Aruncă primul, tu, cu piatra, Dacă te crezi nevinovat!

 Înainte de a mânca kakat, a critica , a bârfi si mai ales a-i pune în cârcă ce nu -i aparține, cuiva, mai gândește -te. .

Ai grijă să fii curat la suflet, minte și. ..mai gândește -te dacă ai dreptul să pui mâna pe bolovan și să arunci !!!

Indiferent ce spun sau fac alții, să nu te îndoiești nicio clipă de valoarea ta sau de frumusețea sufletului tău.

 

Dă-le voie să te judece cât vor.

Dă-le voie să înțeleagă greşit orice lucru despre tine.

Dă-le voie să te bârfească cât pot de mult.

Ceea ce cred ei despre tine nu este problema ta. Tu să fii în continuare o persoană bună, iubește-te și simte-te bine în pielea ta.

Indiferent ce spun sau fac alții, să nu te îndoiești nicio clipă de valoarea ta sau de frumusețea sufletului tău.

Continuă să strălucești!

Și lasă-i în umbră pe ei.

Mulțumesc Doamne, pentru tot!

 A FOST ODATA o pasăre care trăia în deșert, foarte bolnavă, fără pene, fără nimic cu care să se hrănească, fără picătură de apa cu care să-și potolească setea, fără un loc în care să se poată adăposti de arșiță; blestemându-și viața zi și noapte. Într-o zi un înger traversează acel pustiu și pasărea îl oprește și îl întreabă: - Unde te duci? - Merg la o întâlnire cu Dumnezeu, îi răspunde. Atunci, pasărea îl roagă să-l întrebe pe Dumnezeu când se va termina suferința ei. - Sigur că da, îl voi întreba, o asigură Îngerul! Apoi își ia rămas-bun. La întâlnirea cu Dumnezeu, Îngerul îi transmite mesajul păsării. Îi povestește despre starea jalnică în care se află și întreabă când se va termina acea cruntă suferință pentru acea plăpîndă ființă. - Pentru cât îi mai rămâne din viață, pasărea nu va avea fericire, zice Dumnezeu... - Când pasărea va auzi aceasta se va descuraja de tot. Poți sugera, totuși, o soluție pentru asta, întreabă Îngerul? Dumnezeu îi răspunde: - Spune-i să repete, ca pe o sacră rugăciune, iar și iar și iar, până cuvintele învață să iasă singure: " Mulțumesc Doamne, pentru tot!" Îngerul se întoarce la pasăre și îi transmite mesajul lui Dumnezeu. O săptămână mai târziu, Îngerul coboară din nou pe același drum, întâlnește iarăși pasărea și o vede foarte fericită. Corpul îi era acoperit cu pene, în apropiere apăruse un mic lac și o plantă crescuse pe mal, iar pasărea cânta și dansa veselă din cale-afară. Îngerul era uimit de ce vedea. Își amintea ce i-a zis Dumnezeu - că pentru ce i-a mai rămas din viață, nu va exista fericire pentru pasăre. Și plin de curiozotate, merge în vizită la Dumnezeu. Îngerul întreabă, Dumnezeu răspunde: - Da, nu există fericire pentru pasăre. Totul s-a schimbat când în fața oricarei situații, pasărea mulțumea. Orice i se întâmpla, repeta "Mulțumesc Doamne, pentru tot!", o "rugăciune" sacră în care mintea ei a învățat să creadă. Și dacă așa a crezut, așa a primit. Când cădea pe nisipul fierbine, spunea "Mulțumesc Doamne, pentru tot!" Când nu putea să zboare, repeta, "Mulțumesc Doamne, pentru tot!" Oricare era situația prin care trecea, pasărea continua să repete "Mulțumesc Doamne, pentru tot!", iar aceasta a facut ca mintea ei sa creadă, să aiba speranță și recunoștință și astfel, a schimbat ce i-a mai rămas din viață... Un simplu cuvânt, un simplu gând, care ne învață să avem încredere și să fim recunoscători, are puterea să dizolve orice situație "nefericită" pe care o cărăm după noi de-o viață!

„DOAMNE, MILUIEȘTE-MĂ! Doamne, ajută-mă! DOAMNE, NU MĂ LĂSA!”.

 

 

„DOAMNE, MILUIEȘTE-MĂ! Doamne, ajută-mă! DOAMNE, NU MĂ LĂSA!”.

 

Ce anume îi oprește pe oameni să-i AUDĂ pe ceilalți?

 

1.Când oamenii sunt invidioși pe tine le este imposibil să se conecteze cu inima ta.

Unii dintre voi faceți parte din diverse cercuri în care ceilalți sunt invidioși pe voi și de aceea nu se pot conecta cu inima voastră, nu vă pot AUZI. De câte ori spuneți ceva, acei oameni aud altceva, interpretează ceea ce ce spuneți într-un fel care nu are nicio legătură cu ceea ce intenționați să spuneți.

2. Când oamenii te judecă, ei nu se pot conecta cu inima ta.

3. Când oamenii deja au o opinie formată, sunt inflexibili și nu sunt dispuși să asculte ce ai de spus dacă ai altă părere decât ei, acei oameni nu se pot conecta cu inima ta.

4. Când oamenii sunt ignoranți, ei nu te pot auzi dacă le oferi informații care depășesc nivelul lor de înțelegere. De aceea eu, unul, nu-mi pierd timpul cu oameni care sunt ignoranți. Nu-mi irosesc timpul în discuții în contradictoriu cu oameni care constat că au un nivel redus de conștiință, care nu sunt capabili să înțeleagă despre ce vorbesc, dar sunt capabili să se certe cu mine toată ziua, contrazicându-mă cu vehemență și susținând că eu nu știu despre ce vorbesc, că ei au dreptate. Nu intru în dispute cu astfel de oameni, îi las să creadă ce vor, îi las să spună ce vor și dacă mă provoacă prin comentariile lor pe rețele de socializare nu le răspund. De ce mi-aș pierde timpul cu oameni care nu sunt capabili să înțeleagă despre ce vorbesc?

Și vreau să fie clar că nu sugerez în niciun fel că eu aș fi „superior” acelor oameni/ că ei ar fi „inferiori”, ci spun că ei se află la un nivel mai redus de conștiință decât nivelul meu de conștiință și de aceea ei nu pot înțelege unele dintre lucrurile despre care vorbesc eu.

Un pahar cu lapte nu este „inferior” unui bidon cu lapte; e tot lapte, dar sunt cantități diferite. Paharul nu poate cuprinde în interiorul lui conținutul unui întreg bidon cu lapte.

Așadar, este necesar să-ți folosești discernământul, să vezi care este nivelul de înțelegere al oamenilor cu care interacționezi și dacă aceștia au un nivel redus de conștință să nu mai insiști în a le oferi niște informații pe care ei nu sunt capabili să le înțeleagă și nici măcar nu sunt deschiși la a încerca să le înțeleagă. Dacă ai încercat să vorbești cu un om și el nu te aude îți vezi de treabă, nu-ți mai pierzi timpul cu el. (RC Blakes)

Înainte să-mi gestionez emoțiile a trebuit să mi le accept.

Înainte să-mi accept emoțiile a trebuit să le recunosc.

Înainte să-mi recunosc emoțiile a trebuit să fiu conștient că le am.

Înainte de a fi conștient de emoțiile mele a trebuit să fiu sincer cu mine însumi.

Iar toate acestea se numesc munca cu sine.

 Pentru a te vindeca va trebui să încetezi să te prefaci că nu te doare.

 

Un shaman a fost întrebat:

- Ce este otrava?

- Tot ceea ce este în plus față de ce avem nevoie este otravă. Poate fi putere, lene, mâncare, ego, ambiții, vanitate, frică, furie sau orice altceva.

Frica

Se spune că înainte să intre în ocean un râu tremura de frică.

Se uita înapoi, la calea parcursă din vârfurile munților, la drumul lung, șerpuitor, care traversează păduri și sate. Și în față vedea un ocean atât de vast încât să intre îi părea că înseamnă să dispară pentru totdeauna.

Dar nu exista altă cale. Râul nu se putea întoarce.

Nimeni nu se poate întoarce. Să te întorci este imposibil.

Râul a trebuit să își ia inima în dinți și să intre în ocean pentru că numai așa putea pune capăt fricii.

Astfel, râul a aflat că nu e vorba despre a dispărea în ocean, ci de a deveni oceanul.

Khalil Gibran

Rugăciunea mea

 

„Doamne, ascultă-mă!

Doamne, iartă-mă!

Doamne, ajută-mă!

Nu mă lăsa!

Ție-ți mulțumesc!

Pe tine te slăvesc!

Și te rog fierbinte

Acultă a mea rugăminte:

Nu mă părăsi

Și cu mine fi

Chiar de voi greși

Sau m-oi îndoi

De a ta putere,

Și-a ta mângâiere!

Dă-mi credință multă,

Ispitei poruncă,

Să mă lase-n pace,

Să trăiesc în pace,

Cu suflet curat

Și ne-întinat!

Amin!”

 Sfântul Ioan Maximovici
 
În lumea aceasta, mulţi sunt cei care nu cunosc legile duhovniceşti – însă aceste legi există şi dovedesc netemeinicia necredinţei în lumea duhovnicească. Omul care, mândrindu-se, se laudă, produce o impresie penibilă, respingătoare, asupra tuturor, chiar şi asupra oamenilor lipsiţi de religiozitate – şi, cu cât mai mult se laudă şi se îngâmfă, cu atât le pare mai penibil celor din jur. Aceasta e acţiunea legii duhovniceşti. Şi cu cât este mai modest omul, cu atât le este mai plăcut tuturor. Cei modeşti sunt iubiţi de toţi, cei mândri le sunt respingători tuturor. Vedem limpede că până şi în oamenii necredincioşi acţionează o lege nestrămutată – şi, dacă cei necredincioşi nu preţuiesc modestia în ei înşişi, o preţuiesc întotdeauna în ceilalţi oameni.
Nu vom greşi dacă vom recunoaşte modestia drept una dintre trăsăturile cele mai dătătoare de mângâiere ale personalităţii umane. Modestia este, fără discuţie, egala milostivirii, fiindcă omul modest este deja milostiv faţă de ceilalţi oameni – nu-i agasează cu pretenţiile sale, nu-i chinuie dându-şi importanţă. Vrând sau nevrând, cel lipsit de mândrie întotdeauna Îl cinsteşte, în primul rând, pe Dumnezeu, iar apoi şi pe oameni, care de la Dumnezeu îşi au toate darurile.
 Ca atare, cel modest nu pierde niciodată în viaţă; talentele şi calităţile lui nu sunt diminuate de modestia lui, ci, dimpotrivă, cresc şi mai mult.
De asemenea, modestia nu înseamnă nicidecum slăbiciune, aşa cum cred unii, care se tem de ea. Ea şi numai ea este putere şi vitejie a duhului. Şi în viaţa societăţilor şi a popoarelor, „mândria merge înaintea pieirii”. Nivelul de cultură autentică este direct proporţional cu modestia socială şi internaţională – şi de aceea Cuvântul, Care a zidit lumile, a luat asupra Sa o viaţă de Om modest şi a străbătut o cale de viaţă pătimitoare, arătând duhul modestiei ca pe o lumină care călăuzeşte la slava nesfârşită a Împărăţiei cereşti. Smerenia lui Iisus Hristos a devenit pecete a adevărului în om.
 
Vol. Cum să biruim mândria. Lecții de vindecare a mândriei din sfaturile Sfinților Părinți, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, p. 123-124