miercuri, 1 martie 2023

Primul Mărțișor, vechi de 8.000 de ani. Care este tradiția mărțișorului? Mai sărbătoresc 1 Martie și alte popoare?

 

Mărțișorul – micul șnur reprezentat de împletirea unui fir alb cu unul roșu, care adesea este împodobit cu diverse obiecte, este dăruit femeilor în data de 1 martie a fiecărui an, acesta simbolizând venirea primăverii, dar și că cel care îl va purta va avea parte de noroc și bunăstare în acel an.

Tradiția mărțișorului, legată de o serie de legende

Una dintre ele spune că Soarele s-a întruchipat în om pentu a coborî pe Pământ și a fost răpit și ținut prizonier de un personaj malefic. După 3 anotimpuri de sechestru, timp în care lumea a fost privată de lumina solară, un tânăr curajos a îndrăznit să lupte cu răufăcătorul pentru a elibera Soarele. Era o iarnă grea, iar lupta a fost dificilă, însă într-un târziu, tânărul a învins zmeul în luptă, iar Soarele a revenit pe cer, aducând în acest fel primăvara. În semn de recunoștință față de flăcăul ce l-a salvat, Soarele a topit zăpada, iar în locurile în care aceasta fusese pătată cu sângele curs din rănile tânărului au răsărit ghiocei, denumiți și vestitorii primăverii. În acest fel, se spune că tradiția șnurului alb cu roșu este inspirată de culoarea roșie a sângelui curs pe albul imaculat al zăpezii.

De ce luna februarie are mai puține zile?


O altă legendă relatează modul în care Primăvara a învins Iarna. Se spune că Primăvara, personaj mitic, în timpul unei plimbări în natură, a zărit un ghiocel firav care tocmai își ițise capul din zăpadă. Din dorința de a-l ocroti și a-l ajuta să crească, Primăvara a topit zăpada din jurul lui, însă Iarna, fiind ofensată de acțiunile suratei ei, a trimis un ger năprasnic, înghețând astfel sărmanul ghiocel. Primăvara a încălzit planta cu mâinile goale, ocrotind-o în acest fel de frig. În această încercare, se pare că Primăvara s-a rănit la mâini, sângele scurgându-i-se pe ghiocel și trezindu-l la viață. Legenda vorbește așadar despre readucerea naturii la viață în acest anotimp, punând în prim-plan vestitorii primăverii, dar și culoarea roșie îmbinată cu albul zăpezii.

"Dacă vrei să-ți schimbi realitatea, începe prin a-ți schimba gândurile”.

 "Dacă vrei să-ți schimbi realitatea, începe prin a-ți schimba gândurile”.

Vă propun 12 chei evolutive:

1. Celălalt nu există pentru a te mulțumi sau pentru a te nemulțumi. Celălalt există pentru a te învăța.

2. Nimeni nu este vinovat de ceea ce simți. Tu ești cel care alege sentimentele pe care le ai acum. Doar tu.

3. Arta de a trăi fără așteptări, dar cu perspectivă este cheia pentru a nu te frustra.

4. Vindecă-ți dependența de necesitatea aprobării celuilalt. Abia atunci te poți bucura de îndrăzneala și încrederea firească a spiritului tău, a esenței tale.

5. Nu ai control asupra a nimic extern, oricât crezi că faci. Eliberează-te de nevoia de a controla, abia atunci vei avea stăpânire asupra ta și a vieții tale (autocontrol).

6. Nu te îndepărta de tine înșuți pentru a încerca să te „potrivești” în spațiul îngust de gândire pe care celălalt îl are față de tine. Asta nu va funcționa. Când te anulezi pentru a mulțumi pe cineva, lumina ta se stinge.

7. Nu crede ce îți spun alții, oricât de romantic și poetic ar fi. Ceea ce contează sunt atitudinile și nu cuvintele.

8. Renunță la mândrie și iluzia de a crede că totul va fi așa cum vrei, dorești, sau ai nevoie. Învață să curgi cu viața, îmbrățișând smerenia și flexibilitatea ta.

9. Totul este trecător. Viața de aproape este o tragedie, de la distanță este o comedie. Peste ceva timp vei râde de toate dramele pe care le-ai creat. Pentru că totul se întâmplă cu un scop.

10. Ești responsabil pentru tot ce se întâmplă în viața ta. Gândurile și sentimentele tale predominante îți vor modela realitatea, indiferent dacă îți place sau nu. Deci, dacă dorești să îți schimbi realitatea, schimbă-ți gândurile și sentimentele.

11. Trăiește cu simplitate și mai multă realitate. Abia atunci, cine ești cu adevărat, va apărea. Acest lucru te va face autentic și transparent.

12. Fericirea este o sarcină interioară. Râzi mai mult și nu lua totul atât de în serios. La urma urmei, esența vieții este să descoperi și să te bucuri de această minunată aventură numită VIAȚĂ."


O PILDĂ CARE DESCHID PORȚILE RAIULUI

     "Într-o zi, au venit la un părinte niste pelerini. Auzind că Dumnezeu săvârşeşte minuni prin rugăciunile sale l-au întrebat:
- Avva, cum putem și noi face asemeni sfinției tale?
- Rugându-vă și făcând acestea:
 -Învățând un om să citească Evanghelia lui Dumnezeu, ați vindecat un orb.
-Învățând un om să meargă la Biserică, ați vindecat un șchiop.
-Învățând un om să facă milostenie, ați vindecat un ciung.
-Învățând un om să se roage, ați vindecat un mut.
-Învățând un om să postească, ați vindecat un slăbănog.
-Învățând un om să se spovedească, ați înviat un mort.
Așa că, iubiții mei frați, duceți-vă și faceți minuni!"


Oamenii care au o frecvență de vibrație mai joasă decât a ta, vor căuta să te aducă la nivelul lor de vibrație și pentru aceasta vor inventa tot felul de metode ingenioase ca să te tragă în jos.

Nu intra în jocul lor
și nu te lăsa păcălit!

Mai ales, nu intra în discuții contradictorii cu ei.
Îți vei irosi în zadar timpul și energia!

Oamenii care vibrează la un nivel mai înalt decât tine,
vor căuta să te învețe cum să devii mai bun.

Este alegerea ta dacă le permiți sau nu
să te învețe.

 Nu lăsa oamenii să te tragă în furtuna lor,
atrage-i în liniștea ta!”
 


Omul care nu credea in iubire

 El le-a mai spus că a văzut multe cupluri în vârstă care au trăit împreună 30, 40, sau 50 de ani, şi care erau foarte mândre că au trăit atâta vreme împreună. Dar când vorbeau despre relaţia lor, tot ce spuneau era: „Am supravieţuit căsniciei”. Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regulă, femeia era cea care ceda şi decidea să îndure suferinţa.

Oricum, persoana care avea voinţa mai puternică şi nevoi mai puţine câştiga războiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe nişte posesiuni. „Ea este a mea”. „El este al meu”.

Şi astfel, eroul nostru a continuat să peroreze despre motivele pentru care nu credea că există iubire.

El le-a mai spus oamenilor: „Eu am trecut prin toate acestea. De acum înainte nu voi mai permite nimănui să îmi manipuleze mintea şi să îmi controleze viaţa în numele iubirii”. Argumentele lui erau logice, şi el a convins multă lume prin cuvintele sale. Iubirea nu există.

Īntr-o bună zi însă, eroul nostru se plimba prin parc. El a văzut acolo, aşezată pe o bancă, o femeie care plângea. Văzând-o cum plânge, s-a simţit curios. De aceea, s-a aşezat lângă ea şi a întrebat-o dacă poate s-o ajute cumva. Vă puteţi imagina surpriza lui când ea i-a spus că plânge pentru că iubirea nu există. „Uimitor, i-a răspuns el, o femeie care crede că iubirea nu există!” Evident, a dorit să afle mai multe despre ea.

– De ce spui că iubirea nu există? a întrebat-o el.

– Ei, e o poveste lungă, i-a răspuns ea. M-am căsătorit pe când eram foarte tânără, cu toată iubirea, cu toate acele iluzii, plină de speranţă la gândul că îmi voi împărţi viaţa cu acel bărbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect şi credinţă, şi am întemeiat o familie.

Dar în curând totul s-a schimbat. Eu am fost soţia credincioasă, care avea grijă de copii şi de casă, în timp ce soţul meu a continuat să se ocupe de carieră.

Pentru el, imaginea şi succesul erau mai importante decât familia noastră. A încetat să mă mai respecte, la fel cum am încetat şi eu să îl mai respect pe el. Am început să ne certăm, iar la un moment dat am descoperit că nu îl mai iubesc, la fel cum nici el nu mă mai iubeşte pe mine.

Dar copiii aveau nevoie de un tată, aşa că am preferat să rămân alături de el şi să fac tot ce îmi sta în puteri ca să-l suport. Acum copiii au crescut şi au plecat. Nu mai am niciun motiv să rămân alături de el. Īntre noi nu există respect sau bunătate. Ştiu însă că, dacă îmi voi găsi pe altcineva, va fi la fel, căci iubirea nu există. Nu are nici un sens să caut ceva ce nu există. De aceea plâng.

Īnţelegând-o perfect, el a îmbrăţişat-o şi i-a spus:

– Ai dreptate; iubirea nu există. Noi căutăm iubire, ne deschidem inimile şi devenim astfel vulnerabili. Īn locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne răneşte, chiar dacă suntem convinşi că ne vom putea detaşa. Oricâte relaţii am avea, acelaşi lucru se petrece din nou şi din nou. De ce să ne mai obosim să căutăm iubirea?

Cei doi gândeau la fel, aşa că s-au împrietenit rapid. Īntre ei s-a creat o relaţie frumoasă. Se respectau reciproc şi nu s-au dezamăgit niciodată. Pe măsură ce relaţia avansa, ei deveneau din ce în ce mai fericiţi împreună. Nu ştiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu încerca să îl controleze pe celălalt, nu erau deloc posesivi. Relaţia dintre ei a continuat astfel să se aprofundeze. Le plăcea să fie împreună, căci viaţa li se părea mult mai amuzantă astfel. Când nu erau împreună, ceva lipsea din viaţa fiecăruia dintre ei.

Īntr-o zi, pe când era plecat din oraş, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudată: „Hm, poate că ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzaţie atât de diferită de ceea ce simţeam înainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poeţii, nici cu ceea ce afirmă religia, căci nu mă simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia ca ea să aibă grijă de mine, nu îmi vine să-mi vărs frustrările asupra ei pentru eşecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atât de bine împreună.Ne bucurăm fiecare de prezenţa celuilalt. Eu respect felul în care gândeşte ea, felul în care simte. Nu mă simt deloc stânjenit alături de ea, nu mă agasează niciodată. Nu mă simt gelos când este cu alţi bărbaţi. Nu simt invidie atunci când are succes. Poate că iubirea există totuşi, dar este altceva decât ce cred oamenii ”.

De-abia aştepta să ajungă acasă şi să-i spună de ideea ciudată care i-a trecut prin cap. Nici nu a început însă bine să vorbească şi ea i-a luat vorba din gură:

– Ştiu exact ce vrei să spui. Mi-a trecut şi mie prin cap aceeaşi idee, cu mult timp în urmă, dar nu am vrut să-ţi spun, căci ştiam că nu crezi în iubire. Poate că iubirea există totuşi, dar nu este ce credeam noi că este.

Cei doi au decis să devină amanţi şi să trăiască împreună, şi au rămas uimiţi să constate că lucrurile nu s-au înrăutăţit în nici un fel. Au continuat să se respecte reciproc, să se sprijine unul pe celălalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar şi cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, căci erau atât de fericiţi.

Inima bărbatului era atât de plină de iubirea pe care o simţea, încât într-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele şi a descoperit una care era incredibil de frumoasă, iar inima lui era atât de plină de iubire încât steaua a început să coboare şi s-a aşezat în palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectivă.

Era extrem de fericit, şi de-abia aştepta să se ducă la iubita lui şi să-i dăruiască steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Când el i-a dăruit însă steaua, femeia a simţit un moment de îndoială; iubirea lui era prea copleşitoare, şi atunci, steaua a căzut la pământ şi s-a spart într-un milion de cioburi.

Şi uite-aşa, am ajuns iarăşi la un bărbat bătrân, care colindă lumea şi ţine discursuri despre faptul că iubirea nu există. Acasă la el, o femeie în vârstă, dar încă frumoasă, îşi aşteaptă bărbatul şi îşi plânge amarul pentru paradisul pe care l-a ţinut pentru o clipă în mână, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de îndoială. Aceasta este povestea celui care nu credea în iubire.

Cine a comis greşeala? Puteţi ghici? Greşeala i-a aparţinut bărbatului, care a crezut că îi poate dărui femeii fericirea lui. Steaua nu era altceva decât propria lui fericire, iar greşeala lui a fost că a renunţat la ea şi a aşezat-o în mâinile ei.

Fericirea nu vine niciodată din afara noastră.

El era fericit datorită iubirii care ţâşnea din inima lui. Ea era fericită datorită iubirii care ţâşnea din inima ei. Când el a făcut-o însă pe ea responsabilă pentru fericirea lui, ea a spart steaua, căci nu putea fi responsabilă pentru fericirea lui.

Indiferent cât de mult îl iubea femeia, ea nu îl putea face fericit, căci nu avea de unde să ştie ce era în mintea lui. Ea nu putea şti care erau aşteptările lui, căci nu îi cunoştea visele.


Nu ai venit aici să faci dragoste din război.

 

Nu esti aici sa gasesti iubirea, sau sa fii intampinat cu fericire la tot pasul, sau sa fii plin de bunatate, sau sa fii sarbatorit de toata lumea, sa ramai mereu copil.
Sufletul tău și-a părăsit voluntar locul fericit dincolo de toate necazurile pentru a coborî într-un cadru sufocant de oase, sânge și carne. De ce? De ce? Căci doar aici puterea interioară poate fi făurită de durere, înțelepciunea poate fi hrănită de eșec, iubirea poate fi răsplata celor care aleg să dăruiască iubire. Sufletul tău a venit aici să se lupte cu lucrurile amare ale vieții și să stoarcă din ele un sirop de dulce bucurie interioară.
Și așa cum nu există dulceață atât de suculentă pe cât este ea dulce-amăruie, niciun râu de iubire nu curge atât de adânc ca iubirea făurită printr-o bătălie a inimii, nicio forță atât de puternică ca cea care a fost eliberată din mâinile unui dușman prin încăpățânat, sfidător.
Hotărâre, nu există înțelepciune ca înțelepciunea obținută prin poticnire în întuneric, ridicându-mă din nou, împiedicându-mă și mergând iar și iar.
Tot ce este bun, tot ce are sens, totul depinde de tine.
 
Viata nu iti da oamenii pe care ii doresti, ci iti ofera oameni de care ai nevoie.
Acesti oameni te vor ajuta uneori, alteori te vor "rani"; uneori te vor abandona, alteori te vor iubi... Dar, mai presus de toate, te vor ajuta să devii persoana care îți este destinată să fii.

NIMIC NU DISPARE DIN VIAȚA TA
Nimic va dispărea viața ta, până când nu vei fi învățat
ceea ce trebuia să știi...
Timpul nu vindecă rănile...
Tu ești cel care te vindeci prin timp.
Speranța înseamnă să îți dorești ca ceva să se întâmple, credința înseamnă să crezi că se va întâmpla, iar curajul înseamnă să faci să se întâmple.
Să nu uiți niciodată că vorbele sunt ușoare ca vântul...
dar au o putere atât de mare ca universul, încât cu un cuvânt poți trăi și cu un cuvânt poți muri.
Cei care se iubesc cu Sufletul, doar cu Sufletul se vorbesc.
Că adevărata măreție a unei persoane nu este ceea ce realizează, ci ce obstacole depaseste.
Simte gândul și gândește sentimentul.
Niciodată nu poți face aceeași greșeală de două ori, pentru că a doua oară nu este o greșeală, ci o alegere.
Cum să înveți să renunți la ceea ce te doare și tot tu să te agăți de încărcătură...?
Cele mai importante întâlniri au fost deja plănuite de suflete înainte ca măcar trupurile să se fi văzut vreodată.
Mergi în ritmul tău, să nu te grăbești... Că singurul loc în care trebuie să ajungi, ești tu însuți.
Nu există întrebare mai bună decât o privire, nici răspuns mai bun decât un zâmbet.
Timpul de care are nevoie o problemă pentru a pleca din viața ta, este același timp de care ai nevoie pentru a înțelege și a-i mulțumi pentru ca problema a aparut doar pentru a te face o persoană mai bună.
Nimeni nu-și alege iubirea, nimeni timpul, locul sau vârsta,
Nici persoana.
Lasă-ți lumina să strălucească și urmează-ți instinctul, universul își va deschide ușile pentru tine!

  Doamne ,adu.ne aminte că TU esti Lumină si că fără Tine orice candelă se stinge !
 🙏🔥🕯️🛐Focul rugaciunii să ne aprindă inimile de dragostea de Dumnezeu si de aproapele !

 _Ce este rugaciunea pt aproapele :_
  a te ruga pt cineva inseamnă
  a.i imbraca sufletul cu carnea ta
  a.i incalzi inima cu suflarea ta
  a.i hrani fiinta cu viata ta
   a.l vizita in temnița sa lăuntrică
   a.l gazdui peste noapte in inima ta...

 a te ruga pt cineva inseamnă
 a.i oferi lui Dumnezeu trupul
  cu care să.l poată iubi...
:
" Timpul trece repede ,este scump.
A trecut o clipă ,au trecut două ,ai făcut pași spre mormânt. Cu timpul care a trecut nu te mai intâlnești. Folositi timpul in folosul sufletului vostru ,pt viața de dincolo ,nu.l pierdeti cu lucruri care nu ajută sufletului. Nu vă irositi viata. Ea ne este dată spre desavarsirea sufletului pt vesnicie."

Dacă vrei să trăiești o viață lungă și fericită ascultă și exersează aceste sfaturi:

 1. Ascultă și nu crede tot ce auzi.
2. Păstrează secrete, nu spune ce auzi.
3. Nu spune tot ce gândești, dar spune mereu adevărul.
4. Fii sincer meriți respect
5. Recunoaște-ți greșelile și nu-ți fie teamă să spui „nu știu” și „îmi pare rău. "
6. Nu pierde niciodată controlul asupra ta și tratează-i pe ceilalți așa cum vrei să fii tratat.
7. În loc să critici, laudă-i pe cei din jur.
8. Nu priva pe nimeni de speranță, poate fi singurul lucru pe care îl are cineva.
9. Renunță la ură și ranchiună, doar te doare mai tare.
10. Învață să spui nu cu politețe și ușurință.
11 . Nu uita să spui te rog și mulțumesc.
12 . Privește oamenii în ochi.
13 . Trăiește momentul prezent și fă câte un lucru pe rând.
14 . Nu lăsa lucrurile în așteptare.
15 . Fă ceea ce trebuie făcut la momentul exact care trebuie făcut.
16 . Nu lua nicio decizie când ești furios.
17 . Sunt unele lucruri care nu se mai întorc: cuvântul rostit, timpul petrecut și oportunitățile care se prezintă.
18 . Meriți să fii fericit. Prin urmare, bucurați-vă de frumos.
19 . Descoperă cele mai elementare plăceri: să vezi, să asculți, să respiri, să atingi și să savurezi.
20 . ACUM că ai citit tot, ai amabilitatea de a spune un mic "mulțumesc" celui care și-a făcut timp să-l scrie.

O notă interesantă pentru 1875.


 Perioade în care trebuie să câștigi bani.

A: Ani de panică și se va întâmpla din nou.

B: Ani de timp bun, prețuri mari: într-un astfel de moment ar trebui să vinzi acțiuni și alte obiecte de valoare.

C: Ani de vremuri grele, prețuri mici: trebuie să cumperi acțiuni, mărfuri etc., pentru a le păstra până vin vremurile bune și apoi să le vinzi.

Observați cum anii se încadrează destul de precis în „timpul greu” și „timp de panică”.

Acest lucru dovedește încă o dată că toate evenimentele sunt ciclice și destul de clar planificate, nu există coincidențe.

 ''Pe măsura curăţirii prin pocăinţă începem a simţi prezenţa lui Dumnezeu;din simţirea prezenţei lui Dumnezeu apare sfântul simţământ al fricii.Cercarea descoperă înălţimea simţirii,înalt şi dorit este simţământul fricii de Dumnezeu! Când ea lucrează, adesea mintea încetează a-şi mai încorda privirile, a mai rosti cuvinte, a mai rodi gânduri: printr-o tăcere plină de evlavie, dincolo de cuvinte, arată că-şi recunoaşte nimicnicia, arată negrăita rugăciune care se naşte din această recunoaştere. Minunat descrie această stare Sfântul Isaac Sirul: „Cel cu smerită cugetare, atunci când se apropie de rugăciune ori se învredniceşte de ea, nici nu cutează a se ruga lui Dumnezeu pentru ceva sau a-I cere ceva.
Nici nu ştie pentru ce să se roage; el tace cu toate gândurile sale, aşteptând numai milă şi acea voie ce are a se rosti pentru el de la Acea Mărire Căreia el se închină. Faţa lui este plecată la pământ, iar vederea cea lăuntrică a inimii e înălţată la preaînălţatele porţi ce dau în Sfânta Sfintelor. Acolo Cel al Cărui sălaş este întunericul care orbeşte ochii serafimilor, a Cărui bunătate face legiunile îngereşti să stea cu evlavie, aşternând tăcerea peste toate cinurile lor. Îndrăznirea lui se întinde doar până la următoarele cuvinte, doar despre asta îndrăzneşte el să se roage: Doamne, fie cu mine după voia Ta!". Frica de Dumnezeu este dar al lui Dumnezeu. Dar fiind, el trebuie cerut prin rugăciune.''
Sfantul Ignatie Briancianinov - Aripi duhovnicesti pentru cei osteniti si impovarati. (Experiente ascetice vol. III)

Rezumatul Conferinței medicale privind bolile maligne din Berlin - Germania Câteva puncte interesante

 1. Nu reutilizarii uleiului
   2. Fara lapte praf
   3. Fără cuburi Maggie
   4. Fara suc carbogazos (32 cuburi de zahar pe litru)
   5. Fara zaharuri procesate
   6. Fără cuptor cu microunde
   7. Fără mamografie prenatală, dar se poate folosi echomamar
   8. Nu purta sutiene prea strâmte și nu le purta după muncă
   9. Nu alcoolului
   10. Nu reîncălzirii mâncărurilor congelate
   11. Nu depozitați apă în frigider în sticle de plastic.
   12. Nu toate pilulele anticoncepționale sunt bune, deoarece modifică sistemul hormonal al femeii și provoacă cancer.
   13. Deodorantele sunt periculoase, mai ales atunci când sunt folosite după bărbierit.
   14. Alăptarea este mai puțin probabil să provoace cancer decât laptele artificial.
   15. Celulele canceroase mănâncă mai ales zahăr și tot zahărul artificial, chiar și cel brun.
   16. Un bolnav de cancer care se abține de la zahăr în dieta sa constată că boala lui s-a retras și poate trăi o viață lungă. Zahărul = inamicul de moarte.
   17. O ceașcă de bere rămâne în organism timp de 5 ore, iar în acest timp organele sistemului lucrează cu încetinitorul din cauza acestei căni.

   Da la:
   1️⃣ Legume
   2⃣ Miere în cantitate rezonabilă în loc de zahăr
   3⃣ Proteine ​​vegetale precum fasolea în loc de carne
   4 ⃣ două pahare cu apă pe stomacul gol înainte de a te spăla pe dinți și la trezire prin apă potabilă păstrată în cameră la aceeași temperatură a camerei
   5️⃣ Mese neîncălzite
   6⃣ Suc anti-cancer:
    Aloe vera + ghimbir + patrunjel + telina + bromelaina (inima de ananas).. Se amesteca si se bea pe stomacul gol.
   7⃣ Alte sucuri anticancerigene: Corosol (fără semințe) + Bromalaină.
   8⃣ Mănâncă morcovi cruzi sau fierți sau sucul lor în fiecare zi.

   Asociația Medicilor Americani a dat răspunsuri despre cauza cancerului:
   1️⃣ Nu bea ceai dintr-o ceașcă de plastic
   2️⃣ Nu mâncați nimic fierbinte într-o pungă de hârtie sau plastic. Exemplu: cartofi (cartofi prajiti).
   3️⃣ Nu folosiți plastic în cuptorul cu microunde

   Amintiți-vă:
   🔴 Când plasticul intră în contact cu căldura, creează substanțe chimice care pot provoca 52 de tipuri de cancer.
   🔴 Acest mesaj valorează mai mult de 100 de mesaje scurte inutile.
   🔴 Informați-i pe cei dragi pentru a fi departe de aceste lucruri rele.

   ⚠ Evitați să beți Coca-Cola peste ananas sau după ce ați mâncat ananas la desert.
   Nu amestecați sucul de ananas cu Cola.
   Acest amestec este ucigaș!
   Oamenii mor acolo și cred în mod eronat că au fost otrăviți... au fost victimele ignoranței lor despre acest cocktail mortal!


   Distribuie această postare, poți salva o viață umană și poți fi plătit.

   Doamne iartă-ne și iartă-ne

    Vă rugăm să distribuiți acest raport medical * cât mai larg posibil pentru ca și alții să beneficieze*

Aveţi grijă ca lumânarea să ardă şi căminul sufletesc să fie cald



Deseori se întâmplă ca oamenii care merg pe calea bunei vieţuiri creştineşti, brusc şi, după cât se pare, fără nici un motiv, încep să simtă în ei o paralizie a tuturor puterilor sufleteşti, în urma căreia le apare răceala faţă de toate nevoinţele duhovniceşti de până atunci. Un răspuns de folos pentru această luptă îl găsim la Sfântul Teofan Zăvorâtul.

Acest lucru li se întâmplă tuturor din când în când. Despre el pomenesc aproape toţi cei ce scriu despre viaţa duhovnicească. Sfântul Marcu Ascetul pomeneşte trei vrăjmaşi de acest fel: neştiinţa împreună cu uitarea, lenevia împreună cu nepăsarea şi nesimţirea împreună cu împietrirea.

În rugăciunile lui scurte nu i-a uitat nici Sfântul Ioan Gură de Aur: “Izbăveşte-mă de neştiinţă, de uitare, de melancolie [aceasta însemnând lenevie împreună cu nepăsare] şi de nesimţire”. Mijloacele de izbăvire nu sunt foarte complicate: a răbda şi a te ruga.

Este posibil ca Dumnezeu Însuşi să trimită acestea pentru învăţare de minte – să nu ne punem nădejdea în noi înşine. Câteodată luăm multe asupra noastră şi aşteptăm mult de la eforturile, mijloacele şi ostenelile noastre. Dar, iată, Domnul ia Harul şi ne lasă singuri, spunând parcă: ”Poftim, încearcă-ţi puterile”. Cu cât există mai multe daruri naturale, cu atât mai necesară este această învăţare de minte. Dacă înţelegem acest lucru, să răbdăm. Acestea sunt trimise şi ca pedeapsă pentru pornirile pătimaşe, îngăduite şi neosândite de noi şi neacoperite de pocăinţă. Pornirile acestea sunt pentru suflet exact ceea ce este pentru trup hrana proastă, care ori îngreuiază, ori slăbeşte, ori îndobitoceşte. Trebuie să cercetăm cu atenţie şi să vedem dacă nu cumva există aşa ceva în suflet şi să ne pocăim înaintea Domnului şi să hotărâm ca pe viitor să ne păzim.

Cel mai mult nesimţirea şi răceala vin în urma mâniei, a nedreptăţii, a supărării, a osândirii, a trufiei şi a celor asemenea lor. Un singur lucru ne rămâne – să ne rugăm pentru izbăvirea de această uscăciune şi de nesimţire alături de împietrire. În perioada răcelii şi a nesimtirii, în minte sunt greu de tinut cuvintele rugăciunii totuşi este posibil. Trebuie să lucrăm împotriva sinelui. Tocmai ostenirea sinelui va fi mijlocul de a-L îndupleca pe Domnul spre milă şi de a înapoia harul. Dar nu trebuie nicicum să renunţăm la rugăciune.

Sfântul Macarie spune: Domnul vede cât de sincer îţi doreşti binele acesta şi ţi-l trimite. Iar rugăciunea împotriva răcirii inimii, cu cuvântul tău, înainte de pravilă şi după pravilă şi în continuarea ei lui Dumnezeu să I-o ceri, ca şi cum aducând înaintea fetei Lui un suflet mort: “Vezi, Doamne, cum este sufletul meu! Zi, aşadar, un cuvânt şi se va vindeca!” Cu aceleaşi cuvinte şi în timpul zilei să I te adresezi mai des lui Dumnezeu.

Cel mai important este să nu lăsaţi sufletul să se răcească. Aveţi grijă ca lumânarea să ardă şi căminul sufletesc să fie cald. Puneţi mai des lemne de foc în el. Adică tineti gândurile sfinte în minte şi simtiţi-le în acelaşi timp, în inimă.

Răceala este o stare amarnică şi primejdioasă. La Domnul ea stă în rândul mijloacelor de călăuzire, învăţare şi îndreptare. Însă poate fi şi ca pedeapsă. Cauza acestui lucru este păcatul vădit, dar, atunci când nu îl puteţi vedea, trebuie să căutaţi pricinile în simţămintele şi dispoziţiile lăuntrice. Nu cumva vi s-a strecurat îngâmfarea că nu sunteţi ca ceilalţi? Nu cumva aveţi de gând să păşiţi singuri pe calea mântuirii şi să ajungeţi sus numai prin mijloacele voastre? Nu cumva vă mulţumiţi cu rânduiala de viaţă pe care o duceţi şi v-aţi culcat pe o ureche spunând că nu mai trebuie să vă îngrijiţi de nimic? Gândurile acestea şi cele asemenea lor vă duc la nepăsare, iar nepăsarea este primul pas către răcire. De aceea osteniţi-vă să vă adunaţi gândurile mai mult pe ideea că încă nu aţi început lucrul.

Marfarul Preot Ioan Istrati

 ​​Marfarul

Preot Ioan Istrati

O mamă de doi băieți vine la noi la Biserică. Se vede pe fața ei. E foarte supărată. După Liturghie, vine să vorbim și să-i citesc rugăciuni.

– Părinte, sunt îngrozitor de supărată. Băiatul cel mare, de 17 ani, s-a răzvrătit de tot. Urlă, pleacă noaptea de acasă, nu ascultă nimic, nu învață. Are note foarte proaste. Mă tem că nu ia bacul.
Dar ceea ce mă doare cel mai tare, e că și-a pierdut credința. Părintele meu, era nelipsit din Altar, se ruga mereu cu mine seara, avea măsuța lui cu Icoane ca un Altar, spunea că vrea să devină preot. Acuma nu mai vine la Biserică deloc, spune că toți popii sunt niște hoți, că Dumnezeu e departe, că nu contează credința. Ascultă tot felul de mizerii pe YouTube, sincretiste, magice, orientale.

– Doamnă, în adolescență vine deseori un duh rău de răzvrătire, o instabilitate la frontiera dintre copilărie și maturitate, o prăpastie între ce știi și ce simți, un conflict interior între trupul dezvoltat și mintea încă necoaptă. Copilul vrea să își găsească o identitate diferită, prin contrast și inversiune față de părinți.
Dacă s-a rugat când era copil, dacă a gustat Liturghia, acestea rămân ancorate în minte.
Iar când viața, care nu iartă pe nimeni, îl va lovi ca un marfar direct în față, în durerea imensă dintre realitate și așteptări, își va aduce aminte de mama în genunchi, de mireasma Altarului, de lumina Icoanelor, de Harul lui Dumnezeu.
Și se va întoarce la credință, la ascultare, la Dumnezeu, la mama.

Ați plantat semințele Cuvântului în el. Așteptăm să vină ploile lacrimilor, ca să rodească. Dumneavoastră rugați-vă mereu pentru el.

– Mulțumim, Părinte.

Reţeta pentru imunitate/anti-cancer a călugărului Elefterie

 Ingrediente:
4 grame de lăptişor de matcă;
1,5 kilograme de miere naturală de salcâm;
300 de grame de polen crud măcinat;
150 de grame de tinctură de propolis;
200 de mililitri de ser fiziologic.
Toate ingredientele se amestecă într-un recipient de sticlă, cu o lingură de lemn.
Borcanul se închide ermetic şi se păstrează la frigider.
Pentru imunitate, pentru prevenirea cancarului sau ca adjuvant în boală canceroasă, din pastă rezultată se ia 1 lingură dimineaţa şi 1 lingură seara, pe stomacul gol sau cu ceai.
Cantitatea este suficientă pentru 30 de zile de cură.

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor