Timpurile sunt vitrege; un singur lucru ne mai rămâne: smerenia.

"Timpurile sunt vitrege; un singur lucru ne mai rămâne: smerenia. Trebuie să te smerești! Acesta este lucrul cel mai de preţ şi cel mai de folos! Grăiește prorocul David: „Jertfa lui Dumnezeu – duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.”
Mai bine un păcătos smerit decât un drept plin de mândrie! Trebuie să petreci împreună cu Domnul prin rostirea Rugăciunii lui Iisus. În mintea ta, în inima ta, în cugetul tău și pe buzele tale pururea să fie: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește‑mă pe mine, păcătosul.”
Cât de fragile sunt cele pământești: și frumusețea, și sănătatea! Să-I aducem mulțumită Domnului și să ne mărturisim înaintea Lui neputința și nevrednicia, să Îi mulțumim cu smerenie."

Staretul Nicon de la Optina

 

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

 Cântare de laudă către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, minunată vestire!
- Bucură-te, Preacurată,
Căci tu nouă pe Hristos ne-ai născut!

O, de bucurie vestire!
Bucură-te, Fecioară,
Porumbiță prea luminată!
Bucură-te Marie, bucură-te ceea ce ești plină de har,
Bucură-te, poartă de aur!

Tu ești rugul cel nears din pustie,
Vestind zorii unei noi frumuseți!

Gavriil cuvinte de bucurie a alcătuit,
Cu bucurie ție le-a adus,
Și Buna Vestire o a vestit!

El Buna Vestire ție, Fecioară, o a vestit:
Pe ea cerurile o ascultă,
De ea sufletul tău se cutremură!

În Templul sfânt tu ai slujit,
Și lui Dumnezeu sfințindu-te,
Templu al Lui în trupul tău te-ai făcut!

Bucură-te, Preacurată, cerească mireasă,
Tu ești tronul împăratului Ceresc!

Bucură-te, mielușea, cea care ai născut
Pe Mielușelul lui Dumnezeu
Care ridică păcatul lumii!

Bucură-te, roabă smerită,
Că ți-a făcut ție mărire Dumnezeu,
Și te-a încununat cu slavă și cu putere
Printre toate neamurile lumii!

Bucură-te, lacrimă nesecată,
Străluminată de Duhul!

Bucură-te, neagonisitoare desăvârșită,
Căci Dumnezeu de bogății te-a covârșit,
Mai strălucitoare decât soarele!

O, Preacurată Fecioară,
Roagă-te lui Hristos, Fiul tău,
Pentru ca să se mântuiască
Sufletele noastre!

Slavă...Şi acum...

 Întru fărădelegi fiind zămislit eu, desfrânatul, nu cutez să caut la înălţimea cerului; ci, îndrăznind la iubirea Ta de oameni, grăiesc: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păstosul şi mă mântuieşte.

Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.

De vreme se dreptul abia se mântuieşte, dar eu, păcătosul, cel ce n-am purtat greul şi zăduful unde mă voi arăta? Ci eu cei din al unsprezecelea ceas împreună mă numără Dumnezeule; şi mă mântuieşte.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei:

Minunea minunilor văzând-o întru tine, făptura se bucură ceea ce eşti plină de har; că ai zămislit fără sămânţă şi ai născut, precum nu se poate spune, pe Cel pe Care nu-L pot vedea mai-marii cetelor îngereşti. Pe Acela roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Stihirile de umilință, care se cântă în Sfântul și Marele Post (Luni la Utrenie)Braţele părinteşti grăbeşte de-mi deschide, că desfrânat am cheltuit viaţa mea. Spre bogăţia cea necheltuită a îndurărilor Tale căutând Mântuitorule, nu trece acum cu vederea inima mea cea sărăcită. Căci către Tine, Doamne, cu umilinţă strig : Greşit-am la cer şi înaintea Ta.

Stih : Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi

Înfricoşător este divanul Tău, judecata Ta dreaptă şi lucrurile mele sunt rele; iar Tu Milostive, apucând înainte, mântuieşte-mă şi mă scoate din osândă; fereşte-mă, Stăpâne, de partea caprelor, şi mă învredniceşte a sta de-a dreapta Ta, Judecătorule preadrepte.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

Ceea ce ai zămislit fără ardere Focul Dumnezeirii, şi ai născut fără sămânţă izvorul vieţii, pe Domnul, Născătoare de Dumnezeu ceea ce eşti plină de har, păzeşte pe cei ce te măresc.

Stihirile umilinței, care se cântă la toate glasurile în Sfântul și Marele Post (Marți la Utrenie, gl.1)

Văzându-Te,Hristoase,Maica Ta cea cu totul fără prihană,mort întins pe Cruce a strigat:Fiul meu cel fără început împreună cu Tatăl şi cu Duhul,ce este această rânduială nespusă a Ta?Prin care ai mântuit,Îndurate,zidirea mâinilor Tale,celor preacurate,Stăpâne.

Lemnului Crucii Tale ne închinăm Iubitorule de oameni, că pe el ai fost pironit,Viaţa tuturor; raiul ai deschis, Mântuitorule,tâlharului celui ce a venit la Tine cu credinţă şi s-a învrednicit de desfătare zicând către Tine: Pomeneşte-mă,Doamne!Primeşte-ne ca pe acela şi pe noi care strigăm: Greşit-am toţi milostivirii Tale, nu ne trece pe noi cu vederea.

Slavă...Şi acum...

Văzându-Te mieluşeaua pe Tine,Mieluşelul, răstignit pe lemn cu tâlharii şi împuns cu suliţa în coastă,din îndelungă-răbdarea Ta,Cuvinte,s-a tânguit strigând ca o maică. Ce taină străină şi înfricoşătoare este aceasta,Fiul meu?Cum acoperă mormântul pe Dumnezeu cel necuprins?Negrăit lucru este acesta ce se săvârşeşte.Dar să nu mă laşi pe mine,ceea ce Te-am născut,Fiul meu preadulce.

Bucuriile în Hristos și în Maica Domnului sunt eterne.

 „Bucuriile în Hristos și în Maica Domnului sunt eterne. Am fost legați și blestemați, îndurerați și osândiți, dar Hristos ne-a dat dezlegare, iar prin Maica Domnului piere tot blestemul. Maica Domnului ridică nu numai pe Adam, dar și pe noi toți, cei căzuți și îndurerați. Ea ne cheamă și ne vorbește cu blândețe, ne șterge lacrimile, ca Ceea ce știe ce-i plânsul și lacrima. Ea, care a izbăvit pe Eva de lacrimi, ne scoate și pe noi din prigoană, iar pe fecioare le conduce spre țărmul mântuirii."

Sfântul ierarh Nil Dorobanțu,
Tâlcuiri la Acatiste, pag. 69-70

LA MULȚI ANI tuturor mămicilor creștine!

 LA MULȚI ANI tuturor mămicilor creștine!
Dumnezeu să ne întărească și să ne călăuzească pe fiecare în această slujire minunată!
Post cu folos în continuare!

Femeile creştine, candelele credinţei

"Astăzi este ziua femeilor creştine. Ele sunt urmaşele femeilor mironosiţe, fiicele Învierii, roabele Domnului, candelele credinţei, sufletul familiei. Femeile creştine, credincioasele Bisericii Ortodoxe, menţin, mai mult decât bărbaţii, flacăra credinţei şi tradiţiile străbune, focul sfânt al rugăciunii şi evlavia în casele noastre. Femeile credincioase sunt şi mame bune, creştine devotate, soţii cinstite şi ostenitoare, model în societate. Femeile credincioase sunt întâi la biserică, întâi la rugăciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cărţilor bune, la îngrijirea bolnavilor, la toate. Ele menţin căldura duhovnicească a credinţei, a dragostei, a răbdării şi a împăcării, în biserică, în familie, în societate".

Părintele Cleopa Ilie

Sinaxar 29 Martie

 n această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea sfinţilor mucenici Marcu, episcopul Aretuselor, Chiril diaconul şi alţi mulţi, împreună cu ei.

Sfântul Marcu, episcopul Aretuselor, a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare. Plin fiind de dumnezeiască râvnă a dărâmat la pământ multe temple ale idolilor şi a zidit nenumărate biserici. Când, după Constantin cel Mare, în fruntea împărăţiei a venit Iulian Apostatul, iar credinţa în idoli a fost ridicată din nou la mare cinste, a avut de suferit nu numai sfântul Marcu, ci şi mulţi alţii, care luaseră parte la dărâmarea templelor idoleşti. La început sfântul Marcu s-a ascuns de cei ce îl căutau; dar înţelegând că unii dintre credincioşi erau traşi la răspundere pentru el, a venit şi s-a predat lor. Iar ticăloşii aceia de păgâni luându-l, l-au dezbrăcat şi după ce i-au acoperit trupul de răni, l-au aruncat în nişte locuri pline de murdărie.

După aceasta l-au scos de acolo şi l-au dat pe mâna unor slugi, ca să-l înţepe cu andrelele.

Apoi i-au acoperit tot trupul cu saramură şi în cele din urmă ungându-l cu miere, l-au ridicat în aer cu nişte frânghii, în toiul verii, ca să fie ars de razele soarelui care cădeau asupra capului şi trupului său gol cu desăvârşire, în arşiţa cea mare a prânzului, şi să fie hrană viespilor şi albinelor. În tot timpul cât a pătimit acestea însă, acest minunat bărbat a răbdat cu tărie, nu numai din pricina evlavie lui, ci şi pentru ca să nu se mai dea chinuitorilor lui şi alţi bani pentru zidirea din nou a templelor idoleşti dărâmate. Biruind cu gândul său, a biruit şi cu fapta. Căci, văzându-l toţi că suferă chinurile cu bărbăţie şi cu putere, păgânii din jur în cele din urmă s-au schimbat şi au învăţat prin pocăinţă credinţa cea adevărată.

Tot pentru îndrăznirea de a sfărma templele idoleşti, un lucru asemănător cu acesta s-a întâmplat şi în Fenicia. Aici, un diacon, anume Chiril, din dragostea de adevăr îndrăznind să doboare la pământ nişte statui de ale idolilor, a fost prins şi i s-a despicat pântecele, scoţându-i-se măruntaiele şi fiind lăsat aşa, ca să fie văzut de toţi. Şi se zice că ticăloşii aceştia bătându-şi joc de ficaţii lui şi-au primit răsplata bine meritată, căci le-au căzut dinţii, limba li s-a topit în gură şi au pierdut puterea vederii.

Dar cine ar fi în stare să povestească, precum se cuvine, chinurile suferite în Ascalon şi Gaza de femeile fecioare şi de bărbaţii cei sfinţiţi, cărora spintecându-li-se pântecele şi umplându-li-se măruntaiele cu orz, au fost puşi în troacele porcilor spre mâncare?

Acestea au fost faptele păgâneşti ale împărăţiei lui Iulian şi ale celor de sub poruncile lui. Dar cei ce au pătimit, în locul chinurilor de aici, au dobândit fericirea cea nesfârşită; pe când lucrãtorilor nedreptăţii li s-a pregătit pedeapsa focului şi chinul cel veşnic.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Iona, Varahisiu şi a celorlalţi nouă mucenici, împreună cu dânşii.

Sfinţii Iona şi Varahisiu erau din Persia şi au trăit pe vremea lui Sapor al Perşilor şi a împăratului Constantin cel Mare al romanilor. Ei erau călugări şi, părăsind mănăstirea lor, au venit într-o cetate care se numea Marmiavoh. Aici au aflat închişi în temniţă pe sfinţii mucenici: Zaniat, Lazãr, Maruta, Narsin, Ilie, Marin, Aviv, Savelt şi Sava, pe care i-au mângâiat şi i-au îndemnat spre pătimire. Dar fiind şi ei prinşi, au fost aduşi înaintea mai-marilor: Masdrat, Siro şi Marmisi, care mai întâi i-au sfătuit, apoi i-au ameninţat şi pentru că nu au voit să se lase înduplecaţi, mai întâi i-au pus în lanţuri, după legea persană.

Apoi au fost supuşi, fiecare în parte, la felurite chinuri în timpul cărora şi-au dat duhul în mâna lui Dumnezeu. Moaştele lor au fost adunate şi au fost îngropate împreună cu ale celorlalţi nouă mucenici, care s-au săvârşit din viaţă în ziua de douăzeci şi şapte a lunii martie, în timp ce sfinţii Iona şi Varahisiu s-au săvârşit din viaţă în ziua de douăzeci şi nouă ale aceleiaşi luni.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru şi mărturisitorului Eustaţiu, episcopul Bitiniei.

Sfântul Eustaţiu Mărturisitorul, episcopul Bitiniei, era de la începutul nevoinţelor sale duhovniceşti un călugăr evlavios, smerit, blajin şi cu dragoste faţă de aproapele.  Pentru viaţa sa virtuoasă a fost numit episcop al oraşului Bitinia (o provincie romană din Asia Mică) şi şi-a condus turma mulţi ani, dând exemplu de viaţă sfântă şi perfecţiune.

În timpul ereziei iconoclaste Sf. Eustaţiu i-a înfruntat cu curaj pe eretici apărând cinstirea sfintelor icoane. Urâtorii de icoane l-au denunţat împăratului iar sfântul a fost închis şi bătut crunt. În cele din urmă a fost înlăturat de la scaunul episcopal şi închis din nou. 

Sfântul mărturisitor a murit în exil în timpul secolului al XIX-lea, după ce a pătimit timp de trei ani insulte, privare de libertate, foamete şi alte chinuri.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor apostoli, dintre cei şaptezeci: Sosten, Apolo, Chifa şi Epafrodit.

Tot în această zi, pomenirea celui întru sfinţi părintele nostru Diadoh, episcopul Foticeii, în Epir, al cărui "Cuvânt ascetic" se găseşte în Filocalia românească, volumul 1.

După Diadoh scopul vieţii duhovniceşti este unirea sufletului cu Dumnezeu prin dragoste. El face deosebirea între ''chipul'' lui Dumnezeu în om şi ''asemănarea'' cu El. Prin păcatul strămoşesc ''chipul'' dumnezeiesc s-a întinat, s-a spălăcit. Harul Botezului curăţă ''chipul'', îl spală de întinarea păcatului. Dar prin aceasta încă nu avem şi ''asemănarea''. Spălarea chipului se face fără colaborarea noastră; lucrarea aceasta a harului încă n-o simţim. ''Asemănarea'' începem să o câştigăm pe măsură ce ne sporim sforţările noastre pentru o viaţă virtuoasă şi o atingem deplin când a crescut în noi dragostea de Dumnezeu în mod covârşitor. Abia după ce am sporit în ''asemănare'', în dragoste, ni se face şi harul ''simţit''. ''Harul, cum am zis, chiar din clipa în care ne botezăm se ascunde în adâncul minţii. Dar îşi acoperă prezenţa faţă de simţirea minţii. Din moment ce începe însă cineva să iubească pe Dumnezeu cu toată hotărârea, o parte din bunătăţile harului intră în comuniune într-un chip tainic, cu sufletul prin simţirea minţii. Căci pe măsură ce sporeşte sufletul, şi darul dumnezeiesc îşi arată dulceaţa sa minţii''. ''Două bunuri ne aduce nouă sfântul har al Botezului renaşterii, dintre care unul covârşeşte pe celălalt în chip nesfârşit. Cel dintâi ni se dă îndată. Căci ne înnoieşte chiar în apă şi luminează toată trăsăturile sufletului, adică ''chipul'', îndepărtând toată zbârcitura păcatului nostru. Iar celălalt aşteaptă ca să înfăptuiască împreună cu noi, ceea ce este ''asemănarea''. Când începe deci mintea să guste întru multă simţire dulceaţa Prea Sfântului Duh, suntem datori să ştim că începe harul să zugrăvească aşa zicând peste chip, ''asemănarea''.

Diadoh arată că, dacă până la Botez înăuntrul sufletului se află diavolul, de la Botez înăuntrul lui se sălăşluieşte harul, iar diavolul e scos afară. De aici înainte sufletul este influenţat de har dinăuntrul său; iar diavolul îl influenţează numai din afară, prin mustul trupului şi prin simţurile lui. ''Unii au născocit cu atât harul cât şi păcatul, adică atât Duhul adevărului cât şi duhul rătăcirii se ascund în mintea celui ce se botează. De aceea zic că o persoană îmbie mintea spre cele bune, iar cealaltă îndată spre cele potrivnice. Eu însă am înţeles din dumnezeieştile Scripturi şi din însăşi simţirea minţii că înainte de Sfântul Botez harul îndeamnă sufletul spre cele bune din afară, iar Satana foieşte în adâncurile lui, încercând să stăvilească toate ieşirile minţii înspre dreapta. Dar din ceasul în care renaştem, diavolul e scos afară, iar harul intră înăuntru. Ca urmare aflăm că, precum odinioară stăpânea asupra sufletului rătăcirea, aşa după Botez stăpâneşte asupra lui adevărul. Lucrează, ce e drept, Satana asupra sufletului şi după Botez, ca şi mai înainte, ba de multe ori chiar mai rău. Dar nu ca unul ce se află la un loc cu harul, să nu fie, ci învăluind oarecum mintea în fumul dulceţurilor neraţionale, prin mustul trupului''. Cu alte cuvinte, până nu se sălăşluieşte harul în adâncul sufletului, lucrează chiar din el dracii cei mai subţiri, oprindu-l de la dorirea binelui şi îndemnându-l la patimi sufleteşti. Dar după ce se sălăşluieşte harul în minte, vin la rând dracii mai materiali, care aţâţă trupul spre patimi trupeşti, ca să despartă mintea din comuniunea cu harul. ''Harul lui Dumnezeu se sălăşluieşte în însuşi adâncul sufletului. De aceea din însuşi adâncul inimii simţim oarecum izvorând dragostea de Dumnezeu, când ne gândim fierbinte la El. Iar dracii de aici înainte se mută şi se încuibează în simţurile trupului, lucrând prin firea uşor de influenţat a trupului asupra celor ce sunt încă prunci cu sufletul. De aceea harul, prin simţirea minţii înveseleşte trupul cu o bucurie negrăit la cei ce sporesc în cunoştinţă; iar dracii, prin simţurile trupului, robesc sufletul, îmbiindu-l, ucigaşii, cu sila spre cele ce nu vrea, când ne află mai ales umblând fără grijă şi cu nepăsare pe calea credinţei''.

Viaţa duhovnicească începe cu frica de Dumnezeu. ''Nimeni nu poate iubi pe Dumnezeu din toată inima, dacă nu se teme mai întâi de El întru simţirea inimii''. Prin frică începe să se cureţe sufletul de păcate. Dar chiar înainte de aceasta trebuie să se desfacă de grijile lumeşti. Până ce sufletul e nepăsător şi dornic de plăceri nu simte frica de Dumnezeu. Dar când începe să se cureţe cu luare aminte, atunci simte frica de Dumnezeu ca pe un medicament al vieţii. Curăţindu-se astfel tot mai mult, ajunge la dragostea desăvârşită, în care nu mai este frică, ci nepătimire. ''Cel ce iubeşte pe Dumnezeu crede cu adevărat în El şi împlineşte cu evlavie poruncile. Iar cel ce crede numai şi nu este în iubire, nu are nici credinţa pe care crede că o are''.

După curăţirea de patimile trupeşti, lucrarea în care rol mare are ascultarea şi înfrânarea, trebuie să se facă şi curăţirea minţii de gânduri rele, lucru care cere o liniştire a minţii. ''Cei ce se nevoiesc trebuie să-şi păzească pururi cugetul neînviforat, ca mintea deosebind gândurile ce intră în ea, pe cele bune şi trimise de Dumnezeu să le aşeze în cămările memorie, iar pe cele urâte şi drăceşti să le arunce afară din vistieriile firii''. ''Dar numai Duhul Sfânt poate curăţa mintea cu adevărat. Căci strălucind El necontenit în cămările sufletului, nu numai că se fac arătate în minte micile şi întunecoasele năvăliri ale dracilor, ci se şi slăbesc, fiind vădite de lumina aceea sfântă şi slăvită. De aceea zice Apostolul: ''Duhul să nu-l stingeţi''.

Curăţindu-se mintea, se pune în lucrare simţirea ei, care este un organ prin care mintea se raportează la cele nevăzute şi dumnezeieşti, ca simţurile trupului la cele văzute. ''Simţirea aceasta a minţii'', sau a ''inimii'', sau a ''sufletului'', nu trebuie înţeleasă însă ca o vedere materială a lui Dumnezeu. ''Nimeni să nu nădăjduiască, auzind de simţirea minţii că i se va arăta în chip văzut slava lui Dumnezeu. Spunem numai că cel ce şi-a curăţit sufletul simte printr-o gustare negrăită mângâierea dumnezeiască, dar nu că i se arată ceva din cele nevăzute. Pentru că acum umblăm prin credinţă, nu prin vedere, zice fericitul Pavel. Dacă deci i se va arăta vreunui nevoitor fie vreo lumină, fie vreo formă cu chip de foc, fie glas, să nu primească nicidecum o astfel de vedere. Căci este amăgire vădită a vrăjmaşului''. ''Că mintea, când începe să fie lucrată cu putere de lumina dumnezeiască, se face întreagă străvezie, încât îşi vede în chip îmbelşugat lumina sa, nimeni nu se îndoieşte. Căci aşa devine când puterea sufletului biruieşte cu totul asupra patimilor. Dar că tot ce i se arată într-o formă oarecare, fie ca lumină, fie ca foc, vine din reaua uneltire a vrăjmaşului ne învaţă limpede dumnezeiescul Pavel, spunând că acela se preface în înger al luminii''.

Dar înaintarea aceasta în viaţa duhovnicească, spre nepătimire, dragoste şi vedere tainică, nu se face fără lupte. ''Când mintea începe să simtă harul Preasfântului Duh, atunci şi Satana mângâie sufletul printr-o simţire dulce, în timpul odihnei de noapte, când vine ca o adiere de somn uşor peste el''. Ceea ce ajută atunci sufletului să alunge adierea dulce a Satanei este numele Domnului Iisus. ''Dacă deci mintea va fi aflată ţinând în amintire fierbinte numele sfânt al Domnului Iisus şi se va folosi ca de o armă de numele acela preasfânt şi preamărit, va pleca amăgitorul viclean''.

Cu cât se îmbogăţeşte sufletul mai mult de darurile lui Dumnezeu, cu atât ''îngăduie Domnul mai mult să fie supărat de draci, ca să înveţe tot mai mult să facă deosebire între bine şi rău şi să se facă mai smerit''.

Diadoh are comună cu mulţi scriitori din Răsărit teoria deosebirii dintre ''teolog'' şi ''gnostic''. Teologul este propovăduitorul, cuvântătorul tainelor dumnezeieşti, care a primit darul cuvântului, al învăţăturii, care e totodată şi darul înţelepciunii. Spre deosebire de el, gnosticul a primit darul ''cunoştinţei'', al unirii cu Dumnezeu şi al trăirii acestei uniri. Drumul gnosticului este mai ales acela al rugăciunii, al însingurării în adâncurile trăirii mistice, departe de orice grijă.

După: http://filocalia.ro/referate/16/Scrieri/Diadoh_al_Foticeei

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Marcu, Episcopul Aretuselor, Chiril, diaconul şi către cei împreună cu dânşii

Troparul Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici Marcu, Episcopul Aretuselor, Chiril, diaconul şi al celor împreună cu dânşii, glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

glasul 1

Irmosul

Lui Dumnezeu, Celui Ce a ajutat în Egipt lui Moise şi printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de biruinţă să-I cântăm, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe luminătorul cel străluci­tor al Bisericii lui Hristos să-l lăudăm, credincioşilor, ca pe cel ce cu lumina credinţei a lu­minat pe neamurile care slă­vesc pe Făcătorul tuturor.

Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

În grădina credinţei lui Hristos crescut fiind şi sporind duhovniceşte, ierarhe, către Dânsul ai alergat plin de stră­lucire, fericite, prin înălţimea pătimirii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Marcu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduitor şi învăţător tainic al lui Hristos şi slujitor curat fiind, sufletul ţi-ai pus pen­tru El şi ai adus Lui ca jertfe pe cei ce au pătimit împreună cu tine, Sfinte Părinte Marcu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Neamul oamenilor, dobân­dind izbăvire din stricăciune şi moştenind prin tine cinstea nestricăciunii şi a vieţii celei nemu­ritoare te măreşte, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har dăruită.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Întărire fii mie, Cel Ce ai în­temeiat pământul pe ape, că nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Marcu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu focul cuvintelor tale ai uscat pâraiele cele tulburi ale înşelăciunii şi ai izvorât apele cunoştinţei lui Hristos, Părinte Marcu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Marcu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tabăra vrăjmaşului ai risi­pit-o, Sfinte Părinte Marcu, cu che­marea lui Hristos şi prin cu­vintele tale ai adunat pe nea­muri către dragostea Lui.

Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Adunarea mucenicilor, având ca Îndrumător pe Hristos Mân­tuitorul, a biruit războiul cel neîmpăcat al înşelăciunii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întru necazuri având, Fecioară, ca acoperământ mijlocirea ta, noi, cei ce te cinstim pe tine, din primejdii suntem izbăviţi.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Înţeles-am, Atotputernice, iconomia Ta şi cu frică Te-am preaslăvit, Mântuitorule.

Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Uscat-ai pâraiele cele tulburi ale înşelăciunii şi ai luptat îm­potriva minciunii, fericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Marcu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cufundat-ai în noianul înţe­lepciunii tale, Sfinţite Mucenice Marcu, prostia închinătorilor la idolii cei elineşti.

Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu tărie ai înarmat ceata împreună luptătorilor cu tine, ierarhe al Domnului, cu învăţă­turile.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca una care eşti apărătoarea noastră, a celor ce te lăudăm pe tine, Preacurată, doboară semeţia vrăjmaşilor noştri.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

De noapte mânecând, Te lăudăm pe Tine, Hristoase Dumnezeule, Cel Ce ai sărăcit pentru noi şi crucea şi moartea ai răbdat în Trupul Tău.

Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împotriva mâniei celor po­trivnici, ca un următor al lui Hristos, ai pus îndelungă răbdarea, cuvioase; prin care ai umilit semeţiile lor şi ai biruit.

Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu desele lovituri ale săge­ţilor fiind rănit, cuvioase, ai rănit pe cei ce te săgetau iar tu te-ai păstrat neatins, cu harul cel Dumnezeiesc.

Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte apărători tari ai dreptei credinţe şi neînvinşi, în­ţelepţilor, cu vitejie v-aţi împo­trivit celor ce nu se plecau şi luptau împotriva adevărului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Firea omenească cea întinată de patimi luând-o asupră-şi din tine, Preacurată, Ziditorul, a spălat-o, a înnoit-o şi cu harul cel dumnezeiesc a îndumnezeit-o.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Pe proorocul l-ai izbăvit din chit, Iubitorule de oameni; Te rog, scoate-mă şi pe mine din adâncul greşelilor.

Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înşelăciunea închinării la idoli ai vădit-o, pururea fericite şi cu lumina cunoştinţei de Dum­nezeu ai luminat pe oameni.

Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Templele idolilor le-ai nimi­cit, fericite, iar pe oamenii cei ce se clătinau i-ai întărit întru Hristos.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Marcu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cei cu tine împreună pătimitori i-ai înarmat şi pe vrăj­maşi ai biruit, Sfinte Sfinţite Părinte Marcu, împreună cu Sfântul Sfinţit Chiril, diaconul şi aţi luat semnele biruinţei.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prin naşterea ta cea de ne­grăit şi dumnezeiască, Fecioară, pământenii ne-am înălţat, iar vrăjmaşul a fost umilit, Prea­curată.

 

CONDAC

glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Luminaţi fiind de harul cel adevărat, cu dreaptă credinţă îndreptaţi, în chip luminat, marginile pământului, sfinţiţi­lor şi măriţilor mucenici. Pentru aceasta, cu credinţă, vă fe­ricim pe voi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Cel Ce Te-ai arătat în rug prin foc legiuitorului Moise şi naşterea Fecioarei într-însul mai înainte ai închipuit-o, Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Marcu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pâraiele sângelui pătimirii tale, Sfinte Părinte Marcu, au înecat pe susţinătorii înşelăciunii şi au izvorât vindecare dumneze­iască tuturor celor ce laudă pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Marcu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pornirile cele pline de meşte­şugire ale vrăjmaşului asupra ta au slăbit până la sfârşit, ne­biruite Părinte Marcu, căci tu ai primit de la Dumnezeu pu­tere nebiruită.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfă cuvântătoare te-ai adus pe tine cu sfinţenie Domnului, fiind junghiat cu sabia muceniciei şi te-ai arătat, prin foc, ardere de tot a dumnezeieştii de­săvârşiri, Părinte Chiril.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Îmbracă-ne cu putere şi cu tă­rie, cu rugăciunile tale, Fecioară, împotriva patimilor şi a porni­rilor vrăjmaşilor celor înţelegă­tori, pe noi, cei ce te lăudăm pe tine, Stăpână, ca pe Născătoa­rea de Dumnezeu.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Cântarea celor fără de trup aducem Ţie, ca şi tinerii în cuptor şi cântând, grăim: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuvintele ai împodobit Bi­serica şi cu sângele ce ţi-a curs ai înfrumuseţat-o în chip lumi­nat, ierarhe, care laudă pe Hristos, Cel Ce ţi-a dat tărie.

Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Având ochii sufletului tău ne­adormiţi, păzeşti nevătămată turma lui Hristos, care neînce­tat cu cântări de laudă te mă­reşte pe tine.

Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Miruri cu miresmele bine mirositoare pătimitorii au adus sângele lor, care a curs Stăpâ­nului, zicând: Binecuvântaţi, toate lucrurile, pe Domnul!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Avându-te pe tine, Născă­toare de Dumnezeu, ocrotitoare preabună a bunătăţii, prin tine dobândim ajutor de la Dătăto­rul de bine, Dumnezeu.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Pe tine, uşa cea văzută de Prorocul Iezechiel, prin care nimeni nu a trecut, fără numai Singur Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, cu cântări te cinstim.

Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Aducând Domnului slujbe cuvântătoare şi jertfe fără de sânge, cu inimă preacurată pe tine însuţi te-ai adus jertfă cu­rată, prin pătimire, părinte.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Marcu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sabia cea înţelegătoare a cuvintelor tale, tăind capetele cele cu multe chipuri ale min­ciunii, ai preamărit adevărul, propovăduindu-l tuturor oamenilor, Părinte Marcu.

Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, cu rugăciunile pătimitorilor Tăi şi cu mijlocirile slu­jitorilor Tăi de Taină, Sfinţii Sfinţiţii Marcu şi Chiril şi ale celor împreună cu ei pătimitori, învredniceşte-ne şi pe noi, Făcătorule de bine, harurilor celor dumnezeieşti.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De milostivirile Sale şi de iu­birea de oameni cea de negrăit înduplecându-Se Ziditorul, S-a născut din tine, Preacurată; şi pe oamenii cei stricaţi iarăşi i-a zidit şi i-a înnoit.

 

SEDELNA, glasul 1

Cu lauda pătimirii şi cu vred­nicia cununilor măriţii pătimitori s-au îmbrăcat întru Tine, Doamne. Căci, prin răbdarea chinurilor, au biruit pe cei nelegiuiţi şi cu putere dumnezeias­că, au primit din cer biruinţa. Cu rugăciunile lor, dăruieşte-ne nouă, Dumnezeule, mare mila Ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Ceea ce ai zămislit fără de ardere Focul dumnezeirii şi ai născut fără de sămânţă pe Domnul, Izvorul vieţii, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Plină de har, izbăveşte pe cei ce te măresc pe tine.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Cei ce am dobândit ocrotirea ta, Preacurată şi care am fost izbăviţi din nevoi cu rugăciu­nile tale, cu Crucea Fiului tău întru totul fiind păziţi, după datorie cu toţi pe tine cu dreap­tă credinţă te mărim.

Sinaxar 28 Martie

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi opta, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ilarion cel nou, egumenul Mănăstirii Palechitului.

Sfântul Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii Palechitului şi-a pus viaţa în slujba Domnului de la o vârstă fragedă şi a petrecut mulţi ani ca pustnic. Pentru viaţa sa sfântă, fără cusur, a fost hirotonit preot şi mai apoi egumen al Mănăstirii Palechitului, de lângă Dardanele. Sf. Ilarion a primit de la Dumnezeu darul înaintevederii şi a facerii de minuni. 

Prin rugăciune a adus ploaia în timpul unei secete şi asemeni profetului Elisei a despărţit apele unui râu, a izgonit fiarele rele de pe holde, le-a umplut mrejele pescarilor cu peşte atunci când nu puteau pescui nimic şi a făcut multe alte minuni. Mai mult de atât, el vindeca bolnavii şi izgonea demonii.

Sf. Ilarion a pătimit în Joia cea Mare şi Sfântă în anul 754, când comandantul de armată Lakhanodrakon a atacat pe neaşteptate mănăstirea Palechitului în căutarea închinătorilor la icoane intrând cu forţa în biserică şi în timpul slujbei care se ţinea a aruncat Sfintele Daruri pe jos. Atunci au fost arestaţi patruzeci şi doi de călugări, puşi în lanţuri, trimişi la Edessa şi ucişi. Cei rămaşi au fost oribil mutilaţi  bătuţi, arşi, mânjiţi pe faţă cu smoală şi unora li s-a tăiat nasul. Sf. Ilarion a murit în timpul acestei persecuţii pentru că a cinstit sfintele icoane. 

Sf. Ilarion a lăsat moştenire lucrări spirituale cu îndrumări morale pentru o viaţă duhovnicească.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ştefan Mărturisitorul, făcătorul de minuni, care pentru dreapta credinţă în surghiun s-a săvârşit.

Sf. Ştefan Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Triglia a pătimit în timpul împăratului urâtor de icoane Leo Armeanul (813-820).

Sfântul şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu încă de când era copil şi a fost tuns călugăr la o vârstă fragedă, devenind, mai târziu, conducătorul mănăstirii Triglia de lângă Constantinopol.

Când prigoana împotriva sfintelor icoanelor a reînceput, sfântul egumen a fost chemat la interogatoriu, încercând să-l forţeze să semneze un act prin care ar renunţa la cinstirea sfintelor icoane. Sf. Ştefan era foarte hotărât să nu trădeze Ortodoxia, acuzându-l cu curaj pe împărat de necredinţă. Sfântul a fost supus unor torturi inimaginabile după care l-au închis în închisoare în anul 815. Slăbit şi bolnav, Sfântul Ştefan Mărturisitorul a murit după scurt timp în închisoare.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Irodion, unul dintre cei şaptezeci de ucenici.

Acest sfânt a fost unul dintre cei şaptezeci de ucenici ai Domnului şi urmând întru totul celor 12 apostoli a fost împreună cu ei lucrător pentru răspândirea propovăduirii creştine. Învăţând pe mulţi şi întorcându-i Domnului, a fost aşezat episcop al Noilor Patre. El a fost însă prins de către iudei, cărora le-au venit în ajutor şi închinătorii la idoli şi a fost bătut cumplit; căci unii îl băteau, alţii îi loveau cu pietre gura şi alţii îl loveau în cap. În cele din urmă l-au tăiat cu săbiile şi astfel s-a săvârşit din viaţă, dându-şi sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului

Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului, glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului, glasul 1

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ilarion. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea 1

glasul al 2-lea

Irmosul

Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea într-armată; iar Cuvântul, Domnul preaslăvit, întrupându-Se, a nimicit păcatul cel prearău, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostiv şi blând făcându-te prin pustnicie şi vesel cu adevă­rat, întru Duhul, milostivirii mă învredniceşte prin rugă­ciunile tale, Părinte Ilarion, ca să te laud acum întru veselia inimii mele.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvios fiind din pruncie, Pă­rinte, şi luând crucea ta ai ur­mat lui Hristos, veştejind pati­mile trupului cu înfrânarea şi cu rugăciunile cele stăruitoare şi împodobindu-te cu lipsa de pătimire.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Supunându-te jugului celui prea uşor al Domnului şi ascul­tător făcându-te îndreptărilor Lui, Sfinte Preacuvioase Ilarion, ai arun­cat de la tine povara cea prea grea a păcatului, preaînţelepte, câştigând sfinţenia.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lanţurile păcatelor mele rupe-le, Preacurată, rugând pe Fiul tău şi Dumnezeu şi patimi­le ce mă chinuiesc nimiceşte-le, pururea Fecioară, ca, izbăvit fiind, să te cinstesc pe tine tot­deauna, Preanevinovată Stăpână.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Înflorit-a pustiul ca şi cri­nul, Doamne, Biserica cea stearpă din păgâni, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta, ca soarele strălu­cind cuvioase, cu raze străluci­toare a luminat cetele călugă­rilor şi întunericul demonilor a alungat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai fost prea vesel cu inima, cuvioase şi smerit cu duhul şi de dragoste dumnezeiască plin, având întotdeauna fire bine grăitoare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile lacrimilor ai stins cărbunii păcatului şi izvorăşti precum mai înainte, aşa şi după moarte, noianuri de tă­măduiri celor ce vin la tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tămăduieşte rănile sufletu­lui meu şi cârmuieşte, te rog, mişcările minţii mele, către voi­rile Celui Ce S-a întrupat din tine, Preacurată Fecioară.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Însuţi Tu, Domnul Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminatu-ţi-ai inima ta, cu suiri cinstite şi ţi-ai întraripat mintea ca să priveşti numai că­tre Dumnezeu, frumuseţea cea de negrăit şi să primeşti strălu­cirile razelor celor de acolo.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetând adânc asupra cu­vintelor celor dumnezeieşti, ai scos de acolo dumnezeiasca cu­noştinţă, şi ai împărtăşit-o tu­turor celor ce aleargă cu evla­vie la tine, Părinte Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dulceaţa cuvintelor tale, veseleşte inimile celor ce alear­gă la tine, căci tu însuţi făcând cele ce ai învăţat pe alţii şi găsindu-te în milostivă stare, ai avut cuvânt uşor de primit, Cuvioase.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpânul tuturor şi Domnul te-a făcut pe tine Stăpână şi Doamnă, Preacurată. Căci din pântecele tău S-a întrupat ca să izbăvească făptura Sa de vrăj­maşul cel ce o ţinea sub stă­pânire.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Mijlocitor Te-ai făcut în­tre Dumnezeu şi oameni, Hristoase Dumnezeule; căci prin Tine, Stăpâne, din noap­tea necunoştinţei, către Părin­tele Tău, Începătorul luminii, ridicare am aflat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din ostenelile tale ţesându-ţi ţie haină de mântuire, Cuvioase, te-ai îmbrăcat cu ea şi pe începătorul întunericului cu veş­nică ruşine l-ai îmbrăcat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin înfrânare ai veştejit pof­tele trupului, Cuvioase şi ai pri­mit har ceresc, tămăduind cu veselie bolile de tot felul ale oa­menilor, Părinte Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâinile tale cele dumneze­ieşti ţinându-le fără de obo­seală ridicate către Dumnezeu, Părinte, au doborât la pământ meşteşugirile celui viclean şi au dăruit tuturor celor bolnavi sănătate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Putere a credincioşilor şi în­tărire a cuvioşilor te-ai făcut, Preacurată. Căci prin tine ai izvorât tuturor cele bune, iar cei ce locuiesc pe pământ merg către cer.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mort fiind pentru lumea toa­tă, Părinte Ilarion şi mutându-te, vieţuieşti acum către cele cereşti şi izvorăşti de-a pururi lucrarea cea purtătoare de via­ţă a minunilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bun grăitor, blând, curat, fără prihană, cuvios, plin de bună umilinţă şi vesel cu duhul ai fost, Părinte Ilarion, Prea­fericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobit fiind cu milosti­vire nemăsurată, te-ai arătat slujitor adevărat al lui Dum­nezeu, înfrumuseţat cu podoa­ba iubirii de săraci, minunat fiind, Părinte Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât de cinstită şi fără de pată a fost viaţa ta! Cât de îm­podobită şi frumoasă a fost purtarea ta! Şi cât de uimitoare sunt minunile pe care le săvâr­şeşti în fiecare zi, minunate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe ceea ce este cămara cea fără de plată a lui Dumnezeu şi tronul cel de foc al Atotţiitorului, pe Născătoarea de Dum­nezeu, toate neamurile să o fericim.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat. Iar cinstitorilor de Dumnezeu tineri le-a pogorât din cer roua Duhului Hristos, Cel Ce este binecuvântat şi preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sabia luptelor tale ai rănit pe balaurul cel fără de trup şi de­săvârşit l-ai nimicit. Pentru aceasta, ai primit răsplătire pu­terea de a face minuni şi a tă­mădui patimile cele preacumplite ale trupurilor şi ale sufle­telor, cuvioase.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvântul tău iese ca o rouă, alungând zăduful întristării, Cuvioase, celor ce vin la tine cu credinţă şi se luminează pururea cu purtările tale cele îmbună­tăţite, fericite Părinte al nostru.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea făcându-ţi-o stăpână peste patimi, ai împărăţit cu adevărat ca un biruitor preaales şi neamurilor celor de altă seminţie te-ai împotrivit, nimi­cind patimile cele pierzătoare ale demonilor, preaînţelepte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vânturile ispitelor nu au clă­tinat turnul cel nemişcat al ini­mii tale, Cuvioase, că te-ai întă­rit pe piatra dragostei Domnu­lui, pe care sprijinindu-te, te-ai făcut multora întărire, Părinte.

Stih: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Te laud pe Tine, Treime mai presus de fire, Ceea Ce eşti În­treită cu Feţele, Neamestecată, Neîmpărţită. Unime Neînţeleasă cu Firea, un Dumnezeu Atotţiitor: Părinte şi Cuvinte şi Duhule Sfinte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prin semne te-a preaînchipuit pe tine de mai înainte harul Duhului, prin daruri proro­ceşti, numindu-te pe tine munte gras şi sfânt, uşă de mântuire, carte cu totul nouă şi chivot, Preacurată.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit din dumnezeiască poruncă, pe haldei arzând şi răcorind pe credincioşii, care cântau: Binecuvân­taţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărirea cea trecătoare a lumii şi desfătarea cea stricăcioasă părăsindu-le, Părinte, ai dobândit acum în ceruri mări­rea cea nepieritoare şi desfăta­rea cea nestricăcioasă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată viaţa ta ai petrecut-o în tristeţe. Pentru aceasta, te-ai învrednicit de fericirea şi mân­gâierea din care se împărtăşesc cuvioşii, sălăşluindu-te acum cu bucurie în pământul celor blânzi, ca un înţelept şi plin de judecată.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstită s-a arătat moartea ta înaintea lui Dumnezeu, Pă­rinte Preasfinţite. Că ai cinstit Icoana Lui şi ai suferit prigoni­rile tiranilor, chinuindu-te, Cuvioase, şi în aceasta te-ai arătat sfinţit mucenic.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pus-ai capăt, cu adevărat, amărăciunii pescarilor, umplându-i pe aceştia cu vânatul pe care mai înainte nu-l izbu­teau, căci Dumnezeu a ascultat rugăciunile tale, Cuvioase lucră­tor al celor sfinte, preasfinţite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De întinăciunea patimilor şi de murdăria păcatului spală-mă, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har dăruită şi uşile pocăinţei deschide-mi mie, celui ce alunec şi ajung mereu în greşeli şi mânii pe Dumnezeu, Preacurată.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin harul Duhului, mor­mântul tău izvorăşte tămă­duiri, uscând ploile patimilor şi alungând duhurile înşelăciunii şi luminează inimile tuturor celor ce cu credinţă te fericesc pe tine, Preacuvioase Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un trandafir ai înflorit în livada sihăstriei, ca un crin cu plăcută mireasmă, ca un măr cu bun miros ai înmiresmat su­fletele şi inimile tuturor celor binecredincioşi, Sfinte Preacuvioase Părinte  Ilarion, rugătorule pentru cei ce te lau­dă pe tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostivire ai avut şi dragos­te şi umilinţă, milostenie şi pur­tare curată, credinţă adevărată şi nădejde, viaţă cinstită şi cu­get drept, Mărite Ilarion, po­doaba călugărilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea ta a răsărit astăzi ca un soare şi luminează ini­mile credincioşilor cu razele os­tenelilor şi minunilor tale, cu adevărat, Părinte. Întru care adu-ţi aminte de toţi cei ce cu credinţă te laudă pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Glasul lui Gavriil, veselindu-ne, aducem ţie, grăind: Bucură-te, Casă a Atotţiitorului. Bucură-te, Mărirea cuvioşilor şi Mântuirea tuturor credincio­şilor, prin care am fost îndum­nezeiţi, Născătoare de Dum­nezeu, pururea Fecioară.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Lui Dumnezeu ai închinat viaţa ta, preafericite, făcându-te cu adevărat lucrător de cele sfinte al lui Hristos, preasfinţite. Pentru aceasta, după nenumărate osteneli şi dureri, te-ai mutat în Corturile cele nematerialnice, bucurându-te. Şi acum ne izvorăşti nouă râuri de tămăduiri.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Chiverniseşte, Curată, tică­losul meu suflet şi te milostiveşte spre dânsul, care alunecă din pricina mulţimii greşelilor în adâncul pierzării; şi în ceasul înfricoşătoarei morţi răpeşte-mă pe mine, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, de la de­monii cei ce mă clevetesc şi din tot chinul.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Maica cea Preacurată, văzându-Te pe Tine, Hristoase, mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu Cel fără de început cu Ta­tăl şi cu Duhul, ce este această orânduire nespusă a Ta, Îndu­rate, prin care ai mântuit zidi­rea cu Preacinstită mâna Ta?

Cum ar putea femeia de astăzi să o aibă ca model pe Maica Domnului?

 

Inimă Lină

  ·

Cum ar putea femeia de astăzi să o aibă ca model pe Maica Domnului?

O femeie adevărată, în lumina învățăturii creștin-ortodoxe, cum este?

Ca Maica Domnului! În primul rând e frumoasă. Femeia este frumoasă, chiar dacă după standardele nu știu cărei miss, nu este. Ea este foarte frumoasă ca un boboc, și, când e iubită, devine frumoasă ca o floare! Dar cine are ochi să vadă această frumusețe și dragoste ca să-i ocrotească înflorirea? Trebuie să fie privită cu drag, ocrotită cu răbdare și căldură ca să înflorească. Înțelegeți? Frumusețea e înăuntru, ca o lumină. O femeie e tandră, e delicată. Chiar și când țipă la cineva o face totuși delicat. Nu înjură printre dinți și nu scuipă, ca un bărbat. Când e vulgară, are o altfel de vulgaritate, specific feminină. Femeia e conștientă că e o minune și că e darul lui Dumnezeu făcut bărbatului și bărbaților. Pentru că sunt un dar și pentru tata. Un tată altfel se bucură de o fiică și altfel de un fiu. Altfel privește. Și mă bucur că sunt și fac din viața mea o mângâiere pentru ceilalți. Aceasta este chemarea femeii. Pe unde trece să lase un zâmbet, pe unde trece să lase o mângâiere. Și o ureche care aude, și o mână care mângâie, și o inimă care compătimește pe celălalt, care îl leagănă cumva în rugăciunea ei… În mila și tandrețea ei, o femeie leagănă suferința întregii lumi. Așa este femeia.

Cum poate femeia actuală să-o aibă ca model pe Maica Domnului? Se pare că este foarte departe de femeia modernă și mai ales de imaginea aceasta de femeie de carieră.

Păi, maică, modelul nu este așa ca un manechin, sau ca o fotografie care stă în fața mea și eu mă aranjez… Cum e Maica Domnului? Aha, are o pânză pusă așa pe cap, ia să-mi pun și eu o cârpă așa…

Mă refer la sfințenie…

Ei, acest model se lucrează dinăuntru. Maica Domnului a devenit Maica Domnului născându-L pe Domnul Hristos, născându-L pe Dumnezeu-Omul. Eu devin ca Maica Domnului născându-L pe Hristos în mine. Eu Îl primesc în mine prin Botez, Îl mănânc prin Sfânta Împărtășanie și pe urmă zic: trăiește Tu, privește Tu, gândește Tu, vino Tu în gândurile mele! El Se naște în mine și eu Îl nasc și în alții. Cineva văzând cum sunt eu și văzând că Hristos este viața mea, va dori și el această Viață! Se naște Hristos și în el. Și, pe măsură ce eu Îi dau atenție lui Hristos din mine, eu devin ca Maica Domnului când L-a avut înăuntru, ca o mamă. Eu Îl port înăuntru ca o mamă, nu-L port cum îl poartă ucenicul bărbat. Eu o am pe Maica Domnului înăuntrul meu, în feminitatea mea, în vocația mea de mamă și acolo Îl primesc și iubesc pe Fiul ei. Și cum toți cei ce-L urmează pe Hristos, sunt chemați sub Acoperământul Maicii Domnului, și eu sunt chemată nu numai sub Acoperământ, ci să devin eu însămi acoperământ. Pentru că ați văzut că sub cruce îi zice Mântuitorul Apostolului Ioan, care era acolo, care nu fugise de frică: „Aceasta este mama ta!“ și Maicii Domnului îi zice: „Acesta este fiul tău!“. Și toți cei ce-L urmăm pe Domnul pe Golgota suntem înfiați Maicii Domnului. Iar femeia devine și fiică și maică. Taină mare. Și nici o carieră nu ne poate fura această moștenire.

Cu toate astea o regăsim foarte greu ca model pe Maica Domnului. Foarte greu o găsim ca model în noi…

Pentru că foarte greu ne ducem la Dumnezeu. Apoi, cum și unde s-o găsim? La televizor? Nu se găsește, măicuță, decât înăuntru, în inima mea, acolo unde e locul lui Dumnezeu. Dacă în inima mea nu este Dumnezeu, n-am cum s-o aflu pe Maica Lui acolo ca model. Așa că, să nu întrebăm: „Maica Domnului, cum să fiu ca tine?” Pentru că e limpede cum. Ci: „Maica Domnului, ajută-mă să fiu ca tine, ajută-mă să rabd, ajută-mă să iert, să mănânc din pomul vieții și nu din pomul cunoașterii binelui și răului. Ajută-mă să nu cad în ispită și să nu fiu ispită!”

(Fragment dintr-un interviu realizat de Ramona Bădescu cu Maica Siluana Vlad în 2010)