joi, 28 martie 2024

Brațele Maicii Domnului sunt puternice și niciun rău nu poate învinge ajutorul Ei

 „Brațele Maicii Domnului sunt puternice și niciun rău nu poate învinge ajutorul Ei." ❤️🙏✝️


   (  Sfântul Paisie Aghioritul )


„Să avem încredere în puterea dar și în iubirea Maicii Domnului, pentru noi, oamenii.


Nu uita: Rugăciunea Maicii Domnului  este cea mai puternică rugaciune!


"Preasfânta Născătoare de Dumnezeu,  să ne acopere pe toți cu Sfântul Ei Acoperămant!

Amin.”


Sunt patru pași de parcurs - fapta, cuvântul, gândul, sentimentul

 "Sunt patru pași de parcurs - fapta, cuvântul, gândul, sentimentul.

Mai întâi vom învăța să nu acționăm rău, apoi să nu vorbim rău, apoi să nu gândim rău.  Și abia apoi, poate că vom reuși (sau poate că nu) vom învăța să nu avem sentimente rele față de nimeni".

Piotr Mamonov


Maica Domnului „Znamenie”

 


Istoria icoanei Maicii Domnului „Známenie” (adică „a semnului”) este strâns legată de istoria Novgorodului, centru cultural şi comercial din nord, unul dintre primele oraşe ale vechii Rusii.

Sensul teologic al numelui icoanei este acela al „semnului” din profeţia lui Isaia: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14). Însă numele ei ne poate trimite şi la un eveniment istoric, consemnat în cronicile Novgorodului. Iată ce spun acestea: Din pricina locului însemnat pe care îl avea în nordul Rusiei, Novgorodul, râvnit de vecini, a intrat în conflict cu aceştia. În 1169, kneazul Andrei Bogoliubski, pornind din Kiev, a ajuns cu armata sa până în faţa zidurilor Novgorodului. Oraşul a fost împresurat, iar cei asediaţi au cerut atunci, cu rugăciuni fierbinţi, milostivirea Maicii Domnului. În acest timp, arhiereul locului, Sfântul Ioan din Novgorod (†1186), aşezase preţiosul chip al Preasfintei pe zidurile cetăţii pentru a-i izbăvi de duşmani. Răspunsul acestora din urmă fu o ploaie de săgeţi. Una dintre ele atinsese şi icoană. Mai departe ni se spune ca îndată Născătoarea de Dumnezeu şi-a întors privirea înlăcrimată dinspre năvălitori înspre poporul cel binecredincios, iar lacrimile au căzut pe veşmintele episcopului de Novgorod Ioan, care a exclamat: „O minune! Cum din scândura uscată a copacului izvorăsc lacrimi? O Împărăteasă! Tu ne dai nouă semn că aşa te rogi Fiului Tău pentru izbăvirea oraşului”. După acest „semn” Maica Domnului le veni degrab într-ajutor celor asediaţi. Şi într-adevăr, celor care au trimis „ploaia”, Ea le-a trimis un nor. Acoperiţi de întuneric şi cuprinşi de spaimă, în învălmăşeală iscată cotropitorii s-au omorât între ei.

Ocrotirea Maicii Domnului i-a izbăvit pe novgorodieni şi în alte vremuri. În 1566 se spune că izbucnise un straşnic incendiu care ameninţa cu pieirea oraşul construit din lemn. Dar alergând şi de această dată cu pocăinţă către icoana făcătoare de minuni şi cerând milostivire Maicii Domnului, locuitorii au văzut cu ochii lor cum focul s-a risipit grabnic

Rugăciune

O, Preasfântă şi Preabine-cuvântată Maică a Preadulcelui nostru Domn Iisus Hristos! Cădem şi ne închinăm Ţie înaintea sfintei Tale icoane făcătoare de minuni, amintindu-ne minunatul Tău semn al ocrotirii arătat marelui Novgorod în zilele năvălirii vrăjmaşilor. Cu smerenie Te rugăm, Apărătoare Atotputernică a neamului nostru: aşa precum în vechime părinţilor noştri ajutorul le-ai grăbit, aşa acum şi pe noi, cei neputincioşi şi păcătoşi, de ocrotirea şi buna îngrijirea Ta de Maică ne învredniceşte. Mântuieşte şi păzeşte sub acoperământul milei Tale, Stăpână, toată Rusia, ţara noastră, şi oastea ei. Sfânta Biserică o întăreşte, oraşul Tău şi toată dreptmăritoare noastră ţară şi pre noi, pre toţi, cei ce cădem către tine cu credinţă, cu dragoste şi cu umilinţă cerând cu lacrimi ocrotirea Ta, miluieşte-ne şi ne păzeşte.

O, Preamilostivă Stăpână! Milostiveşte-te asupra noastră celor învăluiţi de multe fărădelegi, ridică către Domnul Hristos mâinile Tale primitoare de Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi înaintea bunătăţii Lui, cerând iertare păcatelor noastre, şi viaţă binecinstită şi paşnică, sfârşit creştinesc şi răspuns bun la Straşnica Lui Judecată, ca, mântuiţi cu atotputernicile Tale rugăciuni către Dânsul, să moştenim fericirea raiului şi să cântăm cu toţi sfinţii preacinstitul şi preaminunatul nume al întru tot lăudatei Treimi, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi mila Ta cea bogată către noi în vecii vecilor. Amin.

În 1383, preotul Bogoliub care trăia aproape și slujea în paraclis a fost capturat de către tătarii care invadaseră Rusia. Tătarii au incendiat paraclisul și au rupt icoana în două bucăți și le-a aruncat pe lângă. Când preotul Bogoliub s-a întors din captivitate, a postit și s-a rugat îndelung ca să descopere icoana, și în final a găsit cele două bucăți. A încercat să le pună împreună, iar ele s-au alăturat fără a lăsa o cusătură.

Icoana Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk) este prăznuită pe 8/21 martie, 8/21 septembrie și 27 noiembrie/10 decembrie.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk) a fost descoperită pe 8 septembrie 1295 în pădure, nu departe de orașul Kursk (Rusia). Un vânător a găsit-o cu fața în jos la rădăcinile unui stejar bătrân. De îndată ce a ridicat icoana, un izvor cu apă limpede a țâșnit din pămân din locul în care a fost ridicată. Și în prezent acest izvor se află în acel loc.

Vânătorul a construit un paraclis mic de lemn, în cinstea icoanei descoperite. Din acel moment, oamenii au venit pentru a cinsti Icoana Maicii Domnului „a Semnului”, numită și „a Rădăcinii din Kursk” (pentru că a fost găsită la rădăcinile unui stejar). Aici au avut loc multe minuni datorită icoanei:

În 1383, preotul Bogoliub care trăia aproape și slujea în paraclis a fost capturat de către tătarii care invadaseră Rusia. Tătarii au incendiat paraclisul și au rupt icoana în două bucăți și le-a aruncat pe lângă. Când preotul Bogoliub s-a întors din captivitate, a postit și s-a rugat îndelung ca să descopere icoana, și în final a găsit cele două bucăți. A încercat să le pună împreună, iar ele s-au alăturat fără a lăsa o cusătură.

În 1613, oamenii din orașul Kursk au întemeiat o mănăstire a Semnului închinată Icoanei Maicii Domnului, ca un semn de mulțumire pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, deoarece i-a scăpat de invadatorii polonezi. Icoana a fost așezată acolo.

În 1676, această icoană a călătorit până la râul Don, pentru a binecuvânta trupele cazacilor din Don. În 1684, țarii Ivan și Petru Alexeevici au trimis o copie a icoanei cu porunca, ca aceasta să însoțească trupele ortodoxe în luptă. În 1687, Sfânta Icoană a fost trimisă la „Armata Mare”. Icoana făcătoare de minuni a ajutat luptătorii să elibereze pământurile lor de mai multe ori.

Mai multe copii ale icoanei au fost pictate mai târziu pentru a fi date armatelor în campania din Crimeea și multor generali ruși printre care și cneazul Kutuzov. Sfântul Serafim de Sarov a fost vindecat în prezența acestei icoane.

După revoluția bolșevică, pe 12 aprilie 1918, Sfânta Icoană a fost furată din Catedrala Mănăstirii Semnului Maicii Domnului, și dezbrăcată de îmbrăcămintea și ornamentele de aur, dar, pe 2 mai, s-a constatat că icoana s-a întors la locul său.

În 1919, în timpul evacuării orașului Kursk, Epicopul Teofan de Kursk împreună cu doisprezece călugări din Mănăstirea Semnului au traversat cu icoana granița Rusiei, trecând prin Constantinopol și ajungând în Serbia. În 1920, la cererea generalului Wrangel, icoana a vizitat din nou Rusia, în Crimeea, și a rămas acolo până la evacuarea finală a armatei ruse, în primele zile ale lui noiembrie, 1920.

Sfânta Icoană a revenit în Serbia unde a rămas până în 1944, atunci când, împreună cu Sinodul Episcopilor, aceasta a plecat în străinătate, la München (Bavaria), și cu Mitropolitul Anastasie. În 1951, Mitropolitul Anastasie s-a mutat de la München în America.

În 1957, Icoana Maicii Domnului din Kursk a fost așezată în Catedrala Icoanei Maicii Domnului a Semnului din New York, rezidența Primului Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor, unde este păstrată în prezent. Sfânta Icoană călătorește regulat în toate episcopiile din America.

Sfântul Cuvios ILARION cel Nou, egumenul Mănăstirii Palechitului din Olimpul Bitiniei

28 martie
Sfântul Cuvios ILARION cel Nou, egumenul Mănăstirii Palechitului din Olimpul Bitiniei (+ 754),
Sfântul Apostol IRODION, episcopul Patrasului și unul dintre cei 70 de Apostoli (secolul I),
Sfinții Mucenici: PRISC, MALH şi ALEXANDRU din Cezareea Palestinei (+ 259),
Sfinții Mucenici: ROGAT, SUCCESUS şi cei dimpreună cu dânşii, care au pătimit în nordul Africii,
Sfântul Cuvios ISIHIE din Ierusalim, ucenicul Sfântul Grigorie Teologul (+ 434),
Sfântul Ierarh SIXT al III-lea, episcopul Romei, mărturisitor al Ortodoxiei în fața pelagianismului și nestorianismului (+ 440),
Sfântul Mucenic BOIAN, prinţ din Bulgaria (secolul al IX-lea),
Sfinții Sfințiți Mucenici: episcopul GHEORGHE din Bulgaria şi preoţii: PETRU şi PAROD (+ 833 şi + 836),
Sfântul Cuvios CONON de la Nesi în Sicilia, mărturisitor al Ortodoxiei în Italia (+ 1236),
Sfântul Ierarh DIONISIE Milostivul, episcopul Larissei din Grecia (+ 1510),
Sfântul Ierarh IOAN, episcop de Manglisi în Georgia (+ 1751),
Sfântul Sfinţit Nou Mucenic PETRE din Polonia, care a pătimit în timpul regimului cumunist (+ 1944),
Daniel-Ilie Turcea (n. 22 Iulie 1945, Târgu Jiu-†28 Martie 1979, Sfânta Mânăstire Cernica), numit de Părintele Dumitru Stăniloae „cel mai mare poet ortodox din literatura ortodoxă contemporană”,
să ne dăruiască binecuvântarea lor cerească!

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului


Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului, glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului, glasul 1

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ilarion. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea 1

glasul al 2-lea

Irmosul

Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea într-armată; iar Cuvântul, Domnul preaslăvit, întrupându-Se, a nimicit păcatul cel prearău, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostiv şi blând făcându-te prin pustnicie şi vesel cu adevă­rat, întru Duhul, milostivirii mă învredniceşte prin rugă­ciunile tale, Părinte Ilarion, ca să te laud acum întru veselia inimii mele.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvios fiind din pruncie, Pă­rinte, şi luând crucea ta ai ur­mat lui Hristos, veştejind pati­mile trupului cu înfrânarea şi cu rugăciunile cele stăruitoare şi împodobindu-te cu lipsa de pătimire.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Supunându-te jugului celui prea uşor al Domnului şi ascul­tător făcându-te îndreptărilor Lui, Sfinte Preacuvioase Ilarion, ai arun­cat de la tine povara cea prea grea a păcatului, preaînţelepte, câştigând sfinţenia.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lanţurile păcatelor mele rupe-le, Preacurată, rugând pe Fiul tău şi Dumnezeu şi patimi­le ce mă chinuiesc nimiceşte-le, pururea Fecioară, ca, izbăvit fiind, să te cinstesc pe tine tot­deauna, Preanevinovată Stăpână.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Înflorit-a pustiul ca şi cri­nul, Doamne, Biserica cea stearpă din păgâni, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta, ca soarele strălu­cind cuvioase, cu raze străluci­toare a luminat cetele călugă­rilor şi întunericul demonilor a alungat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai fost prea vesel cu inima, cuvioase şi smerit cu duhul şi de dragoste dumnezeiască plin, având întotdeauna fire bine grăitoare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile lacrimilor ai stins cărbunii păcatului şi izvorăşti precum mai înainte, aşa şi după moarte, noianuri de tă­măduiri celor ce vin la tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tămăduieşte rănile sufletu­lui meu şi cârmuieşte, te rog, mişcările minţii mele, către voi­rile Celui Ce S-a întrupat din tine, Preacurată Fecioară.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Însuţi Tu, Domnul Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminatu-ţi-ai inima ta, cu suiri cinstite şi ţi-ai întraripat mintea ca să priveşti numai că­tre Dumnezeu, frumuseţea cea de negrăit şi să primeşti strălu­cirile razelor celor de acolo.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetând adânc asupra cu­vintelor celor dumnezeieşti, ai scos de acolo dumnezeiasca cu­noştinţă, şi ai împărtăşit-o tu­turor celor ce aleargă cu evla­vie la tine, Părinte Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dulceaţa cuvintelor tale, veseleşte inimile celor ce alear­gă la tine, căci tu însuţi făcând cele ce ai învăţat pe alţii şi găsindu-te în milostivă stare, ai avut cuvânt uşor de primit, Cuvioase.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpânul tuturor şi Domnul te-a făcut pe tine Stăpână şi Doamnă, Preacurată. Căci din pântecele tău S-a întrupat ca să izbăvească făptura Sa de vrăj­maşul cel ce o ţinea sub stă­pânire.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Mijlocitor Te-ai făcut în­tre Dumnezeu şi oameni, Hristoase Dumnezeule; căci prin Tine, Stăpâne, din noap­tea necunoştinţei, către Părin­tele Tău, Începătorul luminii, ridicare am aflat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din ostenelile tale ţesându-ţi ţie haină de mântuire, Cuvioase, te-ai îmbrăcat cu ea şi pe începătorul întunericului cu veş­nică ruşine l-ai îmbrăcat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin înfrânare ai veştejit pof­tele trupului, Cuvioase şi ai pri­mit har ceresc, tămăduind cu veselie bolile de tot felul ale oa­menilor, Părinte Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâinile tale cele dumneze­ieşti ţinându-le fără de obo­seală ridicate către Dumnezeu, Părinte, au doborât la pământ meşteşugirile celui viclean şi au dăruit tuturor celor bolnavi sănătate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Putere a credincioşilor şi în­tărire a cuvioşilor te-ai făcut, Preacurată. Căci prin tine ai izvorât tuturor cele bune, iar cei ce locuiesc pe pământ merg către cer.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mort fiind pentru lumea toa­tă, Părinte Ilarion şi mutându-te, vieţuieşti acum către cele cereşti şi izvorăşti de-a pururi lucrarea cea purtătoare de via­ţă a minunilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bun grăitor, blând, curat, fără prihană, cuvios, plin de bună umilinţă şi vesel cu duhul ai fost, Părinte Ilarion, Prea­fericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobit fiind cu milosti­vire nemăsurată, te-ai arătat slujitor adevărat al lui Dum­nezeu, înfrumuseţat cu podoa­ba iubirii de săraci, minunat fiind, Părinte Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât de cinstită şi fără de pată a fost viaţa ta! Cât de îm­podobită şi frumoasă a fost purtarea ta! Şi cât de uimitoare sunt minunile pe care le săvâr­şeşti în fiecare zi, minunate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe ceea ce este cămara cea fără de plată a lui Dumnezeu şi tronul cel de foc al Atotţiitorului, pe Născătoarea de Dum­nezeu, toate neamurile să o fericim.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat. Iar cinstitorilor de Dumnezeu tineri le-a pogorât din cer roua Duhului Hristos, Cel Ce este binecuvântat şi preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sabia luptelor tale ai rănit pe balaurul cel fără de trup şi de­săvârşit l-ai nimicit. Pentru aceasta, ai primit răsplătire pu­terea de a face minuni şi a tă­mădui patimile cele preacumplite ale trupurilor şi ale sufle­telor, cuvioase.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvântul tău iese ca o rouă, alungând zăduful întristării, Cuvioase, celor ce vin la tine cu credinţă şi se luminează pururea cu purtările tale cele îmbună­tăţite, fericite Părinte al nostru.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea făcându-ţi-o stăpână peste patimi, ai împărăţit cu adevărat ca un biruitor preaales şi neamurilor celor de altă seminţie te-ai împotrivit, nimi­cind patimile cele pierzătoare ale demonilor, preaînţelepte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vânturile ispitelor nu au clă­tinat turnul cel nemişcat al ini­mii tale, Cuvioase, că te-ai întă­rit pe piatra dragostei Domnu­lui, pe care sprijinindu-te, te-ai făcut multora întărire, Părinte.

Stih: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Te laud pe Tine, Treime mai presus de fire, Ceea Ce eşti În­treită cu Feţele, Neamestecată, Neîmpărţită. Unime Neînţeleasă cu Firea, un Dumnezeu Atotţiitor: Părinte şi Cuvinte şi Duhule Sfinte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prin semne te-a preaînchipuit pe tine de mai înainte harul Duhului, prin daruri proro­ceşti, numindu-te pe tine munte gras şi sfânt, uşă de mântuire, carte cu totul nouă şi chivot, Preacurată.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit din dumnezeiască poruncă, pe haldei arzând şi răcorind pe credincioşii, care cântau: Binecuvân­taţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărirea cea trecătoare a lumii şi desfătarea cea stricăcioasă părăsindu-le, Părinte, ai dobândit acum în ceruri mări­rea cea nepieritoare şi desfăta­rea cea nestricăcioasă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată viaţa ta ai petrecut-o în tristeţe. Pentru aceasta, te-ai învrednicit de fericirea şi mân­gâierea din care se împărtăşesc cuvioşii, sălăşluindu-te acum cu bucurie în pământul celor blânzi, ca un înţelept şi plin de judecată.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstită s-a arătat moartea ta înaintea lui Dumnezeu, Pă­rinte Preasfinţite. Că ai cinstit Icoana Lui şi ai suferit prigoni­rile tiranilor, chinuindu-te, Cuvioase, şi în aceasta te-ai arătat sfinţit mucenic.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pus-ai capăt, cu adevărat, amărăciunii pescarilor, umplându-i pe aceştia cu vânatul pe care mai înainte nu-l izbu­teau, căci Dumnezeu a ascultat rugăciunile tale, Cuvioase lucră­tor al celor sfinte, preasfinţite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De întinăciunea patimilor şi de murdăria păcatului spală-mă, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har dăruită şi uşile pocăinţei deschide-mi mie, celui ce alunec şi ajung mereu în greşeli şi mânii pe Dumnezeu, Preacurată.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin harul Duhului, mor­mântul tău izvorăşte tămă­duiri, uscând ploile patimilor şi alungând duhurile înşelăciunii şi luminează inimile tuturor celor ce cu credinţă te fericesc pe tine, Preacuvioase Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un trandafir ai înflorit în livada sihăstriei, ca un crin cu plăcută mireasmă, ca un măr cu bun miros ai înmiresmat su­fletele şi inimile tuturor celor binecredincioşi, Sfinte Preacuvioase Părinte  Ilarion, rugătorule pentru cei ce te lau­dă pe tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostivire ai avut şi dragos­te şi umilinţă, milostenie şi pur­tare curată, credinţă adevărată şi nădejde, viaţă cinstită şi cu­get drept, Mărite Ilarion, po­doaba călugărilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea ta a răsărit astăzi ca un soare şi luminează ini­mile credincioşilor cu razele os­tenelilor şi minunilor tale, cu adevărat, Părinte. Întru care adu-ţi aminte de toţi cei ce cu credinţă te laudă pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Glasul lui Gavriil, veselindu-ne, aducem ţie, grăind: Bucură-te, Casă a Atotţiitorului. Bucură-te, Mărirea cuvioşilor şi Mântuirea tuturor credincio­şilor, prin care am fost îndum­nezeiţi, Născătoare de Dum­nezeu, pururea Fecioară.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Lui Dumnezeu ai închinat viaţa ta, preafericite, făcându-te cu adevărat lucrător de cele sfinte al lui Hristos, preasfinţite. Pentru aceasta, după nenumărate osteneli şi dureri, te-ai mutat în Corturile cele nematerialnice, bucurându-te. Şi acum ne izvorăşti nouă râuri de tămăduiri.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Chiverniseşte, Curată, tică­losul meu suflet şi te milostiveşte spre dânsul, care alunecă din pricina mulţimii greşelilor în adâncul pierzării; şi în ceasul înfricoşătoarei morţi răpeşte-mă pe mine, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, de la de­monii cei ce mă clevetesc şi din tot chinul.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Maica cea Preacurată, văzându-Te pe Tine, Hristoase, mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu Cel fără de început cu Ta­tăl şi cu Duhul, ce este această orânduire nespusă a Ta, Îndu­rate, prin care ai mântuit zidi­rea cu Preacinstită mâna Ta?


 

Rugaciuni catre Sfantul Cuvios Ilarion cel Nou

Cuviosul Ilarion cel Nou este cinstit pe 28 martie. Sfantul Ilarion a trait in timpul domniei imparatului Leon Isaurul (717-741), cel care a luptat impotriva sfintelor icoane. A intrat de tanar in monahism si a dus o viata in aspre nevointe. A fost hirotonit preot si a ajuns egumen la Manastirea Pelechitului, langa Helespont, in Asia Mica. Din relatarea vietii sale aflam ca in Sfanta si Marea Joi din Saptamana Patimilor, prigonitorii sfintelor icoane au intrat in aceasta manastire, au distrus icoanele si i-au chinuit cumplit pe monahii care vietuiau acolo. Sfantul Iarion a fost batut si inchis in temnita din efes. Dupa multe suferinte indurate din partea acestora, a trecut la cele vesnice.

Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ilarion. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:
Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea preaîntr-armată; iar Cuvântul, Domnul Ppreaslăvit, Întrupându-Se, a nimicit păcatul cel prearău, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostiv şi blând făcându-te prin pustnicie şi vesel cu adevărat, întru Duhul, milostivirii mă învredniceşte prin rugăciunile tale, Părinte Ilarion, ca să te laud acum întru veselia inimii mele.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvios fiind din pruncie, părinte şi luând crucea ta ai urmat lui Hristos, veştejind patimile trupului cu înfrânarea şi cu rugăciunile cele stăruitoare şi împodobindu-te cu lipsa de pătimire.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Supunându-te jugului celui preauşor al Domnului şi ascultător făcându-te îndreptărilor Lui, Sfinte Preacuvioase Ilarion, ai aruncat de la tine povara cea preagrea a păcatului, preaînţelepte, câştigând sfinţenia.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lanţurile păcatelor mele rupe-le, Preacurată, rugând pe Fiul tău şi Dumnezeu şi patimile ce mă chinuiesc nimiceşte-le, pururea Fecioară, ca, izbăvit fiind, să te cinstesc pe tine totdeauna, Preanevinovată Stăpână.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, Biserica cea stearpă din păgâni, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta, ca soarele strălucind cuvioase, cu raze strălucitoare a luminat cetele călugărilor şi întunericul demonilor a alungat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai fost preavesel cu inima, cuvioase şi smerit cu duhul şi de dragoste Dumnezeiască plin, având întotdeauna fire bine grăitoare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile lacrimilor ai stins cărbunii păcatului şi izvorăşti precum mai înainte, aşa şi după moarte, noianuri de tămăduiri celor ce vin la tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tămăduieşte rănile sufletului meu şi cârmuieşte, te rog, mişcările minţii mele, către voirile Celui Ce S-a Întrupat din tine, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Însuţi Tu, Domnul Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, strig Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminatu-ţi-ai inima ta, cu suiri cinstite şi ţi-ai întraripat mintea ca să priveşti numai către Dumnezeu, Frumuseţea Cea de Negrăit şi să primeşti Strălucirile Razelorcelor de acolo.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetând adânc asupra cuvintelor celor Dumnezeieşti, ai scos de acolo Dumnezeiasca cunoştinţă, şi ai împărtăşit-o tuturor celor ce aleargă cu evlavie la tine, Părinte Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dulceaţa cuvintelor tale, veseleşte inimile celor ce aleargă la tine, căci tu însuţi făcând cele ce ai învăţat pe alţii şi găsindu-te în milostivă stare, ai avut cuvânt uşor de primit, cuvioase.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpânul tuturor şi Domnul te-a făcut pe tine Stăpână şi Doamnă, Preacurată. Căci din pântecele tău S-a Întrupat ca să izbăvească făptura Sa de vrăjmaşul cel ce o ţinea sub stăpânire.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Mijlocitor Te-ai făcut între Dumnezeu şi oameni, Hristoase Dumnezeule; căci prin Tine, Stăpâne, din noaptea necunoştinţei, către Părintele Tău, Începătorul luminii, ridicare am aflat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din ostenelile tale ţesându-ţi ţie haină de mântuire, cuvioase, te-ai îmbrăcat cu ea şi pe începătorul întunericului cu veşnică ruşine l-ai îmbrăcat.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin înfrânare ai veştejit poftele trupului, cuvioase şi ai primit har ceresc, tămăduind cu veselie bolile de tot felul ale oamenilor, Părinte Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâinile tale cele Dumnezeieşti ţinându-le fără de oboseală ridicate către Dumnezeu, părinte, au doborât la pământ meşteşugirile celui viclean şi au dăruit tuturor celor bolnavi sănătate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Putere a credincioşilor şi Întărire a cuvioşilor te-ai făcut, Preacurată. Căci prin tine ai izvorât tuturor cele bune, iar cei ce locuiesc pe pământ merg către cer.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mort fiind pentru lumea toată, Părinte Ilarion şi mutându-te, vieţuieşti acum către cele Cereşti şi izvorăşti de-a pururi lucrarea cea purtătoare de viaţă a minunilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bun grăitor, blând, curat, fără prihană, cuvios, plin de bună umilinţă şi vesel cu duhul ai fost, Părinte Ilarion, Preafericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobit fiind cu milostivire nemăsurată, te-ai arătat slujitor adevărat al lui Dumnezeu, înfrumuseţat cu podoaba iubirii de săraci, minunat fiind, Părinte Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât de cinstită şi fără de pată a fost viaţa ta! Cât de împodobită şi frumoasă a fost purtarea ta! Şi cât de uimitoare sunt minunile pe care le săvârşeşti în fiecare zi, minunate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Ceea ce este Cămara cea fără de plată a lui Dumnezeu şi Tronul cel de foc al Atotţiitorului, pe Născătoarea de Dumnezeu, toate neamurile să o fericim.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat. Iar cinstitorilor de Dumnezeu tineri le-a pogorât din cer Roua Duhului Hristos, Cel Ce este Binecuvântat şi Preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sabia luptelor tale ai rănit pe balaurul cel fără de trup şi desăvârşit l-ai nimicit. Pentru aceasta, ai primit răsplătire puterea de a face minuni şi a tămădui patimile cele preacumplite ale trupurilor şi ale sufletelor, cuvioase.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvântul tău iese ca o rouă, alungând zăduful întristării, cuvioase, celor ce vin la tine cu credinţă şi se luminează pururea cu purtările tale cele îmbunătăţite, fericite părinte al nostru.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea făcându-ţi-o stăpână peste patimi, ai împărăţit cu adevărat ca un biruitor preaales şi neamurilor celor de altă seminţie te-ai împotrivit, nimicind patimile cele pierzătoare ale demonilor, preaînţelepte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vânturile ispitelor nu au clătinat turnul cel nemişcat al inimii tale, cuvioase, că te-ai întărit pe piatra dragostei Domnului, pe care sprijinindu-te, te-ai făcut multora întărire, părinte.

Stih: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Te laud pe Tine, Treime mai presus de fire, Ceea Ce eşti Întreită cu Feţele, Neamestecată, Neîmpărţită. Unime Neînţeleasă cu Firea, un Dumnezeu Atotţiitor: Părinte şi Cuvinte şi Duhule Sfinte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prin semne te-a preaînchipuit pe tine de mai înainte harul Duhului, prin daruri prooroceşti, numindu-te pe tine Munte gras şi Sfânt, Uşă de mântuire, Carte cu totul Nouă şi Chivot, Preacurată.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit din Dumnezeiască poruncă, pe haldei arzând şi răcorind pe credincioşii, care cântau: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărirea cea trecătoare a lumii şi desfătarea cea stricăcioasă părăsindu-le, părinte, ai dobândit acum în ceruri Mărirea Cea Nepieritoare şi Desfătarea Cea Nestricăcioasă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată viaţa ta ai petrecut-o în tristeţe. Pentru aceasta, te-ai învrednicit de fericirea şi mângâierea din care se împărtăşesc cuvioşii, sălăşluindu-te acum cu bucurie în pământul celor blânzi, ca un înţelept şi plin de judecată.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstită s-a arătat moartea ta înaintea lui Dumnezeu, părinte preasfinţite. Că ai cinstit Icoana Lui şi ai suferit prigonirile tiranilor, chinuindu-te, cuvioase şi în aceasta te-ai arătat sfinţit mucenic.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pus-ai capăt, cu adevărat, amărăciunii pescarilor, umplându-i pe aceştia cu vânatul pe care mai înainte nu-l izbuteau, căci Dumnezeu a ascultat rugăciunile tale, cuvioase lucrător al celor sfinte, preasfinţite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De întinăciunea patimilor şi de murdăria păcatului spală-mă, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har Dăruită şi uşile pocăinţei deschide-mi mie, celui ce alunec şi ajung mereu în greşeli şi mânii pe Dumnezeu, Preacurată.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin harul Duhului, mormântul tău izvorăşte tămăduiri, uscând ploile patimilor şi alungând duhurile înşelăciunii şi luminează inimile tuturor celor ce cu credinţă te fericesc pe tine, Preacuvioase Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un trandafir ai înflorit în livada sihăstriei, ca un crin cu plăcută mireasmă, ca un măr cu bun miros ai înmiresmat sufletele şi inimile tuturor celor binecredincioşilor, Sfinte Preacuvioase Părinte Ilarion, rugătorule pentru cei ce te laudă pe tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostivire ai avut şi dragoste şi umilinţă, milostenie şi purtare curată, credinţă adevărată şi nădejde, viaţă cinstită şi cuget drept, Mărite Ilarion, podoaba călugărilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea ta a răsărit astăzi ca un soare şi luminează inimile credincioşilor cu razele ostenelilor şi minunilor tale, cu adevărat, părinte. Întru care adu-ţi aminte de toţi cei ce cu credinţă te laudă pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Glasul lui Gavriil, veselindu-ne, aducem ţie, grăind: Bucură-te, Casă a Atotţiitorului. Bucură-te, Mărirea cuvioşilor şi Mântuirea tuturor credincioşilor, prin care am fost îndumnezeiţi, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Lui Dumnezeu ai închinat viaţa ta, preafericite, făcându-te cu adevărat lucrător de cele sfinte al lui Hristos, preasfinţite. Pentru aceasta, după nenumărate osteneli şi dureri, te-ai mutat în Corturile cele nematerialnice, bucurându-te. Şi acum ne izvorăşti nouă râuri de tămăduiri.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Chiverniseşte, Curată, ticălosul meu suflet şi te milostiveşte spre dânsul, care alunecă din pricina mulţimii greşelilor în adâncul pierzării; şi în ceasul înfricoşătoarei morţi răpeşte-mă pe mine, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, de la demonii cei ce mă clevetesc şi din tot chinul.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Maica cea Preacurată, văzându-Te pe Tine, Hristoase, mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu Cel fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această orânduire nespusă a Ta, Îndurate, prin care ai mântuit zidirea cu Preacinstită mâna Ta?

sursa  .crestinortodox.ro

ÎN ULTIMELE VREMURI MÂNTUIREA SE VA LUCRA NUMAI PRIN RĂBDAREA NECAZURILOR ȘI A BOLILOR


 Sfinții cei bine plăcuți lui Dumnezeu ne spun că în ultimele vremuri nu va fi nicio nevoință personală la cei care caută Împărăția lui Dumnezeu. Iar mântuirea se va lucra numai prin răbdarea necazurilor și a bolilor. În ultimele vremuri mântuirea se va lucra numai prin răbdarea necazurilor și a bolilor De ce nu vor fi nevoințe? Pentru că oamenii nu vor avea smerenie, iar fără smerenie nevoințele fac mai mult rău decât bine, chiar pot să-l nenorocească pe om, întrucât involuntar ele stârnesc părerea înaltă despre sine a celor care se nevoiesc și dau naștere înșelării. Numai sub cârmuirea unor oameni foarte iscusiți duhovnicește ar putea fi admise anumite nevoințe, însă ei acum lipsesc, nu se găsesc. Acum Cârmuitor ne este Domnul Însuși și, în parte, cărțile, pentru cei care le au și pot să le înțeleagă. Deci, cum ne cârmuiește Domnul? Îngăduie prigoane, defăimări, boli, bătrâneți prelungite cu greutăți și neputințe. În pilda despre lucrătorii tocmiți la vie se spune că cei care au venit în ceasul al unsprezecelea și-au primit plata asemenea celor care au muncit toată ziua și au venit înaintea lor. Această pildă ni se potrivește nouă, monahilor contemporani și căutătorilor Împărăției lui Dumnezeu, care petrecem toată ziua vieții noastre cu nepăsare. Însă, din marea Sa milostivire, Domnul ne cheamă în ultima perioadă a vieții să lucrăm în via Lui prin răbdarea bătrâneții, a bolilor, prin pierderea persoanelor apropiate sau prin suferințele lor. Dacă vom duce aceste poveri fără cârtire, ni se va pune la socoteală această suferință de scurtă durată, aidoma lucrătorilor din ceasul al unsprezecelea, ca și cum ne-am fi nevoit toată viața. Mai mult decât atât, Sfântul Antonie cel Mare, avva Ishirion și alții afirmă că cei care se vor mântui în vremea din urmă prin răbdarea fără cârtire a necazurilor vor fi proslăviți mai presus decât părinții din vechime. Cuviosul Serafim de Sarov, făcătorul de minuni, în acord cu părinții din vechime, spunea că dacă omul ar ști ce fericire li s-a pregătit celor care se mântuiesc, ar fi de acord să trăiască o mie de ani într-o chilie plină de șerpi care să-i roadă trupul, numai să nu se lipsească de această fericire viitoarei. Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre. Domnul să vă ajute să duceți până la capăt crucile pe care vi le-a trimis. Cuviosul Nikon Vorobiov; Învățături pentru mântuirea sufletului

Importanța duhovnicului Cuviosul Siluan Athonitul


În Postul Mare, în timpul vecerniei, la Vechiul Russikon, Domnul i-a dat unui monah să vadă pe ieromonahul Avraamie în chipul lui Hristos. Bătrânul duhovnic luase epitrahilul şi se pregătea să-l mărturisească. Când monahul acela a venit în locul unde se fac mărturisirile, s-a uitat la duhovnic, un bătrân cu părul alb, şi a văzut că faţa lui era tânără ca a unui băiat şi strălucea cu totul şi era ase­menea lui Hristos. Atunci monahul a înţeles că duhovni­cul stă [îşi săvârşeşte slujirea sa] în Duhul Sfânt şi că prin Duhul Sfânt îi sunt iertate păcatele celui ce se pocăieşte.
Dacă oamenii ar vedea în ce slavă slujeşte preotul, atunci la această vedere ar cădea la pământ; şi dacă preo­tul însuşi s-ar vedea în ce slavă cerească stă [îşi săvârşeşte slujirea sa], ar deveni un mare nevoitor [ascet], ca să nu întristeze cu nimic harul Duhului Sfânt care viază în el.
Scriu aceste rânduri şi duhul meu se bucură că păstorii noştri sunt asemenea Domnului Iisus Hristos. Dar şi noi, oile, chiar dacă nu avem decât puţin har, suntem însă toţi asemenea Domnului. Oamenii nu cunosc aceste taine, dar Ioan Teologul a spus limpede: „Vom fi asemenea Lui” [1 In 3, 2], şi aceasta nu numai după moarte, ci încă de acum, fiindcă Domnul Cel Milostiv a dat pe pământ pe Duhul Sfânt şi Duhul Sfânt viază în Biserica noastră; El viază în păstorii cei neprihăniţi, viază în inima credincio­şilor şi învaţă sufletul nevoinţa [asceza], dă puterea de a împlini poruncile Domnului, ne conduce la tot adevărul şi îl face pe om atât de frumos, încât omul se face asemenea Domnului.
Întotdeauna trebuie să ne aducem aminte că duhovni­cul îşi săvârşeşte slujirea sa în Duhul Sfânt şi de aceea tre­buie să avem evlavie faţă de el. Credeţi, fraţilor, că dacă s-ar întâmpla cuiva să moară de faţă cu un duhovnic şi cel ce moare spune: „Părinte sfinte, dă-mi binecuvântare să văd pe Domnul în împărăţia cerurilor”, iar duhovnicul spune: „Du-te, copile, şi vezi pe Domnul”, va fi după bine­cuvântarea duhovnicului, pentru că Duhul Sfânt în cer şi pe pământ Acelaşi este.
Sursa: Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu, 2001

Omul nici pe sine nu se poate iubi dacă nu are dragoste către Dumnezeu.

 


Aflați un cuvânt tulburător dar plin de adevăr al Sf. Nicolae Velimirovici despre puterea duhovnicească pe care a pierdut-o Adam, odată cu căderea din Rai. De ce bine ne-am lipsit și cum a început să se înșele omul. Aflați cum adevărul se confundă cu minciuna și lupii au chip de oi. Sf. Nicolae Velimirovici: Cum era Adam după cădere ?

Patimile au trecut drept virtuți. Adam după cădere

Când oamenii au fost dezbrăcați de dumnezeiasca dragoste, singura dragoste adevărată, au început să numească poftele și dorințele lor drept dragoste. Așa au numit „dragoste” dorința pentru desfătare trupească, pentru bunurile pământești, pentru cunoștința iscoditoare, precum și dorința pentru unirea trupească. Pentru stăpânire și slavă, pentru joc și veselie, pentru dobândirea lucrurilor.

Pe toate acestea oamenii le-au numit „dragoste”, după înrâurirea satanei, doar ca să uite de dragostea cerească, singura nemincinoasă. Ca și când cel întemnițat ar mărunți pâinea sa neagră în dumicați și ar numi acești dumicați cu numele celor mai dulci mâncăruri pe care le mânca odinioară în libertate. Așa încât prin această iluzie să poată înghiți mai ușor pâinea amară a robiei.

Nenumăratele pofte, vlăstare ale dragostei trupești, nu au putut niciodată înlocui dragostea adevărată și nici nu i-au putut face pe oameni fericiți. Dimpotrivă, i-au făcut din ce în ce mai nefericiți, căci din depărtare îi încântau, iar de aproape îi dezamăgeau. Înflorit – trandafir, uscat – ciuline.

Muște pofte și neînțelegeri între fiii oamenilor au pricinuit răcirea inimii omenești…

Așa s-a pierdut adevărul

Iată cum prin pierderea dragostei se pierdea și conștiința omenească despre adevăr. Căci dragostea și adevărul sunt nedespărțite. De aici, așa cum multe pofte au înlocuit dragostea, așa și multe noțiuni mincinoase ai înlocuit adevărul. Iar dumnezeii mincinoși pe singurul, adevăratul Dumnezeu. Fiecărei pofte omenești i se potrivea o zeiță mincinoasă…

Câtă depărtare este între Dumnezeu și satana, atâta este și între dorințele trufașe și dragoste…

Omul nici pe sine nu se poate iubi dacă nu are dragoste către Dumnezeu.

(Extras din Sf. Nicolae Velimirovici, „Prin dragostea Ta și noi iubim”, Editura Predania)

Cănd te mărturisești, consideră-te ca un criminal și poartă-te ca atare în gesturi, în înfățișare și în felul tău de a gândi.


 

"Nu dă Dumnezeu un dar mare, fără o mare în­cercare. Pentru că după încercări a rânduit Dumnezeu și darurile, potrivit cu înțelepciunea Lui, pe care nu o pricep cei zidiți de El. Drept aceea, din necazurile grele ce ți se întâmplă prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, să cunoști câtă cinste a primit sufletul tău din partea măririi Lui. Căci pe măsura întristării, e și mângâierea."
Sfântul Isaac Sirul


„Cănd te mărturisești, consideră-te ca un criminal și poartă-te ca atare în gesturi, în înfățișare și în felul tău de a gândi.
Ține-ți ochii plecați spre pământ și, dacă se poate, udă cu lacrimile tale picioarele judecătorului și medicului, ca și pe ale lui Hristos...”

Sfântul Ioan Scărarul

Este multă nedreptate în lume, multă nedreptate pe pământ.


 „De multe ori, deși avem atâția oameni în jur, sunt situații în care aceștia nu ne pot ajuta. De pildă, o boală incurabilă, o întristare foarte grea, în care mângâierea oamenilor nu poa­te aduce nimic. Sau vedem cum o cauză dreaptă pentru care luptăm se pierde pentru că nu avem pe cineva care să o susțină, deși este dreaptă. Este multă nedreptate în lume, multă nedreptate pe pământ. În toate aceste situații să nu uităm că „avem Om”, Îl avem pe Dumnezeu‑Omul.”
Părintele Epifanie Theodoropoulos

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Dulcea sărutare” (Glykophilousa)

Icoana Maicii Domnului „Dulcea sărutare” (Glykophilousa) de la Mănăstirea Filoteu este prăznuită pe 27 martie și în lunea din Săptămâna Luminată.
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este una dintre icoanele salvate în timpul perioadei iconoclaste și ajunse în mod minunat în Muntele Athos.
Inițial, icoana a aparținut unei femei evlavioase din Constantinopol, numită Victoria. Ea era soția senatorului Simeon. Victoria cinstea sfintele icoane, mai ales pe cele ale Maicii Domnului, în fața cărora se ruga în fiecare zi.
Soțul ei îl susținea pe împăratul Teofil Iconoclastul (829-842) în combaterea cinstirii sfintelor icoane. Din porunca împăratului, soldaţii cercetau casele oamenilor şi ardeau icoanele pe care le găseau.
Ajuns acasă, Simeon i-a zis soției sale să-i dea icoana Maicii Domnului „Dulcea sărutare” (Glykophilousa), ca să o ardă.
Victoria a încercat să salveze icoana Maicii Domnului, ducând-o pe ascuns la malul mării și i-a dat drumul pe apă. Imediat icoana s-a ridicat în picioare și a plutit deasupra valurilor.
După un timp, icoana Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu a apărut pe țărmurile Muntelui Athos, în apropiere de Mănăstirea Filoteu, unde a fost primită cu mare cinste și bucurie de stareț și de obștea mănăstirii. Maica Domnului însăși i s-a arătat starețului într-o noapte, indicându-i locul unde va găsi icoana ei.
După ce au scos icoana din mare și au așezat-o pe țărm, din acel loc a izvorât imediat apă dulce. Aceasta izvorăște și astăzi.
În fiecare an, în lunea din Săptămâna Luminată, Părinții de la Mănăstirea Filoteu merg în procesiune cu icoana Maicii Domnului „Dulcea sărutare” (Glykophilousa) până la izvorul de pe țărmul mării, în locul minunatei aflări.
Despre această icoană se spune că ar fi una dintre cele 70 făcute de Sfântul Apostol Luca. Ea revarsă multe minuni asupra celor care îi cer ajutorul cu credință.
Icoana Maicii Domnului „Dulcea sărutare” aparține tipului iconografic „Glikofilusa”. Pruncul Hristos are fața lipită de a Maicii Sale, într-un gest de mare tandrețe. În această icoană Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pare a-L îmbrățișa mai bine decât în alte icoane, iar expresia ei este mult mai afectuoasă.
Icoana este așezată pe iconostas în partea stângă a Katholikonului (n.r. ‒ biserica principală/centrală) mănăstirii.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!


Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor