luni, 8 mai 2023
Spre conștientizare…
Fii mai înțelegător cu tine, inspiră viață și expiră griji, nedumeriri, neîncredere. Totul se întâmplă cu un sens și depinde doar de noi dacă alegem să vrem să fim mai înțelepți și să învățăm lecția sau dacă ne comportăm precum niște berbeci plini de încăpățânare, riscând să sfârșim în dezamăgire și frustrare.
Privește lumea prin ochii sufletului.
Privește lumea prin ochii copilului care admiră și se bucură de fiecare clipă, de aici și acum.
Viața e plină de oportunități. Cultivă discernământul, rugăciunea și răbdarea.
Poate că, da, cu cea din urmă e mai greu.
Totuși, continuă să pui început-bun.
Hai să ne prețuim viața!
Hai să ne bucurăm de viață!
Viața ne iubește!
Cuvintele sunt energie si depinde de noi ce cuvinte scoatem pe gură
"TOTUL SE PLĂTEȘTE!....CU ENERGIE
În Univers si in lume totul este schimb de energie.
Irosim energie atunci cand:
- suntem furioși
- suntem deprimați
- mințim sau exagerăm
- ne facem griji pentru viitor
- regretăm trecutul
- ne este frică
- bârfim
- ne facem griji pentru ce vor spune alții
- dormim excesiv
- criticăm pe cineva
- uram( pierdem cea mai mare cantitate de energie prin ură)
- mâncăm peste măsură
- vorbim mult și prost ( prin vorbit pierdem foarte multă energie)
- ținem ranchiună pe cineva
- ne consumăm în suferințe si dureri suflești ( doliu, despărțiri, etc)
- ne atașam de oameni și de lucrurile materiale
- ne prefacem că suntem alții și nu noi înșine ( purtăm măsti, suntem duali)
- argumentam că avem dreptate
- avem dependențe (tutun, jocuri de noroc, televizor, alcool, droguri, sex etc.)
- ne enervăm ușor (înseamnă că avem exces de energie și nu este folosită corect)
- ne supărăm pe alții
- explodăm de furie
- izbucnim în lacrimi sau devenim deprimați
- mâncăm carne
- stăm în compania oamenilor negativi
- ne certăm (pierdem enorm de multă energie).
Energia pe care o pierdem zi de zi, înconștienți, slăbește organismul, îi scade vitalitatea și astfel acesta devine vulnerabil în fața vampirilor energetici.
Ar trebuie să învățam, conștient, să gestionam mai cu atenție energia pe care o pierdem și să o folosim spre folosul nostru suprem, pentru binele nostru superior si pentru binele superior al tuturor!
Pentru a ne îmbunătăți capacitatea energetică si a ne crește energia, trebuie mai întâi să stopam pierderea ei( ca in exmplele enumerate mai sus) si sa recuperam energia pe care o pierdem.
Alte metode pentru recăpătarea energiei pierdute sunt:
tăcerea, a sta in natura, meditația, statul la soare, respirația corectă, somnul odihnitor,
detașarea de oameni negativi si conflictuali, detașarea emoționala de lucrurile materiale, mersul pe lângă o apă curgătoare sau lacuri,
hidratarea, mancatul sănătos cu fructe si legume (mai putin preparate, pentru a te încărca mai bine energetic) s. a.
Dacă bârfesti, critici, înjuri, ești certăreț, discuti despre treburile altora, atunci pierzi energie si pierzi sănătate, pentru ca pierderea de energie duce la boală.
Trebuie să învățam să ne respectam pe noi însine si să avem grijă la cuvintele noastre.
Cuvintele sunt energie si depinde de noi ce cuvinte scoatem pe gură"
Acatistul Sfantului Ioan Bogoslovul (Teologul) de Ieroschim. Daniil de la Rarau (Sandu Tudor)
Rugăciunile începătoare, apoi
Condac I
Arzătorule Sfânt, rob al harului dulce nespus, şi verhovnic al iubirii de smarald a lui Iisus, bătrân alb cu petalonul tainicei arhierii şi dascăl de tâlc al pecetluitei Bogoslovii, primeşte-ne sub dreptarul crinului împărătesc.
Punerea mâinilor în creştet ne-o luminează şi la virginitatea Cerului ne înfiază, ca să-ţi cântăm de tot istovul din sfinţenia lăudării:
Bucură-te, Ioan Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!
Icos I
Binecuvânta-vom pre toţi cei ce ne urăsc sau iubesc noianul binecuvântării totul să înece.
Din binecuvântare lumile se-ndumnezeiesc cel ce binecuvântează în Dumnezeu petrece.
Binecuvântarea-i zăbavă bine dăruită cât şi săgeată învăpăiată a marelui salt.
Binecuvântarea, cruce peste creştet sădită revarsă în noi harul Numelui Celui Preaînalt.
Dar binecuvântarea îi şi adâncă plecare genunche ce s-a închinat smereniei celuilalt ca să ajungă aşijderi cea mai de sus închinare a îngerilor, Preacuratei şi Preasfântului Duh.
Binecuvântează dar, ca să-mi cutez sfânta lucrare ca dintr-un zbor să-ţi cânt, cu tot sufletul în văzduh:
Bucură-te, al inimii rugătoare bogoslovitor Apostol;
Bucură-te, al minţilor cutezătoare oblăduitor prestol
Bucură-te, al prezbiterilor celor albi centenar cunună Bucurâ-te, al Predaniei celei arcane verigă străbună;
Bucură-te, părintească bunătate cu sfânt iscus dăruită;
Bucură-te, aloi de harismă la preoţie acoperită;
Bucură-te, lacrimă de pe mâinile sfinţitoare;
Bucură-te, belşug de blândeţe pentru lăuntrica aflare;
Bucură-te, străluminare de mir necesară înnoirilor;
Bucură-te, pecete de gnoză însemnată asupra fiilor;
Bucură-te, că dat ţi-e să păstrezi cheile şi sicriul lucrării;
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!
Condac II
Clari, cei douăzeci şi patru de bătrâni ai Cerului, din tronurile lor, larg inel în jurul Mielului, cu arcul minţii adunat inimii slăvitoare, la cel mai împlinitor mod de muzicalizare, şi aplecaţi cu fruntea peste limpezi alăute, zic, furaţi de mierea rostirii lor neîncăpute: precum sfânta Răstignire în piscul pironirii, viaţa e o uimire la treptele dăruirii.
Imnul acesta al lor, strălucitor mărgăritar curge unduind ecoul firmamentului de cleştar.
Şi alăutele sub arcuri îi cresc taluzul plin, ca o cascadă înzăpezită a marelui Amin.
Iar noi, cutremuraţi, grăbim a ne alătura, lângă tine, Sfânt Ioane, cu acest: Aliluia!
Icos II
De dincolo de cerul minţii, zăpor luminos, întru amiaza oglinzilor mele, Domnul Hristos
preaînnoitoarea Ta venire m-a însorit şi Te cetesc cu desluşire, ca orbul limpezit.
De sub şapte coarne ale cununii Tale de spini drept, lin, fără cusur, în straiul alb de lână şi in
deschis de sub şapte străluminări de răpire, rănile învierii şi stelara Ta privire
Te văd Agneţ luminos în dragoste de neînvins, în faţa tronului aevea, ca în Apocalips.
Mă-nfaşă, scutec de lumină, Dumnezeirea Ta şi plin de dragoste îndrăznesc să strig: Maranata!
Şi neîntinatei cuviinţe ca să nu-i luăm nimic, tot pentru Domnul să-1 cinstim şi pe al Său Ucenic!
Bucură-te, văzătorule, că ai sărutat şi păstrat Sfântul Chip;
Bucură-te, iconar iscusit, c-ai prins în scris Obrazul Arhetip;
Bucură-te, că înştiinţai Sfânta Faţă cu amănunt şi măsură;
Bucură-te, c-ai iscălit caligraf dumnezeiasca trăsătură;
Bucură-te, că din slova ta am înţeles rostul sfintei pecetluiri;
Bucură-te, că şi în noi ai trezit starea sfintei închipuiri;
Bucură-te, că peste mintea spălată, Sfântul Obraz înlăcrămăm
Bucură-te, că-n inima curată cu Sfântul Trup ne cuminecăm;
Bucură-te, c-am sărăcit mintea în duh cei cinci trandafiri să-i primim
Bucură-te, că pentru sfânta Icoană, toate icoanele zvârlim;
Bucură-te, c-am înhumat şi întru noi Sfântul Grăunţ al întrupării;
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!
Condac III
Evanghelist prea treaz, alăuta Dumnezeirii tu, Sfinte Ioane, alb ibovnic al strălucirii, slavosloveşti măiestrit sfânta suită slavă, ce-a binevoit pre veac, smerind pe oglinda-i gravă, aurul Sfântului Chip, Spic sfânt cu raze anume luminează în mir pe tot omul ce vine în lume.
Acest sclipitor repeziş peste margini şi minte, răsăritul de sus al rugăciunii nesfârşite, pe acest cer al dimineţii înţelegătoare, ce ar trebui dorit cu nestinsă însetare, cântă-1 ca din bogăţia bogosloviei tale în undele de har ale gândirii muzicale, de neprihănit auz să ni-1 putem apropia şi sub taborica-I rouă să-I cântăm: Aliluia!
Icos III
Fără-fundul cel de mătase din noaptea albastră, senin în creştet ne ţine, tâlc pe potriva noastră.
Că vezi marea umbră de aur a Domnului plutind, prin Galileea stelarelor colburi strălucind.
Şi-a trupului nostru casă cu candelă şi vatră, deschisă îl aşteaptă, cu şase vase de piatră.
Sfinte Ioane, fii şi nouă marele înger nun, umple vasele goale, dă-ne al minunii zăbun.
Domnul şi nouă să ne preschimbe apa simţirii, din izvoarele trezviei în porfira nuntirii.
Sorbind paharul vieţii, nupţiala licoare şi în noi să rodească floarea preschimbătoare.
Şi-ndumnezeindu-ne fiecare simţ în parte, îţi cântăm podobii la stările încununate:
Bucură-te, c-ai umplut primul chiup, simţul major al plinirii de Duh
Bucură-te, melod la paradisiac auz şi inelar văzduh;
Bucură-te, c-ai umplut chiup secund, simţul acvilin de agerime
Bucură-te, ochi al vederilor de la teoretica înălţime;
Bucură-te, c-ai umplut chiup terţin, măreţe simţ al sacrelor mâini
Bucură-te, că te-ai hărnicit pe Dumnezeu din pipăit să-L aduni;
Bucură-te, c-ai umplut chiup cvadrig, simţul gustului euharist
Bucură-te, că Sfânta Hrană are înţeles şi rost realist;
Bucură-te, şi pentru chiupul cvint, simţul rugăciunii cel de minte
Bucură-te, că ne sui în melcul de parfum al cunoaşterii sfinte;
Bucură-te, că viem şi al şaselea simţ raic, centrul închinării;
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!
CondacIV
Golul acel de mare preţ, prins în fericitul metal, acel giuvaer sfânt, cinstitul Pocal pascal al casei din Arimateea I L-au pus la cină Iisus Domnul, în el, cu un cuvânt de lumină, a preschimbat vinul în sfânt Sângele Său de taină, chiar viaţa lui Dumnezeu, sub a vinului haină.
Sfinte Ioane, sfânt ceasul acela înveşnicit
când obrazul pe inima Domnului ţi-ai odihnit, adeverează minunea cum
ultimul vin băut e întâiul sânge ce singur jertfa Şi L-a făcut.
Şi înţelegând întâietatea liturgicei trăiri, ne-nspăimântăm de frumuseţea misticei dăruiri.
Primeşte-ne dar, cereşte, iar a ne alătura lângă tine, Sfânt Ioane, cu acel: Aliluia!
Icos IV
Hotărâtoare normă, cardinală mântuirii, urmează-n asemănare izvoadele iubirii.
Umblarea aceasta-n dâra tălpilor strălucitoare, cere totuşi şi trecerea prin marea strâmtoare.
E drumuirea în noapte, dincolo de vămi şi vad, pân-la cele trei catisme: la iesle, cruce şi iad.
Un ceas e firav; trebuincios naşterii profunde, la fundul de neant al credinţei să ne scufunde.
Un ceas e crud şi desveleşte giulgiul cuvios, să ne-nspăimânte cu faţa de mormânt a lui Hristos.
Şi-i ceasul demoniac, pân-la scrâşnirea dinţilor, la statornicia sfintei apatii trebuitor.
Tu ne cunoşti lăuntricul apocalips, Părinte! învaţă-ne să-1 biruim ca să-ţi cântăm fierbinte:
Bucură-te, c-ai cunoscut Puterea Domnului în Ghetsimani;
Bucură-te, că părtaş ai fost făcut potirului sfintei agonii;
Bucură-te, c-ai trăit crucea la cea mai dăruită amărăciune;
Bucură-te, că ai aflat durerii faţa ei de rugăciune;
Bucură-te, că ţi-ai dorit şi prin inima ta suliţa să spargă;
Bucură-te, că ai fost martor neumbrit la răstignirea întreagă;
Bucură-te, că te-ai plinit din milostivirea pogorământului;
Bucură-te, c-ai agonisit sfânta isihie a mormântului;
Bucură-te, că Domnul a coborât soare adânc de miezul nopţii
Bucură-te, că Domnul trecu ca o primăvară prin ţara morţii;
Bucură-te, Avvă însoţitor la toate treptele încercării;
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!
Condac V
Iconomia sfântă a frângerii pâinii de har şi-a îmbătării treze din al altarului pahar
îşi ia vârtutea lucrării din Sfânta înviere, tipic când Liturghia cu mâini înalte o cere.
În Trupu-I de slavă Domnul îşi dă dumnezeirea şi-n Sânge jarul Harului ne aprinde nemurirea.
Nestânjenit răspunsul la atâta preamărire nu-i decât desăvârşita potirului rodire.
Harul ţinut sterp apune, ca mai sterpi să ne facă. Tainic vier, Sfânt Ioane, spre mine te apleacă
altoieşte-mă din nou mladă viţei în ruptură să nu mă scrumească Domnul ca pe o uscătură.
Prielnic să mă înfăşoare întru văpaia Sa nemistuit şi puternic să-i cânt: Aliluia!
Icos V
Jalea, rana, moartea, strâmta poartă, toate la un loc, în seninul Heruvim cu spadă în roată de foc, fac cheile trecerii la Sfânta împărăţie, sub balanţa subţire pusă de dreapta Pronie.
Grozavă-i dragostea lui Dumnezeu în arătare!
Cine-i poate purta bunătatea covârşitoare? Când însă coasta îi izvorăşte sânge şi apă vecia aleargă în potire să o încapă.
Ci, Sfinte, Tu ne aduci aminte la ochi viitor cum vor ieşi cei şapte Arhangheli ai potirelor, să verse dragostea pe pământ, dar ca de urgie roşu înec ne va fi a sângelui Său stihie.
Bogoslovia lacrimilor dar, tu ne învaţă să-ţi cântăm din limanul ce limpezimea-1 răsfaţă:
Bucură-te, că te-a prisosit rouă picată din geana Domnului;
Bucură-te, că lacrimi te-au prididit la auzirea vorbelor Lui;
Bucură-te, că porţi în pleoape diamant de apa sfintei Frumuseţi
Bucură-te, că din muchea buzei sorbi sarea cereştilor tristeţi;
Bucură-te, că ai plâns şi din dulceaţa numelui ca mirul vărsat
Bucură-te, că te-a gâlgâit năpada Celui preadorit şi chemat;
Bucură-te, că ţi-ai umezit ochii de slava Schimbării la Faţă;
Bucură-te, c-ai privit judecata prin jarul lacrimii de gheaţă;
Bucură-te, că ne chemi la rănirea cu heruvică jelanie;
Bucură-te, că-ndemni la pocăinţă cu necurmată metanie;
Bucură-te, zelos învăţător întru ştiinţa înlăcrămării;
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!
Condac VI
Locul inimii, Sionul, muntele sfintei vădiri plin îmi răsuflă de vestea Celei de-a Doua Veniri.
Ca brâu în juru-I plutind, albi ca nişte nori ireali, o sută patruzeci şi patru de mii de sfinţi virginali, din alăute cereşti cântă; şi-n mijlocul lor, cu chip leonin de Mesie, Mielul strălucitor.
Sfinte Ioane, şi tu domn virgin, dă-mi strai alb de in, sub arcaşul soborniciei să ne împlinim din simfonia de ocean, strună înmiit crescută creastă de nouă cântare, numai lor cunoscută.
Şi pe numele Domnului meu cu glas de foc mi s-a dat să-1 duc în dar lui Dumnezeu, „înger de mare sfat”.
Şi-n roata rostirii curate Cerul ne va purta spre aminul aminurilor toate: Aliluia!
Icos VI
Marea minţii măiestrie heruvică o râvnesc ca destoinic omului meu lăuntric să-i iscusesc inelul clar din cleştarul cugetului ascuţit, la aur de vis şi simţire curată rostuit.
Capetele de cruce ale făpturii unite şi rotund gândului întors în sine păsuite.
Şi cum îţi sunt învăţăcel în arta pustnicească, pentru tine, Sfânt Ioane, Domnul să binevoiască să-mi pună în toarta inelului anume lucrat alba nestimată ce-I poartă numele: „Minunat” ce nu se poate ceti, fără numai de primitor, din fiecare făcând un de-Dumnezeu-purtător.
Şi-mpodobit aşa a te lăuda să vin şi eu binerostind ca un nemincinos ucenic al tău:
Bucură-te, prin care ne însuşim paradoxele uşurinţei;
Bucură-te, că zvârlim uşurinţa ca frupt din pomul cunoştinţei
Bucură-te, prin care primim dăruirea de sine ca un toiag;
Bucură-te, că lepădăm dăruirea de sine, că-i iadului prag;
Bucură-te, prin care destoinicim obiceiul, drept bun sfinţitor
Bucură-te, că ne dezbărăm de obiceiul cel îndobitocitor;
Bucură-te, prin care zidim neştiinţa în cele vinovate;
Bucură-te, că nimicim neştiinţa, că-i fântână de păcate;
Bucură-te, prin care ne întemeiem mai tari pe piatra credinţei
Bucură-te, că ucidem împietrirea că îi pieirea fiinţei;
Bucură-te, că fără voia lui ne dă folos şi duhul pierzării;
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!
Condac VII
Numele Domnului, apriga doririi chemare, dar Numele Domnului de Slavă, cine îl are?
Alb călăreţ cu arc, pe cal alb, este numele Său. Domnul îl dă cui voieşte ca un tare Dumnezeu.
Sfinte Ioane, mare rănit al dragostei domneşti, dă-mi şi mie cuviinţa cu care tu îndrăzneşti
şi ştiinţa ta întru arcăşia cugetătoare la înaltul arc al rugăciunii săgetătoare.
Nevăzutul război şi inima mea să-1 cuteze şi la lupta Domnului, alb să se înfăţişeze.
Dulceaţa de spangă sfântă şi pe ea să o străpungă şi la plânsoarea cântului necurmat să ajungă.
Cu sfinţii cerului şi pământului să pot cânta ca un adevărat rănit al dragostei: Aliluia!
Icos VII
Ochii oglindiţi la spada de văpaie a inimii, străjuitor afară şi-nlăuntru voi pâlpâi învierii, când îmi va înflori numele de dar, întru răsuflul tihnit al liniştii fără hotar, Domnul Păcii pune în noi voroava-i negrăită, ce nu o prinde decât urechea în duh trezită.
Cele şapte tăceri ale rugăciunii curate, ce-s şapte tunete ale cerului încuiate, le-ai ascultat, Sfinte Ioane, şi le-ai pecetluit, cu grijă tare, precum anume ţi s-a poruncit de acel mare arhanghel, cu glasul Leului sfânt văzut cu un picior pe mare şi altul pe pământ.
Acest scump cuvânt numai Domnul îl poate dărui aleşilor Săi, pentru care îţi vom şi glăsui:
Bucură-te, că darul îndumnezeirii tăinuit îl învistierim;
Bucură-te, că tainicele Lui comori lumii le propovăduim;
Bucură-te, că a Lui sfinţenie păzim cu al limpezimii zid;
Bucură-te, c-ale Lui mărgăritare nu le dăm porcilor în blid;
Bucură-te, că neprihănirea Lui nimic nu poate s-o atingă;
Bucură-te, că în vasele sfinte nu vom lăsa câinii să lingă;
Bucură-te, că inimii i-am dat muzică de care nu te saturi;
Bucură-te, că de luptă 1-am luat glas cu tăiuş de două laturi;
Bucură-te, că taina-i stă în vileag şi din lumină e urzită
Bucură-te, că grăirea-i fără văl e încă mai acoperită;
Bucură-te, că Numele de nespus ni-i şi roată neîntinării;
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!
Condac VIII
Plinitor de peste plinătatea plinătăţilor
gândirii zenit, „Părinte al veacului viitor” fulger în catapeteasma
frunţilor spornic oprit, odihnă, octavă sufletului meu învăluit.
Cum să Te gângur, să Te zic, să Te chem, să Te numesc, cu ce lărgimi de aripi rostirii lin să cresc,
până la Tine, Sfântul, marele lumilor Mire. Nu aflu în vorbe numelui Tău asemuire.
Doar spusa minţii în inimă neglăsuitoare Te strigă în duh paşnic, lipită de răsuflare.
Şi, Doamne, îndrăznind cu Sfântul Ioan Năier, vâslim în ritmul marelui vultur, olăcar la cer.
Vino la Ierusalimul nostru nou, la nunta Ta, sub ramul întâmpinării să-Ţi cântăm: Aliluia!
Icos VIII
Rubinul, Ioane Sfinte, poartă-n limpezimea lui aprins Apocalips al patimii şi al vinului.
Că mintea la tot omul, din rădăcini desfrânată, o închipuie semeaţă femeie înstemată, în ipostazic veşmânt de purpură stacojie, tălănind de-a călare, cu domnească dibăcie, fiara cea cu capete şi cu zece coarne, lumeasca ei împărăţie de poftă şi carne.
Beată de a ei putere, potiru-i de curvie, mintea trufaşă, roabă la propria-i demonic,
numai năpasta, ispita ne mai poate izbăvi, că numai inima zdrobită nu se va urgisi.
Ci, Sfinte, ajută-mă să mă dobor, să mă înfrâng şi la lauda de acum şi alte flori am să-ţi strâng:
Bucură-te, că ne umbrim sub şapte coarne ale cununii de spini;
Bucură-te, că ne primim discernământul din sita sfântului chin
Bucură-te, că îndrăznim la asceza nopţilor deşertăciunii;
Bucură-te, că zorim la asprimea izvoarelor nestricăciunii;
Bucură-te, că ne dăruim celor trei voturi ale îngerilor;
Bucură-te, că dorim darul mucenici şi al înfrângerilor;
Bucură-te, că ne silim la vrednicia înfierii virginale;
Bucură-te, că dorim şi brâul încingerii pectorale;
Bucură-te, că ne-am făurit candelă veghii fără încetare;
Bucură-te, că trudim să avem şi oloiul celor cinci fecioare;
Bucură-te, că râvnim nupţialele virtuţi ale aşteptării;
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!
Condac IX
Smarald inelar e marele nimb al arătării, concentrată prezenţă de taină a depărtării, stranie nestemată a vederii Sfântului Tron, vârf virginal al lăuntricei suiri în Eleon.
O undă a lui doar şi iată cer de viziune deschis să vezi prin străvezimile de rugăciune,
cum tot trupul Vavilonului prea tare cetate, cade şi piere în vâltoarea mărilor spurcate.
Sfinţenia cu păcatul nu pot sta împreună, blândeţea cu atingerea doar scrumeşte, răzbună.
Sub ocrotirea ta, Sfinte Ioane, să ne iscuseşti, să primim gingăşia puterilor dumnezeieşti.
Şi întăriţi cu Duhul Stăpânilor să putem murmura, în amurgul extazului de smarald: Aliluia!
Icos IX
Şi prin aura topazului, luminos, auriu linia obrazului Fecioarei unduieşte viu.
Şi cu palmele suite în semn de rugăciune, în doicul pântecelui ţine izbuc de minune.
Soarele plin, orbitor şi ca într-un engolpion îndumnezeitor, Sfântul Prunc, împărat în Sion.
Stă Maica Luminii şi a Lumii pe cornul lunii în marele semn anume suit înţelepciunii.
Plânge Maica Luminii şi a Lumii în tăcere că Fiul Omului se naşte în noi cu durere.
Naşterea noastră din cristelniţă însufleţită ce, Sfinte, tu ne-o creşti feciorie nenuntită.
Tu, de Dumnezeu pe Cruce Fecioarei înfiat, vârf al îmbisericirii, ce te lăudăm curat:
Bucură-te, că Domnul Golgotei cu un cuvânt te-a numit fiul Său;
Bucură-te, pentru voroava ce te-a făcut frate al lui Dumnezeu
Bucură-te, că Preacurata a primit să-ţi fie Mamă cerească;
Bucură-te, că ţi-ai plinit chip şi asemănare dumnezeiască;
Bucură-te, că ţi-ai descoperit Taborul din patima Mielului;
Bucură-te, că şi noi am ţintit scara de sus, cap al Betelului;
Bucură-te, că şi noi am pus bun început al duhovniceştii rodiri
Bucură-te, că şi în noi a solit înger de dar al Buneivestiri;
Bucură-te, că ne vom primeni staulul minţii cât mai luminos;
Bucură-te, că şi în ieslea noastră se vrea în scutec Domnul Hristos
Bucură-te, că şi în noi Betleemul şi-a deschis cerul cântării;
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!
Condac X
Treji muguresc trei luceferi ai logodnei de safir, fiicei ierusalimitene la umeri şi la mir.
Înfăşurată în zăpadă de in fără pată, stihar se înseamnă, sfinţenie înluminată,
înaurită măreţie de Duhul aleasă, Mielului să îi fie sofianică Mireasă.
Stă mânecând cu tot alaiul cinstei nupţiale, aţintită veghei înalte a cununii sale.
Sub înfăţişarea Prezbiterului alb Părinte, tu îi aduci năstrapa rugăciunii nesfârşite,
în palme i-o pui ca pe o inimă de aur vie, plină de mirul Numelui Celui ce va să vie.
Şi harul arzând în jarul năstrapei va inela, fumuind în lung crin, un mulţumitor: Aliluia!
Icos X
Ţintuit de sus, în miezul lui, ametistul a sclipit şi vederii şi-a deschis cristalinul larg năpădit.
Dincolo de tot jocul de văluri şi de străluciri, tu ne arăţi prin spărtura fericitoarei luciri
cum Domnul trimite modul înnoirii pe pământ, Ierusalimul ceresc, cu plutitor pogorământ.
Din vârful cel mai sprinţar al muntelui cunoştinţei, tu creşti din aur şi cleştar, cetate, izvorul minţii,
cum ochiului aievea niciodată n-a răsărit şi nici în oglinzile visului nu s-a mai ivit.
Toată scumpătatea şi odoarele întrupării, aduse şi făcute semnele transfigurării.
Şi măsura trestiei de aur datu-s-a ţie, pentru care îţi lăudăm a ta proorocie:
Bucură-te, că dăruit Paradis în noi a deschis Domnul cel drept;
Bucură-te, că Logos în jur nescris, în noi a sădit cel înţelept;
Bucură-te, că lumea nouă o inimă are, cea plină de dar;
Bucură-te, că în trăirea viitoare inima-i singur altar;
Bucură-te, că în mijloc stă Ierusalimul floare străvezie;
Bucură-te, că-i sunt doisprezece Apostoli pietre de temelie;
Bucură-te, că numărul omului e analog celui de înger;
Bucură-te, că în loc de soare, Domnul va fi nămiezii vistier;
Bucură-te, că în El coboară şi suie treptele contemplării;
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!
Condac XI
Uşa cerului deschisă şi în Duhul răpit, vezi în privelişte faţa împăratului nuntit,
perindarea sfinţeniei pe cinuri coborânde, lunecând lumina din curba aripilor blânde.
Toată alba curtenie a viului Dumnezeu, purceasă la primirea ca mire a Fiului Său.
La acest ceas opt sute optzeci şi opt de viori, în mâini sihăstreşti, cheamă în aşteptare de fiori.
De însetare adâncă sufletele se desfac, înflorind la melodia celui de-al optulea veac.
Chemarea Numelui, prezenţa Domnului în lipsă nu va aduce pacea zorilor fără eclipsă.
Şi precum potiru-i plin, venirea Lui se va vărsa, cerurile toate pacea-I vor cânta: Aliluia!
Icos XI
Veni-va veleat cu alt lut, alt cer, altă vecie, proaspăt viitor crescut, trup de biserică vie.
Lumea întreagă va fi neţărmurit chivot, numai Sfânta Sfintelor, numai prestol sfânt peste tot.
Şi cum viaţa în sine e veşnică liturghie, taina lucrării de aci e taină de cununie.
Doar vinul laudei fiind jertfa fără de Calvar, mintea având liturghisitor şi inima altar.
La nunta Miresei pure cu Verbul lui Dumnezeu dat îi firii virginale să dăinuiască mereu.
Din peştera din ostrov, Patmosul de surghiunire, tu ne scrii duminical vecia de nuntire.
Cum marele înger ţi-a dat sul de slove, mâncare, de-ţi strig cu şapte biserici şi această cântare:
Bucură-te, că noi vom fauri mlădios alb alai cununiei;
Bucură-te, că noi toţi ne vom înfrăţi prinşi de dansul Isaiei;
Bucură-te, că în cor ne vom uni la muzicala unitate;
Bucură-te, că mistic ne vom însoţi Mielului Celui de departe;
Bucură-te, că în Hristos, Cel Unul în toţi, şi noi toţi vom fi una
Bucură-te, că fiecărui El va da inelul, brâul, cununa;
Bucură-te, că din edenic alămâi fruntea ne va încununa;
Bucură-te, că îmbrăcând şi pectoralul, ne vom revirgina;
Bucură-te, că ajungând îngeri în trup, toţi ne vom îndumnezei
Bucură-te, că la stadia unitivă, treimic toţi vom hori;
Bucură-te, că Duhu-Şi va pune herb în aura inelarii;
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!
Condac XII
Zvâcnitu-mi-a înfrigurat zăvodul sufletului, un deget de gând 1-a picurat chiar în cumpăna lui.
Dar n-am apucat întrebarea cine poate să fie? Ca smirna m-a năpădit a Domnului bucurie.
Mi-e aci, în pragul făpturii, bunătatea stăpână, împietrirea mi-a ciocănit cu înstelata-i mână.
Nu-s vrednic, Doamne Iisuse, să-mi intri în cămară, dar cum lăsa-Te-voi, Doamne, la uşa mea afară?
Tăcerea din temeie şi rugăciunea răpită, îşi potrivesc ascuţişul spre clipa dăruită.
Sfinte Avvă Ioane, povăţuieşte-mă bine cum să-mi înveşnicesc odihna Domnului la mine,
ca să mă întrepătrund în haric răsuflu cu ea, la rodnică isihie şi tainic: Aliluia!
Icos XII
Întru nămiaza acelui mâine al minunii, de fi-vom în Rai la Amprorul înţelepciunii,
glasul Domnului vom auzi în lina grădină, zefir al inimii, trezind harfele de lumină.
Din psalmul său de soare, izvoarele frumuseţii curg în râul apa vie cât şi-n Pomul vieţii.
Şi suie din trunchi în floare, din fruct la desfătare, în prea-dulce pârg numele de binecuvântare,
aşa gustând din mustos miez, cântecul nemăsurat, aşa chemând cu sfânt viers, numele neînserat,
străluci-ne-va iar rourul zorilor făpturii. Şi cum Sfinte, tu ne scrii ultim adevăr Scripturii
„Vino, Doamne!”, căruia Domnul răspunde: „Iată vin!” aşa şi noi vom rosti stihirea aceasta de Amin!
Bucură-te, că victorioasă flacără e numele Domnului;
Bucură-te, că veghea Lui stăruie trează şi în toiul somnului;
Bucură-te, că puteri de lecuire din zicerea numelui curg;
Bucură-te, că El ni-i cvintă credinţei, fără clintire sau amurg
Bucură-te, că suprafirească prânzire sufletului meu îi cere;
Bucură-te, că-n buna-i rostire sorbim din duhul de înviere
Bucură-te, că purpura dăruirii o sângeră singurul Sfânt;
Bucură-te, că pâinea nemuririi cinăm din arzătoru-I cuvânt;
Bucură-te, că numele e lumină ce dezvăluie, arată;
Bucură-te, că în El se izbăvesc toţi cei cu dorire curată;
Bucură-te, că-n El tu ne înveţi felul ceresc al cuminecării;
Bucură-te, Sfinte Ioane Bogoslovul, Părinte al Binecuvântării!
Condac XIII
O, Ioane, Sfinte Avvă al chipului vulturesc, duhovnicesc al meu Părinte şi ctitor sufletesc
iată-mă, acordat alăută drept-slăvitoare, nădăjduind tu să-mi veghezi sfânta înflăcărare.
Apără-mă să-mi ţin tot viu văpaia arcană, litania Numelui de foc cu dulceţi de mană.
Uriaş al Duhului grai cu furtuni de suspine, inima împăcându-L să-L zică cum se cuvine.
Din cugetătorul arcuş al celor cinci cuvinte, arcuind pe unitatea simţurilor strunite.
Numai din cântare, răul din lume să se ducă, iureşul din suflul rostirii izgonindu-1 nălucă.
Iezerul de foc şi fântâna adâncului să-1 bea, laolaltă cu cerurile toate când vom dura finalul Aliluia!
Condacul acesta se repetă de trei ori, după care se zic iarăşi Icosul I („Binecuvânta-vom pre toţi cei ce ne urăsc sau iubesc, …”) şi Condacul 1 („Arzătorule Sfânt, rob al harului dulce nespus…”).
Acatist de pocăinţă pentru iertarea păcatelor
Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi
Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Condacul 1
M-ai adus în viaţa aceasta din dragoste şi bunătate, spre a mă bucura de toate darurile Tale, pe care cu milostivire mi le-ai dat şi spre a urma legea Ta, dar eu neascultând, m-am aflat departe de Tine, pentru aceasta strig din adâncul sufletului: Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu !
Icosul 1
Mai rău decât fiul rătăcit am ajuns, risipind bogăţiile date de Tine Părinte Ceresc, în ţara fărădelegilor veacului acestuia şi văzându-mă depărtat de harul tău strig Ţie:
Iartă-mă Doamne, că drumul mântuirii am rătăcit;
Iartă-mă Doamne, că nici o poruncă a Ta nu am păzit;
Iartă-mă Doamne, că în păcate de moarte am căzut mereu;
Iartă-mă Doamne, că toată viaţa am slujit celui rău;
Iartă-mă Doamne, că smochin neroditor am devenit;
Iartă-mă Doamne, că învăţăturile Tale sfinte, nu am împlinit;
Iartă-mă Doamne, că numai Tu, în mila Ta poţi să mă mântuieşti;
Iartă-mă Doamne, şi de zidirea Ta care te cheamă, să te milostiveşti;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul al-2-lea
Nu am voit să mă bucur de pacea şi iubirea Părintelui Ceresc, ci am căutat robia cea amară şi amăgitoare a celui viclean, dar Tu văzându-mă căzut, nu mai lepădat de la faţa Ta, ci mai învăţat să alerg la scaunul spovedaniei spre a-mi restaura iarăşi sufletul pierdut pentru care îţi cânt: Aliluia!
Icosul al-2-lea
Ce voi face eu desnădăjduitul, ce răspuns voi da înaintea Ta, că timpul ce mi-ai dat spre a slujii Ţie, cu vrăşmaşii Tăi l-am petrecut, iar acum gol fiind de fapte bune te rog cu umilinţă:
Iartă-mă Doamne, că darurile tale fără de preţ, le-am risipit;
Iartă-mă Doamne, că în ţară străină a fărădelegii să plec, am dorit; Iartă-mă Doamne, că talanţii pe care mi i-ai dat, i-am îngropat;
Iartă-mă Doamne, că de calea Ta, mult m-am depărtat;
Iartă-mă Doamne, că bogăţia ce-am primit spre mântuire, rău am cheltuit;
Iartă-mă Doamne, că am căzut şi vrăjmaşul jalnic m-a robit;
Iartă-mă Doamne, că strig către Tine mereu;
Iartă-mă Doamne, că Tu eşti Ziditorul meu;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul al-3-lea
Dulci par tentaţiile lumii acesteia dar lasă un gust amar, conştiinţa încărcată şi inima plină de durere şi remuşcare pentru păcatele făcute. Dar Tatăl Ceresc ne primeşte ca un Părinte iubitor dacă îi mărturisim păcatul, de aceea îi strigăm: Aliluia!
Icosul al-3-lea
Fiul cel risipitor şi-a venit în fire văzând viaţa grea în sărăcie, dorind să se sature măcar din mâncarea porcilor, asemeni şi eu fiind sărac de fapte bune şi căzând sub greutatea necazurilor şi ispitelor te rog din inimă:
Iartă-mă Doamne, că timpul vieţii cu vrăjmaşii Tăi l-am petrecut;
Iartă-mă Doamne, că rugăciune cu trăire către Tine n-am făcut;
Iartă-mă Doamne, că sunt plin de greu şi mult păcat;
Iartă-mă Doamne, că rău căzând, din fărădelegi nu m-am ridicat;
Iartă-mă Doamne, că de nu mă vei ajuta sunt un om pierdut;
Iartă-mă Doamne şi nu mă lăsa pe mine cel atâta de căzut;
Iartă-mă Doamne, că timpul mântuirii ce mi-ai dat am risipit;
Iartă-mă Doamne, candela sufletului mi s-a stins şi în păcat am adormit;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul al-4-lea
Amintindu-mi de timpul petrecut departe de Tine Doamne, căutând petrecerea unei vieţi în duhul lumii şi al plăcerilor pierzătoare, mă căiesc şi nădăjduind în mila Ta îţi cânt: Aliluia!
Icosul al-4-lea
Nu sunt vrednic să cer milă pentru păcatele mele, fiindcă de bună voie am greşit călcând porunca dragostei creştine, a iubirii de Dumnezeul meu şi de aproapele, dar îndrăznind către Tine te rog:
Iartă-mă Doamne, Tu care m-ai adus pe pământ spre a-ţi sluji;
Iartă-mă Doamne, Tu care mi-ai dat multe daruri spre a mă mântui; Iartă-mă Doamne, Tu care spre biserica Ta mi-ai insuflat chemare;
Iartă-mă Doamne, Tu care mi-ai dat credinţă, nădejde şi răbdare;
Iartă-mă Doamne, Tu mi-ai ascultat de multe ori, smerita rugăciune;
Iartă-mă Doamne, Tu mi-ai purtat de grijă, să pot trăi în astă lume;
Iartă-mă Doamne, Tu care mă iubeşti, mă ajuţi şi mă primeşti;
Iartă-mă Doamne, Tu care din Potirul sfânt cu preacuratu-Ţi trup mă Împărtăşeşti;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul al-5-lea
Mi-ai descoperit cu dragoste învăţăturile Tale, mi-ai scos în cale din purtarea Ta de grijă, oameni drepţi, preoţi învăţători şi povăţuitori, care să mă călăuzescă pe drumul drept al mântuirii pentru care îţi cânt : Aliluia!
Icosul al-5-lea
Am auzit învăţăturile tale şi am pus hotărâre să fac voia Ta, dar grijile veacului, nestatornicia, lipsa rugăciunii, gândurile rele, m-au depărtat de la calea cea sfântă şi mi-au tăiat aripile sufleteşti, iar eu văzând neputinţa mea te chem şi îţi zic:
Iartă-mă Doamne, Tu care libertate din bunătatea Ta, mi-ai dat;
Iartă-mă Doamne, Tu care mă aştepţi să mă ridic din greu păcat;
Iartă-mă Doamne, Tu cel Milostiv, nu ai pe nimeni de pierdut;
Iartă-mă Doamne, Tu care vrei ca tot sufletul să fie salvat şi renăscut;
Iartă-mă Doamne, Tu pe toţi doreşti ca să îi duci în Împărăţia cea Cerească;
Iartă-mă Doamne, Tu care vrei ca tot sufletul să se mântuiască;
Iartă-mă Doamne, Tu care porţi pe umeri crucea lumii întregi;
Iartă-mă Doamne, Tu care mi-ai spălat cu al Tău sânge, mulţimi de fărdelegi;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul al-6-lea
Mi-ai dat libertate Stăpâne, să aleg singur calea pe care să merg, mi-ai descoperit că există o altă lume şi o viaţă veşnică, unde vor merge sufletele după moarte, mi-ai arătat drumul spre Împărăţia Ta şi mijloacele spre a o cuceri, de aceea îţi cânt: Aliluia!
Icosul al-6-lea
Câtă răbdare ai avut cu mine Iisuse Doamne, să mă aştepţi să mă întorc la Tine din viaţa de păcat, Tu Cel ce ţi-ai vărsat scumpul Tău sânge pentru mine, Tu cel ce ai suferit chinuri cumplite, m-ai ridicat, dar eu alunecând iarăşi am căzut şi văzându-mi starea păcătoasă strig catre Tine:
Iartă-mă Doamne, că am greşit atât de mult;
Iartă-mă Doamne, că Te-am supărat şi Te-am pierdut;
Iartă-mă Doamne, că fără Tine eu nu pot trăi;
Iartă-mă Doamne şi te rog, cu inimă smerită, nu mă părăsi;
Iartă-mă Doamne şi nu mă lăsa când îmi este greu;
Iartă-mă Doamne şi te rog fii cu mine, în viaţa mea mereu;
Iarta-mă Doamne şi ai milă, că Tu ştii neputinţa mea;
Iarta-mă Doamne, că Tu vezi cât de slabă şi nestatornică îmi este firea
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul al-7-lea
Cine se poate mântui? au întrebat atunci pe Domnul Iisus, văzând cât de greu se poate lăsa omul de păcat şi de bunătăţile acestei lumi deşarte şi trecătoare, spre a câştiga viaţa veşnică, iar Tu ai răspuns că tot ce e cu neputinţă la oameni e cu putinţă la Dumnezeu, pentru care îţi cântăm ţie: Aliluia!
Icosul al-7-lea
Dacă nu ar fi milostivirea Ta şi nespusa iubire de oameni, nu aş avea nădejde de mântuire pentru multele mele păcate, pentru nepăsarea de cele sufleteşti, pentru lipsa de iubire, de râvnă la rugăciune şi fapte bune, pentru nepăzirea poruncilor Tale, dar îndrăznind strig cu suflet umilit:
Iartă-mă Doamne, că pe fratele meu spre fapte bune, nu am îndemnat;
Iartă-mă Doamne, că porunca dragostei creştine, n-am lucrat;
Iartă-mă Doamne, că doar voia mea fac mereu;
Iartă-mă Doamne, că nu port grijă de sufletul meu;
Iartă-mă Doamne, că în deşertăciunea lumii greu m-am încâlcit;
Iartă-mă Doamne, că ei slujesc şi nu Ţie, Domnul meu cel Sfânt;
Iartă-mă Doamne şi paşii mei spre mântuire îi conduce;
Iartă-mă Doamne şi-mi dă rugăciune curată, de care cel rău fuge;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul al-8-lea
Amăgitoare sunt dulcegăriile lumii, iar vrăjmaşul neamului omenesc îşi întinde cursele şi răgneşte ca un leu căutând pe cine să înghită, dar Tu ştiind slăbiciunea noastră ne aperi şi ne păzeşti cu puterea Ta, scăpându-ne de vicleşugul celui rău, de aceea îţi aducem cântare: Aliluia!
Icosul al-8-lea
Alături de preotul duhovnic, la scaunul Sfintei spovedanii stai Tu, Iubitorule de oameni ascultând mărturisirea mea, iar eu cel ruşinat de păcatele pe care fără ruşine le-am făcut, în ascuns şi la arătare cu smerenie grăiesc aşa :
Iartă-mă Doamne, că în mândrie şi slavă deşartă am căzut mereu;
Iartă-mă Doamne, că rău m-am mâniat şi am urât pe fratele meu;
Iartă-mă Doamne, că m-am lenevit să fac fapte bune si rugăciune;
Iartă-mă Doamne, că gândurile mele sunt de pofte păcătoase pline;
Iartă-mă Doamne, că m-am lăcomit la tot ce este rău;
Iartă-mă Doamne, că am invidiat, judecat şi osândit pe cei din jurul meu;
Iartă-mă Doamne, că din zgârcenie, pe cel în nevoie nu am ajutat;
Iartă-mă Doamne, că de Tine, Împăratul Slavei nu am ascultat;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul al-9-lea
Nu avem aici cetate stătătoare, dar noi suntem prinşi în grijile deşarte de parcă am stăpâni lumea. Uităm că suntem trecători, uităm că viaţa noastră e umbră şi vis, iar fiecare clipă care trece ne apropie de mormânt. Să ne trezim din amara înşelăciune şi mulţumind Domnului pentru grija ce ne-o poartă să îi cântăm: Aliluia!
Icosul al-9-lea
Mă cred smerit, dar cea mai mică vorbă mă umple de mânie şi de ură pentru aproapele, nu rabd ispita şi cârtesc mereu la cea mai uşoară supărare, clevetesc, judec şi osândesc depărtându-mă de harul Tău şi astfel ajung să rătăcesc în noaptea întunecată a fărădelegii, departe de Lumina lumii, dar Tu Doamne, ai milă şi ieşi în întâmpinarea mea, că îţi strig:
Iartă-mă Doamne şi mă primeşte ca pe fiul rătăcit;
Iartă-mă Doamne, că de conştiinţa mea sunt osândit;
Iartă-mă Doamne şi ca lui Petru îmi dă mâna şi nu mă lăsa;
Iarta-mă Doamne şi mă ridică din valurile vieţii, după mare mila Ta;
Iartă-mă Doamne, că Tu eşti Creatorul, Domnul şi Stăpânul meu;
Iartă-mă Doamne, că fără Tine, drumul vieţii mi se pare greu;
Iartă-mă Doamne şi îmi dă în toată vremea înger tare, păzitor;
Iartă-mă Doamne şi nepregătit pentru veşnicie, nu mă lăsa să mor;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul al-10-lea
Văzând prin veacuri cum pronia Ta divină, lucrează minunat pentru salvarea neamului omenesc, căci ai trimis lumii oameni aleşi, plini de Duh Sfânt care să povăţuiască oamenii la pocăinţă şi să îi înveţe tainele mântuirii, îţi cântăm din inimă Aliluia!
Icosul al-10-lea
Mi-ai binecuvântat anii vieţii spre a face fapte vrednice de a moşteni Împărăţia Ta, ai venit în lume, din rob să mă faci stăpân, ai suferit chinuri şi moarte ca să îmi sfinţeşti sufletul şi trupul, dar eu nebunul, m-am robit de bună voie stăpânitorului întunecat al lumii, făcând voia lui, de aceea cu sufletul chinuit de amărăciunea greşalelor mele, îţi grăiesc aşa:
Iartă-mă Doamne, că mai mult ca desfrânata am greşit;
Iartă-mă Doamne, că mai rău ca vameşul, viaţa mea am vămuit;
Iartă-mă Doamne, că Ţie, Stăpânul şi Izbăvitorul meu nu am urmat;
Iartă-mă Doamne, că lucrând cu sârg păcatul, mereu te-am supărat;
Iartă-mă Doamne şi la înfricoşătoarea judecată, pe mine nu mă lepăda;
Iartă-mă Doamne şi te rog în focul cel nestins nu mă lăsa;
Iartă-mă Doamne, că în păcat am fost născut şi păcate mereu fac;
Iartă-mă Doamne, că haina albă a Sfântului Botez, prin păcat am întinat;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul al-11-lea
Mulţi au căpătat mântuirea prin mila Ta, căci Tu fiind bun ai primit şi pe cei din al unsprezecelea ceas în slava Ta cerească. Tu mântuieşti după măsura dragostei Tale, pentru că te uiţi la inima omului şi vezi dorirea lui, de aceea aducându-ţi mulţumire pentru nemăsurata Ta iubire, îţi cântăm cu dragoste: Alilua !
Icosul al-11-lea
Am greşit mai mult decât toată zidirea, zilele vieţii mele s-au scurs în păcate, faptele mele sunt înaintea Ta ca o cârpă lepădată, iar eu lipsit de virtuţiile creştineşti, nici ochii nu mai îndrăznesc să îi ridic spre cer, ci suspinând ca vameşul grăiesc:
Iartă-mă Doamne, te rog , o Ziditorul meu;
Iartă-mă Doamne, că vreau să mă întorc, ca fiul rătăcit la Tatăl său;
Iartă-mă Doamne şi mă primeşte la Tine ca pe un slujitor;
Iartă-mă Doamne, că având suflet umilit te chem mereu cu dor;
Iartă-mă Doamne şi ca un rob nevrednic, aş vrea măcar să fiu primit;
Iartă-mă Doamne şi mă ajută să îţi slujesc mereu, până la sfârşit;
Iartă-mă Doamne, că Tu pe toate de vrei să faci, le poţi;
Iartă-mă Doamne şi ne mântuieşte cu mare mila Ta, pe toţi;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu !
Condacul al-12-lea
Pe cel ce vine la Mine nu îl voi scoate afară ! aşa le-ai spus celor de atunci şi cuvintele Tale au rămas pentru veacuri, ca mângâiere în nevoile şi întristările noastre de tot felul, aducând nădejde de mântuire, pentru care îţi cântăm: Alilua!
Icosul al-12-lea
Păcatele mele au covârşit capul meu şi ca o sarcină grea apasă peste mine - aşa spunea psalmistul, iar eu simţind povara păcatelor care mă împiedică să urc pe calea mântuirii, strig către Domnul aşa:
Iartă-mă Doamne, te rog, te chem plângând Stăpânul meu;
Iartă-mă Doamne, că nu sunt vrednic, să mai fiu iarăşi fiul Tău;
Iartă-mă Doamne şi îmi mântuieşte sufletul cu mare mila Ta;
Iartă-mă Doamne şi te rog primeşte pocăinţa mea;
Iartă-mă Doamne şi de fericirea Raiului pe mine,Tu mă fă părtaş;
Iartă-mă Doamne şi în iadul cel înfricoşător să nu mă laşi;
Iartă-mă Doamne şi pe mine cel plin de păcate, nu te mânia;
Iartă-mă Doamne şi-mi dă răspuns bun, când mă vei judeca;
Iartă-mă Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul al-13-lea
Doamne, care ai primit pocăinţa vameşului şi femeii păcătoase i-ai dăruit iertare, care ai făgăduit tâlharului de pe cruce că va fi cu Tine în rai, care ai primit pocăinţa atâtor păcătoşi din toate timpurile, ascultă-mă şi pe mine care am păcătuit mai mult decât toată zidirea, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, în timpul nopţii şi a zilei şi mă iartă după mare mila Ta şi mă primeşte între oile cuvântătoare ale turmei Tale, împărtăşindu-mă încă de pe pământ cu preacinstitele Tale Taine, iar la sfârşitul vieţii mă du în Împărăţia Ta, ca împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii să îţi aduc neâncetat cântare: Aliluia! (de trei ori)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1 si Condacul 1.
RUGĂCIUNE
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, îmi recunosc şi îmi mărturisesc păcatele mele pe care le-am făcut în toată vremea şi în tot locul. Am greşit umblând după voile păcătoase ale trupului, Te-am mâniat, Te-am scârbit şi Te-am întristat. Mi-ai întins cu bunătatea Ta de multe ori Sfântul Trup şi scump Sângele Tău, voind să Te uneşti cu mine, dar eu robindu-mă iarăşi de păcat, am căzut. Nădăjduiesc în mila şi bunătatea Ta, care primeşte pe tot sufletul cel necăjit şi întristat. Căci Tu ai spus prin glasul proorocului David, că inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Adevărate sunt cuvintele Tale, că nu ai depărtat pe cei ce au venit la Tine cu umilinţă. De aceea gândindu-mă la înfricoşata Ta judecată şi văzându-mă lipsit de fapte bune şi fără răspuns, îmi plec genunchii rugându-te să mă ierţi, să mă primeşti, să nu îmi spui că nu mă cunoşti pe mine, pentru că amar va fi mie depărtându-mă pentru veşnicie de Faţa Ta, cea plină de strălucire şi mergînd în întunericul cel mai de jos. Ci dă-mi putere, înţelepciune, credinţă, nădejde şi dragoste, împreună cu toate virtuţiile creştineşti, întăreşte-mă şi mă scapă de boli, necazuri, încercări şi vrăjmaşi, iar pentru rugăciunile Preacuratei Maicii tale, a sfinţilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor, mîntuieşte-mă de veşnica osândă şi mă fă părtaş Impărăţiei Tale, ca acolo în veşnicie, să văd şi să mă bucur de slava Ta. Amin.
AL DOILEA PARACLIS CĂTRE PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
Acest Paraclis se cîntă la vreme de întristare sufletească şi la orice întâmplare grea, fiind foarte folositor pentru tot creştinul.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi:
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru!
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).
Apoi troparele acestea:
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu-i întoarce neajutoraţi pe robii tăi, că pe tine singură nădejde te-am câştigat (de două ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei.
CANONUL DE RUGĂCIUNE CĂTRE PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
Cântarea întâia
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Pe moartea ce se sălbăticise de demult, prin naşterea ta, Stăpână, ai surpat-o; pentru aceasta strigăm ţie: bucură-te mântuirea celor robiţi, bucură-te înnoirea tuturor, Stăpână.
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Noi în tine ne lăudăm şi prin mijlocirea ta scăpăm din cursele cele de multe feluri ale diavolului, pentru aceasta strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu: bucură-te, caderea diavolilor şi întărirea noastră a credincioşilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Tatal a binevoit şi Fiul S-a pogorât, prin umbrirea Sfântului Duh, în pântecele Tău, preanevinovată, Stăpână a lumii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Bucură-te, strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti folositoare tuturor celor ce sunt în nevoi şi a tuturor celor ce scapă sub acoperământul Tău, Stăpână.
Cântarea a treia
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Moisi proorocul de demult te-a închipuit pe tine, zicând: Rug însufleţit şi nears eşti, Fecioară, ceea ce ai în pântece Focul Dumnezeirii.
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Fiul Tău ascultând rugăciunea ta, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, se milostiveşte spre sufletele noastre, ca un iubitor de oameni.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Pe unul din Treime ai născut, Maică prealăudată, cu nespusă minune, pe Care L-a lăudat adunarea pruncilor strigând: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Ştiindu-te pe tine a fi Maică lui Dumnezeu, ne rugăm ţie să ne izbăveşti pe noi de greşelile noastre cele de voie şi cele fără de voie.
Cântarea a patra
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Cu strigare fără încetare, strigă către tine bolnavul cel slăbănogit în boala cea fără de vindecare, pe care auzindu-l, l-ai vindecat, preanevinovată Stăpână.
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Zapisul boierului celui ce scrisese cu sângele său, l-ai scos din mâna diavolului cu puterea ta cea atot Stăpânitoare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Auzind puterea ta cu care ai izbăvit pe mulţi din primejdii, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, strigăm către tine: Ceea ce ai născut pe Cel Slăvit în Treime, roagă-te să ne mântuiasca de partea cea de-a stânga.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cu adevarat, Născătoare de Dumnezeu, tu eşti scăparea noastră din amărâtul păcat al lui Adam cel întâi zidit.
Cântarea a cincea
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Miluieşte-mă, Maica lui Dumnezeu, precum ai miluit pe femeia aceea, căreia i se umflase tot trupul, că nu am altă nădejde sau ajutor afară de tine.
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
S ă ştii, Doamna mea, că pentru păcatele mele te supăr şi pentru că s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu în tine şi pentru noi făcându-Se om, pentru aceea am năzuit la tine, eu, ticălosul, să mă miluieşti.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Stăpâna îngerilor, Maica săracilor şi ajutorul celor străini, la cunoştinţa ta, la ajutorul Tău şi la acoperământul Tău scap, ca să mă miluieşti.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Milostiveşte-te spre mine, Maica lui Dumnezeu, precum te-ai milostivit spre cele două fecioare curate, trimiţându-le lor cununi din cer.
Cântarea a şasea
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Bucură-te ceea ce eşti plină de bucurie, Marie, Domnul este cu tine, a strigăt Aglaida şi a izgonit pe diavolul, care-i făcea supărare în tot ceasul.
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Cu deadinsul strig către tine, Maica lui Dumnezeu, să mă miluieşti şi să mă acoperi sub acoperământul Tău, cand va şedea Fiul Tău pe scaunul cel înfricoşător.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Cu cântări întreite strigăm ţie: Bucură-te ceea ce ai născut Lumina lumii, bucură-te ceea ce ne mântuieşti de primejdiile noastre; bucură-te Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cum te vom lăuda, Maica lui Dumnezeu şi cu ce buze te vom săruta, sau cu ce ochi vom căuta la chipul Tău cel zugrăvit, fiind împilaţi cu necurăţeniile noastre, ci numai strigăm ţie: Miluieşte-ne, Maica milostivirii.
Condac
Partenie, pustnicul, cel ce mergea la muntele Sinai de se închina Sfântului Rug, aducându-şi aminte de minunea naşterii tale cea întru tot lăudată, striga către tine: bucură-te minunea cea de îngeri mult lăudată, Maica Făcătorului tuturor.
Icos
Spre nevoinţă să ne sârguim şi dezmierdările lumeşti toate să le urâm şi la Domnul pururea să ne gândim şi de Dânsul să ne lipim, ca să ne deschidă nouă uşa milostivirii Sale, precum a făcut demult şi cu alţi păcătoşi: a dat iertare tuturor păcatelor lor, slăbănogului pe care l-a vindecat sufleteşte şi trupeşte, vameşului căruia i-a dat iertare de păcâte şi altora mulţi. Deci, să ne sârguim şi noi să-I aducem lacrimi vrednice de pocăinţă şi să-I strigăm Lui: Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, care se roagă pentru noi, pe care o laudă îngerii în cer, şi noi pe pământ cu buze de tină strigăm către Dansa: Bucură-te minunea cea de îngeri mult lăudată, Maica Făcătorului tuturor.
Stihiri
Ajutorului omenesc nu ne încredinţa pe noi, Preasfânta Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor tăi, că scârbele ne cuprind şi nu putem răbda săgetările diavolilor, acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoşii, pururea fiind biruiţi, mângâiere nu avem afară de tine, Stăpâna lumii. Nădejdea şi ajutătoarea credincioşilor, nu trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos.
Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ci, cerând dar bun, primeşte dăruirea către cererea cea de folos.
Prefacerea celor scârbiţi, izbăvirea celor neputincioşi fiind, izbăveşte pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi, singura folositoare a creştinilor.
Cântarea a şaptea
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Pe Mângâietorul tuturor născând, Maică prealaudatâ, curatâ ai râmas ca şi înainte de naştere, pentru aceasta strigăm: bucură-te Maică, care nu ştii de mire, pe tine te binecuvântăm întru toţi vecii.
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Fecioară ai fost mai înainte de naştere şi în naştere iarăşi ai fost fecioară şi după naştere iarăşi fecioară ai rămas; pentru aceasta te binecuvântăm întru toţi vecii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Învăluindu-ne în această lume şi căzând în noroiul păcatelor noastre, scăpând către tine, Stăpână, strigăm ţie: vino degrabă şi ne scoate pe noi din adâncul răutăţilor noastre, că pe tine te binecuvântăm întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
La tine este scăparea noastră şi în tine ne-am pus nădejdea, tu ne ajută nouă, că poţi toate câte le voieşti, Maica Făcătorului tuturor.
Cântarea a opta
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Pe Împărateasa cerului şi a pământului, care a născut neispitită de nuntă pe Hristos Fiul lui Dumnezeu, şi pe care o laudă oştile îngereşti, lăudaţi-o şi preaînălţaţi-o întru toţi vecii.
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Daniil proorocul de demult a închipuit naşterea ta Preacurată Născătoare de Dumnezeu, că ai purtat în pântecele Tău pe Făcătorul cerului şi al pământului, pe Care născându-L ai rămas nestricată, pe tine te preaînălţăm întru toţi vecii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care S-a pogorât în pântecele Tău prin umbrirea Sfântului Duh, L-ai născut fără de stricăciune, pe tine te preaînălţăm întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pe tine, Maica lui Dumnezeu, folositoare te-am câştigat, ajutătoare te avem în primejdiile noastre pe tine, şi mântuire desăvârşită sufletelor, pe tine te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a noua
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Isaia, de demult, dănţuind a strigat: iată Fecioara în pântece va lua şi va naşte Fiu. Pentru aceasta strigăm ţie: bucură-te ceea ce ai purtat în pântecele Tău pe Cel mai înainte de toţi vecii, pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Prea-Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Proorocul David te-a lăudat oarecând în cartea Psalmilor, arătându-te Maică Făcătorului tuturor, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Ce limbă omenească te va lăuda pe tine după vrednicie, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii? Pentru aceasta cu guri şi fără de tăcere strigăm ţie: Bucură-te ceea ce de îngeri eşti mult lăudată, Domnul este cu tine.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Roagă-te cu deadinsul către Milostivul Dumnezeu pentru noi păcătoşii, care greşim în tot ceasul, ca să ne fie nouă milostiv în ziua judecaţii.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvantul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Svetlina
S-a rugat, de demult către tine, Preacurată, Maria Egipteanca, pe care auzind-o ai învrednicit-o a vedea şi a săruta crucea Fiului Tău, pentru aceasta strigăm către tine: roagă-te Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, ca să Se milostivească spre noi, să nu ne osândească după păcatele noastre, ci să ne miluiască pe noi, ca un iubitor de oameni ( de 3 ori ).
Stihiri
Cu ce cununi de laudă vom încununa pe Maica lui Dumnezeu, Care s-a arătat scaun cerescului Împărat, care se roagă pentru noi către Milostivul Dumnezeu şi ne izbăveşte din fărădelegile noastre? Deci către dânsa să strigăm: Bucură-te, Preacurată, că prin tine a fost cu noi Domnul puterilor, roagă-te cu deadinsul să se mântuiasca sufletele noastre.
Cu ce podoabe de cântări vom lăuda pe Maica lui Dumnezeu, pe ceea ce s-a învrednicit a fi împărăteasa a toate, care s-a arătat mai înaltă decât cerurile şi mai sfântă decât toţi sfinţii? Deci, către dânsa să strigăm: Roagă-te, Preacurată, cu toţi sfinţii, să se mântuiască sufletele noastre.
Cu ce flori duhovniceşti vom încununa pe Maica lui Dumnezeu, care s-a arătat scară cerească, prin care am aflat lesne suire către Dumnezeu? Deci, toţi să ne adunăm şi să o lăudăm strigând: Bucură-te, Preacurată, prin care am aflat har, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, bucură-te nădejdea sufletelor noastre, prin care noi toţi ne mântuim.
Cu ce mângâietoare cântări vom încununa pe Maica lui Dumnezeu, pe care o laudă îngerii din ceruri cu cântări, fără încetare strigând: Bucură-te mărirea noastră, bucură-te mântuirea pământenilor, bucură-te ceea ce eşti scaun Împăratului nostru? Deci şi noi păcătoşii, să strigăm: roagă-te, Preacurată, către Cel pe care L-ai născut fără stricăciune, să mântuiască sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh - Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Veniţi toţi pamântenii să facem prăznuire Maicii lui Dumnezeu, cea care ne izbăveşte pe noi din mâinile diavolului, cel ce urăşte binele, precum a izbavit pe femeia care se ruga ei şi a înviat-o de şi-a spovedit păcatul. Vezi, dar, suflete al meu, pentru ce te leneveşti şi nu strigi către Maica lui Dumnezeu: Doamnă atot-stăpânitoare, ceea ce ai născut cu nespusă minune pe Domnul cel iubitor de oameni, pe Acela roaga-L să ne miluiască pe noi.
RUGACIUNE CĂTRE PREACURATA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
O, Preamilostivă Stăpâna mea, nu mă lepăda pe mine, nevrednicul, ci primeşte această puţină rugăciune a mea, din buzele mele cele întinate şi o du Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, Care S-a născut cu trupul din tine spre mântuirea noastră. Care pentru noi păcătoşii S-a răstignit şi S-a îngropat şi a înviat a treia zi. Deşi fărădelegea mea este mai grea decât toate fărădelegile, totuşi tâlharii şi desfrânaţii, pe care Iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui milostivire, i-a primit şi i-a miluit, îmi dau îndrăznire, şi cu toate că nu te aveau pe tine mijlocitoare bună, nu le-a închis uşa milostivirii Sale. Cum să nu mă primească dar şi pe mine, care nădăjduiesc în ajutorul Tău? Milostiveşte-te deci şi spre mine, Doamna mea, că poţi toate câte le voieşti, iar pe cele ce le ceri de la Fiul Tău le şi iau fără îndoială, deoarece pe tine te-a făcut mijlocitoare creştinilor. Pentru aceasta pe tine te binecuvântăm şi te preaînălţăm în vecii vecilor. Amin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor
-
Infectia cu virus hepatitic C (VHC) reprezinta o importanta problema de sanatate publica globala. Prevalenta viremica actuala estimata ... -
Pielita de ou pentru prepararea acidului hialuronic natural Domnul Ioan Marcus din Aiud, cititorul nostru fidel, ne-a trimis spre publicar...
-
Am primit reteta unui nou preparat natural din partea domnului Ioan Marcus din Aiud, cititorul nostru fidel. Cu siguranta, vor fi multi di...
-
"1. FRICA micsoreaza diametrul vaselor de sange, ca urmare a unei varsari excesive de adrenalina in sange. Acest fapt duce la o subali...
-
Cred ca nu mai trebuie sa va spun cat de gustoase si de sanatoase sunt aceste uleiuri. Le folosesc in bucatarie cu drag . Atat salate... -
RO.aliment organizeaza , in premiera nationala, campania de informare, educare si constientizare a beneficiilor consumului inteligent ... -
Majoritatea oamenilor privesc boala fie ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, fie ca pe ceva ereditar, o moștenire genetică nemer...
-
In perioada 2-5 aprilie 2020, in cadrul Centrului Expozitional Romexpo , se desfasoara 5 manifestari cu tematica home & deco: Const... -
Chiar daca nu ati vazut sau nu ati cultivat niciodata un rodiu ( Punica granatum ), cu siguranta ati gustat, macar o data, din fructul sau...
-
Marcel Iureș: „Părinții mei pupau mâna bunicilor mei, adică părinților lor. Așa am apucat, așa am făcut și eu o vreme și a trebuit să tr...
