințe proprii, dăm vina mereu pe alții, pe Dumnezeu!
Uitati-vă în jur.. și găsiți răspunsuri!
Degradarea umană, de azi, în care Dumnezeu nu mai poate sta.. aduce urgia peste noi...si e vizibil, în rest numai de bine!

 

Sunt unii oameni......

 Sunt unii oameni, rari desiguri, care te fac să te iubeşti aşa cum tu nu ştiai că poţi.
Sunt discreţi, nu caută recunoaştere şi se mulţumesc cu ceea ce au de oferit, pentru că primesc doar din ce dăruiesc.
 Nu faci eforturi să explici nimic, totul e deja înţeles.
Nu te bruschează, să te grăbeşti în pâlpâirea emoției, nici nu te lasă deoparte.
Te sprijină când cazi, dar cumva să nu crezi că nu te-ai fi descurcat fără ei.
Te pricep când tu nu te mai înţelegi, apoi te explică şi ţie, dacă te-ai pierdut printre rânduri.
Nu vor nimic de la tine, decât cât simți tu să te înfăţişezi descoperit în faţa sufletului lor.
Nu te ceartă atunci când meriți, te împacă cu tine când nu te meriți.
Te vindecă de lacrimă înainte ca ea să se nască sub pleoape, şi dacă nu pot face asta, plâng cu tine, în inimă care bate la unison.
Nu vor să ştie cine ai fost până la ei, ci doar cine vrei să devii.
Ştiu să te iubească în toate felurile în care alţii ţi-au spus că nu se poate, că e prea mult, că e imposibil...
Te apără de tot ce te rupe în bucăți ca să te reconstruiască cu țesătură de iubire...
Sunt unii oameni, rari desiguri, care te pot zidi din neantul durerii în tăria simțirii. Ei nu aşteaptă nimic în schimb. În schimb tu, i-ai aşteptat mereu...

Pace ✨

 Știi că ești în pace atunci când circumstanțele sau situațiile care te declanșau înainte nu te mai deranjează.

Știi că ești în pace atunci când nu te mai mulțumești cu oameni care sunt acolo doar pentru tine atunci când le convine.

Știi că ești în pace atunci când nu mai aștepți oameni care sunt „nesiguri în privința ta”.

Știi că ești în pace atunci când ești cu adevărat fericit cu tine și cu mintea ta.

Știi că ești în pace atunci când părerile altora nu te mai afectează pentru că îți cunoști valoarea de sine.

Știi că ești în pace când o vezi, dar nu mai simți nimic negativ la asta.

Știi că ești în pace atunci când realizezi în mod conștient că zâmbești din ce în ce mai mult în fiecare zi.

Continuă să zâmbești pentru că arăți frumos când zâmbești.

Acum știi că ești în pace

DESPRE MÂNIE

 ~Într-o zi, un om a mers la duhovnicul său pentru a-i cere sfatul. – Părinte, eu întotdeauna vă văd calm și bine dispus, învățați-mă și pe mine să fiu așa, să nu mă înfurii și să nu mă supăr pe nimeni.
– Bine, băiete. Fă rost de o pungă și de un cartof. – Și ce să fac cu ele? – Atunci când te vei supăra pe cineva, ia un cartof, scrie pe el numele acelei persoane, pune-l în pungă și poart-o cu tine peste tot. Așa vei face de fiecare dată când te vei supăra pe cineva. Trecuse ceva timp. Punga s-a umplut de cartofi, o parte au început să se strice, a devenit foarte grea și urât mirositoare. Omul indignat a mers la duhovnicul său, ca să afle ce să facă mai departe. – Părinte, punga asta e foarte grea și împuțită, nu mai pot s-o port cu mine. Pot s-o arunc? – O s-o arunci atunci când vei arunca și supărările tale împuțite din suflet și o să înveți că nu trebuie să le mai aduni, pentru că te strici pe dinăuntru.

De ce își pierd pisicile părul?

 A fost odată ca niciodată o femeie care locuia singură cu copilul și pisica ei, într-o căsuță în mijlocul pădurii.
    *Într-o zi, a trebuit să iasă în oraș, dar era foarte îngrijorată pentru că nu voia să-și lase copilul singur, însa nu putea să-l ia cu ea unde mergea. Așa că s-a uitat la animalul ei de companie și i-a spus:
   -Pisicuța mea, te rog să ai grijă de copilul meu, mă întorc repede, și a plecat de acasă.

    *La puțin timp după ce femeia a plecat, diavolul a apărut în casă, iar pisica, văzându-l, a sărit în fața leagănului copilului, pentru că se știe că pisicile sunt animale care nu se tem de această ființă malefică.
   -Ce vrei?, întreabă pisica.
   -Am venit să iau copilul de aici.
-Ei bine, nu poți, pentru că eu am grijă de el, a spus pisica lingandu-şi laba.
   -Animal prost, nu te poți pune cu mine.

    *-Foarte bine, a spus pisica cu viclenie. Îți spun ceva: dacă ghicești numărul exact de fire de păr pe care le am pe tot corpul, poți lua copilul. Dar dacă nu reușești, vei pleca și nu-ți vei mai arăta niciodată fața aici. Îți dau trei incercari !
    -Batem palma, a spus diavolul.Diavolului ii plac provocările şi a fost de acord, crezând că va fi ușor. Și, cu multă răbdare, a început să numere firele de păr ale pisicii...

   *"Unu... doi... trei...", o pasăre a cântat la fereastră, distragându-i atenția și făcându-l să piardă numărătoarea...
   -Ai pierdut o incercare, a spus pisica.
     *Diavolul a început din nou să numere.
"O sută... două sute... trei sute..."
si vântul a intrat pe fereastră și a ciufulit părul pisicii, făcându-l pe cel rău să piardă din nou socoteala...
    *-Ai pierdut deja două încercari, i-a reamintit pisica.
    *Nervos, diavolul a început din nou să numere, promițându-și că nimic nu-l va mai distrage.
"Un milion... două milioane... trei milioane.

    Atunci pisica a dat ușor din coadă, gâdilându-i nasul şi diavolul a strănutat puternic, făcând să zboare o mulțime din firele de păr ale pisicii...
   -Ai ratat ultima ta incercare. Acum ieși din casă și să nu te mai întorci niciodată.
    *Diavolul a fost atât de furios că a pierdut... dar nu se putea atinge de copil, pentru că un pact cu diavolul se respectă întotdeauna... de ambele părți...

    *S-a întors în iad, jurându-i pisicii că într-o zi va ghici câte fire de păr are, iar când se va întâmpla asta, răzbunarea va fi teribilă...
Când femeia s-a întors acasă, fără să știe nimic despre cele întâmplate, și-a sărutat și îmbrățișat micuțul și i-a mulțumit pisoiului cu câteva mângâieri după urechi pentru că a fost o bonă atât de bună...

   De aceea, de atunci si până în ziua de azi pisicile își pierd părul tot timpul... pentru că în acest fel diavolul nu se va putea răzbuna niciodată, neștiind câte fire de păr au cu adevărat...

SĂ FIE!

 Astăzi, lasă lucrurile pur și simplu... SĂ FIE! Renunță la încăpățânarea de a dovedi cuiva, ceva. Oamenii care sunt meniți să fie lângă tine, vor fi acolo, indiferent cât de mari sunt valurile și furtunile vieții. Cei care te iubesc pentru ceva anume, de fapt nu te iubesc, ci prezența ta le satisface nevoia pentru care îți spun că te iubesc. Oprește-te din a mai calcula totul, din a gândi în termeni de alb-negru, pozitiv-negativ, pierdere-câștig.

Abandonează-te în voia lui Dumnezeu, lasă lucrurile să vină la tine și primește tot ce îți aduce ASTĂZI cu bucurie și, mai ales, cu recunoștință. Lucrurile NU TREBUIE să fie perfecte. Este posibil uneori să greșești, alteori să te înșeli sau să te iluzionezi. Acceptă și asta! Face parte din viață. Lucrurile vor începe să funcționeze abia atunci când le dăm voie să fie. Nicio plantă nu crește, dacă zi de zi o dezgropi pentru a vedea care este stadiul ei de dezvoltare.

Relaxează-te! Ceea ce e să fie al tău, va fi. Cine are ceva de făcut în viața ta, va face. Nu te teme! Crede numai! Evident, asta nu înseamnă să ne blazăm și să fim letargici, înseamnă să nu ne mai ținem atât de prinși de tot, toți și toate. Să dăm oamenilor și momentelor spațiu să se desfășoare și manifeste. Nimănui nu-i place să fie încorsetat. Eliberați-vă de această povară a încăpățânării, a dorinței de a controla totul și de a presa, constrânge și practic limita propria viață. Acceptați lucrurile așa cum sunt. De aici pornește întreaga aventură a vieții.

Succes!

Cădere a unui om în păcat: poftele trupești, furia și lăcomia.

Mai întâi, un om își pierde conexiunea cu Dumnezeu. Noi primim cea mai mare fericire, cea mai mare plăcere prin unitatea cu Creatorul. Atunci când pierdem sentimentul de unitate cu Dumnezeu, apare nevoia de a umple cumva insuficiența acestei fericiri. Din această cauză, noi începem să ne închinăm plăcerii fizice, spirituale, sufletești.

Plăcerea îl atașează pe om de viață, de toate aspectele existenței. Iar, după cum demonstrează cercetările mele, atașamentul naște agresivitate. Apare furia, iar apoi atașamentul continuă să crească, ducând la lăcomie, invidie și la asemenea forme patologice de agresivitate cum ar fi furtul, jaful, crima etc.

Păcatul originar nu constă în faptul că Adam și Eva au făcut sex, ci în faptul că există, în fiecare dintre noi, tendința de a ne închina plăcerii în detrimentul iubirii. Păcatul originar al lui Adam și al Evei reprezintă închinarea la trup, la viață, la instincte în detrimentul iubirii Divine și al stării de unitate cu Dumnezeu. În parabola despre Adam și Eva este codificat un mecanism: în momentul în care omul nu se supune lui Dumnezeu în interiorul său, nu Îi acceptă voia și are pretenții față de Dumnezeu, el pierde unitatea cu Creatorul și începe să se închine vieții și sexului, să depindă de ele, atunci viața și sexul devin cea mai importantă fericire, o valoare absolută pentru el.

Dacă un om nu poate să-și stăpânească propriile dorințe și nevoi cu scopul salvării sufletului, dacă el nu se abține de la sex, de la mâncare sau de la muncă, asemenea om este, în esență, bolnav.

În Vechiul Testament este scris despre faptul că lipsa cumpătării este o sursă pentru diverse boli, până și pentru holeră: „În mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare; pentru nesaţ mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa”.

În Europa, din câte se știe, epoca Renașterii s-a transformat treptat în epoca decăderii – începuse decăderea moravurilor, desfrâul, închinarea la sex, la mâncare etc. Este interesant faptul că tocmai în Evul Mediu a izbucnit epidemia de ciumă, care a secerat aproape o jumătate din populația Europei.

Lipsa de cumpătare față de mâncare și de sex constituie viitoarele probleme nu doar ale omului însuși, ci și ale viitorilor copii și nepoți. Oamenii de știință au constatat deja legătura dintre supraalimentare și diabetul zaharat primar. Dacă tendința de închinare la dorințe este transmisă urmașilor, atunci diabetul se moștenește.

În Vechiul Testament se spune că un om pasionat de dulce capătă boli. Iar acum oamenii de știință au constatat deja că atracția pentru dulce afectează activitatea cerebrală și potența. Astfel, opiniile științei și ale religiei cu privire la anumite aspecte ale sănătății încep să coincidă.

De ce supraalimentarea și consumul excesiv de dulce generează boli și de ce înfometarea duce adesea la vindecarea de multe boli? Căci, dimpotrivă, din punctul de vedere al științei, înfometarea ar trebui să declanșeze bolile.

De ce odinioară, după un naufragiu, oamenii mureau după a treia zi din cauza foamei și de ce acum, de când se cunoaște că foamea este benefică pentru sănătate, înfometarea timp de 30, 40 sau 50 de zile ameliorează starea fizică și vindecă de cele mai grave boli?

Știința nu poate să explice acest fapt pentru simplul motiv că trebuie introdusă o noțiune nouă – noțiunea de energie subtilă, prezentă în medicina tradițională din Orient. Un om nu este doar trup, după cum presupune medicina modernă; omul mai înseamnă și suflet, care include în sine structuri de câmp energetico-informaționale.

Cea mai importantă energie – energia sufletului. Aceasta se activează atunci când omul se abține de la sex, se înfometează, se detașează.
--------------------------------------------Cu cât un om mănâncă mai mult dulce și orice alt fel de mâncare, cu cât se mișcă mai puțin, cu cât acesta este mai orientat spre consum și plăcere, cu atât primește mai multă energie exterioară și cu atât energia lui principală vitală, cea subtilă, devine mai slabă, ulterior, apărând bolile. Înfometarea vindecă trupul unui om, deoarece îi vindecă sufletul.

În momentul în care un om se înfometează, sufletul său se detașează de toate lucrurile pământești, se deschide Divinului și atunci în suflet vine o energie nouă, pură. Dacă un om nu se închină sexului, mâncării și altor plăceri, dacă se stăpânește și se roagă periodic, sufletul său se purifică. Din acest motiv, o alimentație corectă, sportul, călirea, abstinența și înfometarea periodică sunt un beneficiu, în primul rând pentru suflet și, exact din acest motiv, toate acestea sunt benefice și pentru trup....”

S.N. Lazarev

Fragment carte ”Vindecarea sufletului”---------------


-----------------------------------------------------------

Paraclisul Sfântului Sfințit Mucenic şi Făcător de Minuni Haralambie

 

După ce binecuvântează preotul, spunem Psalmul 142: Doamne auzi rugăciunea mea… Apoi: Dumnezeu este Domnul… și Troparele:

Glasul al 4-lea:

Arătatu-te-ai, fericite Haralambie, ca un stâlp neclătit Bisericii lui Hristos și sfeșnic lumii pururea luminos; strălucit-ai în lume prin mucenicie, Înțelepte, și ai risipit întunericul idolilor. Drept aceea, roagă-te lui Hristos cu îndrăzneală să ne mântuim noi. (de 2 ori)

Slavă… Și acum…

Taina cea din veac ascunsă și de Îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată și Crucea de bunăvoie pentru noi primind; prin care, înviind pe cel dintâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

Apoi Psalmul 50 și Canonul Sfântului

Cântarea 1, glasul al 8-lea:

Sfinte Sfințite Mucenice Haralambie, roagă-te pentru noi

Dănțuind cu bucurie în locașurile cerești cele înțelegătoare și luminându-te cu lumina cea neînserată, izbăvește-ne de patimi cu rugăciunile tale, Înțelepte, ca să te lăudăm pe tine.

Pomenirea ta cea purtătoare de lumină strălucește daruri ca de soare și luminează pe cei ce cu credință te cinstesc pe tine, cel ce ești numit asemenea cu numele bucuriei celei prealuminate cu adevărat.

Slavă…

Capul cel preacinstit, și luptele robului Tău, Haralambie, Doamne, dorind a le slăvi, lumină dumnezeiască dăruiește de sus celor ce voiesc a le cânta.

Și acum…

Pe Maria cea curată și de Dumnezeu Născătoarea să o lăudăm. Pe muntele cel sfânt, năstrapa cea de aur, care a purtat Mana cea dumnezeiască din fire, Care hrănește pe cei credincioși cu Harul.

Cântarea a 3-a

Pe ai tăi cântăreți, de Dumnezeu purtătorule, care cu credință s-au adunat în Sfânta Biserică să se închine dumnezeiescului și sfințitului tău Cap, păzește-i de ispitele vrăjmașului.

Pe tânărul, mort fiind, înviindu-l, te-ai arătat izgonitor diavolilor, înspăimântând mulțimile oamenilor și la Hristos aducându-i prin sângele muceniciei, răpindu-i din ghearele balaurului.

Slavă…

Veniți a credincioșilor mulțime, pe Mucenicul Domnului cu credință să-l lăudăm și să încununăm preacinstit Capul lui cu cântări duhovnicești ca să primim dezlegare greșalelor.

Și acum…

Pe Fiul lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cuvântul, Cel ce în toată lumea este neîncăput, în al tău pântece L-ai încăput și în brațele tale, Maică Fecioară curată, L-ai purtat, ceea ce ești scăparea creștinilor.

Catavasia

Mântuiește din nevoi pe robii tăi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, și Sfinte Mare Mucenice Haralambie, că noi după Dumnezeu, la voi năzuim, cei ce sunteți calzi folositori și grabnic ajutători.

Caută cu milostivire cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu la necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.

Doamne miluiește de 12 ori și Sedealna, glasul al 3-lea. Podobie: De frumusețea fecioriei tale.

De curăția vieții tale, slăvite Haralambie, și de lumina muceniciei tale spăimântându-se toate, strigă ție veselindu-se: Doboară mândriile vrăjmașilor, Sfinte, cu harul preacinstitul tău Cap, și ne izbăvește de molima ce ne-a cuprins pe noi cei ce te cinstim pe tine.

Slavă…, Și acum… a Născătoarei de Dumnezeu

Pe tine, cea neispitită de nuntă, de Dumnezeu Născătoare, care ai încăput în pântecele tău pe Cel neîncăput și ai hrănit cu lapte pe Hrănitorul tuturor, tu singură ai izbăvit din blestem neamul omenesc. Pentru aceasta lăudându-te îți strigăm: Bucură-te, cea plină de Har.

Cântarea a 4-a

Frumos te-ai făcut, ungându-te cu sângele muceniciei celei sfinte, ai strălucit-o cu frumusețea, sfințite Haralambie, cel ce ești frumusețea și întărirea Mucenicilor.

Idolii păgânilor i-ai zdrobit cu vitejia ta, purtătorule de biruință, arătându-te locaș al Sfântului Duh, și pildă de răbdare adevărată.

Slavă…

Luminându-te cu lumina lui Dumnezeu, Mucenice slăvite, înaintea judecătorilor nelegiuiți ai stat fără sfială, și pe Hristos cu îndrăznire L-ai propovăduit a fi Dumnezeu desăvârșit, în firea omenească îmbrăcându-se.

Și acum…

Pe cea Curată, pe Maria de Dumnezeu Născătoarea să o slăvim, care a născut pe Soarele dreptății; bucură-te, ușa cea cerească care duci la Împărăția lui Dumnezeu pe cei ce te slăvesc pe tine.

Cântarea a 5-a

Spăimântatu-s-au toți de dumnezeiasca ta slavă, căci Capul tău cel preacinstit pe diavoli îi izgonește, bolile le alungă și tuturor credincioșilor, care aleargă la tine, izbăvire de răutăți le dăruiește și mântuire le mijlocește.

Comoară mare și nespusă bogăție s-a arătat cinstitul tău Cap, biruitorule Haralambie, căci tămăduiește multe feluri de boli și izgonește molimele cu puterea Duhului Sfânt.

Slavă…

Spăimântatu-s-au demonii și cei necredincioși, văzând mâinile tăiate și sângerate ale stăpânitorului cel foarte pornit spre ocări, care atârnau de trupul tău; iar tu, ca un următor al lui Hristos, l-ai făcut sănătos ca și mai înainte.

Și acum…

Maica cea preabună a lui Dumnezeu, te rog luminează-mi sufletul cel întunecat de pofte, povățuindu-l pe calea mântuirii, căci numai tu ai născut Calea mântuirii, pe Hristos Mântuitorul lumii.

Cântarea a 6-a

Viața cea nemuritoare dorind, Haralambie, ți-ai omorât pornirile trupului cele pătimașe și cu rugăciunea morți ai înviat, slăvind pe Cel ce te-a slăvit în toate.

Săvârșind această dumnezeiască și preacinstită sărbătoare a fericitului Haralambie, veniți să sărutăm preacinstitul său Cap, ca să ne izbăvim de cele rele.

Slavă…

Dar foarte mare ai primit de la Dumnezeu, viteazule biruitor, Mucenice Haralambie, căci Capul tău cu adevărat izvor de tămăduiri l-a făcut.

Și acum…

Pe mine cel ce mă clatin de vânturile potrivnice ale patimilor, întărește-mă, Maica lui Dumnezeu, căci tu ai născut Izvorul nepătimirii. Pentru aceasta la tine am scăpat, ceea ce ești scăparea cea nebiruită a oamenilor.

Catavasia

Mântuiește din nevoi pe robii tăi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, și Sfinte Mare Mucenice Haralambie, că noi după Dumnezeu, la voi năzuim, cei ce sunteți calzi folositori și grabnic ajutători.

Caută cu milostivire cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu la necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.

Și Condacul, glasul al 2-lea:

Comoară neprețuită a dobândit Biserica pe preacinstitul tău Cap, dumnezeiescule Mucenice, purtătorule de biruință Haralambie; pentru aceasta se și veselește, slăvind pe Ziditorul.

Apoi Antifoanele glasului al 4-lea: Din tinerețile mele…
Și prochimenul:
Dreptul ca finicul va înflori și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.

Stih: Răsădiți fiind în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru vor înflori.

Evanghelia de la Luca:

În vremea aceea stătut-a Iisus la loc șes și mulțimea ucenicilor… Slavă…

Pentru rugăciunile Sfântului Mucenic Haralambie, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale…

Ceata cea de Dumnezeu încununată a minunatului Mucenic, cel ce s-a jertfit din dragoste pentru Hristos, preacinstita și aleasa turmă a Sfântului Mucenic Haralambie, veniți, o, iubitorilor de Mucenici, să o cinstim. Și preacinstita sa pomenire duhovnicește săvârșindu-o, să strigăm către el cu căldură: Izbăvește pe poporul tău cel dreptcredincios de înfricoșătoarea molimă și ne mântuiește de toată primejdia.

Doamne miluiește de 12 ori. Cântarea a 7-a

Bucură-te, slăvite Mucenice Haralambie, căci sfântul tău Cap ni l-ai dăruit nouă ca pe o fântână ce izvorăște bogăție nesfârșită de har, care veselește sufletele celor ce cu credință te slăvesc pe tine.

Ca pe un luminător de-a pururea strălucitor ne-ai dăruit nouă Capul tău, care ne ridică din adâncul întunecat al necazurilor și mâhnirilor și ne dăruiește sănătate.

Slavă…

Lăudăm minunile și luptele tale, mare Mucenice al lui Hristos, Haralambie, căci închinarea la idoli ai surpat și ai biruit cu vitejia ta mândria diavolilor, Fericite.

Și acum…

Răsărit-a din pântecele tău marele și neînseratul Soare la toți oamenii, și pe toți i-a luminat cu lumina cunoștinței, pe cei care strigă: Bine este cuvântat, Rodul pântecele tău, Preacurată.

Cântarea a 8-a

Preot și Mucenic nebiruit, ostaș viteaz și stâlp neclintit, tăria credincioșilor și potrivnic păgânătății te-ai arătat, de Dumnezeu cugetătorule, purtătorule de biruință, Haralambie.

Stătut-ai în luptă tare ca un diamant și ca un stâlp neclintit, slăvite Haralambie, și pe Hristos Om și Dumnezeu L-ai propovăduit, nicidecum supunându-te, Fericite, înșelătoarelor amăgiri ale iubitorului de mânie.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Dezleagă-mi lațurile greșalelor mele, ale celui ce cinstesc Capul tău, Sfinte Haralambie, care izvorăște izvorul cel neîncetat al tămăduirilor și dăruiește izbăvire de molima ce ne-a cuprins pe noi, care te slăvim întru toți vecii.

Și acum…

Stăpână, Mireasă a lui Dumnezeu, Mirele tău aflându-te pe tine trandafir între spini, și floare bine înmiresmată cu nespuse miresme și crin prea curat, S-a sălășluit întru tine, umplând de bună mireasmă pe cei care te înalță întru toți vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm, să ne închinăm Domnului și să-L înălțăm întru toți vecii.

Cuvioșii Tăi Tineri, în cuptor, pe Heruvimi îi închipuiau, cântare întreit-sfântă cântând: Binecuvântați și-L preaînălțați pe Domnul întru toți vecii.

Cântarea a 9-a

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor, spre Care nu cutează a privi oștile îngerești; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care slăvindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

Nici focul, nici sabia, nici moartea, nici întristarea, nici foametea, nici primejdia, nici meșteșugirea a multe chinuri nu au putut să te despartă de adevărata dragoste a Celui ce te-a făcut, Mucenice vrednicule de minune.

Toți credincioșii să ne apropiem de Capul Sfințitului Mucenic, căci Cel ce stăpânește peste toate, i-a dăruit mare dar; pentru că

izgonește diavolii, potolește bolile și dăruiește ușurare, putere și milă tuturor celor ce se ating de el.

Slavă…

Pământul și cerul se înspăimântează de minunile Mucenicului, căci mulțimile diavolilor se izgonesc, celor bolnavi li se dăruiește putere trupului și orice molimă încetează prin apropierea Capului tău, Preaslăvite.

Și acum…

Născătoare de Dumnezeu cea plină de har, Maica Dumnezeului nostru, primește de la noi această laudă și ne dăruiește darul tău nouă păcătoșilor care te slăvim cu osârdie, iar pe Hristos pe Care nespus L-ai născut, fă-L nouă milostiv, Fecioară.

Cuvine-se cu adevărat…

Pe cel între preoți făcător de minuni și între purtători de biruință ajutător, pe cel care alungă molima cea ucigătoare, pe marele Haralambie în cântări să-l cinstim.

Acoperă, apără, păzește, slăvite Mucenice, pe cei care scapă sub acoperământul tău, și acum ne izbăvește de vătămarea molimei aducătoare de moarte, cu dumnezeieștile tale rugăciuni, preasfințite Haralambie.

Mare a făcut numele tău, Stăpânul Hristos, și slava ta a întins-o la toți creștinii ortodocși, viteazule Haralambie, arătându-te izgonitor al molimei celei cumplite.

Acum ne-a ajuns vreme de necaz, acum avem nevoie de ajutor, Mucenice al lui Hristos; slobozește-ne pe toți de această nevoie, tinzându-ne grabnic mână de ajutor.

Toate oștile îngerești, Înaintemergătorul Domnului, ce doisprezece Apostoli și toți Sfinții, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne… Slavă…

Doamne miluieşte-ne pe noi…
Şi acum…
Uşa milostivirii deschide-o nouă… Preotul: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule…. Și otpustul.