LECTURA. Un grup de cercetatori de la Universitatea Carolina de
Nord a aratat ca citirea unor rugaciuni imbunatateste considerabil
starea psihica a pacientilor.
Astfel, la cei care sufera de afectiuni cardiovasculare si citesc
regulat rugaciuni apar complicatii determinate de boala intr-un procent
mai mic cu 20-30% decat la cei care nu citesc deloc rugaciuni.
STATISTICA. Timp de 12 ani, un grup de cercetatori britanici a
tinut sub observatie persoane in varsta de peste 65 de ani. Potrivit
cercetatorilor, cei care merg zilnic la biserica traiesc mai mult cu
aproximativ 35% decat cei care nu fac acest lucru. La experiment au
participat 550 de batrani, femei si barbati. Expertii care au analizat
rezultatele studiului nu isi pot explica acest fenomen. Nu este clar ce
anume actioneaza asupra starii de sanatate a credinciosului, intrarea in
contact cu ceilalti participanti la slujba religioasa, o alta viziune
asupra lumii sau pur si simplu efortul fizic suplimentar, este de parere
unul dintre cercetatori.
VECHIME. Sacroterapia a fost practicata in tara noastra din cele
mai vechi timpuri. Ca dovada, un fragment din "Medicina si farmacia in
trecutul romanesc 1382-1775", de dr. Pompei Gh. Samarian: "In vremea
cand preotii si calugarii erau singurii carturari la noi, in vremea cand
cel bolnav nu gasea ajutor efectiv decat la bolnitele manastirelor sau
la icoana facatoare de minuni a bisericei, in vremea cand cel rapus de
suferinta nu gasea alinare decat in cuvantul de mila si incurajare al
preotului, interventia acestor slujitori ai altarului, fie in fapt, fie
numai sufleteste, era in acelasi timp o indrumare crestineasca a ideei
medicale din acea vreme".
Ce urmări are păcatul.
Răul pricinuit de el
- Prin păcat pierdem darul cel mai presus de fire ce-l avem de la
Dumnezeu. Fără acest dar, sufletul rămâne slut, prostit, nesimţitor.
- Prin păcat Duhul Sfânt este luat de la noi şi nu mai suntem recunoscuţi fii.
- Păcatul îmbolnăveşte, tulbură, slăbănogeşte, rătăceşte şi întunecă sufletul şi trupul.
- Prin păcat pierdem fericirea veşnică a raiului; pierdem
posibilităţile unirii cu Dumnezeu şi petrecerea împreună cu sfinţii;
pierdem lumina veşnică şi odihna.
- Câştigăm iadul cu focul cel nestins şi cu întunericul cel ce este totdeauna.
- Prin păcat pierdem toate bunătăţile pe care le-am făcut înainte, căci Dumnezeu te va judeca în ceea ce te va găsi făcând.
- Prin păcat pierdem ajutorul lui Dumnezeu (atât cât eşti în păcat).
Spovedania
Nu plângi gândindu-te că ai pierdut Raiul?
Nu te cutremură mâhnirea adusă lui Dumnezeu?
Nu te înfioară Iadul?
Nu cauţi să-ţi dobândeşti starea pierdută?
Se mai poate ?
Da! Trebuie numai să vrei ...
Dumnezeu a ştiut dintru început neputinţa noastră şi ne-a dat
posibilitatea curăţirii de păcate. El a ştiut că omul cât va trăi va
păcătui şi că, fără de greşeală, nimeni nu este, de aceea spunea
ucenicilor Săi: Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate în Cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în Cer, cuvinte prin care se instituie şi Taina Spovedaniei.
Spovedania sau pocăinţa este o baie din care sufletul scăldat iese
uşurat de greutate şi curat de murdăria păcatelor, o baie în care se
spală şi se pierd toate întinăciunile şi greşelile noastre.
Spovedania este o doctorie care vindecă sufletul rănit de draci, o doctorie ce strică otrava păcatului.
Spovedania întoarce pe păcătos de la diavol la Dumnezeu şi le pune din nou în legătură cu Făcătorul său.
Spovedania însemnează aducerea sufletului la faptele şi lucrurile care sunt pentru şi după firea lui.
Spovedania redă pe om curat lui Dumnezeu.
Spovedania pregăteşte sufletul şi trupul pentru primirea Sf. Trupului şi Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Spovedeşte-te în Biserică măcar de patru ori pe an la acelaşi Duhovnic. Mai bine lunar sau la 40 de zile.
Când îţi faci examenul de conştiinţă găseşte-te vinovat, nu te justifica; gândeşte-te la următoarele puncte:
- Motivul sau scopul cu care sau pentru care ai păcătuit. A doua zi caută să ocoleşti momentul potrivit respectiv.
- Intenţia-ce ai voit de ai păcătuit.
- Împrejurările, ocoleşte-le a doua zi.
- Locul unde ai păcătuit.
- Cât l-ai răspândit – ai îndemnat pe alţii.
- Numărul...
Spovedania trebuie făcută cu zdrobire de inimă şi cu părere de rău. Zdrobirea inimii este supărarea şi durerea ce ţi se pricinuieşte când îţi aduci aminte de păcat.
Această durere nu stă numai în a simţi păcatul, a suspina şi a plânge pentru el, ci stă mai ales în a urî păcatul.
Părerea de rău este durerea ce o simte cel ce se pocăieşte pentru că s-a lipsit de darul lui Dumnezeu şi a câştigat munca.
Biserica a stabilit înainte de spovedanie să ţii un post de şapte zile sau chiar mai puţin. Bolnavii sunt scutiţi.
Citește rugăciunile înainte de spovedanie și cele de după, apoi ieși din Biserică. Dacă te grăbești, citește-le acasă.
Dacă te chinuie gândul să nu te spovedeşti că n-ai postit,
este de la diavolul. Du-te. Scrie păcatele pe hârtie şi citeşte-le
singur înaintea Duhovnicului. Mărturiseşte-te, nu te lăsa interogat.
Întreabă când nu eşti sigur, vorbeşte mai bine decât să taci. Dacă
trebuie, părintele îți va pune în mâna sau îți va recomanda un
îndreptar, și vei reveni pentru o spovedanie mai amănunțită și mai
profundă.
Canonul îl hotărăște duhovnicul. Acesta este medicament și răgaz de
pocăință, și te ferește să te împărtășești de cele sfinte fiind
nepregătit și deplin vindecat și refăcut. Mare lucru este că după
spovedanie, la Sf. Liturghie, te împărtășești tainic de Hristos și
deodată te vindeci, te refaci și capeți putere împotriva păcatului.
Angajează-te în faţa lui Dumnezeu să nu le mai faci. El îți va da
putere și pentru angajament, și pentru împlinirea canonului. Ai curaj
să-ți schimbi viața, altfel, pe de o parte vei încerca să faci mai
puține rele și mi mult bine, iar pe alta, lăsând încă să persiste
anumite păcate în viața ta, diavolul va avea putere asupra vieții tale
și vei face ineficiente și rugăciunile tale, și ale duhovnicului, și ale
Bisericii, ori sfinților. Dumnezeu te va ierta că nu ai ajuns încă
sfânt, deși asta Și-ar dori de la tine, dar nu și că nu ai luptat cu
adevărat să dai răul afară și să nu-l mai primești cu orice preț. Nu
ești ispitit mai mult decât poți tu lupta, ai curaj, îndrăznește, că vei
fi ajutat, numai respectă cuvântul duhovnicului și mai ales cât ești
începător, cercetează-l des ca să ții în frâu
încercarea diavolului de a te redobândi și să reușești să strângi
robinetul păcatelor, să întărești părțile slăbănogite de păcatele
trecute pe unde satana vrea să-și spargă intrare în ființa ta și să
capeți curaj convingându-te treptat că nu are putere asupra ta dacă nu-i
dai.
CELE 10 PORUNCI
Porunca întâi: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei afară de mine.
- Crezi în Dumnezeu?
- Crezi în Sfânta Treime?
- Îl adori pe Dumnezeu?
- Îl iubeşti?
- Îl cunoşti? Te-ai silit spre a afla ceva despre Dumnezeu din cărţile
Sfintei Scripturi, cărţile bisericeşti sau de altundeva? Ai fost atent
la predica de la biserică?
- Ai interpretat Sf. Scriptură după capul tău, fără să sercetezi Sf. Părinți ori să întrebi preotul? Cu
toții avem nevoie ca de aer de cuvântul lui Dumnezeu cel mustind de duh
și viață, lucrător și pătrunzător, începând cu Sf. Evanghelii și
continuând cu alte cărți din Bibliem însă trebuie și grijă. Chiar și
Psaltirea, nu se citește oricum.
- Te-ai uitat pe foaia de titlu a Bibliei tale să vezi dacă este binecuvântată de Sf. Sinod?
- Nu cumva din ruşine nu ţi-ai arătat poziţia creştină şi convingerile
tale creştine, cunoştinţele şi respectul tău faţă de Tradiţia Bisericii
înaintea oamenilor care poate aveau idei potrivnice sau erau
indiferenţi la problemele spiritual?
- Ai așezat semnul Sf. Cruci pe cearșafuri, lenjerii, covoare, sau am
cumpărat astfel de produse, zicând că nu are nimic, dar de fapt
bagatelizând și batjocorind Crucea și prin ea jertfa Domnului? Trebuie
evitate astfel de produse, chiar papucii care au cruci pe talpă, căci
ele au apărut ca rezultat al inspirației diavolești asupra unui
confecționer neștiutor sau necredincios.
- Nu cumva crezi în farmece? Dar în reîncarnare?
- Ai practicat rugăciunea lui Iisus ca pe o mantra yoghină, și nu ca pe o rugăciune adevărată?
- Nu ai umblat pe la ghicitori, prezicători? Nu faci spiritism? Crezi în superstiții? Nu bagateliza aceste lucruri, diavolul nu o face.
- Nu crezi în vise? Crede numai în Dumnezeu. Visele sunt în
majoritate de la diavol. Smerește-te și nu căuta nu știu ce
interpretări, oricât de poet te-ai crede. Dacă Dumnezeu vrea ceva de la
tine, va insista și atunci, vorbind cu duhovnicul, vei ști cum să
răspunzi.
- Nu cumva dai mai multă cinstire unei fiinţe sau lucru decât lui
Dumnezeu? Ţi-a fost teamă de cineva sau o instituţie mai mult decât de
Domnul?
- Nu preţuieşti banul, mâncarea sau vinul, femeia sau bărbatul, mai mult decât pe Dumnezeu?
- După spovedanie, nu cumva nu te-ai întors cu tot sufletul la
Dumnezeu, ci ai căzut iar în păcate? Ai zis că nu mai faci doar din
vârful buzelor, ca preotul să-ți dea dezlegarea?
- Ai cârtit vreodată împotriva lui Dumnezeu?
- Nu ai deznădăjduit din cauza vreunui necaz, supărare sau orice alt rău venit asupra ta?
- Nu te-ai împotrivit adevărurilor şi învăţăturii creştine, eventual
pentru că acea învăţătură nu-ţi convenea la momentul respectiv,
zgândărindu-ţi conştiinţa?
- Nu ai citit cărţi împotriva credinţei? Ai acceptat pliante, cărţi de la sectari? Ai stat să-i asculţi, i-ai primit în casă?
- Nu ai dat altuia să citească?
- Nu ai fost la adunările, ”bisericile” necredincioşilor? Dar
conferinţe yoga, New Age, de practici orientale? Eşti cumva mason sau
atras de masonerie? (Să ştii că masoneria este o religie păgână şi
sistem antihristic, care nu se poate concilia cu creştinismul! Să ştii
că Patriarhul ecumenic, Preafericitul Bartolomeu, a declarat despre
aceştia că se bazează pe principiile sincretismului religios, care-L
consideră pe Iisus Hristos nu Domn al slavei, ci egal şi similar
aşa-zişilor vestiţi învăţători moral-religioşi ai diferitelor popoare.
Să ştii că Sf. Sinod al Bisericii noastre româneşti a blestemat
masoneria şi atunci Marea Lojă Naţională s-a desfiinţat, dar acum a fost
reînfiinţată cu neruşinare, după 6 decenii.)
- Nu ai citit cărţile şi revistele lor cu scopul aflării altui adevăr decât cel al Bisericii?
- Nu ai apărat necredinţa sau sectele sau mahomedanismul?
- Nu ai dus daruri sectarilor? Nu te-ai închinat în bisericile sau casele lor de adunare?
- Nu crezi în credinţe deşarte sau păgâneşti? Că mi-a ieşit un preot
înainte îmi merge rău, mi-a ieşit un coşar îmi merge bine, mi-a ieşit cu
plinul sau cu golul etc.? crezi în zodii, horoscop, cum că natura,
cosmosul, îţi dirijează viaţa, în loc să sfinţeşti tu locul, aşa cum
te-a lăsat Dumnezeu?
- Nu cumva cumperi sau primeşti ca daruri talismane sau obiecte
vrăjitoreşti (picior de iepure mort, de exemplu), ca să-ţi aducă
aşa-zisul noroc şi succes? Chiar și o rugăciune, dacă pe copertă scrie titlu Talismanul, să nu cumperi și să nu citești, că e fruct dulce și otrăvit.
- Este Dumnezeu centrul preocupărilor tale?
- Ţi-ai pus întotdeauna nădejdea în Dumnezeu?
- Crezi că există Rai sau Iad?
- Crezi că va fi Judecată?
- Nu te încrezi prea mult în bunătatea lui Dumnezeu şi în felul acesta nu te temi de judecată?
- Nu cumva te încrezi în mod exagerat numai în raţiunea şi
deşteptăciunea ta sau în abilităţile tale şi în alte calităţi pe care
crezi că le ai şi consideri că vei găsi rezolvare la problemele tale cu
acestea?
- Nu cumva crezi că te pot mântui doar faptele tale cele bune şi nu milostivirea şi mila lui Dumnezeu?
- Nu cumva te-ai expus pericolului fără vreun motiv serios, ca să vezi
dacă te va păzi Dumnezeu, nesocotind cuvântul evanghelic: “Să nu
ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău"? Nu cumva Îl ispiteşti gonind, de
exemplu, prea repede cu maşina?
- Nu crezi că Dumnezeu nu te mai poate ierta din cauza prea multelor (tale) şi grelelor păcate?
- Ai cerut totdeauna ajutorul lui Dumnezeu?
- Ţi-ai făcut regulat rugăciunile? Seara, dimineaţa, pe cât posibil şi
în timpul zilei? Ai fost atent la ce zici, conștient că vorbești cu
Dumnezeu și sfinții?
- Nu ai călcat cumva porunca Sf. Părinți de a nu-ți imagina diferite
lucruri, chiar și pe Dumnezeu, Sf. Cruce, un anumit sfânt, de a nu primi
anumite gânduri, chiar duhovnicești, în timpul rugăciunii?
- Te rogi înainte și după masă? Îți faci cruce și o scurtă rugăciune
(Doamne miluiește, Doamne ajută) când pleci de acasă, intri în casă,
treci pe lângă o biserică? (când îți faci cruce trecând pe lângă
biserică, zicând o scurtă rugăciune în gând, după sugestia de mai sus,
ori alta, că de fapt saluți pe Dumnezeu)
- La Biserică mergi regulat? (adică cel puțin una din trei duminici)
- La rugăciune şi în Biserică te gândeşti numai la Dumnezeu? Când
nu poți sta atent la slujbă, străduiește-te. Dacă tot nu poți, zi
rugăciunea minții – Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
muluiește-mă pe mine, păcătosul – până îți aduni gândurile. Fă-ți curaj
și apropie-te de strană și cântă, atunci te vei concentra mai bine și
rugăciunea ta va îmbrăca haină slăvită, de muzică.
- Peste zi îţi mai aduci aminte de Dumnezeu?
- Mulţumiri I-ai adus lui Dumnezeu după toate faptele tale? Ai dus
vreun pomelnic, vreo colivă sau dar la biserică, fie şi simbolic, pentru
realizările tale?
- Şi înainte de a face ceva I-ai cerut ajutorul?
- Rugăciunile nu le spui câteodată numai din obicei sau să te scapi de-o îndatorire?
- Nu te gândeşti în altă parte în timpul rugăciunii? Te-ai sfătuit cu duhovnicul în privinţa aceasta?
- Nu-ţi vin gânduri că nu te mai poţi mântui?
- Nu ai amânat pocăirea spre bătrâneţe?
- Nu cauţi să mergi târziu la Biserică? Stai până la sfârşit? Ca
femeie, porţi un batic, o eşarfă, ca simbol al supunerii, cum că femeia
nu este capul, ci trupul familiei?
- Te-ai îmbrăcat decent/ă, sau cu pantaloni scurţi, fustă scurtă,
şlapi (ca la plajă), buricul, spatele gol, pieptul dezvelit, haine
strâmte, străvezii, machiaj? Cheltuiești o grămadă de bani pe cosmetice,
fără să ai vreo problemă de piele sau de ten? Ai sărutat cu buzele
rujate chiar și icoanele? (cine crede că serviciul îi este în pericol
dacă nu apare purtând un minim de podoabe, trebuie să deschidă subiectul
la spovedanie)
- Asculţi slujba atent? Cauţi să înţelegi ce se face la biserică?
- Nu cumva te-ai sminti de vreun preot? Ai judecat preoții, episcopii? Scris este: Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul ei stă sau cade.
- Îți zboară gândurile în timpul rugăciunii de acasă ori de la
biserică? Pui suflet în textul rugăciunii sau le citești mecanic? Spui
rugăciunea conștient că Dumnezeu, Maica Domnului ori sfinții te ascultă?
- Nu râzi, nu vorbeşti sau nu te uiţi după lume în Biserică?
- Nu cumva ai prilejuit ceartă în interiorul Bisericii sau mănăstirii, insistând în mod egoist în părerile tale?
- Nu cumva te apropii de Sfânta Împărtăşanie fără pregătirea necesară şi fără binecuvântarea duhovnicului tău?
Porunca a doua: Să nu-ţi faci chip cioplit nici asemănarea
vreunui lucru, din câte sunt în cer, pe pământ, în ape sau sub pământ,
nici să te închini lor, nici să le slujeşti.
- Nu cumva crezi că unii oameni sunt mari şi au valoarea pe care a avut-o Mântuitorul?
Exemplu: filosofii sau şefii de religii.(Buda, Krishna, Platon, Lenin, etc.)
- Ai crezut sau spus că toate religiile sunt bune, sau toţi
creştinii, indiferent de credinţă, au aceeaşi credinţă, ignorând că
tocmai sfinţii au mărturisit mereu cu credinţă unicitatea şi
autenticitatea Ortodoxiei ca singura ce sfinţeşte desăvârşit omul?
- Ai dat pomelnic la alte culte, ai primit lucruri sfinte de la aceia?
- Dacă cineva a spus un lucru contrar credinței ortodoxe, l-ai aprobat ca să nu-l superi sau ca să termine mai repede? Dacă
nu-ți cunoști credința, depărtează-te de acel om, dacă n-ai unde să
pleci, taci. Chiar dacă ști câte ceva de-ale credinței, nu lungi vorba,
că te vei tulbura și pe el nu-l convertești. Tăcerea să-ți fie cea mai
tăioasă vorbă și exemplul, argument de bază.
- Crezi în Sfintele Icoane? Te închini înaintea lor?
- Ai icoane nesfinţite în casă? Dacă nu ești, sigur, du-le la
sfințit. Nu este obligatoriu să le lași 40 de zile în Sf. Altar, aceasta
nu face parte din slujba de sfințire.
- Nu crezi cumva că Icoana este chiar Sfântul pe care îl zugrăveşte?
- Nu cumva crezi în oameni – femeia ta, bărbatul tău, copilul tău,
etc., adică ei sunt credinţa şi toată viaţa ta şi lor le-o închini cu
totul?
- Nu te închini vreunui lucru, banului, mâncării, băuturii sau altor plăceri?
- Nu cumva mintea este singura ta lege şi faci numai ceea ce-ţi spune ea?
- Nu cumva întreţii exagerat interesul faţă de tine, de viaţa ta, de
averea şi bunurile tale? Nu cumva cauţi să fii opulent, posedând hrană
de prisos, îmbrăcăminte, comodităţi? Nu cumva te caracterizează o
sensibilitate exagerată (manie) pentru curăţenie şi ordine în casă? Nu
cumva cheltuieşti mult timp şi bani pentru înfrumuseţarea trupului tău,
pentru aranjarea casei tale, sau a altor obiecte care devin centrul
vieţii tale?
- Nu cumva expui exagerat calităţile familiei tale (ale copiilor,
soţului, fraţilor) şi îţi place să te lauzi cu însuşirile lor trupeşti
sau sufleteşti, cu virtutile şi reuşitele lor?
- Nu cumva îţi exprimi părerea sau judecata fără să-ţi fi fost cerută?
- Nu cumva insişti pe părerea ta, fie că este dreaptă, fie că nu, fără
să respecţi sau să discuţi şi părerile altora, cu scopul de a fi
primită de ceilalţi, sau cu impertinenţă, sau cu siguranţă de sine?
- Nu cumva nu ai discernământ şi răbdare să asculţi întreaga părere sau gândul interlocutorului tău şi îl întrerupi cu neruşinare?
- Ai ocărât sau râs de alţii că se abţin de la cele lumeşti, că sunt
credincioşi, că merg la Biserică sau se spovedesc des şi se împărtăşesc
cu Sf. Taine?
- Fumezi, mănânci sau bei prea mult, vorbești mereu, orice și oriunde,
dormi prea mult, stai prea mult la calculator, televizor, etc,
închinându-ți viața lor și nu lui Dumnezeu? Fumatul este păcat prin
faptul că devine viciu, că-ți faci rău, că înfingi astfel un piron în
sufletul tău de care diavoul se ține să nu cadă indiferent că-l alungi
prin Spovedanie, rugăciune sau post. Chiar dacă știi, când te lași, că
vei avea tentații cu anturajul, cu tulburarea trupului lipsit astfel de
patima lui dragă, și altele, trebuie să fii hotărât să te lupți, să
revii la spovedit săptămânal, dacă divolul nu te lasă și vrea să se
prindă de tine cu ghearele lui, să participi la Sf. Maslu săptămânal, la
biserică, ori dacă-ți permiți, cheamă măcar doi preoți și fă 7 Sf.
Maslu în casă, apoi iar săptămânal la Sf. Maslu de obște de la biserică,
iar săptămânal la Biserică, și vei simți ajutor mare de la Dumnezeu. Nu
te uita că la greci se fumează, că nu este mare duhovnic grec să nu
condamne fumatul. Nu te uita că este greu să te lași, toate păcatelel au
obiceiul de a încerca să facă dureroasă renunțarea la ele, să profite
de locul vindecat, dar vulnerabil și slab, de aceea trebuie Sf. Maslu.
Nu te uita că sunt păcate care devastează mai tare viața omului, un
piron mic, în stâncă, tine ditamai alpinistul, chiar mai mulți, așa și
păcatul acesta. Curaj!! Mântuitorul, Cel care a biruit lumea, te va
ajuta să te biruiești pe tine.
Porunca a treia: Să nu iei Numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.
- Ai înjurat vreodată de Dumnezeu Tatăl sau de Mântuitorul Iisus Hristos?
- Ai înjurat de Îngeri, Arhangheli? Ai înjurat de Sfânta Fecioară?
- Ai înjurat de Sfinţi, Biserică, Paşte, Candelă, Icoane, Cruce şi altele?
- Ai adus numele Domnului drept martor la o mărturie mincinoasă?
- Ai luat altfel de mărturii: ochii tăi, viaţa ta, mântuirea sufletului tău? Căci Mântuitorul a zis: Vorba ta să fie da şi nu; căci ce e mai mult vine de la diavol.
- Ai drăcuit? Ai trimis pe alţii la dracu sau pe tine?
- Ai obiceiul să blestemi pe cei ce-ţi fac rău? Mântuitorul ne-a
învăţat să ne rugăm pentru ei. Când blestemi, chiar și în forme mai
”politicoase” gen ”să-ți răsplătească Dumnezeu”, chemi judecata Domnului
asupra cuiva, dar și tu vei fi imediat judecat pentru ale tale. Mai
bine rabdă răul, gândind că și tu ești păcătos și poate ai supărat pe
alții. Să nu blestemăm copiii, părinții, rudele, chiar necunoscuți; dacă
suferim un pocinog, o pagubă și nu știm autorul, nu trebuie să zicem să
pățească nu știu ce sau alt fel de blestem, că tot nu este bine.
- Ai deochiat? Deochi, sau ochi rău, cazuri destul de rare, se
numește când din răutate, invidie, supărare, spui de cineva de ce este
așa de frumos, de tânăr, de sănătos, drăgălaș, și acela, dacă este
copil, sau slab duhovnicește, suferă. La fel, chiar dacă cineva îți face
un compliment ție sau copilului tău, dacă de fapt este rău, invidios,
îl deoache. Dacă însă spui de exemplu de copilul altuia ce slab este, ce
bolnăvicios, ce obrăznicătură, poți prin aceasta să-ți deochi propriul
copil și suferă al tău, din vina ta. Sunt rugăciuni speciale pentru
aceasta și preotul să le citească, dar trebuie și noi să luăm aminte, să
ne întărim pe noi ca să nu mai fim atinși de răutatea din jur.
- În Biserică și mai grav, în Sf. Altar, te-ai purtat cu necuviință,
nebăgând de seamă ce gesturi faci, cum vorbești, pe unde intri și pe
unde ieși, alergând, plimbându-te fără rost prin biserică, râzând,
vorbind prea mult, bârfind, și altele asemenea?
- Jurământ fals ai depus?
- Dar jurământ adevărat? Abuzezi de jurăminte pentru lucruri lumeşti? Ai pus pe altul să jure ca să îl crezi?
- Ți-ai pus în gând, ai promis, au jurat să faci ceva bun și n-ai împlinit? Mai
bine zi ”dacă va da Dumnezeu”, ”dacă voi putea”, am să dau cât am să
pot”, ca să nu ai păcat. Dacă ai promis ceva lui Dumnezeu, pentru
Biserică, mai bine împlinește, decât să te duci să ceri dezlegare de
jurământ.
- Nu întrebuinţezi ca jurământ formula "zău", care este prescurtarea lui "pe Dumnezeul meu"?
- Nu faci glume răutăcioase sau măscări la adresa Ortodoxiei sau
clerului? Ţi-a plăcut să le urmăreşti că le fac alţii, pe viu sau în
mass-media?
- Ţi-ai făcut semnul Sf. Cruci strâmb, sau neglijent?
- Ai scuipat, vărsat, după Împărtășanie? Ai sărutat icoanele după, sau copiii, sau pe altcineva, în acea zi? Lasă să trecă după-amiaza, mănâncă ceva, odihnește-te, și după aceea reia-ți activitățile obișnuite.
- Ai crezut că dacă te spovedești și împărtășești la spital, sau înainte de naștere, o să mori?
- Ai cerut în rugăciuni noroc, sau lucruri nefolositoare, sau răul cuiva? Ai scris astfel de lucruri în pomelnic? Dacă
preotul din neatenție citește pomelnicul așa cum l-ai scris tu, ai mare
păcat, și chiar dacă formulează el altfel lucrurile, tot ai săvârșit un
păcat, chiar dacă mai mic, și riști să nu ți se împlinească nimic.
- Am necinstit numele lui Dumnezeu în felurite chipuri.
Porunca a patra: Adu-ţi aminte de Ziua Domnului, şase zile să lucrezi, iar a şaptea să o serbezi.
Ziua Domnului este Duminica. Aceeaşi valoare o au şi toate sărbătorile instituite de Sfânta Biserică, de peste an.
- Ţinut-ai toate Duminicile şi sărbătorile, cele însemnate cu Cruce roşie?
- Ai fost la nunți, cumetrii, petreceri, discotecă în post, zile de praznic împărătesc? Ai dansat la astfel de petreceri? Chiar
și dansurile populare – d-apoi cele moderne – încălzesc sângele,
dezleagă limba, dau loc ispitei, și nu strică să renunțăm cât de repede
la stfel de manifestări.
- Fost-ai în toate aceste zile la Biserică? N-ai considerat că anumite
sărbători sunt mai mici, sau ajunge că ai fost într-una din trei zile,
la Paşti şi Crăciun? Să ştii că după ce lipseşti de la slujbă trei sărbători consecutiv, te părăseşte harul Sf. Duh (canoanele apostolice).
- Cei din casa ta, le-au ţinut, au fost la Sf. Biserică, nu i-ai oprit pentru vreun lucru?
- Ai pus pe cei din firma ta să lucreze în Duminici şi sărbătorile mari de peste an?
Cel ce, neobligat de patron/director, munceşte în sărbătoare, nimic nu foloseşte de bani şi pe Dumnezeu supără.
Să ştii că, precum spune Sfântul Cosma Etolianul: „Câştigul care
se face duminica este afurisit şi blestemat şi [cu el] băgaţi foc şi
blestem în casa voastră, şi nu binecuvântare”
- Dacă din diferite motive firma ta lucrează în duminici ori
sărbători, ai grijă ca profitul din aceste zile să fie strict
direcționat spre săraci? Dacă vinzi produse necreștine (țigări, băuturi
sintetice, prezervative, etc., pentru ca să nu pierzi pe nenorocit de
client și să cumpere pe lângă ele și pâinea sau uleiul tău), profitul
merge măcar la săraci, până te înduri să nu mai vinzi sau să faci altfel
de afaceri?
Să știi că profitul din astfel de afaceri, nu e bine să fie
dat la biserică, Dumnezeu nu-l primește, doar la un părinte rus am găsit
că poate fi dat la biserică pentru a se arde (adică se plătește gazul
sau lemnul ce se folosesc la biserică, cantina socială, etc.), dar ca să
ne facem prieteni în cer cu bogăția nedreaptă, să-l dăm de pomană, după
pilda desfrânatei din pateric, și să vorbim cu duhovnicul ca
încet-încet, să ne orientăm spre alte orizonturi și alte afaceri.
Cuvântul de ordine este să nu ne sfiim a vorbi cu duhovnicul despre
astfel de detalii, ca să nu ne luăm după capul nostru încețoșat de
socoteli lumești și păcate.
- Altora nu le-ai dat de lucru în aceste zile? Nu mergi prea târziu la Biserică?
- Ziua Domnului o serbezi cum trebuie? Sau e pentru tine o zi
obişnuită sau o zi de chefuri şi petreceri? Dimineaţa mergi la Biserică?
După masă citeşti cărţi folositoare, ziditoare de suflet?
- Te îngrijeşti de suflet mai mult în această zi decât în altele?
- Nu ai făcut sau ai participat la clăci? (mai nou, se numesc reuniuni, banchete, și nu mai au scop practic)
- Nu te porţi cu necuviinţă în Biserică? Ca femeie, porţi căciulă,
pălărie, batic, eşarfă, ceva, mai ales dacă ai părul vopsit sau coafat
mai modern sau mai neobişnuit?
- Ca bărbat, stai cu capul acoperit în biserică, sau nu scoți un pic
căciula din cap când treci pe lângă o biserică și îți faci cruce? (să
știi că dacă preoții, călugării, nu-și scot căciula lor specifică din
cap, numită culion sau camilafcă, este că la ei are același rol ca
baticul sau eșarfa la femei, este semnul supunerii, iar în biserică, și
ei le scot din cap când sărută icoanele)
- Nu ai hulit Biserica şi pe slujitorii Sf. Altar? Este mare păcat, pentru că nu cunoști tot adevărul și ești slujitor, nu judecător al Bisericii.
- Pe preoţi îi cinsteşti ca pe slujitorii lui Dumnezeu? Nu-i batjocoreşti? Nu-i bârfeşti spunându-le păcatele?
- Te rogi pentru ei? Îi asculţi?
- Te-ai dus la pescuit în zi de sărbătoare, zicând că doar atunci ai
liber? Te-ai dus acolo doar de plăcere, fără să foloseşti liniştea ca să
te rogi vreun acatist sau măcar să zici neîncetat Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul sau păcătoasa?
- Te-ai atins de cele sfinte, ca femeie, în perioada de necurăţie
lunară, în timpul celor 40 de zile după naştere, sau ca bărbat, în ziua
de după vreo scurgere nocturnă? (se aplică doar la cei care au păţit
aceasta la beţie, prea multă mâncare sau din cauza propriei imaginaţii
sau pofte neîmplinite din diverse motive; păţind aceasta, bărbatul
trebuie să se scoale, să se spele, să se roage, chiar dacă nu a fost din
motive ce ţin de el, şi apoi abia să intre în biserică, sau să se
atingă de cele sfinte; dacă a păţit aceasta fără voie, fără vină,
înainte de împărtăşanie, să-şi facă canonul şi să se împărtăşească,
deoarece diavolul vrea să-l depărteze de Sf. Taine)
- În biserică, nu cumva te-ai închinat în grabă, ți-ai făcut semnul
Sf. Cruci strâmb și incomplet, ai stat cu spatele la preot când el
tămâia icoana la care te închinai, ai stat în partea bărbaților ca
femeie, sau ca bărbat în partea femeilor, deși era loc în partea ta?
N-ai smintit pe altul și deși era aglomerat, tu ai ținut oamenii după
tine să-ți faci tu multe închinăciuni, sau metanii la icoană sau Sf.
Moaște? Nu te-ai așezat să te rogi la icoană și n-ai lăsat loc lângă
tine ca ceilalți credincioși să se poată închina?
- Ca femeie, ți-ai pus ceva pe cap în biserică, semn al faptului că-ți recunoști rolul lăsat de Dumnezeu în lume? Dacă
nu ai vreo coafura fistichie, sau părul vopsit, sau părul foarte lung,
poți să-ți pui o bentiță, sau diademă mai lată, simbolic, altfel pune-ți
ceva mai consistent, să acoperi. Nici pe stradă sau acasă nu e scutită
femeia a purta bentiță, diademă, că iată ne rușinează sectarii, iar la
noi cei din Oastea Domnului mai respectă, ori regula nu a anulat-o
nimeni. O eșarfă împăturită, o diademă așa mai lată, nu se sesizează
nimeni nici în public, nici în cercuri mai simandicoase, doar noi știm
de ce-o purtăm și să facem măcar atât, că bunicile noastre purtatu
bonetă și batic și acasă, și în public, și știau de ce. Acest simbol
este o mărturisire de credință, ca și cruciulița sau iconița de la gât.
- N-ai venit la biserică murdar, mirosind, sau prea parfumat și ferchezuit? La nuntă, botez, n-ai purtat ținută indecentă? Mă
refer în primul rând la biserică, mireasă, nașă ori nuntaș, dar și la
petrecere, câtă sminteală și poftă ai produs, atâta păcat ai.
- Porți pantaloni, haine mulate, decoltate, te machiezi? Copiii tăi se
îmbracă decent? Confunzi colanții cu pantalonii și îți arăți formele pe
unde mergi? Regula funcționează și la biserică, și pe stradă, și
acasă, loc în care nu trebuie să încărcăm atmosfera cu nerușinare și
promiscuitate. Chiar dacă la origini, portul femeiii și al bărbatului nu
se diferenția decât prin lungime și croială, iar pe mapamond încă sunt
popoare unde diferențele nu sunt mari între portul bărbatului și al
femeii, rămâne regula că genurile nu trebuie să se amestece, mai ales cu
concepțiile moderne acreștine despre ce înseamnă să fii femeie sau
bărbat astăzi. Hainele de gata sunt mereu strâmte și pline de păcat,
bluzele și puloverele, și hainele nu mai acoperă, ci descoperă sau lasă
să se ghicească, de aceea trebuie să avem grijă să nu smintim, să ne
ostenim să purtăm haine mai puțin mulate, dacă e frig, sunt ciorapi, ori
indispensabili buni de purtat pe dedesubt, după exemplul înaintașilor.
- Ai venit în trening, pantaloni scurți, fustă scurtă, la biserică? Nu că în afară n-ar fi păcat să ne dezgolim membrele.
- Ai făcut, fără să fie post sau fără canon de la duhovnic, metanii sâmbăta și duminica? Ori în Săptămâna luminată?
- Ai făcut vreodată închinăciuni sau metanii? Știi cum să le faci corect?
- Dacă ai stat acasă în timpul slujbei, împins de o necesitate, ai citit rugăciuni sau ai stat tolănit?
- Te-ai unit cu bărbatul / femeia ta în zile de post, în sărbători și
în ajunul lor? Dar când femeia era în perioada lunară de curățire?
- Ca femeie, ai intrat în biserică la slujbă în perioada lunară ce curățire și ai sărutat icoanele, sau ai luat anafură? Cu
mare pogorământ, și numai dacă de mult timp n-ai mai fost la biserică,
poți să intri, dar să stai cât de în spate, să nu săruți icoane, să nu
iei anafură, să nu te lași atinsă de Sf. Potir. Mai bine să stai acasă
și să te rogi, atât pentru necurăție, dar și că toată lumea, văzându-te,
va ști de ce stai acolo.
- Te-ai așezat și sculat de la masă fără rugăciune, fără Sf. Cruce, ai
plecat de acasă fără măcar un ”Doamne ajută” și o Sf. Cruce?
- Ai zis că ții credința în suflet și ai relația ta cu Dumnezeu, n-ai
nevoie de Biserică, sau ai amânat mereu să te integrezi în viața
Bisericii?
Porunca a cincea: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi.
- Nu ţi-ai bătut părinţii sau socrii?
- Nu i-ai înjurat sau persecutat? I-ai judecat cumva?
- Ai ascultat sfaturile lor?
- I-ai batjocorit, poreclit, direct sau față de alții, le-ai dorit răul, sau moartea?
- Nu i-ai înşelat cu ceva? Nu le-ai speculat buna credinţă?
- Când au fost în necazuri i-ai ajutat?
- Slujbe după moarte le-ai făcut?
- Fraţii, surorile, le-ai ajutat?
- Ai purtat grijă de soţie, de copii? Căci Sf. Pavel zice: Dacă
nu poartă cineva grijă de ai lui şi mai ales de cei din casa sa, s-a
lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios. (1 Timotei 5, 8)
- Nu ţi-ai bătut soţia? Nu te-ai purtat rău cu ea? N-ai înjurat-o?
- Soţul ţi l-ai cinstit? Soţia sau soţul ţi-ai iubit ca pe tine însuţi?
- Nu ţi-ai înşelat soţul sau soţia?
- Nu cumva o superi, o întristezi, o umileşti sau o subestimezi înaintea altora, considerând-o inferioară ţie?
- Nu cumva te porţi cu ea autoritar, urât, o înjuri, o loveşti, o
desconsideri înaintea copiilor tăi, provocând astfel numeroase probleme
şi traume sufleteşti?
- Nu cumva o maltratezi în patul matrimonial?
- Nu i-ai făcut viaţa mai grea? Nu eşti cicălitor?
- Nu cumva nu-ţi asculţi bărbatul şi desconsideri părerea lui, făcând doar ce vrei tu?
- Nu cumva nu rabzi când este nervos, ci îl contrazici, fără să
aştepţi să-i treacă mânia şi să-i spui apoi ce vrei, ca o femeie
înţeleaptă?
- Nu cumva cu trecerea timpului nu-i mai arăţi celuilalt, chiar dacă
altfel – potrivit vârstei – afecţiunea şi interesul pe care-1
mărturiseai înainte?
- Nu cumva ignoraţi faptul că prin cununie aţi devenit „una", după
porunca lui Dumnezeu, că dragostea voastră trebuie să fie atât de mare
şi în aşa fel, încât nici o altă dragoste (faţă de părinţi, de copii, de
rude) să nu o strice?
- Nu cumva vă expuneţi problemele, supărările sau divergenţele
înaintea copiilor voştri (oricât de mici ar fi), provocându-le traume
psihice?
- Nu cumva nu-1 iubiţi şi nu-1 acceptaţi pe tovarăşul vostru de viaţă
aşa cum este, cu scăderile lui, cu limitele lui, ci vreţi să-1 potriviţi
propriilor voastre dorinţe şi nevoi şi să-1 faceţi unealta voastră
supusă? Nu este valabil cand vorbim de patimile celuilalt, pe care
trebuie să ne străduim a le îndepărta cu sfatul, cu tactul, dar mai ales
cu rugăciune, ajutat(ă) de duhovnic.
- Nu cumva simţiţi uneori regret (şi persistaţi în el) pentru că v-aţi
legat prin cununie sau că aţi ales persoana respectivă şi nu alta?
- Te-ai despărțit de soț / soție după capul tău, fără sfatul
duhovnicului? Ai lăsat să se strice căsnicia făr să apelezi la Biserică?
- Nu cumva nu vă răbdaţi reciproc sau nu vă iertaţi greşelile unul altuia?
- De cele sufleteşti ale celor din casa ta te-ai îngrijit suficient?
- Cum te-ai purtat cu părinţii sufleteşti? Naşi, profesori, preoţi? I-ai respectat şi i-ai ajutat?
- Nu ai fost obraznic sau încăpăţânat cu părinţii? Mândru sau batjocoritor?
- Nu i-ai supărat? Mâniat? Judecat? Nu i-ai vorbit de rău, batjocorit?
- Nu ai râs de neputinţele lor?
- Ai luat seama să-şi facă datoriile religioase?
- Nu te-ai ruşinat de ei?
- Dacă a fost soțul, copilul, părintele, bolnav, paralizat, etc., ai chemat preotul să-l spovedească, să-l împărtășească?
- Nu ţi-ai cheltuit banii pe lucruri nefolositoare (tutun sau alte
plăceri) şi în felul acesta ai lipsit familia de cele trebuitoare?
De eşti părinte
- Ai îndreptat pe copii tăi pe drumul Bisericii, cu fapta şi cu cuvântul?
- I-ai adus la împărtăşit cât de des când erau mici, apoi după 7 ani
i-ai trimis măcar o dată pe lună sau la 40 de zile să se spovedească?
- O cărticică de rugăciuni le-ai luat? dar una cu conţinut creştin? Dar cruce la gât? Dar o icoană?
- Nu le-ai dat exemplul tău de certuri, beţii, vorbe porcoase, minciună, furt, necinste, clevetire, lene?
- Nu cumva le neglijezi educația din cauza păcatelor tale, sau le
atragi atenția doar când te deranjează pe tine cu ceva, sau doar ca să
te lase pe tine copiii în pace, sau doar ca să nu te facă de rușine în
public? Îi pui la calculator, la TV sau le iei jucării ca să nu-ți
solicite ție timp și preocupare?
- I-ai luat cu tine la biserică atunci când sunt mici, ca mărindu-se
să nu se împotrivească a vizita biserica? Așa cum foarte comod îi lași
pe mâna Statului și a școlii să-i pregătească pentru viață, cauți măcar
să-i dai pe mâna Bisericii și a preotului să-i învețe, să-i educe și să
le trezească dragostea de viața veșnică? Chiar dacă te vei face
puțin de rușine că acasă nu postesc, sau nu se vorbește de Dumnezeu, dar
măcar le faci un bine și nu te duci în Iad cu tot cu ei. În plus, toate
păcatele care le fac copiii din lipsă de educație, adaugă osândă
părinților.
- Nu cumva trăieşti în concubinaj şi copiii văd acest lucru?
- Pentru faptele rele: certuri, minciună, bătaie, furt, i-ai pedepsit? Nu cumva din milă i-ai cruţat?
- Pentru copiii tăi, soţie, soţ, fraţi, surori, părinţi, fini,
cumetri, naşi, duhovnic, ai făcut rugăciuni? I-ai trecut mereu în
pomelnic?
- Nu ai fost prea aspru, sau prea blând cu copiii tăi? I-ai pedepsit pentru greșeală, sau pentru nervii tăi?
Să cauți, chiar dacă va trebui să suferi, să te doară
sufletul, să-ți înghiți mânia, să educi pe copii să facă lucruri din
conștiință, nu de frică, pentru că va rămâne cu acelea pentru care a
primit explicație și le-a săvârșit din conștiință, mare parte din tot ce
s-a implementat cu strigăte și bătaie, se va pierde în timp. Asta nu
înseamnă că nu trebuie să pui piciorul în prag și să nu te folosești de
durerea fizică pentru a le intra ceva în cap, dar mai rar decât ai vrea
tu și în situații care necesită să vadă copilul că a greșit grav.
- Slugi rele care să înveţe copiii lucruri stricăcioase de suflet
nu ai ţinut? Te-ai interesat ce învaţă la şcoală? Le-ai spus că anumite
lucruri din cărţi sau de la profesor nu-s creştineşti?
- Nu cumva nu-i înveţi pe copiii tăi să dobândească virtutea iertării
(să ceară şi să dea uşor iertare pentru toate), care însoţită cu
virtutea milosteniei constituie cea mai de preţ comoară pentru această
viaţă şi pentru mântuirea lor cerească? Pe omul iertător şi milostiv
Dumnezeu niciodată nu-1 părăseşte!
- Nu cumva nu te îngrijeşti de calitatea priveliştilor şi
distracţiilor lor şi nu-i ajuţi să valorifice creativ şi fără vătămare
timpul lor liber?
- Nu cumva nu le stârneşti interesul asupra temelor sociale, asupra
problemelor de viaţă pe care le presupune întemeierea unei familii?
Să ştii că trebuie să-i educi pe copiii tăi astfel, încât să
aibă însuşirile necesare întemeierii unei familii bune, pe baze
trainice pentru a trăi fericiţi.
- Nu cumva nu-i înveţi din timp pe copiii tăi importanţa
înfrânării de dinainte de căsătorie, greşeala şi păcatul legăturilor
dinaintea căsătoriei şi sfinţenia legăturii cununiei (monogame)? Nu
cumva lași pe băiatul/fata ta să păcătuiască sau să locuiască în păcat
la tine în casă? (să nu zici că este mai bine să-l văd eu, că de fapt te
faci complicele lor)
Să ştii că omiţând această datorie a ta, îți laşi copiii pradă unui mediu desfrânat, meniţi distrugerii.
- Le explici și pregătești din timp copiii pentru căsătorie,
spunându-le că dragostea nu este doar placere și petrecere, ci și mai
ales jertfă? Copiii știu că până la bucurie și fericire, trebuie muncă
și sacrificiu? Îi pregătești să le fie dragă munca, cinstea, curățenia,
să știe să o facă sau să o întrețină? Când vine primul copil, toți
își dau seama, din ceea ce solicită acel prunc, că dragostea înseamnă să
te jertfești, să te dedici, să suferi, dar dacă nu au fost pregătiți
pentru aceasta, soții au un șoc care le poate perturba familia sau mai
rău, să-i despartă.
- Nu cumva copiii tăi sunt mari (25, 30 de ani) și tu încă îi îndeși
cu bani, mâncare, le plătești facturi și rate, iar ei trăiesc în păcat,
nu-și fac un rost, risipesc și n-au o rânduială? Mai bine îi înțarci
cât mai trăiești, și poți să le supraveghezi desprinderea de tine,
eventual să-i mai sprijini dacă se clatină, nu după moarte, când ei te
vor huli și tu vei avea păcat. Nu este greșit să ajuți copiii cu
creșterea nepoților, dar ai grijă: pe de o parte, să nu fii prea
blând(ă), dar nici zbir cum n-ai fost cu proprii copii, iar pe de alta,
nu încuraja copiii să își vadă de carieră, fără să se preocupe de
familie, ci fă să vadă și să simtă că și carieră/funcție, și familie,
este greu. Poți să-i ajuți cu alimente și bani, până se mai pun pe
picioare, dacă vezi o evoluție clară și un spirit de muncă, dar dacă
stagnează, se lasă pe tânjală, vezi să nu le finanțezi păcatele. Dacă
îți trăiesc copiii în păcat, sub nici o formă să nu le ușurezi traiul,
că te faci părtaș cu ei și la desfrânare, și la împreună-viețuire fără
Dumnezeu, și vei da socoteală la judecată.
- Nu cumva ai refuzat să mai ajuți pe copii că ești bătrân și n-ai apucat să-ți trăiești viața ori să vezi lumea?
- Nu cumva te ascunzi sub pretextul îndatoririlor duhovnicești și bisericești ca să nu-ți faci treaba în familie?
- Nu cumva ascunzi sub masca religiozității, evalviei, unele probleme
grave de personalitate? Adică te duci la biserică, te rogi, vorbești cu
duhovnicul, dar nu-ți pui problema și nu aduci în discuție, că nimeni nu
se înțelege cu tine, că mereu vezi o problemă, o situație, pe dos decât
ceilalți, că nu suporți să-ți zică cineva ceva, că vezi peste tot
conspirații, vrăji, de parcă tu ai fi principal preocuapre a diavolului,
și dacă ești bun creștin, sau așa crezi tu, ești scutit să te înțelegi
cu familia și ei sunt de vină că nu te apreciază și nu te ascultă.
Astfel de probleme trebuie să fie un barometru că n-ar strica să ne
arate Dumnezeu, prin mâna duhovnicului, cum stau lucrurile de fapt.
- Nu cumva în mod implicit transmiţi copiilor tăi dorinţele tale şi scopurile tale nerealizate, pe plan material, personal, etc.? Dumnezeu poate vrea altceva de la ei, au altă chemare.
- Nu cumva consideri pe copii obstacole în realizarea carierei tale,
sau în calea distracţiei şi comodităţii tale, pentru că educaţia şi
creşterea lor necesită efort şi jertfire de sine?
- Nu cumva zici că-ţi ajunge un copil, având pe deplin o mentalitate lumească asupra acestei teme?
Să ştii că un copil singur nu creşte firesc, ci din
lucrurile din jur dobândeşte cuget egoist şi devine răzgâiat şi
pretenţios. Refuzul naşterii de copii şi folosirea multor şi diferitelor
feluri de contracepţie arată lipsa nădejdii în purtarea de grijă a lui
Dumnezeu şi este un mare păcat. Copilul nu este al tău, partea cea mai
importantă o face Dumnezeu, de aceea se spune că vine fiecare copil cu
binecuvântarea lui.
- Nu cumva faci deosebire între copiii tăi şi contribui la naşterea invidiei între ei?
Aceasta nu înseamnă că trebui să-I baţi sau să-i răsplăteşti
mereu în mod egal, ci după vina sau meritul fiecăruia. Nu-i lăsa să se
aştepte să primească mereu la fel cu fraţii/surorile, ci după merite şi
nevoi. Ex.: dacă unul are o petrecere, nu înseamnă că trebuie cumpărate
haine noi la toţi, sau dacă unul studiază la Timişoara şi unul la Iaşi,
cel de la Iaşi nu trebuie neapărat să primească aceeaşi sumă. Aceste
diferenţieri trebuie explicate deschis, blând dar ferm, copiilor.
- Nu cumva arăţi o dragoste exagerată faţă de copiii tăi şi-i
cocoloşeşti, încât neglijezi dragostea datorată soţului (soţiei) tău?
- Nu cumva te împotriveşti hotărârii copilului tău de a se afierosi
lui Dumnezeu (de a deveni preot, monah) şi foloseşti diferite mijloace
pentru a-1 împiedica?
- Nu cumva ai hotărât şi îl forţezi pe copilul tău să devină preot sau
monah, fără ca el să simtă vreo chemare spre acestea, el dorind să aibă
familie şi o altă preocupare?
- Nu cumva îţi presezi copiii cu diferite mijloace (autoritarism,
şantaj sentimental) să facă mereu ceea ce vrei tu, chiar şi când este
greşit?
- Nu cumva îi consideri pe copiii tăi ca pe proprietatea ta şi nu ca
pe daruri ale lui Dumnezeu, fiind mai întâi copii ai lui Dumnezeu şi mai
apoi copii ai tăi?
- Nu cumva comportamentul tău este nepotrivit pentru copiii tăi? Nu
cumva îi înjuri sau îi pedepseşti fără un motiv serios, ca să-ţi verşi
nervii, neurmărind educaţia lor?
- Nu cumva îi consideri pe copii chin şi povară greu de dus?
- Nu cumva dragostea faţă de copiii tăi este în funcţie de cât răspund
ei aşteptărilor tale? Nu cumva nu eşti în stare să te adaptezi şi să
accepţi nici o scădere a lor, indiferent de domeniu (de la micile
zburdălnicii până la handicapurile fizice sau mentale)?
De eşti tutore, sau naş?
- Te-ai aruncat orbeşte să cununi şi botezi, fără să te gândeşti
la răspunderile ce decurg de aici toată viaţa ta şi/sau a finilor?
- Ţi-ai îndeplinit toate îndatoririle materiale şi moral-duhovniceşti faţă de copil?
- Ai sfătuit de bine, creştineşte, pe finii de cununie sau Botez?
- Ai căutat să te arăţi şi îndrumător duhovnicesc, nu numai prieten de familie?
- Ştii că eşti pentru finii tăi, în faţa lui Dumnezeu, ca garantul la
bancă? (dacă părinţii nu-şi cresc creştineşte copiii, plăteşti preţul,
ca cel ce ai rostit Crezul şi te-ai lepădat de Satana şi te-ai unit cu
Hristos. Dacă nu ajuţi mirii să fie mereu mai uniţi şi să fie un cuplu
creştin, de teamă să nu strici relaţia de prietenie, dacă nu lupţi să
rămână cununaţi, vei da seamă).
- Ca fin, treci mereu pe naș în pomelnic? Dar ca naș, pe fin? Ca părinte, pe nașul copilului tău?
De eşti stăpân
- Cum te-ai purtat cu servitorii sau ucenicii tăi?
- Le-ai plătit leafa cinstit, nu le-ai reţinut pentru cine ştie ce motive?
- Ai alergat numai după comenzi, contracte, fără să te preocupi de
calitatea lucrărilor? Ai câțiva oameni pricepuți, dar și credincioși,
sau măcar corecți, pe care să-i stimulezi și pe care să te bazezi că
eficientizează firma?
- I-ai îndemnat să-şi facă datoriile religioase?
- Nu i-ai îndemnat să facă vreun păcat?
- Ai purtat de grijă ce idei bagă bona în capul copilului tău?
De eşti slugă
- Ai ascultat stăpânii, patronii etc.?
- Ţi-ai îndeplinit cu hărnicie toate datoriile?
- Nu le-ai lucrat de mântuială?
- Nu le-ai furat ceva?
- Nu le-ai povestit casa?
Față de duhovnic
- Ai duhovnic, sau te duci când la unul, când la altul?
- Ai zdrobire de inimă, sau te spovedești formal, mecanic, ca la inventar?
- Ți-ai pus cu adevărat în cuget și-n inimă să te schimbi? Ai luptat
cu păcatul? Dacă ai căzut, te-ai dus repede să-ți ceri iertare, sau ai
așteptat un post să vină la rând? Să nu te descurajezi, să nu-ți fie
frică, să nu te sperii nici de lungimea îndreptarului, Dumnezeu îți va
ajuta și cât de repede, ai să vezi că numărul păcatelor se micșorează
zdravăn.
- Ai ascultat pe duhovnic? Canonul l-ai împlinit, sau l-ai bagatelizat, sau neglijat?
- Dacă ai simțit că nu-l poți face, ai spus, ai cerut altul, sau ți-ai luat singur pogorământ?
- Ai spus acasă, pe aiurea, ce ai discutat cu duhovnicul? Să știi
că nu numai duhovnicul trebuie să țină secretul. Rețetele sufletești nu
se potrivesc la toți oamenii la fel, plus că poți sminti, un om care
nu-l cunoaște pe părintele tău poate interpreta cu totul altfel ce-i
spui.
- Te-ai spovedit des, ori din an în Paști? De moderni ce suntem,
alergăm repede la medic în boală și luăm pastile, mereu facem duș și ne
spălăm hainele, dar sufletul îl lăsăm bolnav și murdar.
- Te-ai rugat la Dumnezeu să dea duhovnicului tău sfat de folos? Ai umblat din preot în preot cu aceeași întrebare, ispitind? Duhovnicul nu-ți dă sfat după mintea ta, după mofturile și păcatele tale, ci după Dumnezeu.
- Te-ai rugat și tu, dacă ai avut o problemă, sau doar ai dat pomelnic?
- Dacă ai dus pomană la biserică, ai stat și tu la slujbă?
- Te-ai spovedit parțial, ai ascuns păcate, ți le-ai justificat, ai
dat nume la spovedanie cumva? Ai dat prea multe detalii fără să ți se
ceară? Ai divagat, bătut câmpii, obosind pe duhovnic și supărând pe cei
care așteaptă la rând?
- Înainte și după spovedanie, ai citit rugăciunile rânduite? Ți-ai
cercetat conștiința? Ți-ai bătut pieptul ca smeritul vameș, încercând să
simți cât mai adâncă pătrere de rău?
- Te-ai spovedit după îndreptar măcar o dată pe an? Îndreptarul trebuie citit pe îndelete, îți scrii păcatele pe hârtie, apoi le rupi tu sau părintele, iar acasă o arzi.
- Dacă vezi că uiți păcatele, le-ai scris pe hârtie?
Ca duhovnic:
- Ca duhovnic, ai căutat să fii tu sănătos înainte să vindeci? Ai păcate grele? Sf.
Vasile cel Mare spune într-un canon că a binecuvânta pe cineva, ca
preot, este o împărtășire de sfințenie, ori ce împărtășești dacă tu nu
te-ai sfințit?
- Ai spovedit în grabă, nelăsând pe om să-și deschidă sufletul? Ai
spovedit în timpul unei slujbe, fără să fie urgență mare și să mai ai un
părinte să ducă slujba mai departe?
- Ai cercetat dacă există zdrobire de inimă, sau ai căutat să o sădești?
- Ai cercetat dacă omul vrea să-ți schimbe viața, să părăsească păcatul, înainte de a da dezlegare?
- Ai cercetat dacă omul are păcate grele opritoare de la Sf. Împărtășanie? Te-ai rușinat să pui anumite întrebări?
- Dai Sf. Împărtășanie prea ușor, după mintea ta? Nu o dai prea greu,
mimând asprime cuvioasă ori aplicând fără discernământ și după literă
canoanele? Ideal este să se împărtășească omul o dată pe lună sau la
40 de zile, dar acesta este standardul minim, nu maxim, nu trebuie
împiedicat omul să se împărtășească mai des, iar pe părinții de copii
mici, sub 7 ani, trebuie să-i încurajăm să vină cât mai des cu ei.
- Cauți să te cercetezi mereu pe tine, canoanele, pravilele și pe Sf.
Părinți ca să cunoști sufletul și omul mai bine, să găsești medicamente
duhovnicești la părinți duhovnici mai mari ca tine? Mai cu seamă în
ultima sută de ani, cărțile în care părinții renunță la roadele
ostenelilor lor ca să ne lumineze pe noi s-au înmulțit și trebuie
cercetate.
Porunca a şasea: Să nu ucizi
- Nu cumva ai ucis vreodată cu voie sau fără voie?
- Nu doreşti să ucizi, nu ai gânduri de răzbunare? Ai lăudat pe cineva care a omorât?
- Nu doreşti moartea cuiva, fie pentru a-i lua averea, femeia, bărbatul etc?
- Nu ai bătut pe cineva? Nu ai ameninţat?
- Nu urăşti pe cineva, eşti împăcat cu toţi cunoscuţii?
- Doreşti rău cuiva, moarte, pagubă? Ai ponegrit, calomniat, dorit
răul cuiva? Ai sfătuit pe cineva să bată, să calomnieze, să omoare?
- Ai ucis în ”legitimă” apărare? Ai ucis în război? Deși mai puțin, și acestea se canonisesc cu până la trei ani.
- Te bucuri de răul ce se întâmplă semenului?
- Cum te porţi cu cei din jur?
- De eşti bărbat ai admis lepădarea(avortarea) de copii?
- De eşti femeie, nu ai lepădat(avortat) prunc cu voie?
- Ai copii morți nebotezați din neglijența ta?
- Ai omorât prunc din neglijență, nebăgare de seamă, sau l-aiabandonat străzii, statului, Bisericii?
- Nu ai căutat să te sinucizi direct sau indirect?
- Ai făcut vânătoare? (de dragul plăcerii, fără să fii împins acolo de vreo necesitate personală sau de serviciu)
- Nu cumva te-ai blestemat singur sau pe altul ai blestemat?
- Nu cumva nu te-ai îngrijit şi ai transmis vreo boală contagioasă?
Dar copilul tău, din negrija ta, nu a îmbolnăvit alţi copii şi a pus pe
părinţii acelora la cheltuială?
- Nu cumva din cauza îmbuibării, a beţiei sau plăcerilor trupeşti ai provocat, ţie sau altuia, vreo boală?
- Nu cumva eşti robit patimii fumatului şi îţi alterezi atât sănătatea ta, cât şi pe a celor din jur?
- Nu cumva ai luat sau iei droguri (LSD, opiu, heroină, cocaină,
extasy) care distrug viaţa, ucigând astfel sufletul pentru care S-a
răstignit Hristos?
- Ai fost crud, ai bătut, ai omorât animale cu răutate?
Porunca a şaptea: Să nu preacurveşti.
Curvie face cel necăsătorit; preacurvie cel căsătorit.
- Ai făcut malahie (masturbare), singur sau cu altul, vărsând sămânţa jertfă diavolului şi robindu-te plăcerii?
- Nu cauţi prea des să te uneşti cu bărbatul/femeia ta pentru a-ţi
potoli pofta? Nu refuzi pe bărbatul/femeia ta, din diverse motive sau
din evlavie, fără să vă sfătuiţi înainte?
- Nu ai curvit sau de eşti căsătorit n-ai preacurvit?
- Te-ai căsătorit cu femeie / bărbat de altă credință? Ți-ai pus nași
de altă credință decât cea ortodoxă? Nașii de cununie erau cununați? Cei
de botez, nu cumva trăiau în păcat împreună?
- Nu trăieşti în concubinaj?
A trăi în concubinaj este mai grav decât a curvi ocazional
sau în mod obişnuit cu cineva, pentru că la curvie se adaugă faptul că
tu batjocoreşti astfel cel mai elementar fel de a vieţui oamenii, şi
anume în familii, dar nu de capul lor, ci cu binecuvântarea, cu harul şi
participarea lui Dumnezeu la viaţa de familie. Chiar dacă te vei
spovedi şi te vei despărţi sau uni în Biserică cu partenerul, vei vedea
în viaţa de familie o bună bucată de vreme ce ravagii poate să facă obişnuinţa de a nu include pe Dumnezeu în casa ta şi cum chiar fără să vrei sau să conştientizezi se întâmplă rele şi necazuri.
- Nu păcătuieşti împotriva firii: onanie (lepădare seminţei în afara sau pe corpul femeii) sau homosexualitate?
- Ai curvit cu animale?
- Nu cumva pofteşti să curveşti cu bărbatul sau femeia altuia?
- Nu cauţi prilej de curvie?
- La lucruri ruşinoase nu te gândeşti prea mult?
- Nu cauţi să-ţi aduci aminte de asemenea scene?
- Nu vorbeşti lucruri ruşinoase?
- Nu ai citit cărţi, reviste, vizionat filme care să-ţi producă plăceri sexuale?
- Nu cumva ai fost vreodată mijlocitor al unei legături nepermise, pentru a cădea alţii în desfrânare?
- Nu cumva ai scris scrisori anonime mincinoase, cu scopul de a strica căsnicia, logodna sau înţelegerea dintre doi oameni?
- Nu cumva eşti mândru şi egoist, lacom şi beţiv, patimi care conduc la desfrânare şi adulter?
- Nu cumva îţi face plăcere şi obişnuieşti să te uiţi la imagini
pornografice, erotice (filme, spectacole, reprezentaţii în localuri de
noapte, reviste, pagini de internet)? Nu te îndulcești cu gânduri
păcătoase, în loc să le respingi și alungi? Ai pus poster necuviincios
pe același perete cu icoana? Nici în aceeași casă nu trebuie să existe.
- Nu ai îndemnat pe altul să facă acest păcat?
- Nu ai făcut pe altul să păcătuiască prin îmbrăcăminte sau gătire?
- Te-ai unit cu soţul/soţia când era pe ciclu sau ştiai că este însărcinată? Dar în cele 40 de zile după naștere?
- Te-ai unit cu soţul/soţia în zile de post ori sărbătoare? Dar în seara dinaintea sărbătorii? Unirea
cu bărbatul/femeia se numește fie ”a chema prunci la viață” (Părintele
Arsenie Boca) sau ”a face copii” (părintele Tănase de la Valea
Plopului). Creștinii nu fac sex, nu fac dragoste, plăcerea este doar un
condiment, ceva secundar lăsat de Dumnezeu ca o binecuvântare și
încurajare pentru facerea de copii. Nu actul în sine este fundamental și
esențial pentru familie, ci copiii care vin și ne unesc nu doar câteva
minute, ci 20-30 de ani și mai mult, până se măresc, faptul că începutul
este ușor și plăcut ne anunță că vine și osteneala. Căsătoria nu
înseamnă legalizarea poftelor, ci canalizarea lor într-o direcție bună
și transformarea lor în dorință responsabilă de a avea și crește
împreună copii. Cu cât omul este mai robit poftei, cu atât mai greu va
fi adus la adevăr, dar dacă are credință și un duhovnic să-l
călăuzească, încet-încet, prin mijloace bisericești, va fi pregătit
pentru o concepție și o viață mai duhovnicească. Mai greu este când unul
dintre soți este mai pofticios, iar celălalt mai credincios, dar cu
tact și răbdare, cu rugăciune, cei doi se vor armoniza.
- Foloseşti metode contraceptive (în fapt avortive, pentru că marea
majoritate acţionează şi după concepţie şi avem avorturi la activ chiar
dacă nu am simţit fizic mai nimic), pilula, injecţie, sterilet, implant?
Ai cerut să ţi se lege trompele pentru a păcătui în voie? Ai făcut
vasectomie ?
- Foloseşti prezervativ, diafragma, etc., căutând plăcerea şi înlăturând/evitând procreerea? Discutaţi
deschis cu duhovnicul cum să puneţi ordine şi-n acest atât de sensibil
aspect al vieţii, nu vă luați pogorăminte singuri.
- Defilezi gol, sau aproape prin fața copiilor? Îi înveți despre rușine și goliciune?
Porunca a opta: Să nu furi.
Preotul nu poate ierta furtul neînapoiat; deci să restitui ceea ce ai
furat şi apoi spovedeşte-te. Cere sfat cum să repari lucrurile.
- N-ai furat bani sau alte obiecte de la stat, societate sau vreun
om? (chiar şi la parcare de rămâi dator, vei plăti ca un fur dincolo)
- N-ai păgubit pe alţii?
- Pe cel păgubit l-ai despăgubit?
- De averea altuia, încredinţată ţie, ai avut destulă grijă?
- Nu cumva ai împrumutat bani, unelte, alte bunuri şi nu le-ai înapoiat proprietarului?
- Nu cumva tragi cu urechea, ca să foloseşti cele auzite în scopuri rele (calomniere, înşelăciune, autojustificare ş.a.)?
- Ai deschis cumva scrisori străine?
- Nu cumva joci cărţi sau iei parte la jocuri de noroc (furt „legal"
al celor mulţi) şi îţi nedreptăţeşti astfel familia, furând-o şi furând
apoi şi pe aproapele tău?
- Ai primit sau cumpărat lucruri furate? Dacă bănuieşti numai că nu e lucru curat, depărtează-te.
- Lucrurile găsite le-ai dat înapoi?
- Ai luat lucruri de la biserică fără să ceri voie? Le-ai dat înapoi?
- N-ai schimbat hotarele pământului cu vecinul tău?
- N-ai îndemnat pe altul să facă acest lucru?
- N-ai luat dobândă prea mare? Biserica învaţă că orice camătă
este păcat, însă de două secole încoace, şi-au făcut loc în societate
banii de hârtie, care se devalorizează mereu, din cauza conducătorilor
incapabili, corupţi, dezbinaţi şi/sau nehotărâţi. Este frumos, aproape o
jertfă, mai ales când împrumuţi pe termen lung, să nu ceri dobândă;
Dumnezeu te va răsplăti. Dacă ai stricat un depozit, poţi să ceri cât ai
fi scos la termen, sau dacă voiai să economiseşti, să ceri în plus
indicele de inflaţie anunţat de BNR, care oricum fiind mai mic decât cel
real, nu vei avea păcat. Nu ai voie să ceri ca la bancă, este păcat. Oricum, pentru că ai șansa de a nu vedea banii înapoi, regula de aur este să nu împrumuți mai mult decât suma pe care ești gata să nu o mai vezi înapoi și să mergi înainte în viață, fără să ții mânie împotriva datornicului.
- Te-ai pus garant și a trebuit să plătești tu, punând în pericol familia? Dacă
nu ești gata să plătești, oricât te-ar asigura celălalt că nu va fi
cazul, nu te pune garant, chiar și Sf. Scriptură îndeamnă așa.
- N-ai falsificat vreo marfă, n-ai vândut-o ca marfă bună?
- La cântar sau socoteală n-ai înşelat?
- N-ai luat de la cel mai mic decât tine lucruri cu de-a sila? Eventual prin judecăți, avocați, martori mincinoși?
- N-ai furat moștenirea altuia?
- N-ai luat mită? N-ai luat atenții? Între un dar din
recunoștință, și atenția dată înainte, cu un scop, este mare diferență.
Dacă omul era oricum bun și săritor, atunci ce ai dat este ca o
recunoștință, dar dacă prin aceasta ai nedreptățit pe altul, i-ai luat
locul, ai ispitit pe cineva să nu-și facă slujba pentru care stă în
funcția sa, este păcat.
- N-ai furat Statul declarând mai mică avere, profit, evitând actele, etc.? Să
știi că Statul va da seamă pentru agresivitatea lui fiscală, și tu
pentru că prin aceasta cultivi răul în lume. Dacă nu ești în stare să
duci o afacere, cinstit, nu-ți vinde sufletul. Sunt lucruri pentru care
în mod obișnuit nu se fac acte, dar când ar fi trebuit să se facă, sau
tu să ceri chitanță, e vina ta. Vei pierde mai mult decât câștigi și
diavolul va avea putere să-ți facă rău.
- N-ai învăţat copiii să fure?
- Ai copiat la examene, lucrări, ai suflat altuia, săvârșind furt intelectual?
- În lucrări științifice, nu cumva ți-ai însușit fără să menționezi susrsa ideile și descoperirile altuia?
- N-ai gânduri de îmbogăţire pe căi necinstite?
- Hobbiul tău păgubeşte familia de bani sau ajutor?
Porunca a noua: Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui.
- N-ai jurat strâmb?
- N-ai minţit?
- N-ai adus mărturii mincinoase?
- Te-ai purtat corect cu semenul tău?
- Nu l-ai minţit?
- Nu cumva ai purtat minciuni?
- Nu cumva ai umblat cu poveşti de la unul la altul?
- Ai jurat ceva în faţa Domnului sau luând ca martor pe Dumnezeu, Sf.
Cruce, şi n-ai împlinit? Ai promis, chiar și în gând, că faci o pomană,
milostenie, faptă bună, donație, și n-ai împlinit?
- Nu cumva spui minciuni pentru a te justifica, pentru a nu te mustra pe tine şi a te pocăi?
- Nu cumva spovedania ta nu este directă şi sinceră, ci îi judeci pe
ceilalţi, aruncând vina păcatelor tale pe alţii (soacră, noră, soţ, şef,
coleg ş.a.)?
- Nu cumva minţi pentru a nu primi vreo responsabilitate sau vreo muncă pe care eşti dator să o faci?
- Nu cumva ai calomniat pe cineva, pentru a-1 păgubi, sau umili, sau defăima?
- Nu cumva flatezi pe alţii cu laude mincinoase, pentru a-ţi asigura stima lor sau pentru oarecare foloase?
- Nu cumva te arăţi cu două fețe, pentru a câştiga favoarea sau aprobarea unora? Nu vorbești cu două înțelesuri? Tu spui una, dar știi că prin formularea ta, celălalt va înțelege cu totul altceva.
- Nu cumva eşti suspicios şi dai crezare suspiciunilor tale faţă de ceilalţi?
- Nu cumva vorbeşti mult, căzând adesea în păcatul judecării celorlalţi?
- Nu cumva te dedai la a lua în glumă, a ironiza, a măscări (imita),
a-i lua în râs pe ceilalţi, plecând de la greşelile lor, de la
slăbiciunile lor trupeşti sau sufleteşti?
- Nu cumva obişnuieşti să retransmiti informaţii sau secrete ale
altora încredintate numai ţie, provocând astfel certuri şi vrăjmăşii
între confraţii tăi?
Porunca a zecea: Să nu pofteşti şi să nu doreşti nimic, din ceea ce vezi că are fratele tău.
- Dorit-ai femeia, fiica, bărbatul sau fiul aproapelui tău?
- Dorit-ai averea vecinului?
- Nu ai dorit starea socială a celui mai mare ca tine?
- N-ai urât din această cauză pe vecin?
- N-ai dorit casa, sau pământul, sau vita, sau lucrul fratelui tău?
- Când ţi-a venit un gând păcătos, nu cumva te-ai îndulcit cu el, în loc să-l alungi pe dată?
- Nu cumva felul tău de viaţă este provocator şi preţios şi constituie
pricină de sminteală fratelui tău care petrece în strâmtorări? Ştii să
surplusul tău este lipsa altuia şi vei da seamă?
- Nu cumva din iubire de slavă soliciţi primul loc (în colectiv, în întruniri, în familie) sau demnităţi care nu ţi se potrivesc?
- Nu cumva primeşti (sau dai) mită sau primeşti bani sau mici
“atenţii" la serviciu, sau iei “comisioane", depăşindu-ţi atribuţiile,
sau soliciti servicii în schimbul celor oferite de tine, dar care sunt
de datoria ta şi pentru care iei salariu? Ceea ce primeşti ca
recunoştinţă, nu e păcat, dar este păcat să nu refuzi de la unii
nevoiaşi, sau mai ales să iei înainte, sau să dai de înţeles că vrei,
sau să forţezi să ţi se dea. Comport-te la fel cu toţi, iar dacă nu
poţi, nu lua nici o floare, decât să te sminteşti. Fiecare, în funcţie
de domeniu, să se sfătuiască înainte, şi nu după, cu duhovnicul.
CELE ŞAPTE PĂCATE CAPITALE (din ele izvorăsc mereu altele)
Mândria
Este izvorul tuturor răutăţilor sufleteşti; ea este o lăcomie spirituală
pentru care şi dracii au căzut din darul lui Dumnezeu.
- Nu eşti mândru, fălos, închipuit?
- Nu crezi prea mult în frumuseţea sau averea ta, nu te-ai mândrit cu ele?
- Cum te porţi cu cei mari? Dar cu cei mici? Faci diferenţă?
- Îşi face plăcere să comanzi, să pui pe alţii la treabă, sau să umileşti?
- Nu dispreţuieşti pe nimeni? Nu ești obraznic sau încăpățânat?
- Stai de vorbă cu oricine?
- Nu eşti făţarnic, ipocrit (una spui, alta faci)?
- Nu te-ai lăudat prin fapte, vorbe, îmbrăcăminte?
- Nu ai vorbit ceva spre a fi lăudat?
- Nu ai clevetit pe aproapele ca să-i înjoseşti cinstea şi vrednicia şi spre a te ridica pe tine?
- Ai răbdat ocara celui ce te-a ocărât?
- Ai iertat pe cei ce s-au supărat pe tine?
- Nu te-ai mândrit cu ştiinţa, cu cunoştinţele tale?
- Dacă eşti funcţionar public, slujeşti semenilor astfel încât să se simtă creştinul din tine?
- Dacă eşti implicat în politică, pui pe Dumnezeu înaintea interesului
personal sau directivelor de partid? Ai cerut binecuvântarea
duhovnicului înainte să candidezi, sau crezi că a fi creştin şi
politician este un amestec natural?
- Dacă nu te pricepi, ai un sfătuitor duhovnicesc să te ajute să vezi
voia lui Dumnezeu în deciziile şi actele ce ţi se perindă prin faţă?
- Nu cumva îi desconsideri şi îi batjocoreşti pe cei fără experienţă
sau pe cei inferiori ţie ca educatie sau instruire, ca înfăţişare, sau
sub aspect economic?
- Nu cumva nu ai duhul lepădării de sine sau duhul jertfirii de sine în folosul celorlalţi?
- Nu cumva eşti foarte insistent, cerând încontinuu explicații de la ceilalți, în probleme pe care le poți rezolva singur?
- În Sf. Locaș, ai uitat unde te afli? Ai fost neglijent? Ai sărutat
icoana Mântuitorului, Maicii Domnului, Sfântului, pe față, pe corp, unde
ai nimerit? Caută a săruta persoana pe picior, pe mână, pe marginea
veșmântului, numai în cazuri special și cu binecuvântare se sărută
altfel.
- Ai dat bani pe haine, podoabe, alte lucruri scumpe?
- Ți-ai împodobit casa cu obiecte luxoase, de dragul esteticului?
Ți-ai cumpărat mașină din fudulie, după anturaj? Schimbi lucrurile din
casă des și fără motiv practic? Măcar de ai da de pomană cele vechi la un sărac și mașina ”veche” și funcțională pe la vreo mănăstire.
Lăcomia
Din abstract, egoismul se concretizează prin lăcomie.
Din acest punct de vedere priveşte Sf. Apostol Pavel când zice că
lăcomia este rădăcina tuturor răutăţilor.
- Nu eşti lacom la mâncare sau băutură? Ai vărsat de mâncare sau băutură? Te-ai îmbătat?
- Nu vrei să strângi avere sau alte lucruri?
N-ar strica, dacă ai funcţie sau salariu mare şi te năpădesc
planurile de viitor, să te sfătuieşti cu duhovnicul sau un preot
iscusit, ca să nu te laşi prins de ele, să munceşti în zadar sau mai
rău, Dumnezeu să te lase în pace, să-ţi dea partea de moştenire aici,
iar dincolo să nu-ţi mai datoreze nimic.
- În strângerea de bani nu eşti lacom, n-ai înşelat pe aproapele tău din această cauză?
- Nu ai mâncat sau ai băut pe ascuns?
- Ai mâncat în sărbători înainte de Sf. Liturghie?
- Posteşti miercurea şi vinerea, în cinstea vinderii şi patimilor Mântuitorului?
- Posteşti cele 4 posturi de peste an? Pe copiii peste 7 ani îi
obişnuieşti să postească miercurea și vinerea, făcându-le un bine şi
lor, sprijinindu-i să se poată astfel împărtăşi? Între 7 și 12 ani, în
postul Crăciunului și Paștilor, copiii postesc prima și ultima
săptămână, iar în rest, tot miercurea și vinerea, ca și peste an. Dacă
merge la grădiniță sau la școală, unde i se dă de dulce, ori îi dai
pachețel de post și refuză sau aduce acasă mâncarea de dulce, dacă nu
sfătuiește-te cu duhovnicul cum să faci ca să se poată împărtăși.
Oricum, dimineața, seara, acasă, nu-i da de dulce în zi de post pe
considerentul că asta i se dă și la școală. Învață copilul să-și cumpere
lucruri de post cu banii de buzunar.
- Ai judecat pe cel ce mănâncă de dulce în zile de post?
- Ți-ai luat singur dezlegare la mâncare de dulce când erai călător,
bolnav, etc., fără să vorbești cu duhovnicul, fie și la telefon? Dacă
ai procedat așa, la spovedanie trebuie să te mărturisești ca un
călcător de canoane și mândru (știu și eu rânduielile), și comod, și
fățarnic (nu-l ”deranjez” pe părintele) ce-ai fost.
- Ai mâncat mortăciuni? Animale sugrumate? Alimente preparate cu sânge?
- Mănânci alimente chimizate, sucuri, mezeluri, dulciuri, fără să iei
aminte că trupul tău este templu al Duhului Sfânt şi trebuie să-l
înfăţişezi la Judecată?
- Ca soţie, cauţi să găteşti mâncare preparată, sănătoasă, spre slava lui Dumnezeu şi sănătatea familiei?
- Ai ţinut post numai de mâncare neglijând postul sufletesc, abţinerea cât mai mare de la păcate?
- Ai mâncat de frupt în post, zicând că postul important este cel sufletesc?
- Ai petrecut zile de sărbători la petreceri, localuri, nunți? Te-ai
îmbuibat, îmbătat, vărsat, de Crăciun, Paște, la vreun praznic sau
nuntă, uitând de sfințenia ori solemnitatea momentului? Să nu te
plângi că ai pierdut bucuria și pacea sărbătorii, odată ce pântecele s-a
umplut, te-ai umflat de somn și aburii alcoolului s-au risipit.
Lenea
Este lipsa de întrebuinţare a puterilor trupeşti şi sufleteşti
pe care Dumnezeu ni le-a dăruit ca să le folosim în viaţa noastră
- Nu eşti leneş? Pierzi timpul visând cu ochii deschişi? Dormi prea mult?
- Nu pierzi timpul fără să lucrezi? Nu-ţi place să pui pe alţii, să comanzi, iar tu să stai?
- Te-ai ostenit după putere şi timp să munceşti la prepararea pomenii
sau ai dat comandă la brutărie? Ai preferat să faci mult şi rău, în loc
de puţin, dar cu mâinile tale?
- Nu te ocupi cu lucruri rele sau deşarte (gătirea trupului etc.)?
- Rugăciunea o faci regulat? Și dimineața, și seara?
- Nu te-ai lenevit să-ți cercetezi și mărturisești păcatele?
- Mi-a fost lene să dau milostenie, am judecat pe sărmani.
- Am dat un ban la un cerșetor de pe stradă, însă nu am cercetat pe
vreun bătrân, vreun creștin în nevoie să fac o pomană mai mare.
- M-am amăgit că mă voi pocăi la bătrânețe sau cu gândul că dacă aș fi la mînăstire, m-aș ruga, aș citi și aș posti.
- Nu ția fost lene să îngenunchezi cu amândoi genunchii?
- Nu ai lăsat mormântul neamurilor neîngrijit?
- Nu ți-a fost lene să chemi preotul să facă măcar o aghiazmă pe an în
casă, zicând că trebuie să întinzi masă și n-ai cu ce (asta e de fapt
mândrie)?
- Locuiești în casă nesfințită? Ai icoane nesfințite în casă? Dacă
nu ești sigur, du-le la sfințit, nu trebuie să le lași 40 de zile,
acesta e un frumos obicei, și are rolul lui duhovnicesc, dar nu prin
îmbibare în harul altarului se sfințesc icoanele, ci prin tămâiere,
psalmi, rugăciune și stropire cu aghiazmă.
- De suflet te îngrijeşti?
- Datoria ca funcţionar, lucrător, servitor, ţi-o faci?
- Nu obligi pe cei mai mici să facă lucrul tău?
- Nu ai căutat duhovnic mai iertător?
- Ţi-ai îndeplinit canonul?
- Nu cumva din plictiseală nu te împotriveşti şi nu te lupţi cu
gândurile rele şi păcătoase, pe care ţi le dă diavolul, ci te dedai lor
şi te îndulceşti de cugetarea lor şi faci înţelegere cu ele în inima ta,
spre a le împlini în faptă la momentul potrivit?
Mânia
Se întemeiază tot pe pivotul lăcomiei.
Când omul nu-şi poate îndeplini poftele sale,
se înfurie căci este împiedicat de la scopul său cel rău.
Omul se poate mânia numai contra păcatului.
- N-ai făcut rele în mânie, înjurături, bătăi, etc.?
- Te mânii des? Cât te ţine? Ştii că Sf. Pavel a spus: Soarele să nu apună este mânia voastră (Efeseni 4, 26) ?
- Acum eşti supărat pe cineva?
- Ai bătut pe cineva cu bâta, cu palma?
- Nu cumva eşti scandalagiu şi-i pui pe alţii să se certe, să se bată, chiar şi numai pentru a te distra?
- Nu cumva eşti agresiv şi te mânii şi te tulburi uşor, şi-ţi place să te cerţi până şi pentru lucruri mărunte?
- Nu cumva te-ai mâniat pe cineva şi 1-ai certat pe nedrept şi nu din dragoste?
- N-ai supărat sau mustrat pe cineva fără temei, cu răutate?
- Ai dorit răul celui ce ţi-a făcut rău? Dar celui ce ţi-a făcut bine?
- Nu te-ai mâniat pe vecin pe motivul că e mai bun decât tine? Nu l-ai invidiat? Nu-ţi pare rău?
- Nu ai vărsat sângele cuiva (în beţie)?
- Nu te-ai bătut la duel?
- Nu te-ai rugat (în mânie) să vină răul asupra vrăjmaşilor tăi?
- Nu ai fost nerăbdător în necaz sau boală?
- Nu ai avut râvnă nesocotită, sau rea, ori nebunească spre vreun lucru, fie și duhovnicesc?
Zgârcenia
Este materială şi spirituală.
Materială este atunci când omul nu voieşte să mângâie trupeşte pe cel sărac,
iar spirituală când nu voieşte să îndrumeze pe cel neştiutor din răutate.
- Eşti zgârcit?
- N-ai lipsit de cele necesare pe un vecin din zgârcenie?
- Ai ajutat pe sărac? Ai dat de pomană ce-i mai bun sau te-ai zgârcit?
- La masă ai chemat săraci sau bogaţi?
Ştii că Mântuitorul ne îndeamnă să chemăm la masă pe cei ce nu ne pot chema înapoi.
- Nu vinzi prea scump, produsele sau munca ta? (culmea, cei de
altă credinţă nu se aşteaptă să se îmbogăţească peste noapte, ci
treptat, în timp).
- Nu înşeli?
- Nu-ţi pare rău că ai făcut vreun bine?
- Nu cumva mănânci puţin, te îmbraci prost (pe tine şi pe ai tăi) spre a te îmbogăţi?
- Nu cumva nu te îngrijeşti de sănătatea alor tăi, copii, soţie, părinţi, fraţi, spre a nu cheltui bani?
- Ai făcut milostenie? Ai judecat pe săraci?
- Pomenirile celor adormiți ai tăi le-ai făcut?
Invidia (cearta sau pizma)
Când cel furios nu poate birui cu mânia lui piedicile care i se opun,
şi neputând să facă altceva, se îndulceşte cu inima în patima invidiei,
ca să acopere cinstea şi vrednicia sufletească şi trupească a aproapelui şi să se înalţe el.
- Eşti certat cu cineva?
- Îţi place să te cerţi?
- Urăşti pe cineva?
- Batjocoreşti?
- Pârăști? Ești indiscret? (asculți la uși, tragi cu urechea la
conversații care nu te privesc, deschizi corespondență care nu ți-e
adresată)
- Sfaturi viclene dai?
- Acum ai pe cineva invidie?
- Vorbeşti cu toată lumea?
- Ai poreclit pe cineva?
- Nu ai băgat vrajbă între fraţi?
- Nu porţi pizmă pe cineva pentru faptul că e mai bun ca tine sau se bucură de mai multă cinste, avere, situaţie socială etc.?
De folos este, când cineva ne reproşează ceva, (rudă, vecin,
coleg, duşman, necunoscut) să luăm aminte dacă nu are măcar un dram de
dreptate, şi prin aceasta să se pună în lumină păcate ascunse de-ale
noastre, pe care nu le-am luat în seamă. Nu neapărat să arătăm aceluia,
dar să ne punem în minte să ne spovedim şi să ni se păcatul.
Desfrânarea (Curvia)
Este tot o lăcomie, dar nu de ordin material sau spiritual, ci de ordin sentimental.
Păcatul curviei, ca nici un alt păcat, se face în trup.
Trupul e templul Duhului Sfânt.
(Poţi face desfrânare privind sau auzind lucruri care te-ar face să păcătuieşti.
Chiar mâncând, dormind prea mult, vorbind etc.)
- Ai căzut în curvie?
- Dar preacurvie (perversiuni sau unire cu femeie/bărbat căsătorit/ă, sau căsătorit fiind, călcând fidelitatea conjugală)? Să
știi că gura nu este făcută pentru mângâierea organelor intime ale
bărbatului, respectiv femeii, iar posteriorul, dosul, e lăsat pentru
eliminarea resturilor de mâncare, nu pentru satisfacerea
mădularelor/organelor înfierbântate. Aceasta constituie preacurvie,
perversiune, iar căsătoria nu înseamnă legalizarea acestora.
- Nu cumva îţi place să vezi sau să citeşti cărţi care te fac să
păcătuieşti cu gândul, nu cumva îţi place să asculţi sau să vorbeşti
vorbe porcoase sau de ruşine? Să ştii că Sf. Pavel ne spune să nu se
audă din gura noastră nici vorbe spurcate sau porcoase, nici glume
proaste care nu sunt cuviincioase, nici vorbe nechibzuite.
- Nu cumva îţi place să vorbeşti cu rost sau fără rost?
- Nu te stăpâneşte nici o patimă?
- Nu mănânci sau dormi prea mult? Ştii că tot Sf. Pavel a spus: Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos (1 Cor 6, 12).
- Nu ai în casă tablouri cu chipuri goale? Nu le priveşti cu patimă?
- N-ai curvit cu rudenii de sânge sau cu cele spirituale (fină, naşe)?
- N-ai pipăit trupul altuia sau al tău cuprins de patima desfrânării?
Ţi-ai vărsat sămânţa jertfă diavolului prin păcatul malahiei sau
onaniei? (malahie=masturbare ; onanie=coit întrerupt pentru a nu rămâne
femeia însărcinată, de obicei)
- N-ai vrut să vezi părţile ruşinoase ale corpului cuiva?
PĂCATE STRIGĂTOARE LA CER
A. Uciderea cu voie
- Ai ucis pe cineva?
- Ai căutat să ucizi?
- Vrei să ucizi pe cineva?
- Vrei să te răzbuni luând viaţa cuiva?
- Ai bătut pe cineva?
- Ai certat, ai ameninţat pe cineva?
- Ai dat sfaturi greşite sau doar ca să placi celuilalt?
- Sodomia și gomaria (împreunare împotriva firii)
- Bărbat cu bărbat sau orice fel de animal?
- Bărbat cu femeie împotriva firii?
- Femeie cu femeie împotriva firii?
- Oprirea pensiei sau simbriei la orfani, văduve, muncitori, salariaţi sau servitori
- Ai oprit pensiile sau salariile? Din orice motiv, fie ca despăgubire pentru un lucru stricat, fie din alte motive?
- Reţineri parţiale sau nedrepte ai făcut?
- Ai plătit totdeauna pentru ceea ce ţi-au lucrat alţii?
- Asuprirea văduvelor, orfanilor, invalizilor şi neputincioşilor
- N-ai bătut copiii, bătrânii sau orfanii?
- Nu ţi-ai bătut joc de ei?
- N-ai asuprit pe cel mai mic decât tine?
- N-ai râs de ologi sau neputincioşi?
- Nu i-ai necăjit?
- Nu cumva ai avut datoria să-i ajuţi şi nu i-ai ajutat?
- Pe cei ce nu ai avut datoria i-ai ajutat sau ai trecut pe lângă ei
ca preotul şi levitul din Evanghelia cu Samariteanul milostiv?
- Pe orb l-ai făcut să cadă conducându-l rău?
- De orice neputincios, surd, gângav, şchiop, ciung, chior nu ţi-ai bătut joc?
DATORII FAŢĂ DE VIAŢA SUFLETEASCĂ A APROAPELUI
- A feri pe altul de a păcătui. Ai ferit sau nu ?
- A învăţa pe cei neştiutori.
- A da un sfat bun celui ce are nevoie.
- A ne ruga lui Dumnezeu pentru alţii.
- A mângâia pe cei întristaţi.
- A suferi cu răbdare când suntem nedreptăţiţi.
- A ierta greşelile altora.
Trecând pe lângă un nevoiaş, fie acela mirosind a alcool sau
ţigară, sau fiind în putere, dacă ne smintim a da un ban sau hrană,
putem să zicem în când, trecând pe lângă, de câteva ori Rugăciunea lui
Iisus pentru el.
PORUNCI PRIVITOARE LA VIAŢA TRUPEASCĂ A APROAPELUI
- A da hrană celui flămând. Ai dat sau nu?
- A potoli setea celui însetat.
- A îmbrăca pe cel gol.
- A îngriji pe cel bolnav.
- A primi şi ospăta pe streini.
- A cerceta pe cei din închisori.
- A îngropa pe cei morţi.
PĂCATE STREINE
- Când sfătuieşti pe altul să păcătuiască.
- Când porunceşti altuia să păcătuiască.
- Când te învoieşti cu altul la păcat.
- Când ajuţi pe altul să păcătuiască.
- Când lauzi pe cel ce face păcatul.
- Când poţi, dar nu voieşti să împiedici pe altul de a face păcatul. Poți astfel împiedica un rău, un avort, o ucidere, ceva.
- Când ştii şi nu spui păcatul altuia (să i-l spui) (să întrebi duhovnicul dacă nu știi ce să faci)
PĂCATE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT
- Nesocotirea harului lui Dumnezeu şi încrederea prea mare în tine.
- Să crezi că Dumnezeu n-are putere să te ierte, e un păcat foarte mare.
- Să crezi că tu eşti totul şi Dumnezeu n-are nici o putere în lume.
- Neîncrederea în Dumnezeu.
- Împotrivirea la Adevărul stabilit de Sfânta Biserică (să nu crezi în vreo dogmă).
- Lepădarea de Biserica Ortodoxă. Fereşte-te de aceste păcate, căci Mântuitorul spune: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică (Marcu, 3, 29).
- Ai stat cu încăpăţânare şi mândrie împotriva adevărului învederat, arătat şi dovedit?
- Ai întristat, stins şi alungat Duhul Sfânt prin păcatele tale?
- Ţi-ai împietrit inima, neprimind şi nepăzind în mod repetat cuvântul lui Dumnezeu, când l-ai auzit sau citit?
- Nu vreau, nu suport să aud de preoți, credință, religie.
- Nu am crezut în suflet, viață viitoare, judecată, am susținut că eu cred doar ceea ce văd.
- Am ținut la calendar mai mult decât la învățătura Bisericii Ortodoxe. Calendarul este un ceas, dacă va mai rămâne în urmă, va trebui iar dat înainte.
CELE 9 PORUNCI BISERICEŞTI
- Cercetarea Sfintei Biserici în toate Duminicile şi sărbătorile religioase.
- Păzirea celor patru posturi din an.
- Respectul faţă de feţele bisericeşti.
- Mărturisirea păcatelor în cele patru posturi.
- A ne feri de eretici.
- A ne ruga pentru conducătorii statului şi dregătorii Bisericii.
- A nu face nuntă, petreceri, în post. A nu merge la astfel de nunți (trimite darul prin altcineva sau dă-l la Cununie, la slujbă)
- A feri Biserica de a i se înstrăina lucrurile.
- A păzi posturile şi a face rugăciunile pe care chiriarhul (episcopul) locului le pune în vremuri grele.
SFATURI
- Spovedeşte-te de cel puţin patru ori pe an în posturi (caută să
fie lunar şi la nevoie, când scapi greu de o patimă, săptămânal,
participând şi la Sf. Maslu)
- Păstrează acelaşi duhovnic. Roagă-te la Dumnezeu să-ţi vorbească prin el cu sfat bun.
- Fă-ţi un serios examen de conştiinţă înainte de a merge la spovedanie.
- Scrie pe hârtie păcatele, altfel le poţi uita. Apoi arde hârtia imediat.
- Mărturiseşte singur nu numai păcatele făcute, făptuite, ci şi (pe) cele din inimă.
- Nu ascunde nici un păcat.
- Împacă-te cu cel ce ţi-a greşit.
- Ocoleşte prilejul de păcătuire.
- Părăseşte păcatul - angajează-te că nu vei mai păcătui.
- Regretă păcatele făcute.
- Fereşte-te pe cât poţi de ele.
- Cuminecă-te numai dacă te simţi curat. Altfel vei fi osândit. Ascultă de duhovnic dacă să te împărtăşeşti sau nu.
- Îndeplineşte cu sfinţenie canonul dat de duhovnic.
- Judecă-te singur pentru fiecare păcat făcut.
Fiecare dintre noi avem o menire, dar trebuie să stăm sub
povaţa duhovnicului, care înlătură voia nepricepută, făcând loc voii
lăsată de Dumnezeu în fiecare dintre noi. Duhovnicul dezvăluie
intenţiile lui Dumnezeu în noi. Dacă nu stăm sub povaţa duhovnicului
putem să intrăm în rătăciri mai mari ca patimile |
Unul dintre remediile Bisericii pentru bolile de orice tip, fizice sau
psihice, este rugaciunea. "Rugaciunea este o convorbire intre om si
Dumnezeu.
