Pe măsură ce creștem... se pare că suntem frumos înțelepți în ochii celorlalți și enorm de proști în ai noștri Bună dimineața!

Ceaiuri pentru un somn odihnitor

 Ce ceaiuri să consumăm înainte de culcare

Stresul acumulat peste zi şi toţi factorii externi, poularea, grijile şi tot ce ne înconjoară au efecte negative asupra întregii noastre activităţi de peste zi dar şi asupra somnului.

 Zile stresante şi obositoare nu fac decât să ne forţeze ficatul dar şi creierul, aceste două organe au cea mai acută nevoie de linişte şi odihnă binefăcătoare.

Din păcate de cele mai multe ori din cauza oboselii nu ne putem odihni sau dormi aşa cum ar trebui. Iată că vin cu nişte remedii naturiste pentru calmare şi pentru un somn bun.

Aceste remedii naturiste sub formă de ceaiuri sun binevenite în serile când ne simţim prea obosiţi şi încordaţi.

Cojile de banană, deşi este un ceai destul de ciudat este un remediu foarte bun al insomniacilor, fiind bogate în magneziu şi potasiu, aducând o stare de linişte, contribuind la relaxarea muşchilor vei dormi rapid şi adânc. 

Spală o coajă de banană, taie-i capetele şi în 500 ml de apă clocotită le fierbi 10 minute. 

Se va consuma cald, cu o oră înainte de a te culca.

Scorţişoara relaxează corpul, fiind bogată în nutrienţ , minerale, vitamine, antioxidanţi, grăsimi, având şi proprietăţi antiinflamatoare, ceaiul de scorţişoară reduce riscul de a înbolnăvi inima, îmbunătăţeşte insulina, are un puternic efect anidiabetic, scăzând nivelul zahărului din sânge.

Pune un vărf de linguriţă de scorţişoară într-o cană cu apă fierbinte şi las-o la infuzat cca. 10 minute. Consumă ceaiul cu o jumătate de oră înainte de dormi.

Rădăcina de valeriană este un sedativ destul de uşor, cine nu a probat acest ceai e momentul să-l încerce, acţionând ca un sedativ are rolul de a transmite creierului că a sosit vremea pentru o odihnă binemeritată.

 Este benefic pentru persoanele cu anxietate, depresivi, au probleme de memorie, insomnie, sau hiperactivi.

Pune o linguriţă de plantă într-o cană peste care toarnă apă fiartă şi las-o la infuzat 10 minute după care consumă ceaiul înainte de culcare dar îl poţi consuma în orice moment al zilei.

                      VĂ DORESC SĂNĂTATE, CĂ-I MAI BUNĂ DECÂT TOATE !

Siropul de propolis

SIROPUL DE PROPOLIS 

Propolisul este un produs apicol ce se bucură de o foarte mare popularitate în întreaga lume  și asta datorită proprietăților sale, antiinflamatoare cicatrizante, energizante, antiinfecțioase, antitumorale. 

Astăzi vom prezenta o rețetă de sirop de propolis care vă va ajuta la menținerea sănătății și nu numai. 

IATĂ DE CE AVEM NEVOIE PENTRU PREPARAREA SIROPULUI DE PROPOLIS 

- 200 ml. de apă plată

- 50 g. de miere cât mai naturală

- 50 g. de propolis

Vom pune apa într-un vas smălțuit în care punem cele 50 g. de propolis. Punem la foc mic cu capac, până când cantitatea de apa se va reduce la jumătate.

 Îl lăsăm la răcit până la nivelul de călduț și-l strecurăm într-un recipient din sticlă, după care adăugăm mierea de albine, agitând recipientul până când aceasta va fi încorporată în sirop. Îl vom păstra la frigider dar nu mai mult de 14 zile.

- pentru viroze respiratorii, tuse, boli inflamatorii, bronșită, astm bronșic, răceală, gripă oboseală, vom administra câte o linguriță după cele trei mese principale.

- pentru leziuni cutanate, se aplică 3-4 picături pe locul afectat, masând ușor.

Propolisul stimulează formarea anticorpilor, fapt ce ne va face sistemul imunitar mai puternic. 

Având în compoziția sa flavonoide, glucide, vitamine, uleiuri volatile, rășini și balsamuri, propolisul este un produs natural aproape perfect pentru o sănătate de fier.

Este contraindicată administrarea siropului persoanelor care suferă de diabet, alergii la miere sau polen, a persoanelor ce suferă de hepatită cronică și copiilor sub vârsta de 2 ani.

                        VĂ DORESC SĂNĂTATE, CĂ-I MAI BUNĂ DECÂT TOATE !

Acatistul Sfintei Teodora de la Sihla – Sfântă Cuvioasă

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti,

Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condacul 1:

Veniţi toţi cei iubitori de Hristos cu credinţă şi cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe a petrecut şi lumina sihastrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu şi să cinstim pe cuvioşii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

 

Icosul 1:

Îngereasca râvnă din tinereţe având, Teodora, părinţii şi familia părăsind, departe de lume ai fugit şi lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriţii, cu laude te cinstim:

Bucură-te, mlădiţă sfântă care prin sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;

Bucură-te, Cuvioasa Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;

Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;

Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;

Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;

Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toata puterea;

Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;

Bucură-te, sluga credincioasă a Marelui Împărat;

Bucură-te, mlădiţă tânără cu rod preafrumos;

Bucură-te, mieluşea blândă a lui Hristos;

Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;

Bucură-te, a sfinţilor pustnici vrednică următoare;

Bucură-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

 

Condacul 2:

La marea stăruinţă a părinţilor tăi te-ai căsătorit; dar prea scurtă vreme în căsătorie ai vieţuit. Pe soţul tău la un gând cu tine l-ai adus, căci părăsind lumea, amândoi la viaţă monahicească v-aţi dus şi lui Dumnezeu aţi cântat: Aliluia!

 

Icosul 2:

La Mănăstirea Vărăzăreşti cu bătrâna stareţă Paisia ai vieţuit şi pildă de ascultare tuturor călugăriţelor ai fost, pentru care cu laude te cinstim:

Bucură-te, Teodora, că prin ascultare şi smerenie lui Hristos ai urmat;

Bucură-te, că şi Mântuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a răscumpărat;

Bucură-te, că prin ascultare şi tăierea voii, muceniţă te-ai arătat;

Bucură-te, că prin ascultare, smerenie ai câştigat;

Bucură-te, că prin rugăciune şi tăierea voii tale, partea Mariei ai ales;

Bucură-te, că prin smerenie şi ascultare, roadele mântuirii ai cules;

Bucură-te, că ascutarea şi rugăciunea ţi-au fost bogăţie;

Bucură-te, că aceasta înţelegând-o, cunună sfântă ţi-ai ales ţie;

Bucură-te, că ascultarea şi rugăciunea, mintea ţi-ai luminat;

Bucură-te, că venind prigoana turcilor, la pustie cu stareţa ta ai plecat ;

Bucură-te, că pustia şi liniştea v-au fost folositoare ;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

 

Condacul 3:

Ajungând în pustie cu stareţa Paisia, aceasta întru Domnul a adormit, iar tu singură rămânând, fără de nici o mângâiere, cu rugăciunea ta te întăreai şi din inimă cântai lui Dumnzeu: Aliluia!

 

Icosul 3:

După adormirea fericitei tale stareţe, Paisia, către lăcaşurile părinteşti ai socotit să vii şi un loc de linişte în Munţii Neamţului ţi-ai ales pentru care noi, nevrednicii, cinstind a ta dorinţă, cu evlavie te lăudăm:

Bucură-te, că loc de linişte şi de pustnicie ai căutat;

Bucură-te, că pentu aceasta stareţului Varsanufie al Sihastriei ai cerut sfat;

Bucură-te, că după sfătuirea lui, în pustia Sihlei ai plecat;

Bucură-te, că acolo ajungând, din inimă lui Dumnezeu ai mulţumit;

Bucură-te, că foarte te-ai bucurat de acel loc liniştit;

Bucură-te, că în peşteră cea de sub stâncă ai locuit;

Bucură-te, că acolo cu macriş şi cu verdeţurile pustiei te-ai hrănit;

Bucură-te, că duhovnicul tău, ieroschimonahul Pavel, aici te-a găsit;

Bucură-te, că prin duhovniceşti sfaturi te-a sfătuit;

Bucură-te, că de Preacuratele Taine te-ai învrednicit;

Bucură-te, că nevoinţa pustniciei cu mare dragoste o ai primit;

Bucură-te, că iubitorilor de linişte ai fost vrednică următoare;

Bucură-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

 

Condacul 4:

Ziua şi noaptea petrecând în rugaciunea cea cu lacrimi şi în cugetările cele duhovniceşti, din inimă suspinând lăudai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

 

Icosul 4:

Petrecând vreme îndelungată în pustia Sihlei, cu lacrimi duhovniceşti mai mult decât cu hrana trupului te întăreai şi cu nădejdea veşnicelor bucurii te mângâiai. Pentru care şi noi, nevrednicii, te lăudăm:

Bucură-te, că prin rugăciunea neîncetată dragostea lui Dumnezeu ai câştigat;

Bucură-te, că pe treptele urcuşului duhovnicesc te-ai ridicat;

Bucură-te, că pe treapta făptuirii morale repede ai ajuns;

Bucură-te, că pe treapta vederii sfinte te-ai suit;

Bucură-te, că pe treptele îndumnezeirii prin har ai urcat;

Bucură-te, că şi din îndumnezeirea cea după har ai gustat;

Bucură-te, că inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adăpai;

Bucură-te, că sufletul tău cu nădejdea veşnicelor bunătăţi îl mângâiai;

Bucură-te, că trupul tău cu puţină hrană îl hrăneai;

Bucură-te, că din verdeţurile pustiei şi din apă puţin gustai;

Bucură-te, că ochii minţii pururea priveau bunătăţile viitoare;

Bucură-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

 

Condacul 5:

Multe ispite şi năluciri de la draci ai întâmpinat, fericită Teodora, dar având în sufletul tău dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit şi pentru toate ai cântat lui Dumnezeu laudă de mulţumire: Aliluia!

Icosul 5:

Având mintea luminată de Preasfântul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stânga şi cele de-a dreapta, care de multe ori năvăleau asupra ta. Căci, prin darul lui Dumnezeu, cunoscând vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugăciune cu lacrimi către Dumnezeu ai alergat. Pentru care şi noi cu evlavie te lăudăm:

Bucură-te, stâncă duhovnicească, care de vânturile viclenilor draci nu te-ai clintit;

Bucură-te, că având darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit;

Bucură-te, căci cu multă smerenie lui Dumnezeu te rugai;

Bucură-te, căci din adâncul inimii tale către El srigai;

Bucură-te, că frigul, foamea şi singurătatea, pentru Hristos ai răbdat;

Bucură-te, că liniştea şi rugăciunea pe tine te-au ajutat;

Bucură-te, că postirea şi înfrânarea nu le-ai împuţinat;

Bucură-te, că neîncetată rugăciune cu umilinţă, tărie ţi-a dat;

Bucură-te, că prin rugăciune fierbinte ai biruit;

Bucură-te, că prin nevoinţele duhovniceşti ai sporit;

Bucură-te, că prin trezvia minţii pururea ai fost rugătoare;

Bucură-te, că prin post şi rugăciune, sfinţilor sihastri ai fost următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

 

Condacul 6:

Şaizeci de ani ai petrecut în pustia Sihlei în post şi rugăciune, răbdând cu bărbăţie nevoinţele pustniciei, şi din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul 6:

Duhovnicul tău, Părintele Pavel, venea din când în când la tine, aducându-ţi pesmeţi şi altă hrană pustnicească. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai şi sfaturi duhovniceşti îi cereai, pe care în inimă le scriai. Pentru care şi noi, văzând a ta iscusinţă, te lăudăm:

Bucură-te, că din copilărie Sfintele Scripturi le-ai citit;

Bucură-te, căci cu învăţăturile Sfinţilor Părinţi pe tine te-ai întărit;

Bucură-te, că învăţăturile Sfinţilor Părinţi în viaţă te-au călăuzit;

Bucură-te, că viaţa pustnicilor ai căutat;

Bucură-te, că învăţăturile lor pe tine te-au luminat;

Bucură-te, că prin rugăciune şi prin citire, trezvia minţii ai câştigat;

Bucură-te, că Mântuitorului pururea te-ai rugat;

Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea o lăudai;

Bucură-te, că pe ea pururea mijlocitoare către Mântuitorul o aveai;

Bucură-te, că în desăvârşire prin rugăciunile ei sporeai;

Bucură-te, că şi în rugăciunile sfinţilor pururea ai cerut;

Bucură-te, sfântă, către Sfânta Treime pururea rugătoare;

Bucură-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 7:

Mângâiatu-te-ai cu nădejdea veşnicelor bucurii şi toate luptele şi ispitele veacului de acum cu bărbăţie de suflet le-ai primit, căci muntele s-a deschis prin rugăciunea ta, iar tu cu mulţumire cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

Toate ispitele şi luptele care de la lume, de la trup şi de la diavol asupra ta au venit, cu darul şi cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi şi suspin din adâncul inimii rugându-te, ai luat de le El îndurare; de aceea şi noi, cu smerenie te lăudăm:

Bucură-te, Cuvioasa Teodora, sluga lui Hristos cea preaînţeleaptă;

Bucură-te, că având milă de la El, ai mers pe calea cea dreaptă;

Bucură-te, că de la El pururea ajutor ai luat;

Bucură-te, slugă înţeleaptă care pururea Lui ai urmat;

Bucură-te, că toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;

Bucură-te, că Iisus Hristos ţi-a fost ţie mângâierea;

Bucură-te, duhovnicească albină, care mierea Duhului Sfânt ai adunat;

Bucură-te, că în cugetarea cuvintelor Domnului, mare dulceaţă ai aflat;

Bucură-te, duhovnicească privighetoare, care pururea lui Hristos ai cântat;

Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare, care pururea pe Hristos ai lăudat;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 8:

Avut-ai pururea în minte Patericul şi învăţăturile celor ce în pustie au locuit şi cu desăvârşirea s-au împodobit. De aceea şi tu cu mare dragoste în urma lor ai alergat şi lui Dumnezeu din toată inima ai cântat: Aliluia!

Icosul 8:

Ajuns-ai la adânci bătrâneţi, locuind in pustia Sihlei, şi postind patruzeci de zile te-ai pregătit pentru viaţa viitoare. De aceea şi noi, înţelegând minunata ta nevoinţă, te lăudăm:

Bucură-te, căci cu îndelungata răbdare în pustia Sihlei ai vieţuit;

Bucură-te, că având candela rugăciunii aprinsă în inimă, aşteptai pământescul sfârşit;

Bucură-te, că în credinţă roditoare Domnul te cheama la Sine;

Bucură-te, că din inimă doreai să sfârşeşti cu bine;

Bucură-te, că împărtăşirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai;

Bucură-te, că pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai;

Bucură-te, că Bunul Dumnezeu rugăciunea ta a auzit;

Bucură-te, că de sufletul tău El s-a îngrijit;

Bucură-te, că prin nişte păsări pe tine te-a descoperit;

Bucură-te, că acele păsări în trapeza Sihastriei, pe geamul deschis intrau;

Bucură-te, că pentru tine pâine de pe masă luau;

Bucură-te, căci cu pâinea în cioc spre Sihla zburau;

Bucură-te, că Dumnezeu a vrut să te descopere prin aceste zburătoare;

Bucură-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 9:

Văzând călugării din Sihastria că pasarile au luat pâine de pe masă şi zburau cu ea numai spre Sihla, s-au luat după ele, iar păsările se opreau, ca şi cum i-ar fi aşteptat. Şi aşa, prin aceste păsări, te-au gasit pe tine, pentru care laudă au dat lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 9:

Ajuns-au fraţii care urmăreau păsările, odată cu noaptea, în pustia Sihlei, unde deodată au văzut între stânci o lumină mare şi, venind mai aproape, lumina a dispărut şi le-ai spus: „Părinţilor, aruncaţi-mi o haină”, şi unul dintre fraţi ţi-a aruncat rasa ca sa te îmbraci; iar noi, mirandu-ne de această descoperire a ta, glăsuim:

Bucură-te, Cuvioasa Teodora care în pustie ai îmbătrânit;

Bucură-te, că în mare sărăcie ai vieţuit;

Bucură-te, că şi hainele de pe tine toate au putrezit;

Bucură-te, că Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;

Bucură-te, că pe fraţii care la tine au venit i-ai rugat;

Bucură-te, că le-ai zis: Să vină duhovnicul Antonie neîntârziat;

Bucură-te, că fraţii aceea cu bucurie la Sihastrie au alergat;

Bucură-te, că pe duhovnicul Antonie despre tine l-au înştiinţat;

Bucură-te, că el auzind foarte s-a bucurat;

Bucură-te, că luând de la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;

Bucură-te, că ajungând duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit şi cuminecat;

Bucură-te, maică smerită, a pustiei luminătoare;

Bucură-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 10:

Arătându-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasă Teodora, ca pe o luminătoare a pustiei Sihlei; pentru care monahii şi fratii Sihastriei au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 10:

Îngropat-au cu mare evlavie părinţii şi fraţii Sihăstriei sfântul tău trup în peştera unde te-ai nevoit. Auzind binecredincioşii creştini, la sfintele tale moaşte alergau, cu credinţă şi evlavie închinându-se, şi te lăudau, zicând aşa:

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care cu vieţuirea ta pustia Sihlei o ai sfinţit;

Bucură-te, căci cu sfintele tale moaşte pustia Sihlei o ai împodobit;

Bucură-te, că sfintele tale moaşte multă vreme în pustia aceasta au luminat;

Bucură-te, căci prin Pronia lui Dumnezeu în altă parte s-au mutat;

Bucură-te, că în amintirea ta, o bisericuţă de lemn s-a zidit;

Bucură-te, că această bisericuţă cu hramul „Schimbării la Faţă” s-a sfinţit;

Bucură-te, că de peste o sută de ani creştinii spre peştera ta călătoresc;

Bucură-te, că pentru evlavia ta pururea se ostenesc;

Bucură-te, că şi biserica sfântului Ioan Botezătorul aproape de peştera ta s-a zidit;

Bucură-te, că în Schitul Sihla mulţi călugări s-au nevoit;

Bucură-te, maică, a poruncilor Evangheliei păzitoare;

Bucură-te, sfântă a nevoinţelor pustniceşti următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 11:

Toate cetele de monahi şi monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasă Teodora, şi, aducându-şi aminte de nevoinţele tale, cu credinţă laudă pe Dumnezeu, Care pe tine te-a întărit a urma cuvioşilor părinţi şi a cânta Lui: Ailuia!

Icosul 11:

Auzit-a vestea sfintiei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care în lume ţi-a fost soţ, care, venind la Sihla şi aflând peştera ta, cu multe lacrimi şi suspine a început a zice către tine aşa:

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din tinereţe pe Hristos ai iubit;

Bucură-te, că părăsind lumea în această peşteră ai venit;

Bucură-te, că şi pe mine la viaţă călugarească m-ai îndemnat;

Bucură-te, că sfatul şi îndemnul tău am urmat;

Bucură-te, că pentru aceasta duhovniceşte m-am bucurat;

Bucură-te, că după plecarea din lume, înapoi nu te-ai mai uitat;

Bucură-te, că lui Hristos cu mare nevoinţă ai urmat;

Bucură-te, că în pace şi sfinţenie călătoria ai săvârşit;

Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;

Bucură-te, că pentru dragostea Lui în toată vremea te-ai nevoit;

Bucură-te, maică a vieţii pustniceşti râvnitoare;

Bucură-te, a pustiei sfântă locuitoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul 12:

Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasă Teodora, şi ţi-a ajutat până la sfârşit a sluji Lui în pustnicească nevoinţă. Pentru care, în toată viaţa ta, din inimă L-ai cântat:

 

Icosul 12:

Trecut-au peste o sută de ani şi numai stâncile de la Sihla cu peştera ta mărturisesc vieţuirea cea pusticească în care în atâţia ani ai vieţuit. Şi astăzi, muţime de monahi, precum şi mare mulţime de credincioşi, alergă cu sete duhovnicească să vadă peştera în care te-ai nevoit şi să-ţi ceară sfintele tale rugăciuni în ajutorul lor; pentru care şi noi, te cinstim cu aceste smerite laude:

Bucură-te, Teodora, că nevoinţele vieţii pustnicesti le-ai răbdat;

Bucură-te, că prin post şi rugăciune în toata vremea te-ai înarmat;

Bucură-te, că până azi binecredincioşii creştini ţi se închină;

Bucură-te, a lui Hristos cerească albină;

Bucură-te, că mierea cea duhovnicească în sufletul tău o ai purtat;

Bucură-te, că pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit;

Bucură-te, că El cu al Său dar te-a miluit;

Bucură-te, că prin vieţuirea ta ca o lumină ai strălucit;

Bucură-te, că fecioarelor celor înţelepte ai urmat;

Bucură-te, că numai fericirea cea veşnică ai căutat;

Bucură-te, că tuturor poruncilor lui Hristos ai fost împlinătoare;

Bucură-te, că dreapta credinţă ai făcut-o roditoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

 

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, peacuvioasă Maică Teodora, fiind acum în ceata înţeleptelor fecioare şi având îndăzneală către Preaînaltul nostru Mântuitor, adu-ţi aminte şi de noi, nevrednicii, care suntem în acest veac petrecând în lupte, în ispite şi în necazuri, ca prin sfintele tale rugăciuni, să aflăm şi noi milă şi îndurare de la Dumnezeu, învrednicindu-ne a-I cânta Lui în veci: Aliluia!

 

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1:

Îngereasca râvnă din tinereţe având, Tedora, părinţii şi familia părăsind, departe de lume ai fugit şi lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriţii, cu laude te cinstim:

Bucură-te, mlădiţă sfântă care prin sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;

Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;

Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;

Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;

Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;

Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;

Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;

Bucură-te, mlădiţă tânără cu rod preafrumos;

Bucură-te, mieluşea blândă a lui Hristos;

Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;

Bucură-te, a sfinţilor pustnici vrednică următoare;

Bucură-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

 

şi Condacul 1:

Veniţi toţi cei iubitori de Hristos cu credinţă şi cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe a petrecut şi lumina sihastrilor s-a făcut. Cu laude să slavim pe Dumnezeu şi să cinstim pe cuvioşii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

 

După aceea zicem această rugăciune:

 

RUGĂCIUNE:

O, preacuvioasă Maică Teodora, care din copilarie pe Hristos ai iubit şi pentru dragostea lui în toată viaţa ta te-ai nevoit; multe nevoinţe şi ispite ai suferit şi în viaţa cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulţimea înfrânării şi a lacrimilor celor duhovniceşti sufletul tău l-ai luminat, şi în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit; pustia Sihlei cu viaţa ta o ai sfinţit şi pilda sihastrilor te-ai făcut. Iar Preabunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfinţenia vieţii tale a descoperit-o şi ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat. De aceea şi noi, nevrednicii, cu evlavie şi cu credinţă cerem sfintele tale rugăciuni şi te chemăm: Roagă-te Preaînduratului nostru Mântuitor că şi noi, păcătoşii, în vremea vieţii noastre şi în vremea sfârşitului nostru să dobândim milă şi mântuirea Lui, spre a slăvi şi a ne închina în veacul de acum şi în cel viitor Tatălui şi al Fiului şi a Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Cuviosului Moise Ungurul – (pt ajutor în patima desfrânării şi în toată lupta cu trupul)

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti,

Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Tropar, glas 3

Ca un alt Iosif, al curăţiei şi al fecioriei iubitor, cinstitule şi la fel cu înge-rii, Moise, cu cântări sfinte te cinstim noi, păcătoşii; cu sârguinţă ne rugăm ţie: roagă pe Hristos Domnul, să vindece patimile noastre şi să ne dăruiască nouă mare milă.

 

Condac, glas 3

Întru cele înalte spre singurul Dumnezeu căutând, urând toate cele pă-mânteşti, nepurtând grijă de trup, la chinuri cu bărbăţie te-ai dat; de aceea, foamea, setea, legăturile, zăvorârea în temniţă, cu putere în toata fapta bună,  fără cârtire ai răbdat; iar bătaie, scurgere de sânge şi tăiere de mădular, pen-tru curată fecioria ta, cu bărbăţie ai purtat. Şi acum, cu cetele feciorelnice stând în faţa Sfintei Treimi, de toate ispitele, roagă să fie izbăviţi cei ce-ţi strigă ţie: bucură-te, Moise, fericite părinte!

 

Condac 1

Biruitorule făcător de minuni, cel ce eşti plin de Duhul Sfânt, cuvioase pă-rinte Moise, minunat nevoitor şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, care ai îndrăzneală la Domnul, de toate nevoile ne izbăveşte, căci cu bucurie în inimi te chemăm:

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Icos 1

Făcătorul Îngerilor şi Domnul Puterilor te-a arătat, minunate, Înger în trup şi rugător credincioşilor. Alergând la ajutorul tău, acestea cu bucurie îţi aducem:

Bucură-te, cu a îngerilor curăţie asemănându-te.

Bucură-te, preabunule învăţător al monahilor.

Bucură-te, stea minunată a fecioriei.

Bucură-te, împlinitorule cu râvnă al postului şi al înfrânării.

Bucură-te, chip luminos al blândeţii şi al smereniei.

Bucură-te, cel ce eşti credincioşilor mângâiere.

Bucură-te, ocrotitor ceresc al pământenilor.

Bucură-te, cel ce ai luat jugul cel bun.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 2

Văzând Domnul curăţia inimii tale, te-a ales spre a cunoaşte slava cea ce-rească. Când laolaltă cu cei doi fraţi ai tăi, în oraşul Kiev te-ai mutat şi sfin-ţilor „purtători de pătimiri” Boris şi Gleb cu osârdie ai slujit, atunci tu, fricite, în rugăciuni ai stăruit, pe cât poate un tânăr puternic, voind sfinţilor să te asemeni. Pentru acestea, cu bucurie ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

 

Icos 2

Având mintea purtătoare de Dumnezeu, o, cuvioase părinte Moise, prin minunata pronie Dumnezeiască,  la râul Alt, oastea lui Sviatopolk a ucis pe fratele tău, Gheorghe, împreună cu sfântul „purtător de pătimiri” Boris. Tu însă, singur scăpând de la moarte, ai venit în oraşul Kiev la Predislava, sora lui laroslav şi, ajungând acolo, te rugai Domnului întru nevoinţă. Noi, cei ce slăvim pe Dumnezeu care te-a izbăvit, îţi grăim ţie acestea:

Bucură-te, început al înţelepciunii, care frica de Domnul ţi-ai pus-o ca dreptar al vieţii.

Bucură-te, căci niciodată n-ai întristat pe Îngerul Păzitor.

Bucură-te, rază a luminii dumnezeieşti.

Bucură-te, crin cu bună mireasmă a fecioriei şi a veşniciei.

Bucură-te, căci cu credinţa cea adevărată ai bineplăcut lui Hristos Dom-nul.

Bucură-te, neadormit rugător către Maica Domnului.

Bucură-te, grabnicule vindecător al neputinţelor noastre.

Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 3

 

Cu putere de sus, dăruită ţie, şi cu îndelungă răbdare fiind tu prea împo-dobit, când te vedeai la mâini şi la picioare ferecat cu lanţuri grele şi păzit foarte, de iubire către Dumnezeu ardeai neîncetat, cântând aşa: Aliluia.

 

Icos 3

Fierbinte şi bună evlavie având, ai fost ispitit de o oarecare femeie tânără foarte bogată, al cărei bărbat, cu Boleslav la război plecând, nu s-a mai în-tors; aceea, primind în minte vederea bunătăţii tale, s-a aprins de poftă tru-pească de către tine; însă tu toate răbdând, te rugai. De acestea, cu frică mi-nunându-ne, cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, că de la vârstă fragedă te-ai dat slujirii lui Dumnezeu.

Bucură-te, care pe Cel Unul mai mult decât toate ai iubit.

Bucură-te, căci trupul, duhului l-ai supus.

Bucură-te, răbdătorule a toate, pentru Domnul.

Bucură-te, cel ce cu vitejie ai înfruntat viclenia văduvei.

Bucură-te, mergătorule pe calea cea strâmtă a Evangheliei.

Bucură-te, podoabă sfântă a Lavrei Pecerska – Kiev.

Bucură-te, că prin tine Domnul Se slăveşte.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 4

Furtună de gânduri a adus neruşinata văduvă peste biserica sufletului tău, tulburându-l, cuvioase, văzând că eşti rob credincios lui Hristos; pentru aceasta şi noi, cătând la furtuna de patimi şi nevoi ridicată pe marea vieţii, scăpăm la limanul rugăciunilor tale, cântând lui Hristos Domnul: Aliluia.

 

Icos 4

Auzind şi văzând sfânta-ţi vieţuire, lumea se uimeşte de puterea harului care iese din gura ta, proslăvind pe Domnul; pentru aceasta, şi noi, cu bucur-ie te cinstim:

Bucură-te, minunat ales al lui Dumnezeu.

Bucură-te, care slava deşartă a lumii acesteia ai socotit-o gunoi.

Bucură-te, că sufletul tău pentru preadulcele Iisus l-ai pus.

Bucură-te, că înaintea Prestolului Domnului, împreună cu Puterile Cereşti şezi.

Bucură-te, înălţătorule către nepătimire.

Bucură-te, cuvioase părinte, că în răbdare eşti nebiruit.

Bucură-te, părtaş al Luminii Neînserate.

Bucură-te, atrăgătorule puternic al darului Dumnezeiesc.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 5

Stea izvorâtoare de Dumnezeu s-a arătat lumii viaţa ta, cuvioase părinte Moise, căci, mai mult decât orice ai iubit neprihănirea trupească şi duhovni-cească şi, pentru aceste chinuri vremelnice, ai nădăjduit să fii izbăvit de chi-nurile veşnice, cântând cu mulţumire Domnului: Aliluia.

 

Icos 5

Văzând vrăjmaşul neamului omenesc a ta curată şi sfântă trăire, mai vâr-tos a înfierbântat pe văduvă, care te-a îmbrăcat în haine scumpe şi, cu mân-căruri dulci hrănindu-te, cu neruşinare te trăgea la lucru necuviincios; tu, însă, părinte sfinte, cu mai multă râvnă te rugai şi posteai. Pentru toate, îţi cântăm acestea:

Bucură-te, ostaş bun al lui Hristos.

Bucură-te, al sfintei Biserici laudă şi bucurie.

Bucură-te, cel ce de har Dumnezeiesc eşti plin.

Bucură-te, căci nu numai cu cuvântul, ci şi cu multe fapte ne înveţi.

Bucură-te, ajutătorule grabnic al celor împovăraţi de felurite nevoi şi is-pite.

Bucură-te, alesule al lui Hristos, făcător de minuni.

Bucură-te, că în fapte de vitejie, trăirea pământească ai săvârşit.

Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit să vezi slava lui Dumnezeu.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 6

Se propovăduieşte în toată lumea bărbăţia duhovnicească a faptelor tale, fericite, căci nici un preţ n-ai pus pe această viaţă. Ticăloasa femeie, cu foa-mea a pus la cale să te omoare, azvârlindu-te în temniţă. Alţii, însă, te în-demnau, grăindu-ţi: „Cine nu va râde de nebunia ta; mai bine supune-te acestei femei!” Iar tu, fericite, ai răspuns: „Toată această împărăţie urăsc, pentru Cel de sus”, – cântând Domnului: Aliluia.

 

Icos 6

Ai strălucit aici în trup stricăcios cu lumină cerească, grăind cuvintele Evangheliei:  “Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului”.

Aceleaşi şi noi îţi cântăm:

Bucură-te, părinte, cu lumina faptelor tale bune ai prealuminat lumea.

Bucură-te, cel ce focul iubirii pentru Hristos în tine ai purtat.

Bucură-te, ajutor grabnic în nevoi.

Bucură-te, cel ce eşti îngeresc trăitor.

Bucură-te, că nu ţi-ai lipit inima de desfătarea lumească.

Bucură-te, rugătorule pentru cei ce cinstesc sfânta pomenirea ta.

Bucură-te, cuceritorule al odihnei veşnice.

Bucură-te, moştenitor al bunătăţilor nespuse.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 7

Având dorire să placi Domnului cu viaţa şi credinţa nestinsă, ai fost îm-brăcat în chipul îngeresc monahicesc de către un ieromonah de la Sfântul Munte Athos; pentru strălucirea sfintelor tale fapte, cu râvnă te mărim şi lui Hristos Domnul Care te-a proslăvit, Îi cântăm: Aliluia.

 

Icos 7

O nouă răutate a arătat femeia cea vicleană când, în nebunia sa, a porun-cit să tete facă famen, tu ca un mort şedeai întins, abia mai având puţină su-flare în tine. Cu frică şi evlavie ne aducem aminte de îndelunga ta răbdare, te fericim, lăudându-te cu acestea:

Bucură-te, că focul dragostei de Dumnezeu în inima ta nestins ai păstrat.

Bucură-te, învăţător preabun al vitejiei şi trezviei.

Bucură-te, călăuzitorule către mântuire al credincioşilor.

Bucură-te, cel ce eşti mai tare ca diamantul în răbdare, căci sângele tău ca o porfiră împodobeşte Biserica.

Bucură-te, că la cuviosul Antonie, să slujeşti Domnului ai venit.

Bucură-te, cel ce cu minunile tale ai preaslăvit Lavra Pecerska.

Bucură-te, că ai supus voia ta voii Tatălui Ceresc.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 8

Străină minune află cei ce aleargă la tine, fericite Moise, căci, cu darul bi-ruinţei asupra patimilor ai fost dăruit. Asemănându-te lui Moise cel dintâi, care cu toiagul minuni a făcut, aşa tu, cu toiagul, patima fratelui ai vindecat. Noi însă, mulţumind pentru toate Domnului, Care cu o asemenea tărie te-a dăruit, cu dragoste cântăm: Aliluia,

 

Icos 8

Plin de toate darurile Dumnezeieşti, petrecând în peşteră zece ani, în tăcere, ai strălucit cu lumină cerească asemenea îngerilor şi ai primit să fii văzător de Dumnezeu, învrednicindu-te de fericirea celor curaţi cu inima, cuvioase părinte Moise. Pentru toate acestea, cu cuviinţă te chemăm:

Bucură-te, căci prin tine Dumnezeu dăruieşte izbăvire din patimi.

Bucură-te, fericite, cel ce eşti plinitor cu inimă curată al poruncilor.

Bucură-te, că vrednic ai fost să vezi lumina Dumnezeiască.

Bucură-te, rugător neîncetat pentru sufletele noastre.

Bucură-te, cel ce deprinderile sfinţilor Părinţi purtători de Dumnezeu ţi-ai însuşit.

Bucură-te, laudă înaltă a cuvioşilor.

Bucură-te, că întru smerenie te-ai desăvârşit.

Bucură-te, că adormirea ta, Sfânta Biserică o proslăveşte.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 9

Toată firea îngerească se minunează de înălţimea curăţiei tale, Biserica iarăşi te preamăreşte, căci tăinuitor al harului Dumnezeiesc te-ai arătat şi să vezi faţă către faţă pe Dumnezeu te-ai învrednicit. Iar noi, totdeauna, împre-ună cu tine cântăm: Aliluia.

 

Icos 9

Ritorii cei mult-grăitori nu se pricep să spună despre curăţia ta, fericite, iar noi, de dragoste fiind biruiţi, îndrăznim a-ţi cânta astfel de laude:

Bucură-te, întăritorul neputincioşilor.

Bucură-te, mângâierea celor întristaţi şi îndureraţi.

Bucură-te, al celor buni povăţuitor.

Bucură-te, pentru curăţia feciorească de Dumnezeu încununat.

Bucură-te, iubitor fierbinte al slavei Dumnezeieşti.

Bucură-te, că ai înmulţit talantul dat ţie.

Bucură-te, că din toată inimal pe Hristos Dumnezeu L-ai iubit.

Bucură-te, candelă care luminezi inimile celor care te pomenesc.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 10

Dorind să-ţi izbăveşti sufletul, ai nesocotitit trupul tău. În Lavra Pecerska, a sfântului Antonie, sfârşitul călătoriei pământeşti încheind, cu moarte evla-vioasă şi sfântă te-ai săvârşit şi, ca un biruitor, nu cu oamenii, dar cu îngerii cânţi Domnului: Aliluia.

 

Icos 10

Cu răbdarea ca un zid îngrădindu-te, te-ai arătat slujitor credincios lui Hristos Împăratului Ceresc şi pe calea cea strâmtă viaţa ţi-ai petrecut. Şi noi, cu dragoste cinstind pomenirea adormirii tale şi dobândirea sfintelor tale moaşte, te fericim, cântând aşa:

Bucură-te, al nostru reazem biruitor.

Bucură-te, slobozitor al celor ispitiţi, care te cheamă în rugăciuni.

Bucură-te, cel ce în bucuria Domnului ai intrat prin multe suferinţe.

Bucură-te, cel care ţi-ai spălat sufletul cu multe lacrimi.

Bucură-te, căci cuvântul apostolului: “dragostea îndelung rabdă”,  ai împlinit.

Bucură-te, moştenitor cu sfinţii al fericirii raiului.

Bucură-te, care dai ajutor celor de departe şi celor de aproape.

Bucură-te, fericite locuitor al lumii cereşti.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător

 

Condac 11

Cântare de acatist îţi aducem spre laudă şi mărire, cuvioase părinte Moise, săvârşind cu râvnă sfânta pomenirea ta. Tu însă, cu milă primeşte puţina noastră rugăciune, fii nouă apărător, acoperitor şi rugător către Domnul. Iar noi, aducându-ne aminte de bineplăcută vieţuirea ta şi de faptele cele mult-nevoitoare, cântăm Ziditorului Celui Ce te proslăveşte: Aliluia.

 

Icos 11

Asemenea unei făclii dătătoare de lumină sunt cinstitele şi tămăduitoarele tale moaşte. Fiind vădite prin minuni, cucernice părinte Moise, lumină neîn-serată răsărindu-ne nouă, cu acestea, din inimă, cu veselie strigăm ţie:

Bucură-te, pentru că în viaţa veşnică ai intrat prin moartea vremelnică.

Bucură-te, doctor al lui Ioan cel multpătimitor.

Bucură-te, crin crescut pe pământ, pentru grădinile raiului.

Bucură-te, lucrător al viei cereşti.

Bucură-te, măslin cu rod îmbelşugat,  din grădina lui Iisus.

Bucură-te, slava cuvioşilor părinţi de la Pecerska.

Bucură-te, liman lin al celor învăluiţi de patimi.

Bucură-te, cel ce eşti de Dumnezeu preaslăvit în toată lumea.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 12

Cu harul dăruit ţie de Dumnezeu, slobozeşti de necurate patimi pe tot omul ce cu dragoste şi credinţă aleargă la sprijinul tău. Iar noi, lui Dumne-zeu, Care ni te-a dăruit grabnic şi milostiv tămăduitor, cu mulţumire îi cântăm: Aliluia.

 

Icos 12

Cântând viaţa ta, cea asemenea cu a îngerilor, te fericim, părinte Moise, căci la Domnul, rugător pentru noi fiind, apărător şi povăţuitor pe calea mântuirii, cu umilinţă îţi grăim aşa:

Bucură-te, preabun rugător pentru lume.

Bucură-te, că nu doar monahilor, dar şi mirenilor, calea către cer ai lumi-nat.

Bucură-te, că inimile tuturor cu dragostea le atragi.

Bucură-te, prin mulţime de minuni eşti proslăvit de Dumnezeu.

Bucură-te, călătorule, care la patria cerească ai ajuns.

Bucură-te, răbdător în suferinţe, precum Iov cel din vechime.

Bucură-te, pururea în ispite ajutător.

Bucură-te, al lumii har dumnezeiesc tămăduitor.

Bucură-te, căci de tine se bucură Îngerii şi oamenii Îl slăvesc pe

Dumnezeu.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 13

O, preaminunat lucrător şi sfânt făcător de minuni, cuvioase părinte Moise,    această puţină cântare de slavă, cu dragoste şi laudă îţi aducem. Cu milă primeşte şi roagă pe Dumnezeu şi Făcătorul a toate să ne dăruiască mântuire sufletească şi sănătate trupească, celor care cântăm cu credinţă Domnului: Aliluia. (de 3 ori)

 

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Făcătorul Îngerilor şi Domnul Puterilor te-a arătat, minunate, Înger în trup şi rugător credincioşilor. Alergând la ajutorul tău, acestea cu bucurie îţi aducem:

Bucură-te, cu a îngerilor curăţie asemănându-te.

Bucură-te, preabunule învăţător al monahilor.

Bucură-te, stea minunată a fecioriei.

Bucură-te, împlinitorule cu râvnă al postului şi al înfrânării.

Bucură-te, chip luminos al blândeţii şi al smereniei.

Bucură-te, cel ce eşti credincioşilor mângâiere.

Bucură-te, ocrotitor ceresc al pământenilor.

Bucură-te, cel ce ai luat jugul cel bun.

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Condac 1

Biruitorule făcător de minuni, cel ce eşti plin de Duhul Sfânt, cuvioase părinte Moise, minunat nevoitor şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, care ai îndrăzneală la Domnul, de toate nevoile ne izbăveşte, căci cu bucurie în inimi te chemăm:

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 

Rugăciune

O, preaminunate şi purtătorule de Dumnezeu, părinte Moise, bineplăcutule al lui Hristos şi mare făcător de minuni, la tine, cu smerenie cădem şi ne rugăm: dă-ne să fim părtaşi ai dragostei tale pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, ajută-ne să plinim voia Domnului în simplitatea inimii şi, cu sme-renie, poruncile Domnului să săvârşim fără de păcat. Caută cu mi-losârdie spre sufletele credincioşilor  şi ai tăi cinstitori, care aleargă cu credinţă la mila şi ajutorul tău.

Auzi-ne, preabunule plăcut lui Dumnezeu, pe noi, rugătorii tăi şi nu ne lepăda pe noi, cei ce avem nevoie de izbăvire şi care-ţi aducem cântare vred-nică, fericindu-te. Părinte Moise, luminător al curăţiei, care proslăveşti pe Dumnezeu în Sfânta, fără de început Treime, te lăudăm şi slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

CEL CARE DEVII NU A FOST NICIODATĂ BOLNAV. NU TE VINDECI PE TINE CEL VECHI, CI TE TREZEȘTI ÎN SINELE TĂU DIVIN, CEL CARE ESTE ȘI A FOST MEREU ÎNTREG ȘI VINDECAT.

 Din perspectiva cuantică, fiecare moment al existenței este un câmp infinit de posibilități. Fiecare clipă îți oferă puterea să-ți rescrii povestea, să te aliniezi cu energia vindecătoare a universului.

Pe măsură ce te deschizi, începi să te reconectezi cu acea parte din tine care a fost mereu completă, sănătoasă și armonioasă. Este o călătorie profundă, o întoarcere spre potențialul infinit al ființei tale.

Lași în urmă identitățile limitative și devii versiunea ta cea mai înaltă, fără constrângeri și umbre ale trecutului.
Experimentezi vindecarea nu doar ca un proces fizic, ci ca o aliniere completă cu esența ta divină.

CEL CARE DEVII NU A FOST NICIODATĂ BOLNAV. NU TE VINDECI PE TINE CEL VECHI, CI TE TREZEȘTI ÎN SINELE TĂU DIVIN, CEL CARE ESTE ȘI A FOST MEREU ÎNTREG ȘI VINDECAT.În călătoria mea spre echilibru și sănătate, am descoperit un aliat prețios: chimenul negru. Cunoscut încă din antichitate ca „aurul faraonilor”, semințele acestei plante miraculoase sunt menționate în texte sacre și folosite în diverse ritualuri de vindecare.

De ce includ chimenul negru în ritualurile mele zilnice?  
 Sprijină imunitatea– Este bogat în antioxidanți și ajută corpul să lupte împotriva radicalilor liberi.
 Echilibru digestiv – O linguriță de ulei de chimen negru sau câteva semințe mestecate pe stomacul gol pot îmbunătăți digestia.
 Calm și claritate – Aroma sa subtilă, combinată cu efectele sale calmante, îl face ideal pentru un moment de meditație sau introspecție.
 Frumusețe naturală– Este un ingredient excelent pentru îngrijirea pielii, datorită proprietăților sale antiinflamatorii.

 Cum îl folosesc eu astăzi:
Dimineața, după trezire, iau o linguriță de ulei de chimen negru, în timp ce îmi setez intențiile pentru ziua ce urmează.

Te invit să încerci acest ritual simplu și să împărtășești experiența ta!

„Spune-mi: ai îndrăzni să te rogi dacă ai avea mâinile murdare în bălegar sau noroi?

 „Spune-mi: ai îndrăzni să te rogi dacă ai avea mâinile murdare în bălegar sau noroi?

În nici un caz. Dar acest lucru nu ți-ar provoca niciun rău, altfel întinarea (și anume, necurăția care iese din gura ta - defăimarea, blasfemia, blestemul, cuvintele de mânie, înjurăturile, râsul, batjocura) este dăunătoare.

Și așa, de ce ești precaut în chestiuni de indiferență, dar nepăsător în ceea ce este interzis? Atunci ce? zici: sau nu trebuie sa ne rugam? Ar trebui, trebuie doar să fii curat și neîntinat. Dar ce, zici tu, dacă m-am pângărit mai întâi? Curata-te! Cum?

Plânge, geme, fă pomană, fă pace cu cei care te-au jignit, curăță-ți limba ca să nu-l mai irită pe Dumnezeu. Căci dacă cineva ți-ar ține picioarele cu mâinile pătate de noroi, cerșind iertare, nu numai că nu l-ai asculta, ci l-ai și împinge cu piciorul: cum poți îndrăzni să te apropii de Dumnezeu într-o asemenea necurăție? Limba celor care se roagă este mâna cu care îmbrățișăm genunchii lui Dumnezeu, așa că nu o spurca, ca să nu-ți spună Domnul: „Dacă-ți sporești rugăciunea, nu te voi asculta”.

Sfântul Ioan Gură de Aur

CAPCANE ALE EGOului

 - Dacă crezi că e mai „spiritual” să mergi cu bicicleta la serviciu sau cu mijloacele de transport public și te trezești că îi judeci pe cei care conduc mașina, ești în capcana egoului;

- Dacă crezi că e mai „spiritual” să nu te mai uiți la televizor deoarece îți strică creierul, dar te trezești că îi judeci pe toți cei care se uită la TV, ești în capcana egoului;

- Dacă crezi că e mai „spiritual” să nu citești bârfe, ziare sau reviste, dar îi judeci pe toți cei care o fac, ești în capcana egoului;

- Dacă crezi că e mai „spiritual” să asculți muzică clasică sau sunete liniștitoare din natură, dar îi judeci pe toți cei care ascultă radio și diverse genuri de muzică, ești în capcana egoului;

- Dacă crezi că e mai „spiritual” să faci yoga, să devii vegan, să cumperi doar alimente organice, să cumperi cristale vindecătoare, să practici reiki, să meditezi, să porți haine hippie sau neutre, să vizitezi ashramuri și să citești doar cărți despre iluminarea spirituală, dar îi judeci pe toți cei care nu fac ca tine, ești în capcana egoului;

Fii în permanență atent la sentimentul de superioritate pe care îl poți simți. Aerul atotștiutor te face ipocrit și este cel mai mare semn că ești în capcana egoului. 
Ego adoră să se furișeze pe la spate; va lua o idee nobilă, cum ar fi să te apuci de yoga, apoi o va răstălmăci astfel încât vei ajunge să te crezi superior altcuiva, și te vei uita de sus la cei care nu urmează calea ta „spirituală”.

A te simți superior, a judeca și a condamna. Acestea sunt cele mai mari capcane ale egoului.

Te poți îndrăgosti de o voce?

 "Ea...o femeie în vârstă de peste 45 de ani, brunetă,atrăgătoare inca, căsătorită.
El...un domn în vârstă de peste 40 de ani,istet, chipeş, necăsătorit.
Îi despărţea un perete, o lume...nu se cunoşteau, nu s-au văzut niciodată.
El...inexplicabil a simţit că este ,,ceva" după acel perete,dupa acea lume și devine brusc agitat... intrigat...curios...nerăbdător...şi a început să vorbească si sa transmita...
Ea...inexplicabil a simţit că este ,,ceva" după acel perete, a simtit vocea bărbătească, cristalină, venită parcă dintr-un alt spaţiu cuantic şi a devenit agitată, emoţionată.
Au fost clipe tensionate de aşteptare...ca două animale de pradă s-au amuşinat unul pe celălalt...s-au adulmecat prin peretele dintre cele două lumi ale lor...
În sfârşit, s-a deschis uşa...şi...
BUMM! S-a detonat bomba. A fost un suflu atât de intens încât au rămas muţi amândoi, privindu-se şocaţi!
Preţ de câteva secunde...el uitase pentru ce venise...ea uitase ce avea de făcut.
Preț de câteva secunde bune, privirea ei, de culoarea grâului proaspăt înfrăţit, s-a contopit cu privirea lui, de culoarea grâului proaspăt copt.
El...avea vocea masculină tunătoare, limpede.
Ea...avea vocea scăzută, cu inflexiuni năucitoare.
Şi-au regăsit echilibrul şi au discutat chestiuni personale dar...din acel moment, sufletele lor au făcut dragoste timid...tandru...duios...sălbatic...flămânde, fără să ceară aprobarea trupurilor...
De câte ori se întâlneau (întâmplător), între ei se crea un arc electric...pur şi simplu se curentau când se atingeau din greşeală (sau nu).
El se pierdea în ochii ei...ea se pierdea în vocea lui. Buzele ei au devenit drogul de care el avea nevoie...vocea lui devenise drogul de care ea avea nevoie...
Printr-un acord mut, egal, din ambele părţi...s-au întâlnit. Cu toate că erau două animale de pradă flămânde...doar au vorbit, s-au privit, s-au cunoscut, s-au adulmecat. În drumul spre uşă...ea s-a atins uşor de el şi...arcul electric s-a produs. A urmat o îmbrăţişare şi un sărut pe măsura intensităţii undei de şoc. Nu au îndrăznit mai mult...
Au urmat alte zile...unde nu au fost doar săruturi.
Pentru ea...sufletele erau cele care făceau cu adevărat dragoste. Fizic...nu erau tocmai compatibili.
Dar vocea...vocea lui o subjuga inexplicabil.
Pentru el...sufletul şi trupul făceau dragoste la cote înalte.
Au vorbit despre ei...despre familiile lor.
Uşor...uşor au început, din ce în ce mai des, să se uite la...verigheta...
Atunci, gândurile lor s-au sincronizat şi au sesizat pericolul...erau în pericol să se îndrăgostească unul de celălalt.
Acum...consumând din marea energie sexuală care era între ei...de abia acum venea adevăratul pericol...
Iubirea aceea care se aşează molcom şi care acaparează celulă cu celulă...
Au început procesele de conştiinţă.
Între ei era o umbra din ce în ce mai prezenta..... cea a unui sot ,care...nu merita o ruptură definitivă din cauza unor buze, unor ochi...din cauza unei voci...
Au făcut dragoste de adio...au plâns...şi şi-au promis că nu se vor mai căuta...niciodată.
Ea l-a îmbrăţişat de adio...
El i-a sărutat mâna ca unei doamne speciale care a fost în viaţa lui.
S-au despărţit exact când iubirea începea să muşte din sufletele dornice de un restart. Şi aşa a rămas...un restart elegant.
Cui i-a fost mai greu? Nu ştiu.
De suferit au suferit, cu siguranţă, amândoi dar au ales de comun acord să sufere doar ei.
Nu au extins suferinţa şi la...alţii...
Sufletele lor au mai făcut dragoste mult timp după aceea...fără să ceară acordul trupurilor...
Apoi...timpul a vindecat răni...a pus praful peste poveste...scurtă de altfel dar intensă şi...elegantă.
El...a rămas cu amintirea ochilor de culoarea grâului proaspăt înfrăţit...
Ea...a rămas cu amintirea vocii care o subjugase...
De fapt...fusese îndrăgostită de o...voce.
E posibil să te îndrăgosteşti de o voce?
Se pare că da...pentru că sufletele nu le găsești oriunde...."

Știați că... avea Socrate o tehnică de a face față oamenilor enervanți?

 Știați că...
avea Socrate o tehnică de a face față oamenilor enervanți?

În timpul unei ceartă, cealaltă persoană țipă ca să dovedească că are dreptate? Nu există nimic mai insuportabil, nu?
Într-o zi, Socrate a fost atacat de un bărbat. Era un om nepoliticos și necivilizat, care chiar l-a pălmuit .
Chiar și astăzi sunt o mulțime de oameni de genul ăsta.. cand nu stiu sa-si expuna ideile, devin agresivi. Dar cum a reacționat Socrate? El nu a făcut nimic! Nu a țipat, nu a răspuns cu violență, nimic.
Unul dintre discipolii săi a întrebat despre comportamentul lui Socrate, iar marele filosof a răspuns: „Dacă m-ar fi lovit un măgar, l-aș fi dat în judecată? "Ce ne învață Socrate? " Că o persoană inteligentă nu ar trebui să se coboare niciodată la nivelul unui idiot. Uneori tăcerea este cel mai elegant răspuns. Nu e o coincidență că cuvântul "eleganță" vine din latinescul "electro", care înseamnă lumină. Ce înseamnă asta?
 Înseamnă că o persoană elegantă nu este cea care poartă haine de firmă sau deține obiecte scumpe, ci cea care știe să se comporte, când să vorbească și când să tacă..

Fii ca Socrate !!

Cel mai frumos cadou pe care poți să-l oferi omului iubit este timpul.

 Cel mai frumos cadou pe care poți să-l oferi omului iubit este timpul. Timpul în care îl privești, timpul în care îl asculți, timpul în care îl înțelegi, timpul în care îi duci grijea, timpul în care îl iubești. Si fiecare oferă după posibilități, uni câteva zile,alții câțiva ani,foarte puțini o viață întreagă!

*LEGEA* *de* *"1, 5* *minute"* 🤔 TREZIRE IN NOAPTE

 

Trebuie să fii atent la „Legea de un minut și jumătate” care este dovedită științific „trezindu-te brusc” pentru a-ți face nevoile fiziologice în mod normal, auziți că cineva „era bine  sănătos și a murit brusc în timpul nopții fără motiv ". cel mai probabil motiv este că atunci când acea persoană s-a trezit să meargă la baie, s-a ridicat din pat în grabă, chiar acum, creierul are nevoie de un flux de sânge mai mare, pentru că s-a odihnit, provocând o stare de leșin acolo. 

În acest caz, se recomandă să înveți „Legea de un minut și jumătate” care te poate „salva”:

Când te trezești pentru a merge la baie, trebuie mai întâi: „să nu te ridici 30 de secunde după trezire” și apoi „să stai în pat încă 30 de secunde”, coborâți-vă picioarele în liniște și „stați la marginea  patului pentru încă o dată 30 de secunde "și abia apoi te ridică pentru a merge la baie. 

Cu acești pașii si șansele sunt gigantici ca să supraviețuiesti  unui accident vascular cerebral brusc, indiferent de vârstă ... Distribuie la  toată familia și prietenii. Amintiți-vă că vă puteți salva viața și viața multor persoane care împărtășesc aceste informații . *Prevenirea este mai bună decât vindecarea.*

👉Presiune Arterială 

▶️ ️ 120/80 NORMAL

▶️ ️ 130/85 normal

(necesită control)

▶️ ️ 140/90 înaltă

▶️ ️ 150/95 foarte mare? 

👉Bătăile inimii pe minut PULS

🔺 72 BPM (implicit)

🔺 60 până la 80 BPM (NORMAL)

🔺 40 până la 180 BPM (anormal)

👉Temperatura Grade Celsius

🔺 36 'până la 36,7'- Temp. NORMAL

🔺 37,3 'la 37,8'- Febril / atenție

🔺 37,8 'mai sus - Febră / severă

💦💦Efectul APEI in 

CORPUL UMAN👏

Știm că APA  este importantă, dar nu ai știut niciodată momentul potrivit pentru a bea !

#Știați că ? .....

Apa potabilă băută în timp CORECT maximizează eficacitatea ei în corpului uman :

🙏1 pahar cu apă DUPĂ TREZIRE, ajută la activarea organelor interne ...

🙏1 pahar cu apă cu 30 de minute ÎNAINTE de MASĂ ajută la digestie.

🙏1 pahar cu apă ÎNAINTE de DUȘ ajută la scăderea tensiunii arteriale.

🙏1 pahar cu apă ÎNAINTE de a SOMN evita accidentul vascular cerebral sau atacul de cord.

👍când cineva împărtășește ceva important cu tine, profită de asta și împărtășește cu mai multe persoane🙏

Mi-am făcut partea mea 🙏 Fă-ți-o și tu pe a ta  🙏

Hai să salvăm împreună vieți care fac parte din viața noastră ..."

Tu meriti mai mult! Tu esti minunat! Tu esti iubire! Tu meriti sa fii iubit! Tu poti sa ai viata pe care ti-o imaginezi!

 

Vine o zi cand realizezi ca tu esti cel mai important om din viata ta. Vine o zi cand devii constient de valoarea ta si nu mai esti dispus sa accepti jumatati de masura, critica si umilinta. Vine o zi cand esti hotarat sa renunti la realitatea iluzorie pe care mintea ta a creat-o din dorinta de a fi bine pentru ceilalti. Vine o zi cand realizezi ca viata e in culori, in etape si momente, momente bune si momente dificile. Aminteste-ti ca ele trec. Daca acum e furtuna in viata ta, aminteste-ti ca dupa furtuna tot timpul apar zile senine. Nimic nu e permanent. Totul e in continua schimbare. Vine o zi cand stii ca tu ai puterea sa iti schimbi lumea, cea interioara cat si cea exterioara. Atunci constientizezi ca toata puterea si resursele sunt in tine, acolo in interiorul tau e putere divina. Tu esti puternic si mai capabil decat iti poti imagina. Vine o zi cand iti amintesti ca esti un supravietuitor si ca tu ai capacitatea de a depasi orice provocare. Tu , cel care citesti aceste randuri, si ai nevoie de putere sa pleci dintr-un mediu toxic, sper ca aceste randuri iti vor fi de folos. Tu meriti mai mult! Tu esti minunat! Tu esti iubire! Tu meriti sa fii iubit! Tu poti sa ai viata pe care ti-o imaginezi!

Sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului (numită în popor şi Vovidenia)

Sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului (numită în popor şi Vovidenia) aminteşte de aducerea cu evlavie în biserica Legii vechi, adică în templul din Ierusalim, a copilei de 3 ani, care avea să fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos.

Aceasta s-a împlinit într-un chip minunat şi cerea o pregătire pentru taina nașterii cu trup omenesc a Fiului lui Dumnezeu, care avea să se săvârșească prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu.

Tradiţia Bisericii arată motivul pentru care Maica Domnului a fost dusă la templu și dăruită Domnului: împlinirea promisiunii pe care Sfânta Ana o făcuse Domnului.

Ana cea pururea pomenită, soția lui Ioachim, era stearpă, adică nu a putut naşte copii.

Luând îndemn din cele ce s-au petrecut cu cealaltă Ana, care era şi ea stearpă, mama Prorocului Samuel, se ruga, împreună cu bărbatul ei, lui Dumnezeu, Stăpânul firii, să le dăruiască lor un copil, făgăduind că, dacă le va împlini cererea, îndată îl vor dărui şi închina lui Dumnezeu.

Aşa a născut Sfânta Ana pe ceea ce s-a făcut începutul mântuirii neamului omenesc, pe pururea Fecioara Maria.

Când ea a fost de 3 ani, au luat-o părinţii ei şi au adus-o la templu şi, adunând ceată de fecioare, au întâmpinat-o cu făclii aprinse, însoţind-o până la treptele templului şi au încredinţat-o preoţilor.

Luând-o arhiereul cel de atunci, Zaharia, a dus-o în cele mai dinlăuntru ale templului, în Sfânta Sfintelor, unde, o dată pe an, intra numai singur arhiereul.

Aceasta a făcut-o din insuflarea lui Dumnezeu, Cel ce avea să Se nască dintru ea, spre mântuirea lumii.

De vreme ce chivotul Legii vechi nu mai era acolo de la robia babilonică, se cuvenea a sta acolo Preacurata Maria, care avea să fie chivotul cel însufleţit şi adevărat al sfinţeniei şi care avea să poarte nu tablele umbrei Legii, ci pe Însuşi Dătătorul Legii; nu mana care hrănea trupeşte, ci chiar pe Pâinea vieţii, Care S-a coborât din cer spre viaţa lumii, adică pe Fiul lui Dumnezeu întrupat.

A rămas Fecioara la templu, ducând sfântă vieţuire. Erau acolo 3 rânduri de chilii, în care locuiau, cu frică de Dumnezeu, fecioare şi văduve închinate Domnului, precum şi slujitori ai templului.

În acest loc de bună creştere, Sfânta Fecioară, necontenit deprindea, sub supravegherea fecioarelor mai în vârstă, lucrul de mână, citirea Scripturii şi îndeosebi rugăciunea.

Dar cu cât creştea cu vârsta, cu atât creştea şi cu harul şi se ruga mult în Sfânta Sfintelor, încât după dreptate se spunea că mai mult locuia acolo.

În fiecare zi se ruga de dimineaţă până la ceasul al treilea, apoi până la ceasul al nouălea se ostenea cu lucrul de mână, iar de la al nouălea ceas se ruga iarăşi până târziu în noapte.

În fiecare seară Arhanghelul Gavriil, arătându-i-se împreună cu alţi îngeri, îi aducea hrană cerească, iar hrana primită de ea de la preoţi o dădea săracilor.

Din vreme în vreme, Sfinţii ei Părinţi, Ioachim şi Ana o cercetau, dar după şapte ani ei au trecut la cele veşnice.

Preacurata a rămas la templu până la vârsta de 15 ani, când arhiereul a socotit să o căsătorească.

Atunci Sfânta Fecioară a descoperit arhiereului şi preoţilor că ea, încă din leagăn, este făgăduită lui Dumnezeu şi că ea însăşi a ales o viaţă de feciorie neîntreruptă.

Drept aceea, a fost logodită cu dreptul Iosif, atunci în vârstă de aproape 80 de ani, ca, sub acest chip, să se păzească ea curată în lume.

Astfel, Iosif a luat-o în casa lui din Nazaret. Arhiereul i-a încredinţat Fecioarei ca ultimă îndatorire la plecarea de la templu să participe la ţeserea unei noi catapetesme pentru Sfânta Sfintelor, pe care Preacurata a lucrat-o cu sârguinţă.

Această catapeteasmă avea să se rupă în vremea Pătimirii Domnului pe Cruce. Astfel, neîntinata Maria a fost pregătită să devină Maica Fiului lui Dumnezeu, vieţuind în chip cu totul virtuos şi asemenea îngerilor, ca un vas al sfinţeniei.

Acest praznic, sărbătorit în fiecare an la 21 noiembrie, ne aminteşte așadar de virtuţile Maicii Domnului, de fecioria ei închinată Mirelui ceresc, de viaţa sa de rugăciune şi de însemnătatea sfinţitoare a Bisericii.


Ce este „Vovidenia”? 5 lucruri mai puțin știute despre sărbătoarea din 21 noiembrie


Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, prima sărbătoare însemnată din Postul Crăciunului și unul dintre cele douăsprezece Praznice Împărătești, ne amintește tuturor de momentul special în care, după traditia Bisericii noastre, Sfinții Părinți Ioachim și Ana au adus-o pe fiica lor, Maria, în varstă de trei ani, la templul din Ierusalim.

În zilele noastre,  mai ales în mediul on-line, am observat că există opinii potrivit cărora este „deplasată” utilizarea denumirilor străvechi ale sărbătorilor, motivând că tinerii nu înțeleg aceste cuvinte, care nici nu se mai utilizează în viața de zi cu zi, iar alții susțin că vechile nume ale praznicelor importante ale Bisericii ar trebui scoase din uz din pricina faptului că se asociază cu diferite tradiții și obiceiuri pre-creștine sau păgâne, care nu au de-a face cu duhul Bisericii. Ei bine, lucrurile nu stau deloc așa, iar pentru că și unii dintre clienții și urmăritorii noștri ne-au întrebat în mai multe rânduri care este semnificația termenului „Vovidenia” sau „Ovidenia” în relație cu praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, ne-am gândit să punem pe hârtie acest aspect, alături de alte patru lucruri mai puțin cunoscute despre marele praznic din data de 21 noiembrie.

    Din punct de vedere etimologic, sărbătoarea „Vovideniei” sau a „Ovideniei”, așa cum mai este ea cunoscută în popor, provine din limba slavonă (în limba rusă, vývedenie, înseamnă „intrare”) și desemnează sărbătoarea religioasă a Intrării Maicii Domnului în Biserică. Există, pe de altă parte, unele păreri conform cărora termenul „Vovidenia”, în limba veche românească – „Văvădenie” (adică cel sau cea care se arată sau se face văzut/ă), ar avea legătură cu tradiția păgână potrivit căreia în noaptea de 21 noiembrie fetele „văd” chipul ursitului în fântână, la lumina albă a unei lumânări aprinse. Evident, Biserica nu poate fi de acord cu astfel de propuneri, care confundă sensul curat al sărbătorii cu diferite ipoteze bazate pe păreri și trediții pre-creștine.
    Data în care noi prăznuim „Vovidenia”, adică 21 noiembrie, nu este data istorică în care părinții Maicii Domnului, Ioachim şi Ana, au dus-o la templu pe Fecioara Maria. Rădăcinile sărbătorii Vovideniei se regăsesc în secolul al șaselea, mai exact pe 20 noiembrie 543, când Împăratul Iustinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, un sfânt locaș închinat Maicii Domnului. Conform tradiției de atunci, în ziua următoare sfințirii, adică pe 21 noiembrie, a început să fie cinstit hramul (sau ocrotitorul) bisericii, adică însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, sărbătoarea fiind rânduită în cinstea aducerii ei la templu. Sărbătoarea s-a extins, mai târziu, în tot Orientul și apoi s-a generalizat în tot Occidentul, definitivându-se în jurul anului 1585.
    Pentru ca bucuria sărbătorii să nu fie umbrită de post, Biserica a hotărât ca această zi să fie prima din Postul Crăciunului însemnată în calendarul nostru ortodox cu dezlegare la pește. Deși mulți critică înmulțirea zilelor din calendar cu dezlegare, spre deosebire de anii comunismului, spre exemplu, sau de perioada ulterioară, trebuie să atragem atenția asupra faptului că rânduiala dezlegării la pește nu este de dată recentă și nici n-a fost inventată de curând de vreun cleric sau vreun ierarh. Spre exeplu, Tipicul cel Mare al Sfântului Sava cel Sfinţit (439-532), cartea care cuprinde rânduieli și indicații pentru toate slujbele bisericești din cele trei perioade liturgice ale anului (Triodul, Penticostarul și Octoihul) arată care sunt zilele în care putem consuma pește pe pargursul acestei perioade de post închinat sărbătorii Nașterii Domnului: „Sâmbetele şi duminicile mâncăm peşte, iar dacă se întâmplă să cadă un Sfânt marți sau joi și se întâmplă să fie un Sfânt cu Doxologie Mare, atunci mâncăm peşte. Iar dacă se va întâmpla pomenirea Sfântului al căruia este Hramul Bisericii, miercuri sau vineri, de asemenea, facem dezlegare la untdelemn, vin şi peşte.”
    Începând cu sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, la strană încep să se cânte catavasiile Nașterii Domnului, o serie de cântări care ne vestesc că, deși a trecut doar o săptămână de post, suntem din ce în ce mai aproape de momentul Nașterii Domnului și de prăznuirea Crăciunului. Catavasiile sunt, practic, semnul „palpabil” al faptului că, din această zi, putem asculta colinde, deosebitele cântări de bucurie care vestesc Întruparea Fiului lui Dumnezeu și nașterea Sa smerită, dar plină de har și de binecuvântare, în ieslea sărăcăcioasă de la Betleem. Tradiția colindului urcă în timp până în vremea romană, când la începutul lunii ianuarie, aceștia organizau acele petreceri păgâne intitulate „calendae” – nume dat sărbătorii Anului Nou. Cu acest prilej, copiii romanilor mergeau din casă în casă, cântau imne și făceau urări de belșug, împlinire și noroc. Odată cu Întruparea Mântuitorului, creștinii au „botezat” acest obicei păgân și l-au transformat într-o tradiție curată, care dăinuie până în zilele noastre: vestirea Nașterii Domnului, începutul mântuirii acestei lumi.
    Auzim deseori în această perioadă fredonându-se în colindele tradiționale românești expresii precum „florile dalbe, flori de măr” sau „măruț, mărgăritar”, fără să înțelegem, de fapt, care este motivul repetării sub formă de refren a acestor versuri. Ei bine, în ziua de 21 noiembrie, de Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, în satele românești de odinioară, copiii puneau în cana cu care părinții lor luau Agheasmă la Bobotează sau în alt vas din sticlă, ramuri de măr din livadă, le turnau apă și le așezau în casă, lângă fereastră, să aibă lumină și căldură. În noaptea de Ajun sau chiar și de Anul Nou, crenguțele înflorite în plină iarnă erau folosite drept sorcove și îi bucurau pe toți cei care primeau colindul sau urătura.

„Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!” Așa să Îi cântăm și noi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în preajma acestui mare praznic închinat Ei. Să I ne închinăm și să-I aducem prinos de cinstire pentru toate câte ne-a dat nouă clipă de clipă, în toți acești ani ai vieții noastre, și pentru toată binecuvântarea și mijlocirea pe care nădăjduim să le primim nu doar în anii care vor veni, ci și în vecii vecilor.

1. Din punct de vedere etimologic, sărbătoarea „Vovideniei” sau a „Ovideniei”, așa cum mai este ea cunoscută în popor, provine din limba slavonă (în limba rusă, vývedenie, înseamnă „intrare”) și desemnează sărbătoarea religioasă a Intrării Maicii Domnului în Biserică. Există, pe de altă parte, unele păreri conform cărora termenul „Vovidenia”, în limba veche românească – „Văvădenie” (adică cel sau cea care se arată sau se face văzut/ă), ar avea legătură cu tradiția păgână potrivit căreia în noaptea de 21 noiembrie fetele „văd” chipul ursitului în fântână, la lumina albă a unei lumânări aprinse. Evident, Biserica nu poate fi de acord cu astfel de propuneri, care confundă sensul curat al sărbătorii cu diferite ipoteze bazate pe păreri și trediții pre-creștine.
2. Data în care noi prăznuim „Vovidenia”, adică 21 noiembrie, nu este data istorică în care părinții Maicii Domnului, Ioachim şi Ana, au dus-o la templu pe Fecioara Maria. Rădăcinile sărbătorii Vovideniei se regăsesc în secolul al șaselea, mai exact pe 20 noiembrie 543, când Împăratul Iustinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, un sfânt locaș închinat Maicii Domnului. Conform tradiției de atunci, în ziua următoare sfințirii, adică pe 21 noiembrie, a început să fie cinstit hramul (sau ocrotitorul) bisericii, adică însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, sărbătoarea fiind rânduită în cinstea aducerii ei la templu. Sărbătoarea s-a extins, mai târziu, în tot Orientul și apoi s-a generalizat în tot Occidentul, definitivându-se în jurul anului 1585.
3. Pentru ca bucuria sărbătorii să nu fie umbrită de post, Biserica a hotărât ca această zi să fie prima din Postul Crăciunului însemnată în calendarul nostru ortodox cu dezlegare la pește. Deși mulți critică înmulțirea zilelor din calendar cu dezlegare, spre deosebire de anii comunismului, spre exemplu, sau de perioada ulterioară, trebuie să atragem atenția asupra faptului că rânduiala dezlegării la pește nu este de dată recentă și nici n-a fost inventată de curând de vreun cleric sau vreun ierarh. Spre exeplu, Tipicul cel Mare al Sfântului Sava cel Sfinţit (439-532), cartea care cuprinde rânduieli și indicații pentru toate slujbele bisericești din cele trei perioade liturgice ale anului (Triodul, Penticostarul și Octoihul) arată care sunt zilele în care putem consuma pește pe pargursul acestei perioade de post închinat sărbătorii Nașterii Domnului: „Sâmbetele şi duminicile mâncăm peşte, iar dacă se întâmplă să cadă un Sfânt marți sau joi și se întâmplă să fie un Sfânt cu Doxologie Mare, atunci mâncăm peşte. Iar dacă se va întâmpla pomenirea Sfântului al căruia este Hramul Bisericii, miercuri sau vineri, de asemenea, facem dezlegare la untdelemn, vin şi peşte.”
4. Începând cu sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, la strană încep să se cânte catavasiile Nașterii Domnului, o serie de cântări care ne vestesc că, deși a trecut doar o săptămână de post, suntem din ce în ce mai aproape de momentul Nașterii Domnului și de prăznuirea Crăciunului. Catavasiile sunt, practic, semnul „palpabil” al faptului că, din această zi, putem asculta colinde, deosebitele cântări de bucurie care vestesc Întruparea Fiului lui Dumnezeu și nașterea Sa smerită, dar plină de har și de binecuvântare, în ieslea sărăcăcioasă de la Betleem. Tradiția colindului urcă în timp până în vremea romană, când la începutul lunii ianuarie, aceștia organizau acele petreceri păgâne intitulate „calendae” – nume dat sărbătorii Anului Nou. Cu acest prilej, copiii romanilor mergeau din casă în casă, cântau imne și făceau urări de belșug, împlinire și noroc. Odată cu Întruparea Mântuitorului, creștinii au „botezat” acest obicei păgân și l-au transformat într-o tradiție curată, care dăinuie până în zilele noastre: vestirea Nașterii Domnului, începutul mântuirii acestei lumi.
5. Auzim deseori în această perioadă fredonându-se în colindele tradiționale românești expresii precum „florile dalbe, flori de măr” sau „măruț, mărgăritar”, fără să înțelegem, de fapt, care este motivul repetării sub formă de refren a acestor versuri. Ei bine, în ziua de 21 noiembrie, de Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, în satele românești de odinioară, copiii puneau în cana cu care părinții lor luau Agheasmă la Bobotează sau în alt vas din sticlă, ramuri de măr din livadă, le turnau apă și le așezau în casă, lângă fereastră, să aibă lumină și căldură. În noaptea de Ajun sau chiar și de Anul Nou, crenguțele înflorite în plină iarnă erau folosite drept sorcove și îi bucurau pe toți cei care primeau colindul sau urătura.

„Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!” Așa să Îi cântăm și noi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în preajma acestui mare praznic închinat Ei. Să I ne închinăm și să-I aducem prinos de cinstire pentru toate câte ne-a dat nouă clipă de clipă, în toți acești ani ai vieții noastre, și pentru toată binecuvântarea și mijlocirea pe care nădăjduim să le primim nu doar în anii care vor veni, ci și în vecii vecilor.