Atât de puţină viaţă..

 Atât de puţină viaţă... petrecută în ce contează cu adevărat, şi atât de multă preocupare pentru tot ce mâine nu va mai fi. Atât de puţină emoţie... dăruită celor care ne merită, şi atât de mult consum pentru cei care nu te simt ca să te vadă. Atât de puţin timp... pentru sufletul tău etern şi atât de multă irosire pentru materia care trece ca şi când n-ar fi fost. Atât de puţină recunoştinţă...pentru darul de a trăi tot ce suntem şi atât de multă înverşunare pentru tot ce nu suntem, dar ne prefacem că ştim. Atât de puțină zbatere pentru zâmbetul omului drag...şi atât de multă muncă pentru îmblânzirea furiei omului necunoscător de suflet. Atât de puțin, atât de mult... şi totuşi, atât de...oameni.

În Cruce, Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii fiecăruia.

Cel ce vrea să se mântuiască să nu osândească pe nimeni pentru crucea pe care o duce.

Răstignirea îl așteaptă pe cel ce s-a hotărât cu toată puterea sufletului său să vină la Iisus, dar acesta iubește din tot sufletul pe cei ce-l răstignesc.

În necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu și de oameni.

În cuptorul suferințelor de tot felul se curățește sufletul omenesc pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Suferința smerește trufia omului și Îl face pe Dumnezeu prieten.

Așa să vă tâlcuiți crucea pe care o aveți fiecare de dus!

În Cruce, Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii fiecăruia.

Părintele Arsenie Boca