Râul Iordan - apa în care a fost botezat Mântuitorul.

 Râul Iordan - apa în care a fost botezat Mântuitorul.

 

De 2000 de ani, în timpul oficierii slujbei de bobotează, Iordanul curge în sens invers. Fenomenul apare imediat ce Patriarhul Ierusalimului aruncă crucea în apă.

Râul Iordan iz­vorăște de la poalele muntelui Ermon, la graniţa de nord a Palestinei cu Libanul, străbate valea Hula şi se revarsă mai întâi în la­cul Tiberiadei. Apoi îşi continuă traseul de aproximativ 250 de km până la Marea Moartă.IORDANUL S-A INTORS INAPOI !

Iordanul s-a intors inapoi! Acest cuvant minunat se aude in fiecare an, in ziua de Boboteaza (6/19 ianuarie), pe malurile raului Iordan. Intr-o rugaciune rostita in aceasta zi, preotii spun: "Te-au vazut apele, Dumnezeule, si s-au temut, Iordanul s-a intors inapoi."

Iordanul este principala apa curgatoare a Tarii Sfinte. Aceasta apa izvoraste din Muntii Libanului, apoi traverseaza Marea Galileii si, dupa un lung si sinuos traseu, se varsa in Marea Moarta. Pe o distanta de 180 de kilometri, Iordanul alcatuieste granita naturala dintre Israel si Iordania, lungimea totala a acestuia fiind insa de aproape 360 de kilometri. In evreieste, Iordanul este numit si "raul care coboare"; intre izvor si varsare, Iordanul are o diferenta de altitudine de opt sute de metri.

Iordanul apare inca din perioada vechi-testamentare drept un loc al savarsirii minunilor. Prima minune mentionata in Sfanta Scriptura a avut loc in dreptul Ierihonului, pe unde israelitii condusi de Iosua au trecut Iordanul. Sfanta Scriptura ne spune ca fiii lui Israel au plans vreme de treizeci de zile moartea lui Moise, si dupa ce s-au implinit aceste zile, Iosua fiul lui Navi, impreuna cu tot poporul lui Israel au trecut in chip miraculos prin apele Iordanului spre pamantul fagaduintei. Locul exact al acestei treceri miraculoase este identificat cu o veche trecatoare prin vadul raului Iordan in apropierea careia a predicat mult mai tarziu si Sfantul Ioan Botezatorul. Dupa traditie locul acesta este acelasi cu "locul scufundarii" adica, locul in care a fost botezat Domnului nostru Iisus Hristos.

Iordanul

Iordanul este pomenit des in Sfanta Scriptura, cel mai important moment in care apare acesta fiind insa, fara indoiala, Botezul Domnului, consemnat de catre toti cei patru sfinti evanghelisti (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-22 si Ioan 1, 29-34). Potrivit acestora, Sfantul Ioan Botezatorul savarsea "botezul pocaintei" in apele raului Iordan. In acest loc a venit din Galilea si Iisus pentru a se boteza de la Ioan. "Si botezandu-se Iisus, cand a iesit din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se peste El ca un porumbel, iar glasul Tatalui s-a auzit din ceruri zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru care am binevoit, pe Acesta sa-L ascultati" (Matei 3, 16-17). Natura insasi l-a recunoscut pe Creator, apele Iordanului intorcandu-se inapoi, ca o plecaciune inaintea ziditorul lor.

Iordanul s-a intors inapoi !

In fiecare an, in ziua de 6/19 ianuarie, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Botezul Domnului nostru Iisus Hristos. In aceasta zi de sarbatoare, patriarhul Ierusalimului, insotit de numerosi episcopi, preoti si credinciosi veniti din toata lumea, organizeaza o mare procesiune la raul Iordan. Aceasta procesiune reactualizeaza pentru fiecare generatie evenimentele desfasurate pe malul acestui rau, cu peste doua mii de ani in urma, cand Fiul lui Dumnezeu a coborat smerit la apele Iordanului, pentru a primi botezul din mainile Sfantului Ioan Botezatorul.

Procesiunea care se desfasoara in aceasta zi la Iordan incepe in zori, dupa ce autoritatile locale deschid portile zonei de frontiera dintre Israel si Iordania, zona extrem de securizata. Pe un culoar special amenajat patrund cu aceasta ocazie nenumarate autobuze si masini, pline cu oficialitati si pelerini din toata lumea.

Odata ajunsi la Biserica Sfantul Ioan Botezatorul, din apropierea raului, ierarhii se imbraca in vesminte de sarbatoare si dupa savarsirea Sfintei Liturghii se indreapta pe jos spre raul Iordan. In drum spre apele binecuvantate, toti crestinii canta troparul Botezului Domnului: "In Iordan, botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a arata." Dupa cuvenitele rugaciuni si binecuvantari, patriarhul ortodox arunca in apa o cruce din lemn. Mai multi porumbei albi, eliberati, inconjoara pentru putina vreme locul Botezului, amintind de Epifania Domnului.

Multimile de pelerini amintesc astazi de numerosii evrei care coborau in vechime la Iordan, pentru a asculta predica inflacarata a Sfantului Ioan Botezatorul, cat si pentru a primi botezul. Credinciosii care participa la slujba de sfintire dau marturie ca, pentru cateva clipe, apele Iordanului se intorc inapoi, curgand dinspre Marea Moarta spre Marea Galileii, adica dinspre varsare spre izvoare, spre a cinsti astfel, in felul lor, marele praznic. Cei care au baut din apele Iordanului in aceasta zi, au observat ca acestea sunt sarate, iar nu dulci, dupa cum sunt de obicei; acest lucru este explicat prin faptul ca, intorcandu-se inapoi, raul aduce cu sine ape sarate din Marea Moarta.

Acest lucru da si el marturie despre prezenta Ziditorului si a Mantuitorului lumii. Intoarcerea raului Iordan inapoi este profetita inca din Vechiul Testament, despre aceasta citind astfel: "Ce-ti este tie, mare, ca ai fugit? Si tie, Iordane, ca te-ai intors inapoi? Muntilor ca ati saltat ca berbecii si dealurilor, ca mieii oilor? De fata Domnului s-a cutremurat pamantul, de fata Dumnezeului lui Iacob, Care a prefacut stanca in iezer, iar piatra in izvoare de apa. Nu noua, Doamne, nu noua, ci numelui Tau se cuvine slava, pentru mila Ta si pentru adevarul Tau" (Psalmi 113, 5-9).

Intoarcerea inapoi a raului Iordan, dinspre Marea Moarta (apa sarata, lipsita de vietuitoare), inspre Marea Galileii (apa dulce, cu multi pesti si vegetatie abundenta), trimite inca din momentul Botezului spre activitatea Mantuitorului de a intoarce lumea de la moarte la viata.

Părinte Ceresc, Îți mulțumesc pentru fiecare zi în care ne-ai binecuvântat.

Nu este nimic mai bun și mai frumos decât oameni care se roagă unii pt. alții.

Fiți liniștiți, aveți pace. 

Vă rugăm să alegeți patru persoane pe care doriți să le binecuvânteze Dumnezeu.🙏

Eu te-am ales pe tine!💗

Te rog să transmiți acest lucru la cel puțin patru persoane pentru care dorești să te rogi. Este o  rugăciune  puternică, iar rugăciunea este unul dintre cele mai bune și nobile daruri pe care le primim. Nu există nici-un cost, doar multe recompense, dacă ne

rugăm mereu, unii pentru alții...

Părinte Ceresc, Îți mulțumesc pentru fiecare zi în care ne-ai binecuvântat. 

Îți mulțumesc pentru îndurările Tale tandre. Îți mulțumesc că ne- ai  dăruit prieteni dragi și familie, cu care să împărtășim aceste bucurii. 

Te rog să-mi binecuvântezi prietenii și pe cei la care țin profund, care citesc aceste rânduri, chiar acum!

Acolo unde este bucurie, dăruiește- le bucurie și de acum înainte, acolo unde este durere, dăruiește-le pacea și mângâierea Ta. Acolo unde există îndoială de sine, eliberează-le  încredere reînnoită. Acolo unde este nevoie, ajută- i în nevoile lor. Acolo unde este boală, dăruiește- le vindecare. Binecuvântează- i acolo unde se află fiecare, binecuvântează-le casele,  gospodăriile familiile, posibilitățile financiare, binecuvântează- i la plecare și la venire ...!

🙏În numele lui Iisus Hristos, Amin!🙏

(Dacă alegi să trimiți aceste rânduri și frumoasa rugăciune la mai mult de patru persoane, ești cu adevărat binecuvântat să ai astfel de prieteni...

Nu amâna, te rog!

Binecuvântează pe cei dragi astăzi, poate chiar au nevoie!❤️

Se spune că în aceste 9 Zile ( ziua de Bobotează și următoarele opt) tot ce binecuvântezi se vindecă! Tot ce apreciezi, înflorește! Aceste 9 Zile mai sunt numite ZILELE MINUNĂRII. Minunați-vă de perfecțiunea cu care sunteți alcătuiți, de infinita Frumusețe care ne înconjoară, minunați-vă de Miracolul Vieții, de lumina fiecărei dimineți și de atingerea blândă a nopților! Minunați-vă de viitorul care vă așteaptă și el va deveni minunat! Minunati-vă de momentul prezent - acest aici și acum - și trăiți-l în credință ! Minunați-vă de Dumnezeul din voi, pentru că El este și îmbrățișează în permanență totul !

Agheasma băută în aceste 9 Zile, Dimineața, pe stomacul gol , are valoare de Împărtășanie. Puteți să faceți mai ales în aceste Zile, următorul exercițiu de vindecare, umezindu-vă palmele cu Agheasmă și atingându-vă Trupul   INVOCAȚI PUTEREA APEI:

Această Apă sfințită care mă atinge Este Apa Vieții,

Este Apa –Lumină,

La atingerea căreia

Trupul meu începe să strălucească de sănătate și să se regenereze complet,

Această Apă Sfințită cu care mă ating

Este Apa Divinității pe care

Dumnezeu o revarsă în mine și

Peste mine,

Peste tot ce mă înconjoară.

Sunt curat (curată)!

Sunt sănătos(sănătoasă)!

Sunt plin ( plină) de har!

Sunt copilul (copila) Lui Dumnezeu !

 Amin Amin Amin

Agheasma Mare

 Agheasma Mare se gusta in fiecare zi, opt zile la rand, pe nemancate. De ce opt zile si nu sapte? Pentru ca, asa cum spune intr-o rugaciune, ea este curatitoare spre viata vesnica. Gustand opt zile din apa aceasta, ne aducem aminte de botezul nostru, care a fost savarsit pentru ca noi sa avem arvuna vietii vesnice, mantuirea si dobandirea vietii vesnice. Cifra 8 este simbolul vesniciei. Deci, opt zile la rand gustam apa aceasta, ne sfintim, ne intarim si inmultim in noi harul pe care l-am primit la botez - fara ca aceasta sa fie o repetare a botezului, bineinteles -, ne curatim si devenim mai iubiti de Dumnezeu-Tatal, mai intariti in credinta de catre Dumnezeu-Fiul si mai sfintiti de catre Duhul Sfant.

Cu aceasta apa se sfinteste si spatiul unde locuim si unde lucram pentru ca este aducatoare de binecuvantare. Crestinii obisnuiesc sa stropeasca cu agheasma si pamantul si animalele din gospodarie, avand credinta ca aceasta apa aduce ocrotire si binecuvantare de la Dumnezeu. Aceste acte ne descopera ca sfintirea apei de Boboteaza are drept scop sfintirea intregii creatii.

BOTEZUL DOMNULUI

       Mântuitorul Iisus Hristos S-a arătat și S-a botezat in Iordan ca om smerit pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire. 

       Ce s-a descoperit prin Botezul Domnului?

    1) Se descoperă taina Sfintei Treimi. 

       La Botezul Domnului în Iordan, ceea ce știa numai Maica Domnului (la Buna Vestire) s-a arătat public, când Fiul Care S-a făcut Om este confirmat de glasul Tatălui din ceruri: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit” (Matei 3, 17), și de către Duhul Sfânt Care coboară peste El sub chip de porumbel. Marele martor al arătării Sfintei Treimi și a Celui ce botează cu Duh Sfânt este Sfântul Ioan Botezătorul. ( Ioan 1, 33-34) 

    2) S-a plinit toată dreptatea 

       Mântuitorul i-a zis Botezătorului: „Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15). Hristos S-a botezat pentru a plini toată dreptatea, adică planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii. Dreptatea lui Dumnezeu nu este de ordin juridic sau moral, ci țintește îndreptarea noastră. Hristos este Cel ce ne-a adus această dreptate (îndreptare): "Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu." (II Cor. 5, 21). Hristos îşi asumă în Iordan tot păcatul firii omeneşti, pentru a-l pironi apoi pe Cruce.

    3) S-a arătat adevăratul și mântuitorul Botez

       Prin Botezul Său în Iordan, Domnul ne-a dăruit temelia și modelul propriului nostru botez, adică Botezul desăvârșit care se face cu apă și cu Duh Sfânt în numele Sfintei Treimi. 

    4) S-au sfințit apele și întreaga creație. 

       Prin Botezul în Iordan, Mântuitorul a sfințit apele. Cufundându-Se în Iordan, Hristos a sfinţit nu numai apele Iordanului, ci și întreaga fire. Dar nu este numai atât. El a dat apelor (și lacrimilor de pocăință) puterea să spele păcatele omenești. 

       Domnul S-a micșorat pe Sine, botezându-se de un om, într-o vale (a Iordanului), pentru a ne înalța pe noi, cei căzuți în multe și grele păcate.

       Iisus S-a "micșorat", S-a smerit, în primul rând la întrupare, când a luat natura noastră umană în Persoana Sa divină. Atunci "a uns" toată firea cu dumnezeirea, cum spun Sfinții Părinți. La Botez, Iisus s-a "micșorat" și mai mult. La Botez, Iisus a descoperit că a luat asupra Sa și păcatele noastre, ale fiecăruia dintre noi. Le-a luat asupra Sa pentru a le răscumpăra. Va lua și moartea mai târziu, pentru a ne dărui învierea. 

       În concluzie, Iisus S-a botezat în Iordan de către Ioan că să se arate trei mari Taine:  Taina Sfintei Treimi, Taina Dumnezeu-Omului și Botezul creștin.    

"Adormitor m-alină busuiocul

Îngălbenit sub candela de pază,

Prin liniştea ferestrelor boltite

Înfiorată a trecut o rază.

(...)

Stau biruit la colţul vechi de strană,

Şi mintea mea cutremurată-mi spune

Că-n drumul ei a răsărit un picur

Din mult ascunsa vieţii-nţelepciune...

Aici, în umbra potolită doarme

Măreaţa tain-a morţii şi a vieţii,

Tu, suflete întunecat de gânduri,

Tu simţi prelung fiorul dimineţii...

Un nou botez, de premenire nouă,

Dă minţii mele altă-nfiripare,

Când din înaltul zidurilor negre

Coboară glas de binecuvântare."

Octavian Goga 

❝Î𝐧 𝐈𝐨𝐫𝐝𝐚𝐧 𝐛𝐨𝐭𝐞𝐳â𝐧𝐝𝐮-𝐓𝐞 𝐓𝐮, 𝐃𝐨𝐚𝐦𝐧𝐞, î𝐧𝐜𝐡𝐢𝐧𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐓𝐫𝐞𝐢𝐦𝐢𝐢 𝐒-𝐚 𝐚𝐫ă𝐭𝐚𝐭; 𝐜ă 𝐠𝐥𝐚𝐬𝐮𝐥 𝐏ă𝐫𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐮𝐢 𝐚 𝐦ă𝐫𝐭𝐮𝐫𝐢𝐬𝐢𝐭 Ţ𝐢𝐞, 𝐅𝐢𝐮 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐭 𝐩𝐞 𝐓𝐢𝐧𝐞 𝐧𝐮𝐦𝐢𝐧𝐝𝐮-𝐓𝐞, ş𝐢 𝐃𝐮𝐡𝐮𝐥 î𝐧 𝐜𝐡𝐢𝐩 𝐝𝐞 𝐩𝐨𝐫𝐮𝐦𝐛𝐞𝐥 𝐚 𝐚𝐝𝐞𝐯𝐞𝐫𝐢𝐭 î𝐧𝐭ă𝐫𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐮𝐯â𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢. 𝐂𝐞𝐥 𝐜𝐞 𝐓𝐞-𝐚𝐢 𝐚𝐫ă𝐭𝐚𝐭, 𝐇𝐫𝐢𝐬𝐭𝐨𝐚𝐬𝐞 𝐃𝐮𝐦𝐧𝐞𝐳𝐞𝐮𝐥𝐞 ş𝐢 𝐥𝐮𝐦𝐞𝐚 𝐚𝐢 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧𝐚𝐭, 𝐬𝐥𝐚𝐯ă Ţ𝐢𝐞!❞

🙏🙏🙏

Perspectiva schimbă tiparele de gândire.

 Dacă nu există perspectivă, un nou mod de a fi, va fi dificil, va fi dureros, va fi suferința.

Perspectiva este un punct de vedere, privirea sa asupra spațiului, iar unul este un punct de vedere asupra obiectului și subiectului experienței lor individuale.

Iubirea nu este determinată de timp și spațiu, deci nu există un punct de vedere asupra iubirii.

Iubirea spulberă spațiul și timpul, deci atemporală și fără spațiu fără punct de vedere.

Și în spațiul și timpul sfărâmat, mintea și corpul se dizolvă în Nimic.

Iubirea este ființa a tot sau a nimicului.

În cele din urmă, promisiunile sunt doar cuvinte. Ei se rostogolesc de pe limbă fără efort, aleși meticulos pentru a înșela și manipula. În spatele ușilor închise, ascunse de ochii curioșilor, secretele se sting ca otrava injectată adânc în vene. Jurămintele și jurămintele șoptite îmbracă aerul cu o dulceață înșelătoare, ademenind sufletele nebănuitoare într-o rețea de trădare. Alura sinistră a secretului constă în capacitatea sa de a învălui adevărul în iluzie, făcând promisiunile vase goale lipsite de substanță. Fiecare cuvânt devine o armă mânuită cu abilitate de cei care posedă cunoștințe destinate doar umbrelor. Încrederea se prăbușește sub greutatea jurămintelor încălcate, pe măsură ce întunericul se strecoară prin fiecare crăpătură; Se împletește cu speranța până când nu este decât o simplă șoaptă care se îneacă într-un abis de înșelăciune. În acest tărâm clandestin, unde adevărul există doar ca fum și oglinzi, promisiunile devin ecouri neputincioase care reverberează prin coridoarele încărcate de agende ascunse.

DUMNEZEU A CREAT TIMPUL SF. VASILE CEL MARE –

 Ce este timpul, după care noi calculăm zilele și anii, ne învață Sf. Vasile cel Mare, marele teolog al Bisericii și descoperitor al tainelor lui Dumnezeu.
Când, însă, trebuia adusă între existențe şi lumea aceasta — mai întâi ca o şcoală şi ca un loc de învăţătură a sufletelor omeneşti, apoi, ca să spun pe scurt, ca o locuinţă potrivită tuturor celor supuşi naşterii şi stricăciunii — atunci, de aceeaşi natură cu lumea, cu viețuitoarele şi plantele din lume, a adus la existenţă şi scurgerea timpului, care se grăbeşte totdeauna, trece mai departe şi nu-şi opreşte deloc drumul.
Definiția Timpului
Nu-i, oare, aşa timpul, al cărui trecut a dispărut, al cărui viitor nu-i încă de faţă, iar prezentul fuge înainte de a-l cunoaşte bine? Aşa este şi natura tuturor celor din lume: sau cresc, sau se sfârșesc; întemeiere şi stabilitate nu-şi pot arăta. Se cădea, dar, ca trupurile vieţuitoarelor şi ale plantelor, legate în chip necesar de scurgere şi stăpânite de mişcarea care le duce spre naştere şi stricăciune, se cădea, deci, să fie cuprinse de natura timpului, care este înrudit cu cele supuse schimbării.
De la acest fapt a pornit Moise pentru a vorbi despre lume, învăţându-ne cu înţelepciune despre facerea lumii, zicând: «întru început a făcut», adică: la începutul acesta al timpului. Când Moise spune că s-au făcut «întru început», n-o spune ca şi cum ar da mărturie că timpul este mai vechi decât toate cele făcute, ci spune că cele văzute şi percepute de simţurile noastre au luat început în urma celor nevăzute şi spirituale.
Timp și creație
Îți este cu putinţă să afli din ce timp a început alcătuirea lumii acesteia, dacă, întorcându-te în urmă cu gândul din timpul de acum, te vei sili să găseşti cea dintâi zi a facerii lumii; vei găsi astfel din care moment este prima mişcare în timp; apoi vei vedea că au fost puse mai întâi, ca nişte temelii şi fundamente, cerul şi pământul.
Apoi vei vedea că o raţiune tehnică a condus împodobirea celor ce se văd, aşa cum îl arată sensul cuvântului „început” ; apoi că lumea aceasta n-a fost gândită în zadar, nici în desert, ci pentru un scop folositor şi pentru marea trebuinţă pe care o aduce celor ce există pe pământ, dacă lumea este într-adevăr o şcoală a sufletelor înzestrate cu raţiune şi un loc unde se poate învăţa cunoaşterea lui Dumnezeu, fiind prin cele văzute şi simţite în lume o călăuză a minţii pentru contemplarea celor nevăzute, precum zice apostolul, că «cele nevăzute ale lui Dumnezeu de la facerea lumii se văd, înțelegându-se din făpturi»(Rom. 1, 20).
Deci Moise a spus: «Întru început a făcut», ca să cunoaştem că lumea a luat fiinţă fără scurgere de timp, odată cu voinţa lui Dumnezeu.

(Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, PSB 17

O zi frumoasa de Boboteaza sa aveti!