Sufletul tău știe calea

 “Sufletul tău știe calea…

Dacă profesorul tău interior îți spune că ai nevoie de timp pentru tine, ascultă-l

Dacă corpul tău, nu mai simte la fel când ieși la o petrecere și când bei alcool, nu te învinovăți, ascultă-l

Daca sufletul iti spune, ca nu vibrezi in armonie cu unii oameni, linisteste-te, face parte din evolutia ta

Dacă spiritul tău, îți cere să te conectezi mai mult și să începi să lucrezi la echilibrul tău, fii atenta,  ascultă-l

Dacă corpul tău, îți cere să mănânci mai bine, să te plimbi și să dormi mai multe ore, ascultă-l

Dacă viața ta îți spune că locul de munca, nu mai este pentru tine, este timpul să iei o nouă cale

Dacă inima îți spune că nu mai esti în armonie  cu acel partener, ascultă-l, el stie calea...

Dacă viața îți spune să schimbi obiceiurile, gândurile și rutinele, ascult-o

Dacă inima îți cere să călătorești, mergi, măcar fă o încercare și nu cauta scuze....

El știe de ce remediu ai nevoie....

Învață să te asculți, conectează-te cu profesorul tău interior și fii deschisa, la toate semnalele care vin la tine

Sufletul tău știe care este calea !!!”❤️

Fiecare vibrație este echivalentă cu o emoție

 “Fizica cuantică ne arată că totul este vibrație, energie. Suntem ființe care vibrează pe anumite frecvențe. 

Fiecare vibrație este echivalentă cu o emoție( trăire, sentiment), iar în lumea vibrațională există doar două feluri de vibrații, pozitive sau negative. Orice sentiment te determină să emiți o vibrație care poate fi pozitivă sau negativă.

- Gândul !

Fiecare gând trimite o frecvență către Univers și acea frecvență revine la origine întotdeauna. În cazul în care ai gânduri negative, de descurajare, tristețe, furie, frică, etc... totul se va întoarce la tine. 

Acesta este motivul pentru care este atât de important să ai grijă de calitatea gândurilor tale și să înveți să cultivi gândurile pozitive.

- Companiile !

Oamenii din jurul tău influențează direct frecvența ta vibrațională !

Dacă te înconjori de oameni fericiți, pozitivi și determinați, vei prelua starea lor și vei intra și tu în această vibrație.

Dacă te înconjori de oameni plângăcioși, calomnioși, păguboși, pesimiști, vei atrage în viața ta vibrații negative. Astfel de oameni îți vor reduce frecvența și prin urmare, te vor împiedica să exploatezi legea atracției în favoarea ta.

- Muzica !

Muzică creează vibrații foarte puternice.

Dacă ascultați doar muzică care ține de moarte, trădare, tristețe, abandon, aceasta va interfera cu frecvența ta vibrațională. 

Fii atent la cuvintele muzicii pe care o asculți. Îți poate diminua frecvența vibrațională și nu uita, atragi în viața ta exact ceea ce vibrezi !

- Ceea ce urmărești !

Când te uiți la programe care prezintă nenorociri, lupte, morți, trădări, etc... creierul tău acceptă acest lucru ca pe o realitate și eliberează substanțe chimice în corpul tău care dezechilibrează structurile și afectează frecvența vibrațională. Urmărește lucruri care te fac să te simți bine și te ajută să vibrezi la o frecvență mai înaltă !

- Atmosfera !

Fie acasă sau la serviciu, dacă petreci mult timp într-un mediu dezorganizat, murdar, toxic, îți va afecta frecvența vibrațională.

Îmbunătățește-ți mediul înconjurător, organizează-ți și curăță locul unde stai.

 Arată Universului că îți dorești și meriți mai mult prin grija pe care o ai față de lucrurile pe care le deții deja.

- Cuvântul !

Dacă te prefaci sau vorbești urât despre lucruri și oameni, îți afectează frecvența vibrațională.

Pentru a-ți menține frecvența ridicată, este esențial să renunți la obiceiul de a te plânge, de a critica și de a vorbi urât, indiferent că o faci la adresa ta sau a altcuiva.

Evită drama și victimizarea ! 

Asumă-ți responsabilitatea pentru alegerile vieții tale !

-Recunoștința !

Recunoștința îți crește frecvența vibrațională!

Acesta este un obicei pe care ar trebui să-l integrezi în viața ta acum. 

Începe să mulțumești pentru tot, atât pentru lucrurile bune cât și pentru cele pe care le consideri a fi rele. Mulțumește pentru toate experiențele pe care le trăiești ! 

Recunoștința deschide calea pentru ca lucrurile bune, vibrațiile pozitive să fi atrase în viața ta !!!”

Sursa: Mike Harrigan (A. Czm)

Legenda mâței

 Legenda mâței 

Demult, demult, trăia o femeie sărmană şi văduvă. Şi, se spune că avea văduva o fată frumoasă, dar frumoasă cum rareori se întâmpla să fie făptură omenească. Avea fata vădanei păr lung şi mătăsos care-i curgea în valuri de aur pe umerii albi ca zăpada. Privirea fetei era mai senină şi mai strălucitoare ca albastrul cer de vară. Dar pe cât era de frumoasă pe atât de leneşă era odrasla femeii din poveste.  

Sărmana văduvă trudea singură vara şi iarna, în casă şi în ogradă, şi pe la oamenii din sat, şi pe la boieri, ca să poată pune mâncare pe masă. Când oboseala o dobora îşi ruga fiica s-o ajute la treburile gospodăreşti, dar frumoasa nici că se sinchisea de rugăminţile şi de truda mamei.  

Dar ştia s-o refuze pe bătrână cu atâta linguşeală în glas, cu blândeţe în ochi, şi cu surâs pe buze, încât biata femeie îi ierta trădarea, viclenia şi ipocrizia din căpşorul ei frumos.  

Cât era ziua de mare, stătea fata în oglindă şi-şi admira chipul. Dacă era cald afară, se retrăgea la răcoarea odăii. Dacă era frig dormea pe cuptor, întinzându-se cu lene multă în căldura aşternutului. Şi cum fericirea şi buna dispoziţia n-o părăseau nicicând, fata cânta cu glas mângâietor şi dulce de se oprea lumea pe uliţă s-o asculte.  

Dar se întâmplă ca într-o iarnă grea, femeia căzu la pat doborâtă de boală. Era afară frig de crăpau ouăle de păsări, şi nămeţii de zăpadă ajungeau până la fereastră. Degeaba se rugă mama de fiică-sa să iasă să dea de mâncare la păsări şi la văcuţă, căci fata rămase cuibărită pe cuptorul, care şi el începea să se răcească şi murmura încetişor un cântecel numai de ea ştiut.  

Văzând atâta nepăsare şi delăsare din partea fetei, bătrâna răpusă de suferinţă, blestema cu ochii înecaţi în lacrimi amare pe făţarnica-i odraslă. „Pe cuptor să-ţi petreci toată viaţa şi când s-o sătura străinii de lenea ta să te arunce în uliţă!" Şi spunând aceste vorbe grele, femeia îşi dete ultima suflare.  

Peste două-trei zile, văzând că uşa nu se mai deschide, vecinii au intrat în casă. Au găsit-o pe femeie ţeapănă în patul ei sărăcăcios, dar fata dispăruse fară urmă. Dar mare le-a fost oamenilor uimirea când zăriră pe cuptor vietate frumoasă, cu blana mătăsoasă şi aurie, care îi privea fix cu doi ochi de un albastru fară seamăn. Micuţa făptură torcea încetişor. Părea atât de blândă, firavă, mlădioasă şi neajutorată. Când o femeie a întins mâna s-o mângâie, plăpândul animăluţ şi-a scos gheare ascuţite şi s-a repezit să zgârie mâna întinsă.  

Atunci femeia a apucat-o cu mâna însângerată de după ceafa şi a aruncat-o în zăpada din faţa casei.  

Aşa a apărut pe lume pisica, animal frumos şi graţios, dar perfid, trădător, lacom şi leneş peste măsură.

MINUNEA SFÂNTULUI NICOLAE DE LA MĂRĂȘEȘTI DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ...

 MINUNEA SFÂNTULUI NICOLAE DE LA MĂRĂȘEȘTI DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ...

 Cu adevărat putem spune noi românii: „Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de-ajuns spre lauda minunilor Tale”. Dacă Bunul Dumnezeu nu ne-ar fi salvat de fiecare dată de-a lungul istoriei din ghearele duşmanilor noştri, apoi de multe ori ne-am fi stins ca neam şi ca Biserică Ortodoxă.

 Cine nu ştie despre atâtea războaie pe care le-au avut conducătorii români cu turcii şi tătarii şi de atâtea ori i-au biruit, ca prin minune, cu ajutorul lui Dumnezeu.

 Despre o mare minune care s-a petrecut în timpul primului război mondial, am auzit-o prima dată de la tatăl meu, care o povestea cu lacrimi în ochi, atunci când eram copil în casa părinţilor mei, după care am mai auzit-o şi de la părintele Nicodim Măndiţă, care au luat parte, şi unul şi altul, la primul război mondial. Iar a treia persoană de la care am mai auzit despre această mare minune, este părintele arhimandrit Ilie Cleopa de la mănăstirea Sihăstria, jududeţul Neamţ. Părintele Ilie Cleopa, este adevărat că nu a luat parte la primul război mondial, dar ne-a povestit că a auzit de la tatăl său. Şi iată cum s-a întâmplat:

 Când nemţii au cucerit aproape toată ţara noastră, de au mai rămas doar cinci judeţe neocupate, fiecare din noi îşi poate da seama ce jale mare era în ţara noastră şi cum se simţeau cei ce erau sub ocupaţie străină. Chiar şi în armată între soldaţi pătrunsese o jalnică descurajare şi nimeni nu mai putea crede că vor mai putea pune pe fugă pe barbari ca altă dată. Absolut în toate Bisericile din ţara noastră se făceau slujbe cu privegheri de toată noaptea. Pe obrajii fiecărui locuitor al ţării erau lacrimi şi iar lacrimi. Preasfinţiţi Arhierei au dat dispoziţie credincioşilor creştini în afară de bolnavi, femei lăuze şi pruncii mici, să ţină post până seara; iar seara să mănânce fără ulei şi vin, petrecerile cu muzică şi jocuri să fie interzise cu desăvârşire.

 Dar, în dimineaţa unei zile binecuvântate de Dumnezeu, un general, comandantul suprem al armatei germane, căutând să-şi încurajeze trupele, a zis către ei:

 -    Astăzi după masă vom servi cafeaua în Iaşi (adică vom ajunge la biruinţa finală).

 Bunul Dumnezeu întotdeauna stă împotriva celor mândri, iar celor smeriţi le dă har. În acest timp, armata germană la Mărăşeşti a dat un atac, puţin mai având să-i scoată pe ostaşii români de pe poziţie. Deodată a apărut deasupra frontului Sfântul Nicolae înconjurat de un nor luminos cu un omofor în mâini. Din acel moment toate focurile de armă şi proectilele care erau îndreptate de nemţi spre ostaşii români, se întorceau spre ei şi-i nimiceau cumplit. Paralel cu această situaţie, armata germană, care din primele clipe a văzut pe Sfântul Nicolae, s-a umplut de groază şi de panică totodată şi a dat bir cu fugiţii. Iar îndureraţii ostaşi români, privind cu multă evlavie spre Sfântul Nicolae cum îi ocroteşte, au sunat alarma şi au sculat din somn şi pe ostaşii români care nu de mult au fost scoşi de pe poziţie pentru a se reface. Iar ei, aşa cum se aflau, în cămaşă şi izmană, au pus baioneta la armă, fugind ca nişte disperaţi să alunge de pe pământul sfânt al ţării noastre pe barbarii de altădată... şi i-au biruit.

 Acestea sunt isprăvile credinţei noastre strămoşeşti care, de fiecare dată, atunci când ne-a fost viaţa mai amară, nu ne-a lăsat fără răspuns la rugăciunile şi strigătul nostru, nu ne-a părăsit şi, când ni se părea că suntem pe ultima treaptă, o mână nevăzută ne-a salvat, ne-a izbăvit în chip minunat. De aceea suntem datori ca să mulţumim lui Dumnezeu întotdeauna şi pentru toate.

(din „Viața părintelui Nicodim Măndiță” - volumul 2)

De ce nu mergi la Biserică?

 Spui că n-ai timp? Dar oare dacă te îmbolnăvești, în spital ai timp să stai? 6 zile ți-a lăsat Dumnezeu pentru trup, în care să muncești, și doar una Și-a oprit-o pentru El, așadar timpul nu-ți va fi scuză la Judecata de Apoi…
…Spui că n-ai știut? Dar oare când clopotele te chemau, tu ce făceai? Tu te întorceai nepăsător în pat, pe partea cealaltă, tu făceai cumpărături, negoț, tu făceai mâncare, tu râdeai la televizor… iar Hristos Se jertfea pe Cruce, pentru tine…
…Spui că nu vrei, nu-ți pasă, ești indiferent? Dar oare la Judecată vei mai avea curajul să-I spui Judecătorului: “N-am vrut, Doamne?!” Așadar, nepăsarea se plătește cu o osândă veșnică…
…Spui că n-ai putut, erai obosit sau bolnav? Dar oare vecina ta, bolnavă și bătrână, cum putea? În cârjă, și era nelipsită de la biserică. Iar tu, om sănătos, ți-ai cheltuit tinerețea și puterea în desfrânări și beții, în lene și nepăsare. Ia aminte că la Judecata de Apoi, vei avea ca martori pe cei de lângă tine pe care-i considerai proști și înapoiați, nebuni și exagerați, dar care au ajuns în rai. Tu nu, pentru că… nu ai avut timp, nu ai știut, nu ai vrut, nu ai putut…
…Să ne facem socoteala fiecare și să vedem dacă ar veni moartea zilele acestea și am încheia cu viața, cum ne aflăm cu sufletul acum? Suntem gata pentru împărăția cerului, sau suntem în întunericul păcatelor? …
…Voi, necredincioșilor care ardeţi în foc, ia spuneţi, dacă Dumnezeu v-ar învia din nou pentru un ceas şi să veniţi pe pământ în casele voastre, ce aţi face voi în acel ceas?? Eu cred că în ceasul acela n-aţi şti cum să mânuiţi mai repede cu mâinile voastre averile şi banii şi să împărţiţi pe la săraci, lipsiţi şi necăjiţi, să plătiţi sărindare pe la toate mănăstirile îndoit şi întreit numai ca să îmblânziţi dreptatea şi mila lui Dumnezeu şi ca să scăpaţi de veşnicele chinuri…

Inelul lui Solomon

 

Inelul lui Solomon este o pildă de înțelepciune. Acest inel, privindu-l, putea schimba tristețea în bucurie și bucuria în tristețe. Solomon, fiul regelui David, copil fiind se juca prin curtea palatului regal. În timp ce se juca a observat că din palat a ieșit bijutierul palatului, foarte trist. Solomon a observat tristețea de pe chipul bijutierului și l-a întrebat de ce-i posomorât?
– Cum să nu fiu trist? M-a chemat regele David, tatăl dumitale, și mi-a spus să-i fac un inel din ce material vreau eu, dar acest inel să aibă două însușiri: când mă voi uita la el când sunt trist inelul acesta să mă bucure și când mă voi uita la el fiind bucuros să-mi aduc aminte de veșnicie. Mi-a zis să fac un așa inel că mă plătește cât vreau eu, dar dacă nu reușesc să-l fac curând, mă va izgoni din meserie. Acuma cum poți să faci un așa inel, care să-ți schimbe pe loc bucuria în tristețe și tristețea-n bucurie? Te uiți la el și gata, te-ai transformat – asta e imposibil, și înseamnă că mi-am pierdut meseria.
Solomon, care era ințelept încă din copilărie, i-a răspuns:
– O, e așa de simplu. Faceți tatălui meu un inel pe care să scrieți 3 cuvinte: ‘גםזהיעבור’ (gam zeh yaavori) care inseamna «ȘI ASTA VA TRECE». De câte ori se va uita tatăl meu când e trist va vedea scris pe inel că o să treacă, și când va fi tare vesel iar se va uita la inel și va ști că toate veseliile pământești sunt trecătoare. Când inelul va fi gata, veți fi plătit regește de tatăl meu, el va fi mulțumit și dumneavoastră veți rămâne în viață.

MORALA: ȘI ASTA VA TRECE (bine sau rău); ȘI VIAȚA VA TRECE (mai lungă sau mai scurtă), VEȘNICIA RĂMÂNE!!! PREGĂTEȘTE-TE PENTRU EA!

Îndreptar pentru mărturisire

Păcatele împotriva lui Hristos și a Bisericii.
Am avut credință slabă.
Am cârtit și m-am îndoit de mila lui Dumnezeu
Am pus dorințele mele mai presus de voia lui Dumnezeu.
Inima şi mintea mea sunt prea pline de grijile acestei vieți și de aceea puțin mă îngrijesc de suflet.
Nu am fost rîvnitor în îndeplinirea poruncilor dumnezeieşti.
Nu am acordat suficientă vreme rugăciunii și citirii din Biblie.
Au fost situații să fiu distrat şi neatent la rugăciune sau în timpul slujbelor bisericești.
S-a întîmplat să vorbesc nechibzuit despre credinţă.
S-a întîmplat să vorbesc despre Dumnezeu fără evlavie.
Nu întotdeauna am frecventat slujbele bisericeşti în zilele de duminică și în sărbători.
Am lucrat în zile de sărbători bisericeşti.
Nu am postit cum se cuvine, au fost cazuri cînd am încălcat postul.
Am amînat vreme îndelungată pocăința.
Mă împărtăşesc rar.
Nu întotdeauna i-am mulțumit lui Dumnezeu.
Am puțină râvnă să slujesc Bisericii lui Hristos.
S-a întîmplat să vorbesc de rău sau să glumesc pe seama Bisericii și a slujitorilor ei.

Păcate împotriva aproapelui
Nu am respectat, nu am ajutat, nu am cinstit îndeajuns pe părinţii mei.
Pentru cei decedaţi uit să mă rog.
Au fost cazuri că am scîrbit pe membrii familiei mele, pe unii oamenii cu care contactez frecvent sau cu care lucrez alături.
Nu pot suporta slăbiciunile altor oameni.
Mă enervez repede (mă supăr, mă mânii).
Deseori sunt înfumurat, supărăcios, nerăbdător.
Nu întotdeauna îmi stăpînesc mînia, mă înfurii repede.
Au fost cazuri cînd mi-am permis cuvinte de ocară (și înjurături).
Nu întotdeauna am păstrat pacea sufletească și liniștea în familie.
Mi-am permis să vorbesc de rău pe altcineva, am judecat, m-am rîs şi am ironizat de alții.
Nu sunt atent la nevoile şi grijile altor oameni.
Nu întotdeauna îmi înfrînez vorba multă.
Au fost cazuri să fiu mincinos, necinstit, fățarnic.
Poate nu mi-am îndeplinit cinstit lucrul.
Poate am trădat pe cineva din apropiații mei.
Poate am fost cumva pricina vreunui necaz.
Poate am distrus prin faptele mele o familie.
Uneori fac glume necuviincioase, rușinoase, porcoase…
S-a întîmplat să fiu invidios, răuvoitor, răutăcios.
Am avut o atitudine dispreţuitoare față de oameni.

Păcate față de sine însuşi.
M-am mândrit, am ascunsă în mine patima iubirii de avuție, m-am desfrânat în timpul postului, sunt lacom și lenos.
Prea mult iubesc viața aceasta pământească, iar la cea veșnică nu mă gândesc.
M-am lăsat pradă tristeții, disperării, deznădejdii.
În necaz, am admis gînduri de sinucidere.
Mi-am ruinat sănătatea și viața prin abuzuri.
Nu am luptat îndeajuns cu pornirile cele rele ale simțurilor.
Nu m-am ferit de ispite.
Mi-am irosit în zadar Darul și timpul.
Nu îndeajuns am folosit spre a face bine — talentele cu care m-a înzestrat Bunul Dumnezeu.
Nu m-am întărit în intenţia de a sluji aproapelui.
Nu am luptat cu egoismul, îngîmfarea şi slava deșartă.
Nu îndeajuns am depus eforturi pentru creşterea mea duhovnicească şi pentru înmulțirea cunoştinţelor despre credinţă.
De toate acestea mă căiesc și-mi pare rău că le-am făcut, cer ajutor de la Dumnezeu ca să nu mai greşesc, iar tu cinstite părinte, iartă-mă, dezleagă-mă și roagă- te pentru mine păcătosul/păcătoasa.

De ce a trebuit să moară Iisus Hristos pentru noi tocmai răstignit pe cruce?

a) ca să moară înălţat spre cer, dar cu privirea şi cu braţele deschise spre lume, arătând că Se aduce jertfă Tatălui, dar cu iubire faţă de lume;
b) ca să moară cu încetul şi deci ca patima Lui, răbdată fără cârtire, să fie mai îndelungată şi ca sângele Lui să se scurgă stăruitor peste păcatele lumii, spre a le spăla;
c) dar mai ales pentru că moartea prin răstignirea pe cruce era moartea cea mai ruşinoasă (Deut. 21, 23; Gal. 3, 13), şi la ea erau osândiţi cei mai mari tâlhari. Prin aceasta s-a arătat până unde coborâse ticăloşia noastră, încât am fost în stare să socotim pe Cel ce era bunătatea întrupată ca pe cel mai rău, încât am fost în stare să ne smintim de Cel mai bun ca de cel mai nevrednic. Dacă păcatul e neascultare de Dumnezeu şi lucrare împotriva Lui, răstignirea lui Iisus Hristos de către oameni, fiind cea mai duşmănoasă faptă împotriva lui Dumnezeu, e cea mai grozavă faptă a păcatului din om. Chiar în această decădere s-a arătat, în acelaşi timp, şi pedeapsa lui Dumnezeu asupra noastră;
d) dar în acelaşi timp, în suferirea morţii celei mai ruşinoase din partea Fiului lui Dumnezeu, s-a arătat cât de totală a fost smerenia şi iubirea Lui pentru noi.
Aşadar, de câte ori ne gândim la moartea pe cruce a Domnului, trebuie să ne aducem aminte de grozăvia păcatelor noastre, arătate chiar în această faptă ruşinoasă a noastră, dar, în acelaşi timp, de iubirea nemărginită a Domnului, Care a spălat păcatele noastre tocmai în clipa când noi ni le arătam în fapta cea mai ticăloasă.

Pildă despre Preasfânta Treime

 

 

. Când reprezentanții autorităților de stat au sosit la o mănăstire pentru percheziții și arestări, înainte de masă, șeful grupului mi-a pus întrebări despre credință, mie și altor călugări.
— Uită-te la tine, a spus el privindu-mă direct în ochi, pari a fi o persoană inteligentă și, între timp, îi înveți pe oameni povești.
— Ce, de exemplu? Întreb.
De jur împrejur stau călugării noștri și inspectorii, ascultând cu mare atenție ce o să le răspund.
— Tu înveți despre Treime, dar spui că există un singur Dumnezeu.
— Crezi că este imposibil?
— Desigur, este imposibil: trei nu pot fi unul.
Ești o persoană educată? Îl intreb și eu.
— Da, am studii superioare.
— Atunci pot să vă dovedesc că nu numai că poate fi unul din trei, ci chiar și unul din șapte.”
— Ce? s-a mirat interlocutorul meu.
— Știi din fizică ce este culoarea albă: de obicei pare a fi cea mai simplă. De fapt, albul este cea mai complexă culoare: după cum știți, este format din alte șapte culori ale curcubeului. Toată lumea știe că dacă șapte culori sunt trecute printr-o prismă de sticlă, rezultatul este alb. Și invers, dacă o rază albă de lumină este lăsată să treacă prin aceeași prismă, se va descompune în 7 dintre culorile sale compuse.
Inspectorul căutării era atât de confuz încât nici măcar nu a spus nimic.
„Despre credință, necredință și îndoială”