Sfântul Mucenic Luchian preotul 15 Octombrie
Viața Sfântului Mucenic Luchian preotul Dimineață a trimis împăratul slujitori ca să vadă dacă Lucian mai este încă viu. Și când au intrat...
joi, 24 iulie 2025
Persoana care insultă, își ascunde propria slăbiciune!
"O persoană care se străduiește să impresioneze pe alții, nu este convinsă de sine însăși!
Doar o îmbrățișare de 20 de secunde
Doar o îmbrățișare de 20 de secunde funcționează ca o medicină pură, potrivit științei. Și, deși poate părea un gest de zi cu zi și simplu de realizat, o îmbrățișare ținută timp de cel puțin 20 de secunde declanșează multe beneficii fiziologice și emoționale în corpul nostru. Voi explica conform studiilor:
Oxitocina, cunoscută sub numele de hormonul iubirii, este eliberată, ceea ce promovează încrederea, conexiunea și calmul. Adăugați la aceasta că scade cortizolul, hormonul stresului, care reduce anxietatea și îmbunătățește starea de spirit. De asemenea, cresc nivelul de dopamină și serotonină, neurotransmițători care generează plăcere și bunăstare. Reduce tensiunea arterială și ritmul cardiac, protejând sistemul cardiovascular și întărind sistemul imunitar, prin îmbunătățirea reglării hormonale și reducerea inflamației.
Cercetarea a fost realizată de cercetători de la Universitatea din Carolina de Nord și University College London.
Ego-ul
"Ego-ul este cea mai dură realitate a omului, este cel cu care ne luptăm o viață și care va pleca după ieșirea sufletul nostru. Să știm, așadar, că ego-ul este o moarte iminentă care ne amenință constant. Orice tulburare în relația noastră cu ceilalți, tristețe sau întristare, orice neîmplinire, orice ne tulbură, orice gând, ispită, orice dorință, neliniște, patimă, au de-a face cu ego-ul nostru."
Pr. Emilianos Simonopetritul
Ego-ul, o iluzie la care putem renunţa
Ego-ul este „îngâmfat din naştere” şi nu primeşte cu bucurie descoperirea faptului că multe dintre credinţele sale sunt doar iluzii de percepţie. Psihologul Abraham Maslow a studiat mai mulţi oameni de valoare recunoscută, identificaţi de el ca fiind împliniţi din mai multe puncte de vedere. Maslow a denumit această stare plenară autoactualizare.
Cuvântul ego este unul dintre acele cuvinte folosite peste tot, nu neapărat corect, în diverse forme şi cu diverse înţelesuri, în funcţie de context.
În limbaj psihologic, ego-ul este definit de capacitatea de a păstra integritatea fizică, funcţionalitatea şi autonomia individului. Se crede cu fermitate că prezenţa sa este una esenţială supravieţuirii. În ego avem teama de viitor, şi mai ales de spectrul morţii, teama de moarte fiind una universală.
Marea problemă este că oamenii confundă ego-ul cu propria persoană. Acesta este motivul şi pentru care nu au curajul să renunţe la el. Dar ego-ul este nimic mai mult decât un ansamblu de obiceiuri de gândire, adânc înrădăcinate, ce devin mai intense prin repetare şi prin aprobarea socială. Rolul se învaţă în primii ani ai copilăriei, perioadă în care ego-ul se şi dezvoltă şi se întăreşte.
O şi mai mare autoprogramare derivă chiar prin folosirea limbajului, în special a pronumelui „eu”, care creează o separare netă, dar falsă, între noi şi absolut tot ce ne înconjoară. Nu natura ego-ului este cea mai importantă, ci identificarea lui cu „mine însumi”.
Ego-ul este „îngâmfat din naştere”
Ego-ul este doar o sumă de păreri subiective, de programe, furnizate de minte şi amplificate masiv prin emoţii şi sentimente. Nu trăieşte experienţa lumii, ci doar părerea despre ea. Dacă cineva se eliberează de orgoliul părerii personale, ego-ul se dizolvă! Toate părerile ţin de orgoliu, de aceea plăcerea orgoliului este combustibilul fundamental persistenţei egotice.
Pentru ego, a vrea este înţeles ca am nevoie şi trebuie să am. Pentru asta va găsi multe scuze pentru a se justifica și are un „cult al dorinţei”. Va scăpa de raţiune printr-o retorică abilă, susţinută de demontarea celor din jur, pentru că de-a lungul evoluţiei chiar ar fi murit dacă dorinţele nu i-ar fi fost satisfăcute.
Cu toate astea, nu trebuie privit ca un duşman, este doar o iluzie la care putem renunţa, ca altceva mai bun să-i ia locul.
Problema este că ego-ul se teme de dizolvarea sa şi de asta simţim o opoziţie masivă, organică, dureroasă, de fiecare dată când renunţăm la ceva despre care am învăţat că ni se cuvine şi este de dorit. Deşi minţii umane îi place să creadă că este devotată adevărului, în realitate, ceea ce caută ea este doar confirmarea a ceea ce deja crede. Ştiaţi că mintea, prin natura ei, este incapabilă să deosebească adevărul de falsitate? Prin autoanaliză şi atenţie sinceră putem descoperi că mai toate stările noastre de conştiinţă sunt rezultatul validării unei opţiuni. Ego-ul este „îngâmfat din naştere” şi nu primeşte cu bucurie descoperirea faptului că multe dintre credinţele sale sunt doar iluzii de percepţie.
Dr. David Hawkins spunea că „odată ce ne apropiem mai mult de sursa tenacităţii ego-ului, facem o descoperire crucială: suntem îndrăgostiţi de noi înşine!”.
O altă problemă este că unii încă mai confundă ego-ul cu personalitatea. Diminuarea lui ar putea fi înţeleasă astfel ca o pierdere a calităţilor personale. Nimic mai fals! Cineva spunea că ego-ul contribuie la alcătuirea personalităţii la fel de mult precum viermele la gustul mărului. Nu ego-ul ne dă personalitatea, ci el ne rigidizează comportamentul, ne face slabi în faţa atacurilor, ne atrage spre patologia psihică. O personalitate puternică nu înseamnă reacţii previzibile, rigide, ci dimpotrivă, flexibilitate, adaptare, păstrând un caracter moral puternic şi o scară a valorilor clară.
Psihologul Abraham Maslow a studiat mai mulţi oameni de valoare recunoscută, identificaţi de el ca fiind împliniţi din mai multe puncte de vedere. Maslow a denumit această stare plenară autoactualizare. Ea se află în vârful piramidei nevoilor umane (alături de autoconservare, securitate, relaţii afective şi sociale). Dacă ar fi să refacem analiza sa, am constata că toţi aceşti oameni speciali împărtăşesc o calitate: şi-au diminuat foarte mult ego-ul.
Autocritica, autocondamnarea, frica şi ruşinea, în mod paradoxal, întăresc ego-ul
Detaşarea de ego poate fi comparată cu tunderea părului. Părul este al nostru, dar acum e căzut pe jos şi absolut inutil. Oricât de drag ne-ar fi, nu pierdem ceva esenţial detaşându-ne de el!
Este esenţial de înţeles şi acceptat că ego-ul nu este „rău” în sine, doar că îşi urmăreşte cu tenacitate interesele, dominaţia sa nefiind atenuată prin luptă, ci tocmai prin acceptare şi înţelegere plină de compasiune. Autocritica, autocondamnarea, frica şi ruşinea, în mod paradoxal, întăresc ego-ul! Există o satisfacţie lăuntrică, ca o răsplată, pentru mânie, furie, ură, mândrie, vinovăţie, frică, autocompătimire, plâns de milă etc. „Secretul secretelor” este că pentru a demonta influenţa lor ‒ adică supremaţia egotică ‒, e necesar doar să vrem. Să vrem să renunţăm la aceste plăceri lăuntrice secrete pe care le smulgem din durere şi care sunt doar palide surogate de fericire şi să le lăsăm în mâna Domnului: Fie, Doamne, Voia Ta! Astfel, ne îndreptăm spre Dumnezeu pentru a trăi bucuria cea adevărată, care nu se mai ia de la noi.
Și asta de asemenea... face parte din echilibru.
Când sufletul se simte încurcat, nu-l forța să fie bine. Asculta.
Lasă-ți lacrimile să curgă ca niște râuri sacre care curăță ceea ce nu ar trebui să mai rămână.
Plânsul nu este slăbiciune; Este un mod profund de eliberare, purificare, întoarcere la centru.
Dacă trebuie să te rupi, fă-o. Dacă corpul și spiritul tău îți cer să te oprești, fă-o.
Îmbrățișează-te în mijlocul haosului. Rămâneți acolo, simțiți, respirați, fiind.
Acel spațiu întunecat este, de asemenea, sacru: este pântecele în care te naști din nou.
Și când furtuna s-a oprit, ridică cu tandrețe ceea ce încă vibrează cu esența ta.
Restul, dă-l vântului cu dragoste și recunoștință.
Și-a îndeplinit deja scopul. El te-a învățat deja.
Deci, ridică-te.
Cu un suflet mai ușor, cu o lumină mai clară, cu o privire mai trează.
Vei fi o versiune mai aliniată, mai înțeleaptă, mai ta.
Și asta de asemenea... face parte din echilibru.
Veți vedea oameni reacționând cu furie, ego, frică sau invidie.
.
Trăind printre cei care dorm fără a-ți stinge lumina
Nu ești aici pentru a fugi de lume.
Ești aici pentru a-l lumina din interior.
Ești treaz... Și ești înconjurat de somn.
Veți vedea oameni reacționând cu furie, ego, frică sau invidie.
Veți vedea violență, ignoranță, minciuni.
Veți vedea măști, spectacole și închisori invizibile.
Și la început... O să doară.
Dar nu vă confundați:
> Că durerea nu este pedeapsă.
Este sufletul tău care îți dă un semn:
"Nu mai faci parte din vis. Acum ești medicamentul."
-ñ Cum să trăiești printre ei fără să te închizi?
1. Observați, nu absorbiți.
Vezi ce se întâmplă.
Înțelegeți, dar nu vă infectați.
Înțeleptul vede, dar nu se încurcă.
2. Fii o prezență, nu un predicator.
Nu încerca să convingi.
Pacea ta vorbește mai tare decât cuvintele tale.
Isus a tăcut înaintea lui Pilat. Buddha a zâmbit la judecată.
3. Fără reacții. Răspunde.
Oricine reacționează, încă doarme.
Oricine răspunde calm, s-a trezit deja.
4. Protejați-vă, fără a vă întări.
Nu trebuie să te expui la otravă.
Poți să te retragi fără ură, fără resentimente, cu dragostea intactă.
5. Amintiți-vă: și voi ați fost acolo.
Nu judecați cel care doarme.
Amintiți-vă doar momentul în care nu ați văzut și voi.
Și dacă obosiți...
Întoarceți-vă la centrul vostru.
Tăcere. Respiraţie. Prezență.
Nu trebuie să fugi, doar întoarce-te la tine.
Medita
Pentru că atunci când ești în Ființă,
nici măcar o mie de adormiți nu vă pot stinge lumina. ♾️♒
Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu 25 Iulie
Sfânta Ana, prin harul lui Dumnezeu, s-a făcut bunica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfânta Ana, care, prin harul lui Dumnezeu, s-a făcut bunica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, se trăgea din seminția lui Levi. Ea era ultima fiică a Măriei și a preotului Mathan, care a preoțit pe timpul împărăției Cleopatrei și a lui Sapor, împăratul perșilor, mai înainte de împărăția lui Irod Antipa. Preotul Mathan a avut trei fete: Mar ia, Sovi și Ana. Pe cea dintâi a măritat-o în Betleem și a născut pe Salomeea; pe cea de-a doua a măritat-o tot în Betleem și a născut pe Elisabeta, soția preotului Zaharia și mama Înaintemergătorului; iar pe cea de a treia, adică pe Sfânta Ana, a măritat-o în pământul Galileei și a născut pe Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea Salomeea, Elisabeta și Sfânta Maria, sunt fete din trei surori, iar Mântuitorul nostru era văr de-al doilea după trup cu Sfântul Ioan Înaintemergătorul.
Deci această Sfântă Ana, după ce a născut pe mântuirea a toată lumea, după ce a înțărcat-o și după ce a dăruit-o în biserică la vârsta de trei ani, ca pe un dar fără de prihană lui Dumnezeu Atotțiitorul, a viețuit cealaltă vreme a vieții sale în post, rugăciuni și faceri de bine către cei lipsiți, și s-a dus în pace către Domnul, la vârsta de 69 de ani. Sfântul Ioachim s-a săvârșit la 84 de ani, încât Sfânta Fecioară Maria, pe când se afla încă în templu, la vârsta de 11 ani, a rămas fără părinți.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Adormirii Sfintei Ana, mama Preasfintei Născatoare de Dumnezeu
Tropar la Sărbătoarea Adormirii Sfintei Ana, mama Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
Glasul al 4-lea
Pe Ceea ce a născut Viaţa în pântece o ai purtat, pe Curata Maica lui Dumnezeu, de Dumnezeu gânditoare, Sfântă Ana. Pentru aceasta, acum la primirea cerească, unde este locaşul celor ce se veselesc întru slavă, bucurându-te acum te-ai mutat; cere pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dragoste iertare de greşeli, pururea Fericită.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt voi grăi Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Iertare de greşeli şi izbăvire de rele şi îndreptare vieţii cere pentru mine acum, cel ce laud astăzi a ta de lumină purtătoare pomenire şi dumnezeiască strălucire, Sfântă Ana Prealăudată.
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ai născut cu dumnezeiască cuviinţă pe cea care a născut Viaţa. Pentru aceasta, la Viaţa Cea pururea Vie te-ai mutat, desfătându-te în bucuria cea de negrăit şi în lumina cea neînserată, Sfântă Ana, de Dumnezeu chemată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Darul cel dumnezeiesc, Sfânta Ana, s-a mutat la bucurie, adică la Hristos, pe Care L-a născut fără de sămânţă fiica ei cea Curată; şi cu multă îndrăzneală stă înaintea Domnului, rugându-se să ne mântuiască pe noi pe toţi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din tine ne-a strălucit nouă Soarele Dreptăţii şi a luminat tot pământul, cu cunoştinţa de Dumnezeu şi a stricat negura necredinţei, Curată, cu totul fără prihană şi Preafericită.
Cântarea a 3-a
Irmos: Nu întru înţelepciunea şi bogăţia sa să se laude muritorul, ci întru credinţa Domnului, cu dreaptă credinţă strigând lui Hristos Dumnezeu şi cântând pururea: pe piatra Poruncilor Tale, întăreşte-mă, Stăpâne.
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Zămislit-ai şi ai născut pe Ceea ce a zămislit şi a născut mai presus de cuvânt pe Hristos, Cel Ce ţine împreună toate. Pentru aceasta adormirea ta, Sfântă Ana, o cinstim.
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu laude se săvârşeşte slăvită pomenirea ta, că ai născut nouă pe Curata Maica lui Dumnezeu cea mai Înaltă decât laudele, Sfântă Ana, de Dumnezeu chemată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca soarele cu luna împreunându-se cu Sfânta Ana, Sfântul Ioachim Măritul, a născut Raza Fecioriei; prin care a Strălucit Raza Dumnezeirii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe tine tare Folositoare, Maica lui Dumnezeu, te-am câştigat şi nădejdile spre tine punându-le, ne mântuim; şi la tine scăpând, ne îngrădim.
Cântarea a 4-a
Irmos: Cel ce șade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel ușor a venit Iisus, cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata Fecioară și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase.
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Gândind la cele ce scria în Lege, le-ai săvârşit şi Maicii Dătătorului de Lege maică ai fost. Pentru aceasta, acum toată făptura este datoare a săvârşi cu bucurie pomenirea ta.
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fericit este cu adevărat pântecele tău cel ce a purtat pe Ceea ce a purtat în pântece Lumina lumii; şi sânul tău că a hrănit pe Ceea ce a hrănit cu lapte pe Hristos, Hrănitorul nostru, Sfântă Ana.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Vieţuind fără prihană, ai născut pe Fecioara de Dumnezeu Născătoarea, Ceea ce a născut fără prihană pe Cuvântul Tatălui şi la Dânsul cu slavă te-ai deosebit, îndumnezeită fiind cu cinstitele Lui împărtăşiri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pântecele Fecioarei ca un Stog în arie cu adevărat s-a arătat, Spic Nearat având, cu Care se hrăneşte toată făptura, grăind: Atotputernice Hristoase, slavă puterii Tale.
Cântarea a 5-a
Irmos: Necredincioşii nu vor vedea Slava Ta, Hristoase, iar noi pe Tine, Unule-Născut, Strălucirea Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu adevărat cer ai născut pe pământ, pe Ceea ce a născut pe Făcătorul cerului, Care te-a mutat astăzi la cele cereşti cu slavă, Sfântă Ana Slăvită.
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cetele cele fără de trup împreună dănţuieşti, cu minte fără materie bucurându-te, plină fiind de strălucirea Dătătorului de bogăţie. Ci, pomeneşte-ne şi pe noi, cei ce te lăudăm pe tine cu credinţă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ceea ce ai răsărit lămurit din rădăcina lui Iesei, ai odrăslit, slăvită, Toiagul cel bine Înflorit, pe Preacurata, din care a Odrăslit Floarea Cea Neveştejită, Iisus, Izbăvitorul nostru.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
La tine Singur Acoperământul cel Tare al credincioşilor scap şi spre tine îmi pun nădejdea mântuirii mele, Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, nu mă trece cu vederea.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strămoşii Domnului Iisus Dumnezeu, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, cei împodobiţi cu dreptatea, cu cântări după vrednicie să fie lăudaţi astăzi.
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Toate laudele Sfânta Ana le-a covârşit, că a născut pe Ceea ce este mai presus decât toată lauda. Pentru aceasta, în ceata sfinţilor se sălăşluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pomenirea ta de lumină purtătoare este şi plină de strălucirea care trimite în lume raze de mântuire, Înţeleaptă Ana, plină fiind de toate darurile.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din Sfânta Ana te-ai născut, Împărăteasa lumii, Ceea ce ai născut pe Împăratul tuturor şi Fecioară ai rămas după naştere, mai înaltă fiind decât Heruvimii, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
CONDAC
Glasul al 2-lea
Podobie: Cele de sus căutând...
Pomenirea strămoşilor lui Hristos să o prăznuim, cerând cu credinţă ajutorul lor, ca să se izbăvească de tot necazul toţi cei ce cântă: Dumnezeul nostru fii cu noi, Cel Ce ai preaslăvit pe aceştia precum ai binevoit.
Cântarea a 7-a
Irmos: Cel Ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi; Prealăudate Doamne, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca una care ai născut pe Maica Vieţii Celei Adevărate, Sfântă Ana, la viaţa cea adevărată te-ai mutat şi la lumină, grăind: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca una care ai fost maică a Maicii Mântuitorului, Sfântă Ana, cu fapte bune împodobită fiind, de pe pământ la cer ai mers lăudând şi grăind: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
La viaţa cea fără de sfârşit, la lărgimea cea preadesfătată a dulceţii Raiului, la Lumina Cea Neînserată ai mers, de Dumnezeu Purtătoare, grăind: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Împodobită fiind cu frumuseţile bunătăţilor, ai născut pe Cuvântul Cel mai Frumos decât fiii pământeşti, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe Cel Ce a împodobit cu cuvioase frumuseţi pe cei ce cu cântări te laudă pe tine.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ceea ce mai înainte era stearpă a ajuns maica Singurei Născătoare de Dumnezeu, iar acum strămoaşa lui Hristos. Precum de haina stârpiciunei aşa şi de omorâre dezbrăcându-se, în latura celor vii cântă: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Hristos deschizându-ţi ţie Uşile cele de sus, cu bucurie te-a primit, căci ai născut Uşa prin care Însuşi a trecut şi Încuiată o a lăsat după ieşire, de Dumnezeu Înţelepţită, după vrednicie, Minunată Ana. Pentru aceasta, te cinstim întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Ceea ce cu sfinţenie viaţa ţi-ai sfârşit, maică ai fost Sfintei pururea Fecioare, care a născut pe Cuvântul Cel Preasfânt Cel Ce ne-a dat nouă sfinţire şi mântuire, de Dumnezeu Înţelepţită, după vrednicie, Minunată Ana. Pentru aceasta, pe tine te cinstim întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe mine cel cuprins de multe nevoi şi sunt în primejdii din pricina viforului păcatului, îndreptează-mă acum cu suflările Duhului, la limanul cel fără valuri, de Dumnezeu Născătoare Stăpână, tu eşti Limanul creştinilor. Pentru aceasta, te lăudăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Eva prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla ce ai purtat în pântece, ai înflorit lumii Binecuvântare. Pentru aceasta toţi te mărim.
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Eva cu adevărat cu neputinţa neascultării blestem a aşezat, iar tu blestemele stârpiciunii le-ai dezlegat, născând pe Maica lui Dumnezeu cea Curată, care a născut Binecuvântarea. Cu care împreună dănţuieşti după vrednicie, Minunată Ana.
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din pământul pântecelui tău, cu adevărat s-a născut Pământul cel Sfânt, care a Răsărit fără Sămânţă, Spicul Cel Nelucrat, pe Hrănitorul lumii şi Domnul, Care înţelepţeşte te-a mutat pe tine la hrana cea neîmpuţinată, Sfântă Ana.
Stih: Sfântă, Preabinecuvântată Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Viaţa cea fără întristare şi fără stricăciune te-a primit pe tine după sfârşit, preamărită. Şi acum eşti părtaşă pomului vieţii, bucurându-te împreună cu adunările drepţilor şi cu dumnezeieştile oşti ale celor fără de trup. Pentru aceasta, pe tine toţi te fericim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pomenirea ta mai luminoasă decât soarele ne-a răsărit nouă astăzi, cu raza bogatelor daruri luminându-ne, preacinstită şi negura patimilor risipind. Deci pe noi, cei ce o săvârşim, păzeşte-ne.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preasfântă Fecioară Marie, Doamna tuturor, pe mine cel robit de toate greşelile, tu mă miluieşte; că tu ai născut pe Mântuitorul tuturor, Cel Ce ne-a mântuit pe noi de robia păcatelor, cu dumnezeiasca voinţă.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea...
Maicii Stăpânului şi Făcătorului, maică ai fost Sfântă Ana, Preaslăvită, poruncile Lui neîncetat păzindu-le. Pentru aceasta, murind, la viaţa cea fără de moarte şi la Lumina cea Neînserată te-ai mutat cu adevărat. Pentru aceasta, sfântă şi de lumină purtătoare pomenirea ta săvârşind cu duhul, ne luminăm totdeana şi cu un glas grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Acatistul Sfintei si Dreptei Ana (25 iulie)
Traducere din limba rusa
Tropar, glas 4
Pe Ceea ce a născut Viaţa în pântece o ai purtat, pe Curata Maica lui Dumnezeu, de Dumnezeu Gânditoare, Sfântă Ana. Pentru aceasta acum, la primirea cerească, unde este locaşul celor ce se veselesc întru slavă, bucurându-te acum te-ai mutat; cere pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dragoste iertare de greşeli, pururea fericită.
Tropar la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana, glasul al 4-lea:
Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă; că Dumnezeu auzind pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, mai presus de orice nădejde le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe Fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut Cel Necuprins, Om făcându-Se, poruncind Îngerului să-i strige: Bucură-te cea Plină de har, Domnul este cu tine!
Condac, glas 2
Sărbătorim amintirea strămoșilor lui Hristos, caci cei care cer cu credință primesc ajutor pentru a scăpa de orice întristare, strigând: Dumnezeul nostru este cu noi, slăviți-L!
Condacul 1
Fiicei alese a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Sfintei Ana care a primit mult har prin Duhul Sfânt, ii vom aduce cântări de laudă cu credincioșie, caci prin rugăciunile sale ne eliberează de necazuri și dureri, harul sau revărsându-se către toți cei care strigă către ea: Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Icos 1
Ti-a aparut un înger din Rai care ti-a spus, Sfanta Ana, despre nasterea Preasfintei Fiice, care Il va naste pe Mântuitorul lumii – Hristos. Noi, minunându-ne de purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru tine, strigăm așa:
Bucură-te, neobosita noastră rugatoare înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, mama Maicii Domnului;
Bucură-te, caci prin Tine Dumnezeu ne-a dat Legea;
Bucură-te, vestirea slavei viitoare;
Bucură-te, slavitoarea Dumnezeului Atotputernic;
Bucură-te, adâncimea întregii virtuți;
Bucură-te, că ai născut o Fiică, înflorind la bătrânețe;
Bucură-te, că ai lasat totul pentru Voia lui Dumnezeu;
Bucură-te, zorii strălucirii care vor veni;
Bucură-te, vas al harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, cea ce ai ucis sterilitatea;
Bucură-te, cea ce ai arătat nașterea;
Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Condacul 2
Văzându-se Ana pe sine rămânând stearpa, striga către Domnul tuturor sa ii dea darul nasterii de prunci. Și iată, Îngerul Domnului i s-a arătat, spunând: „ Ano! Ano! S-a auzit rugăciunea ta. Suspinurile tale au străbătut norii şi treptele Cerurilor; iar lacrimile tale fierbinţi au ajuns înaintea lui Dumnezeu. Iată, tu vei zămisli și vei naşte o fiică, cea Preabinecuvântată. Pentru aceasta se vor binecuvânta toate seminţiile pământului şi printr-însa se va dărui mântuire lumii. Numele fiicei acesteia ce o vei zămisli şi naşte va fi Maria„. Și după ce ai conceput, i-ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 2
Umbrita de Harul trimis de sus de Domnul, ai conceput la bătrânețe, traind o bucurie de nedescris, Sfanta Ana; Și după ce ai dat naștere lumii la Sursa Bucuriei, te rugam alunga si de noi întunericul deznădăjduirii, iar noi te laudam:
Bucură-te, cea ce nu respingi suspinele noastre;
Bucură-te, împlinirea bucuroasă a inimilor noastre;
Bucură-te, că ai călcat în picioare ocara nelegiuirii;
Bucură-te, că ai arătat lumii rădăcina fecioriei;
Bucură-te, că în anii bătrânetilor ai născut-o pe Preasfânta Fecioara;
Bucură-te, că ne trimiti încântare;
Bucură-te, că ai împlinit poruncile lui Dumnezeu;
Bucură-te, împodobita cu blândețe și smerenie;
Bucură-te, căci ai primit har de la Dumnezeu;
Bucură-te, că ai alungat lingușirea demonică;
Bucură-te, grabnica ajutatoare a celor nevoiași;
Bucură-te, adevărata noastra protectoare;
Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Condacul 3
Aducând laudă lui Dumnezeu, Sfanta Ana, impreuna cu Sfantul Ioachim soțul tău, ati adus-o pe Fecioara Maria cea curata de trei ani la templul lui Dumnezeu, așa cum ai făgăduit Domnului, cântând cântarea: Aliluia.
Icos 3
Ghidându-ți calea după porunca lui Dumnezeu, ai fost chipul virtuților, atot-fericita Ana. Dar noi, văzând viața Ta cea dreaptă, îti cântăm:
Bucură-te, adăpost si salvare pentru credincioși;
Bucură-te, speranță fără rușine a creștinilor;
Bucură-te, începutul mântuirii noastre;
Bucură-te, comoara tuturor virtutilor;
Bucură-te, viță abundentă a roadelor dreptății;
Bucură-te, venerabil cort al darurilor ceresti;
Bucură-te, cea ce ai primit făgăduința lui Dumnezeu;
Bucură-te, cea ce ai născut-o pe Fericita Fecioara;
Bucură-te, chipul credinței drepte;
Bucură-te, vie roditoare;
Bucură-te, râu de daruri abundente;
Bucură-te, cea care Il slavesti cu inima bună pe Dumnezeu;
Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Condacul 4
Conducându-ți viața cu smerenie, Sfanta Ana, mama Preafericitei Nascatoare de Dumnezeu, te-ai așezat în cetele ceresti și împreună cu Preacurata Ta Fiică stai în fața Tronului Ceresc, slavind pe Cel Născut din Ea: Aliluia.
Icos 4
Te-ai înălțat din lume în slava Cerului și te-ai dus langa Fiica ta, Mama Domnului, Ana atotfericită, te rugam da-ne din belșug pace și dragoste noua, celor care îți cântă pe pământ:
Bucură-te, luminata de lumina lui Dumnezeu;
Bucură-te, sursa de bucurie neîncetată;
Bucură-te, slujitoare demna a marii evlaviei tainei;
Bucură-te, atotștiutoare mijlocitoare a lui Dumnezeu pentru oameni;
Bucură-te, cea plina de lumină dătătoare de viață;
Bucură-te, cea ce ai primit porunca Domnului;
Bucură-te, caci ai născut-o pe Maica Domnului;
Bucură-te, că pe mulți îi instruiești pe calea mântuirii;
Bucură-te, vindecând boli diferite;
Bucură-te, că distrugi puterea vrăjmașului;
Bucură-te, tovarășa lui Dumnezeu;
Bucură-te, podoabă a Bisericii triumfătoare în Rai;
Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Condacul 5
Prin tine întunericul ignoranței este îndepărtat de la noi, prin Răscumpărătorul strălucirii noastre Divine, Sfânta și Dreapta Ana, iar noi îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.
Icos 5
Văzându-te, Sfanta Ana neprihănita, plina de bucurie de nașterea Fiicei tale, te rugăm sa ne umpli de bucurii spirituale pe noi cei care iti cântăm:
Bucură-te, cea ce ai născut izvorul harului;
Bucură-te, că ai atins viața vesnică;
Bucură-te, sotie venerata;
Bucură-te, caci harul lui Dumnezeu s-a pogorat asupra ta ca o comoara;
Bucură-te, stâlp al adevăratei castități;
Bucură-te, Duhul locuinței divine;
Bucură-te, izvorul minunilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, podoaba sufletelor sfinților;
Bucură-te, cea ce nu respingi suspinele noastre;
Bucură-te, vindecând o mulțime de patimi;
Bucură-te, că ai transformat puterea dușmanilor noștri în nimic;
Bucură-te, întărind credincioșii prin puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Condacul 6
După ce ai respins ocara nelegiuirii ai conceput la bătrânețe, Sfanta Ana cea binecuvântata. Din acest motiv, ai primit har de la Dumnezeu pentru a ajuta soțiile sterpe care alearga la tine cu credință sa primeasca in dar copii, strigând către Dumnezeu: Aliluia.
Icos 6
Ai strălucit ca o stea cu viața ta dumnezeiască, Sfanta Ana cea drepta, alungând întunericul păcatului și al necredinței. La fel te laudăm, plângând:
Bucură-te, că ești mama Maicii Mântuitorului nostru;
Bucură-te, mijlocitoarea noastra la Tronul Ceresc;
Bucură-te, cea ce ai primit poruncă de la Domnul;
Bucură-te, rugându-te mereu pentru noi înaintea Lui;
Bucură-te, domnind mereu cu Fiica ta, Regină a tuturor;
Bucură-te, în Sionul ceresc triumfător cu lumină;
Bucură-te, cea ce ai nascut-o pe Mama fecioara;
Bucură-te, cea ce ai adunat roadele slavei veșnice;
Bucură-te, alungand patimile păcătoase;
Bucură-te, gonind întunericul sufletelor noastre;
Bucură-te, ajutor în nevoie;
Bucură-te, mama Maicii Domnului;
Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Condacul 7
Elibereaza-ne pe toți cei care venim la mijlocirea ta de toate necazurile și durerile, da-ne binecuvântare și îndrepteaza-ne calea către viața veșnică, Sfanta Ana, ca în Împărăția Cerurilor sa strigam mereu: Aliluia.
Icos 7
Tu ai păzit toate poruncile lui Dumnezeu în viața ta, Sfânta și Dreapta Ana; ajută-ne să-L slăvim pe Domnul cu inimile noastre curate, si noi te cheamă:
Bucură-te, stea care strălucești ca o biserică din Rai;
Bucură-te, lumina arătându-ne calea mântuirii;
Bucură-te, părtașa gloriei lui Dumnezeu;
Bucură-te, moștenitoare a Împărăției Cerurilor;
Bucură-te, refugiu puternic pentru creștini;
Bucură-te, mijlocire fermă către credincioși;
Bucură-te, aducand bucurie sotiilor sterpe, daruindu-le copii;
Bucură-te, cea ce ii mângâi pe cei ce se întristează;
Bucură-te, glorioasa strămoșă a lui Dumnezeu;
Bucură-te, mijlocitoare harnica pentru noi;
Bucură-te, bucurie binecuvântată a sufletelor credincioase;
Bucură-te, cea binecuvântata printre femei;
Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Condacul 8
Ai primit rod minunat la bătrânețe, Sfanta Ana cea dreapta, după ce ai născut pe Divina Maică Maria; Pentru aceasta, lui Dumnezeu slăvit Ii cântăm cu glas mare: Aliluia.
Icos 8
După ce ti-ai terminat călătoria pământească, Sfânta Ana neprihănita, te-ai odihnit în locuința cerească. Aceeași sfântă adormire a ta este slavita, iar noi te laudam strigând:
Bucură-te, îngăduința pentru femeile neroditoare;
Bucură-te, binecuvantarea cu nașterea de copii mult așteptata;
Bucură-te, caci prin tine maternitatea este o binecuvântare;
Bucură-te, comoară inepuizabilă a darurilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, că rupi legăturile păcatului;
Bucură-te, încurajând inimile îndurerate cu darul copiilor;
Bucură-te, că ai dobândit îndrăzneală față de Domnul;
Bucură-te, atrăgând mila lui Hristos;
Bucură-te, că inchizi buzele celor necredincioși;
Bucură-te, ca ii alungi pe vrăjmași;
Bucură-te, râu al milei lui Dumnezeu;
Bucură-te, sursă inepuizabilă de vindecări;
Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Condacul 9
Toți Îngerii lui Dumnezeu și sfinții din Cer te slăvesc, binecuvântata Ana, împreună cu sfântul tău soț neprihănitul Ioachim, rugându-te pentru noi care te chemam in ajutor, strigand pentru mijlocirea ta la Domnul: Aliluia.
Icos 9
Bucurie mare ai avut cand ai nascut-o pe Fericita Ta Fiică, Sfântă si Dreaptă Ana, caci ea l-a născut pe Dumnezeul Atotputernic în trup, dăruindu-ne mântuirea eternă. Te laudam cu aceste cantari:
Bucură-te, izvor de bucurie;
Bucură-te, lumina a castității;
Bucură-te, că scoti la iveală orice inselaciune;
Bucură-te, caci alungi întunericul nopții și poticnirea;
Bucură-te, vindecând durerea multor boli;
Bucură-te, revărsând rauri de milă;
Bucură-te, îndemnându-i la cainta pe cei care păcătuiesc;
Bucură-te, cea ce nu crezi în înțelepciunea pamanteasca;
Bucură-te, cea ce ii chemi pe păcătoși la pocăință;
Bucură-te, cea ce ii salvezi pe oameni din groapa distrugerii;
Bucură-te, ca prin tine bucuria cereasca este temelia noastră;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor noastre;
Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Condacul 10
Izbăvește-ne de orice nevoie, boală și întristare, Sfânta Ana neprihănita, și du rugăciunile noastre către Mântuitorul tuturor Dumnezeu, si noi cei care alergam cu sârguință în mijlocirea ta Ii cântăm cu venerație: Aliluia.
Icos 10
Cu zidul rugăciunilor tale mijloceste pentru noi, ruda lui Dumnezeu Sfanta Ana, salvandu-ne și protejându-ne de toate uneltirile dușmanului, iar noi iti strigăm:
Bucură-te, stâlp al evlaviei;
Bucură-te, ca ne ajuti sa nu cadem în nelegiuire;
Bucură-te, caci tu ii ajuti pe cei care muncesc;
Bucură-te, slăvită înaintea mamei lui Dumnezeu;
Bucură-te, vindecând bolile muritoare;
Bucură-te, mângâierea inimilor frânte;
Bucură-te, dăruind eliberarea tuturor celor ce suferă;
Bucură-te, dând ajutor celor care il cer;
Bucură-te, vărsând din belșug untdelemnul milei lui Dumnezeu pentru noi;
Bucură-te, cea care strălucești cu lumina harului ca un fulger;
Bucură-te, văzând slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, bucurandu-te impreuna cu Îngerii;
Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Condacul 11
Primeste cu milă cântarea noastră de laudă, Sfânta Ana, și nu ne priva de recompensa rugăciunilor tale, caci alergam la tine în durerile inimii noastre, cerand ajutorul tau și strigand toate binecuvântările către Dătătorul de Viata Dumnezeu: Aliluia.
Icos 11
Lumina strălucitoare a îndurărilor strălucește asupra noastră Cinstita, Sfânta și Dreapta Ana, oferind vindecare și ajutor plin de har tuturor celor care alearga spre ea și strigă către tine:
Bucură-te, mângâierea celor nenorociți;
Bucură-te, întărirea celor obosiți;
Bucură-te, îndreptarea pântecelor spre rodire;
Bucură-te, vindecarea inimilor frânte;
Bucură-te, rupând legăturile sterilității;
Bucură-te, încetând frica de suferință;
Bucură-te, dăruind copii femeilor sterpe;
Bucură-te, dătătoarea de vindecare celor bolnavi;
Bucură-te, mama plina de laude evlavioase;
Bucură-te, ajutoarea soțiilor neroditoare;
Bucură-te, bucurie a oamenilor evlavioși;
Bucură-te, vindecarea sufletelor și trupurilor noastre;
Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Condacul 12
Cere pentru noi harul lui Dumnezeu sa ne ierte păcatele și sa ne indreptam viața, Sfânta si Dreapta Ana, și nu înceta să te rogi pentru noi în fața lui Hristos Cel Atotputernic, iar noi primind milă de la El, sa II strigăm: Aliluia.
Icos 12
Mijlocirea ta este puternică, sfânta Ana cea neprihănita, caci tu Il slăvești pe Domnul care te-a mărit, fiind rugatoare pentru noi care te laudam asa:
Bucură-te, refugiu puternic creștinilor;
Bucură-te, bucuria liniștită a monahilor;
Bucură-te, caci te rogi pentru ocrotirea și întărirea locuințelor monahale;
Bucură-te, ajutatoarea tuturor credincioșilor;
Bucură-te, mângâierea jalei;
Bucură-te, mijlocire neclintita pentru toți cei care te cinstesc;
Bucură-te, izbăvindu-ne de orice nevoie;
Bucură-te, dând vindecare tuturor;
Bucură-te, mistuindu-ne patimile;
Bucură-te, arătând mila lui Dumnezeu pentru noi;
Bucură-te, cea ce ne umpli de bucurie;
Bucură-te, medicul bolilor noastre;
Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Condacul 13
O, sfânta Ana cea neprihănita, primeste de la noi nevrednicii aceasta cântare de lauda, si roagă-te Domnului sa ne vindece de bolile mintale, sufletesti și trupești, mijlocește sa scapam de toți dușmanii vazuti si nevazuti și scapă-ne de chinurile veșnice, ca sa II cântăm lui Dumnezeu cu tine în Împărăția Sa: Aliluia. (Acest Condac se spune de 3 ori)
Icos 1
Ti-a aparut un înger din Rai care ti-a spus, Sfanta Ana, despre nasterea Preasfintei Fiice, care Il va naste pe Mântuitorul lumii – Hristos. Noi, minunându-ne de purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru tine, strigăm așa:
Bucură-te, neobosita noastră rugatoare înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, mama Maicii Domnului;
Bucură-te, caci prin Tine Dumnezeu ne-a dat Legea;
Bucură-te, vestirea slavei viitoare;
Bucură-te, slavitoarea Dumnezeului Atotputernic;
Bucură-te, adâncimea întregii virtuți;
Bucură-te, că ai născut o Fiică, înflorind la bătrânețe;
Bucură-te, că ai lasat totul pentru Voia lui Dumnezeu;
Bucură-te, zorii strălucirii care vor veni;
Bucură-te, vas al harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, cea ce ai ucis sterilitatea;
Bucură-te, cea ce ai arătat nașterea;
Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Condacul 1
Fiicei alese a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Sfintei Ana care a primit mult har prin Duhul Sfânt, ii vom aduce cântări de laudă cu credincioșie, caci prin rugăciunile sale ne eliberează de necazuri și dureri, harul sau revărsându-se către toți cei care strigă către ea: Bucură-te, Sfanta Ana, înțeleptita de Dumnezeu.
Rugăciune
O, Sfânta si Dreapta Ana, strămoșa Mântuitorului nostru Milostiv care ai născut-o pe Maica a lui Dumnezeu! Cu sufletul tău stai în Rai la Tronul lui Dumnezeu, dar pe pământ prin harul dat ție, împlinești diferite vindecări.
Uită-te, milostiva si Dreapta Ana, la oamenii care vin la tine rugându-se înaintea sfintei tale icoane și cerându-ți ajutorul; întinde rugăciunile tale sfinte către Domnul pentru noi cei nevrednici și cere iertarea păcatelor noastre; da bolnavilor vindecare, mângâiere celor îndurerati, fii ajutor celor nevoiași, dăruiește rodul pântecelui femeilor care te cheamă, inlaturand sterilitatea lor. Uită-te la rugăciunile soțiilor fără copii și da-le darul nasterii de prunci. Primeste rugăciunea noastră, a păcătoșilor, Sfanta Ana, și transforma durerile noastre în bucurie, caci prin rugăciunile tale primim har și milă, ca să Il slăvim pe Dumnezeu, în Treime slavit, pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevarat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Acatistul Sfintei Muceniţe Hristina (Cristina) 24 Iulie
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condacul 1
Mult pătimitoarei, prealăudatei Muceniţe Hristina, celei ce numele Mântuitorului a purtat, crucea suferinţei spre Golgota pătimirilor a ridicat, veniţi să-i împletim cântări de laude, zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Icosul 1
Născându-te
în cetatea Tirului, din părinţi păgâni şi slujitori ai necuraţilor zei,
din tinereţe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai
a-I sluji, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, curată mieluşea născută între păgâni;
Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea de guvernator;
Bucură-te, că acesta, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ţi-a pus numele Hristina;
Bucură-te, că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie;
Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumuseţe;
Bucură-te, că părinţii, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie;
Bucură-te, că aceştia îţi pregăteau un anume fel de vieţuire;
Bucură-te, căci dorinţa lor avea să fie deşartă;
Bucură-te, fecioară blândă şi curată;
Bucură-te, că haina curăţiei ţi-ai păzit-o neîntinată;
Bucură-te, că în credinţă erai nestrămutată;
Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 2-lea
Vrând tatăl său a o păzi de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea în palatul cel mai înalt, dându-i slugi nenumărate şi zei de aur şi de argint, jertfe zilnice, însă neprihănita fecioară cânta Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Auzind
tinerii cei de bun neam despre a ta frumuseţe, voiau a te lua spre
însoţire, însă tatăl tău le spunea tuturor că „nu te vei însoţi cu
nimeni, ci în feciorie vei petrece, spre a sluji zeilor toată viaţa,
căci mult te-au iubit”, iar noi îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că părintele tău trupesc prooroc a fost;
Bucură-te, că acesta voia să slujeşti zeilor celor neînsufleţiţi;
Bucură-te, că niciodată tu n-ai voit a le aduce jertfe, nici a te închina lor;
Bucură-te, că privind de la fereastră la luminătorii cei cereşti ai cunoscut pe Ziditorul;
Bucură-te, că, rugându-te cu lacrimi, ai cerut Acestuia să ţi Se descopere;
Bucură-te, că, petrecând în post şi rugăciune, Domnul ţi-a trimis pe îngerul Său;
Bucură-te, că îngerul te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci;
Bucură-te, că „Mireasă a lui Hristos” te-a numit;
Bucură-te, că tainele credinţei ţi-a desluşit;
Bucură-te, că pentru dragostea Sfintei Treimi de trei chinuitori ţi-a prevestit că vei fi muncită;
Bucură-te, ceea ce cu pâine cerească de înger ai fost hrănită;
Bucură-te, că sufleteşte şi trupeşte te-ai simţit întărită;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 3-lea
Umplându-te de râvnă dumnezeiască, ai început a sfărâma idolii cei neînsufleţiţi şi aruncându-i pe fereastră, ţi-ai curăţat odaia, spre a te putea închina Ziditorului şi a-I cânta: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Venind
tatăl tău să te cerceteze şi să se închine zeilor săi şi aflând cele
săvârşite de tine, s-a umplut de mânie, ucigând cu sabia toate slugile,
iar pe tine a început a te bate peste obraz, pentru care te lăudăm,
zicând:
Bucură-te, că lovindu-te peste obraz ai mărturisit pe Adevăratul Dumnezeu;
Bucură-te, că pe idolii cei de aur şi argint i-ai numit diavoli;
Bucură-te, că tatăl tău mai tare s-a umplut de mânie;
Bucură-te, că a poruncit să fii bătută fără cruţare;
Bucură-te, că apoi în temniţă te-a aruncat;
Bucură-te, că, înştiinţându-se despre aceasta, maica ta la tine a alergat;
Bucură-te, că prin vorbe bune încerca a te momi;
Bucură-te, că acesteia i-ai spus să nu te mai numească fiică a sa;
Bucură-te, că fiică şi închinătoare a Tatălui Ceresc te-ai numit;
Bucură-te, că maica ta mult s-a mâhnit;
Bucură-te, că aceasta nici prin plângere, nici prin momeli nimic n-a sporit;
Bucură-te, căci credinţa ta era nestrămutată;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 4-lea
Scoţându-te a doua zi la judecată, guvernatorul Urban, uitând dragostea cea firească pentru fiica sa, voia să te judece şi să te muncească ca pe o străină şi făcătoare de rele, iară mulţimea adunată la privelişte, minunându-se de frumuseţea ta, zicea: ,,Dumnezeule al roabei tale, Hristina, ajută-i ei, căci la Tine a alergat”. Iar noi împreună cu muceniţa cântăm: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Stând
mieluşeaua lui Hristos înaintea lui Urban, acesta căuta să o înduplece
spre închinarea la idoli, însă nesporind, ci mai rău mâniindu-se, a
poruncit să fie dată spre muncire, pentru care îţi aducem laude, zicând:
Bucură-te, cea tare în credinţă ca un diamant;
Bucură-te, că fiinţa întreagă Domnului ţi-ai închinat;
Bucură-te, că de stâlp au poruncit să fii legată;
Bucură-te, că ai fost cu fiare ascuţite zdrobită;
Bucură-te, că bucăţi de carne din trupul tău cădeau;
Bucură-te, că spre Mirele Hristos privirile pline de rugăciune îţi ridicai;
Bucură-te, că, dezlegându-te de stâlp, ai luat o bucată de carne şi i-ai aruncat-o lui Urban în obraz;
Bucură-te, că acesta de şi o mai aprigă mânie s-a aprins;
Bucură-te, că ulei încins pe tine au turnat;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 5-lea
Învârtind roata deasupra focului, cu neputinţă este nouă a descrie pătimirile tale, vitează muceniţă, dar Bunul Dumnezeu te ţinea în viaţă, întărindu-te în chinuri, spre slava numelui Său şi spre ruşinarea păgânilor, iar noi împreună cu tine cântăm: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Fără
de veste ieşind din foc o văpaie, a ars ca la o mie de păgâni ce erau
împrejur, iar muceniţa întărită fiind de îngerii ce o înconjurau
nevăzuţi de ochii mulţimii se veselea şi mai mult cu duhul în aprigele
chinuri, pentru care şi noi îţi aducem laude, zicând:
Bucură-te, nebiruită răbdătoare de chinuri;
Bucură-te, că răbdarea ta pe chinuitori îi nimicea;
Bucură-te, că îngerii în juru-ţi stăteau şi te întăreau;
Bucură-te, că, nemaiştiind cum să te mai muncească, te-au aruncat din nou în temniţă;
Bucură-te, că un înger trimis de Dumnezeu, de răni te-a tămăduit;
Bucură-te, căci cu hrană cerească din nou ai fost hrănită;
Bucură-te, că, asemeni lui Hristos, bătăi peste obraz ai primit;
Bucură-te, că prin chinuri nenumărate cu El te-ai unit;
Bucură-te, că luminoasă ţi-ai adus crucea pe Golgota suferinţei;
Bucură-te, că niciodată n-ai slăbit cu cugetul;
Bucură-te, că uneltirile nevăzuţilor vrăjmaşi ai biruit;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 6-lea
Neştiind tatăl tău cărui chin să te mai supună, a poruncit să fii aruncată în mare. Atunci, slujitorii, luând o corabie, te-au dus în largul mării, unde ţi-au legat o piatră mare de gât şi te-au aruncat în apă, nădăjduind că aşa vor sfârşi cu tine, iar tu cântai Celui ce te-a întărit în chinuri: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Trimis
a fost îngerul Domnului spre a te purta pe deasupra apei ca pe uscat,
şi plină de bucurie fiind, ai socotit aceasta ca pe o sfântă baie a
botezului tău, căci nor luminos umbrindu-te, ai auzit glas dumnezeiesc
deasupra ta şi pe Însuşi Hristos L-ai văzut, pentru care te lăudăm,
zicând:
Bucură-te, că prin această muncă dorinţa de a fi botezată ţi-a fost împlinită;
Bucură-te, că înger dumnezeiesc te purta pe deasupra apei;
Bucură-te, că de la Însuşi Hristos, Mirele tău, cuvinte de întărire ai primit;
Bucură-te, că Acesta faţă către faţă ţi-a vorbit;
Bucură-te, că de mare dar te-ai învrednicit;
Bucură-te, căci cununa muceniciei mai repede voiai s-o iei;
Bucură-te, că numai spre Cereasca Împărăţie priveai;
Bucură-te, că toate cele trecătoare le-ai socotit gunoaie;
Bucură-te, că pentru Hristos toate cu bucurie le răbdai;
Bucură-te, că şi alte munci mai grabnic voiai a le primi;
Bucură-te, că de la a ta dorinţă nimic nu te putea clinti;
Bucură-te, albină plină de mierea faptelor bune;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 7-lea
Ieşind la uscat şi înfăţişându-te înaintea tatălui tău, acesta s-a înspăimântat, dar n-a vrut să recunoască minunile lui Dumnezeu, ci pe toate le socotea vrăji, fapt pentru care te-a aruncat din nou în temniţă, voind a te scoate a doua zi spre tăiere, iară tu cântai cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Neputându-şi
împlini gândul tatăl tău, fiind el însuşi tăiat peste noapte de secera
morţii, a venit la conducerea cetăţii alt guvernator, pe nume Dion,
care, scoţându-te la judecată, încerca prin înşelăciune a te întoarce de
la gândul cel bun, dar neizbutind, a început a te chinui, pentru care
îţi cântăm:
Bucură-te, că Dion guvernatorul încerca a te îndupleca spre închinarea zeului Apolon;
Bucură-te, căci cu nimic nu te-a putut clinti;
Bucură-te, că a început a te bate fără milă;
Bucură-te, că strujită cu unghii de fier şi arsă din nou ai fost;
Bucură-te, că încingând o tigaie de fier a poruncit să fii aruncată într-însa;
Bucură-te, că ulei încins a poruncit să toarne peste tine;
Bucură-te, că după toate acestea statornică ai rămas în credinţă;
Bucură-te, că zeul Apolon a fost sfărâmat prin rugăciunea ta;
Bucură-te, că idolul căzând la pământ, a căzut şi slujitorul său Dion, zăcând mort;
Bucură-te, că împreună cu idolul s-a surpat şi capiştea;
Bucură-te, că din nou ai fost aruncată în temniţă;
Bucură-te, trandafir prin răni pururi înflorit;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 8-lea
Pătimirile tale nu au fost fără roade, deoarece poporul văzând nenumăratele minuni săvârşite cu tine, au crezut în Hristos ca la trei mii de suflete, slăvindu-L şi cântându-I cu tine: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Venind
la stăpânire un alt guvernator plin de veninul răutăţii, pe nume
Iulian, te-a scos din nou în privelişte, pregătindu-ţi nenumărate munci,
pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că guvernatorul a poruncit să ardă un cuptor vreme de trei zile;
Bucură-te, că în acesta te-a aruncat pe tine;
Bucură-te, că apoi a stat închis cinci zile;
Bucură-te, că, în cuptor fiind, aduceai slavă lui Dumnezeu, precum tinerii în Babilon oarecând;
Bucură-te, că îngerii erau cu tine răcorind cuptorul;
Bucură-te, că acolo petreceai ca într-o cămară de mult preţ;
Bucură-te, că, deschizând cuptorul după cinci zile, nevătămată te-au aflat;
Bucură-te, că toate acestea păgânii vrăji le-au socotit;
Bucură-te, că cei ce crezuseră în tine lui Dumnezeu Îi aduceau slavă;
Bucură-te, că nesocotitul Iulian mai rău s-a înfuriat;
Bucură-te, că alte chinuri se muncea să-ţi găsească;
Bucură-te, că, orbit de răutate fiind, nu putea cunoaşte minunile lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 9-lea
Chemând păgânul pe toţi vrăjitorii şi fermecătorii care ştiau să farmece şerpii, le-a poruncit acestora să adune mulţime de şerpi, vipere şi scorpii şi să le dea drumul asupra muceniţei, ca să o omoare prin muşcăturile lor otrăvitoare. Dar mieluşeaua lui Hristos a rămas neînfricată şi a cântat bucurându-se: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Adunându-se
mulţime de târâtoare, se încolăceau împrejurul trupului muceniţei, dar
nici una n-a muşcat-o pe dânsa, ci din porunca lui Dumnezeu s-au întors
asupra fermecătorului ce le întărâta asupra Sfintei. Deci pentru atâta
credinţă a minunatei fecioare şi noi îi cântăm:
Bucură-te, că mulţimea şerpilor nu te-a înspăimântat;
Bucură-te, că şi de data asta putere de la Domnul ai luat;
Bucură-te, că, încolăcindu-se împrejurul tău, nu te-au vătămat;
Bucură-te, că asupra fermecătorului s-au năpustit;
Bucură-te, că prin muşcăturile lor otrăvitoare pe loc l-au omorât;
Bucură-te,
că, fiindu-ţi milă de cei ce te înconjurau, ai poruncit tuturor
şerpilor ca, în numele lui Iisus Hristos, să se retragă în locurile lor
fără a vătăma pe cineva;
Bucură-te, că acestea ţi-au ascultat porunca întocmai;
Bucură-te, că, făcând rugăciune, pe fermecător l-ai înviat;
Bucură-te, că acesta s-a încreştinat;
Bucură-te, că mulţimea, văzând minunile, s-a întărit şi mai mult în credinţă;
Bucură-te, că mulţi s-au adăugat celor ce crezuseră în Hristos;
Bucură-te, că pe toţi îi învăţai tainele credinţei cu glas duios;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 10-lea
Văzând guvernatorul minunile săvârşite de tine, mai tare s-a umplut de mânie asupra ta şi a poruncit să ţi se taie feciorelnicul piept, din a cărui răni a curs lapte în loc de sânge, iar poporul, văzând una ca aceasta, cânta: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Neştiind
păgânul la ce chin să te mai supună, a poruncit să ţi se taie limba,
însă, prin darul lui Dumnezeu, chiar după tăierea limbii vorbeai bine
mărturisind adevărata credinţă, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că nici tăierea limbii nu te-a oprit de la mărturisire;
Bucură-te, că, apucând mădularul cel tăiat, l-ai aruncat în obrazul guvernatorului;
Bucură-te, că păgânul pe dată a orbit;
Bucură-te, că, văzându-se înfruntat şi ruşinat de tine, mai rău se tulbura;
Bucură-te, că, neştiind ce să-ţi mai facă, a poruncit să te dea la moarte;
Bucură-te, că auzind aceasta de nespusă bucurie te-ai umplut;
Bucură-te, că dorinţa de a te număra în ceata muceniţelor acum o simţeai aproape de înfăptuire;
Bucură-te, că împunsă fiind cu fiare ascuţite sfântul tău suflet Domnului l-ai dat;
Bucură-te, că sufletul tău de îngeri pe braţe a fost purtat;
Bucură-te, că cetele muceniceşti cu bucurie te-au întâmpinat;
Bucură-te, că veselie mare s-a făcut în cer şi pe pământ;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 11-lea
Împlinitu-s-a astfel proorocia că de la trei guvernatori vei pătimi până vei fi slobozită din temniţa trupului celui stricăcios, pentru numele Dumnezeului Celui în Treime închinat, Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Văzându-te
mulţimile adunate la pătimirile tale, te slăveau pentru nenumăratele
osteneli, crezând în Hristos, Cel ce ţi-a dat putere a trece prin toate,
cântând unele ca acestea:
Bucură-te, frumoasă fecioară;
Bucură-te, tânără cu suflet bărbătesc;
Bucură-te, crinule răsărit între mărăcini;
Bucură-te, că bogăţiile lumii le-ai socotit gunoaie;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos pe toate le-ai defăimat;
Bucură-te, că numai pe Acela L-ai iubit cu adevărat;
Bucură-te, că de la hotărârea ta cea bună deloc nu te-ai clintit;
Bucură-te, că şi de părinţii cei trupeşti te-ai lepădat;
Bucură-te, că pe guvernatori în faţă i-ai mustrat;
Bucură-te, că nici o muncă nu te-a înfricoşat;
Bucură-te, că spre ceruri ca o porumbiţă ai zburat;
Bucură-te, că acolo odihnă ai aflat;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 12-lea
Un oarecare creştin a luat sfintele rămăşiţe pământeşti ale mult ostenitului tău trup şi le-a îngropat cu cinste la loc curat, cântând cântarea de biruinţă: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cine
va lăuda îndeajuns dragostea, credinţa şi nădejdea ta neclintită în
Mirele Hristos pentru Care ţi-ai ales a pătimi, însă aşa, nevrednici,
îndrăznim a-ţi cânta unele ca acestea:
Bucură-te, că asemenea unui miel fără de glas ce merge spre junghiere, aşa spre pătimiri ai mers;
Bucură-te, că rugăciunea ta ca o tămâie cu bună mireasmă spre cer se ridică;
Bucură-te, că şi păgânii de răbdarea ta în pătimiri se minunau;
Bucură-te, că mulţi necredincioşi la credinţă au venit;
Bucură-te, că în staulul Bisericii multe oiţe rătăcite ai adus;
Bucură-te, că în pătimirile tale te bucuri nespus;
Bucură-te, mireasă neprihănită a Mirelui ceresc;
Bucură-te, ceea ce cunună cerească din mâna lui Hristos ai primit;
Bucură-te, caldă rugătoare pentru cei ce năzuiesc în ajutorul tău;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale de multe rele ne izbăvim;
Bucură-te, ajutătoarea noastră în vreme de nevoi;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră în ceasul judecăţii;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Condacul al 13-lea
O, prealăudată şi mult pătimitoare Muceniţă Hristina, primeşte această puţină rugăciune a noastră şi mijloceşte la tronul lui Dumnezeu să ne ferească de ispite peste puterea noastră, să ne dăruiască sănătate, înţelepciune, răbdare, iertarea păcatelor şi ajutor în toate cele bune, spre a-I cânta împreună cu tine: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
Născându-te
în cetatea Tirului, din părinţi păgâni şi slujitori ai necuraţilor zei,
din tinereţe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai
a-I sluji, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, curată mieluşea născută între păgâni;
Bucură-te, că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea de guvernator;
Bucură-te, că acesta, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ţi-a pus numele Hristina;
Bucură-te, că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie;
Bucură-te, că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumuseţe;
Bucură-te, că părinţii, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie;
Bucură-te, că aceştia îţi pregăteau un anume fel de vieţuire;
Bucură-te, căci dorinţa lor avea să fie deşartă;
Bucură-te, fecioară blândă şi curată;
Bucură-te, că haina curăţiei ţi-ai păzit-o neîntinată;
Bucură-te, că în credinţă erai nestrămutată;
Bucură-te, cea plină de dragoste nemăsurată;
Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Condacul 1
Mult pătimitoarei, prealăudatei Muceniţe Hristina, celei ce numele Mântuitorului a purtat, crucea suferinţei spre Golgota pătimirilor a ridicat, veniţi să-i împletim cântări de laude, zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Rugăciune către Sfânta Muceniţă Hristina
O, de trei ori fericită Muceniţă Hristina, ceea ce te-ai învrednicit a pătimi pentru Hristos, ajută-ne şi pe noi să primim cu dragoste şi înţelegere ispitele ce vin asupra noastră. Ca ceea ce nu ai cârtit niciodată în timpul chinurilor, ajută-ne să nu cârtim pe cărarea vieţii celei trecătoare asupra întâmplărilor ce se abat asupra noastră. Asemenea ţie, celei ce te-ai rugat cu lacrimi fierbinţi şi cu post spre a ţi se descoperi tainele cele ascunse şi pentru a putea ajunge cu bine la limanurile cereşti, ajută-ne şi pe noi să ne putem ruga şi posti ca să ne simţim şi noi că trăim pentru şi în Dumnezeu şi să nu ne pierdem timpul în deşert. Mijloceşte înaintea lui Hristos, cu îndrăzneala pe care ai dobândit-o, să ne mântuiască cu judecăţile pe care le ştie El, ca ajungând şi noi în cereasca Împărăţie să slăvim pururi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt şi pe tine, mijlocitoarea noastră. Amin.
Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Hristina
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Hristina
Glasul al 4-lea
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Hristina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul al 8-lea
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Bucură-te, purtătoare de chinuri, Prealăudată Hristina, care te-ai arătat muceniţă Mântuitorului nostru Hristos şi ai părăsit toată rătăcirea şi necredinţa cea părintească.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzând pe vrăjmaşul surpat şi zăcând înaintea picioarelor pruncii purtătoare de chinuri, să dăm cu toţi laudă Mântuitorului, Cel Ce o a arătat pe ea purtătoare de biruinţă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dorit-ai să vezi, podoaba cea frumoasă a Mirelui tău, curată; pentru aceea, te-ai înfrumuseţat pe tine luminat cu dumnezeieştile chinuri, ceea ce eşti purtătoare de chinuri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Zămislit-ai pe Cuvântul Tatălui Cel Unit cu trupul cel din tine după al Său Ipostas. De Acesta dorind Hristina, a câştigat lauda muceniciei.
Cântarea a 3-a
Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întinzându-ţi ochii şi cugetul la cer, mărită, prin mijlocirea zidirilor ai cunoscut pe Ziditorul tău.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Credinţa în Dumnezeu o ai avut bogăţie nerăpită, pentru aceea ai părăsit sărăcia idolilor, cinstită fericită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Tu, muceniţă, fiind cumplit legată de lemn şi suferind schingiuiri cântai laudă de mulţumire lui Hristos Făcătorului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Alinează-mi tulburarea cugetului, curată Stăpână, încetează toată întristarea sufletului meu, ceea ce ai născut pe Hristos Domnul.
Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit dumnezeirea Ta.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndulcindu-te de dumnezeieştile priviri ale Mirelui tău, muceniţă cea cu numele lui Hristos şi uitându-te la frumuseţile Lui, te desfătai cu bătăile.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind legată pe roată, muceniţă ai strigat: Te măresc pe Tine, Doamne şi slăvesc numele Tău, al Celui Ce faci puternici pe cei ce Te doresc pe Tine.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lipitu-m-am de urma Ta, Hristoase, fiind rănită de dorirea dragostei Tale; ci arată-mă purtătoare de biruinţă, strigai, muceniţă, când erai supusă la chinuri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Nesuferind dragostea ta cea către Hristos, Sfântă Muceniţă Hristina, ticălosul tău tată cel fără de Dumnezeu, cumplit te îngrozea cu felurite chinuri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Slăvitul între prooroci Isaia, Toiag te-a numit odinioară, care ai odrăslit pe Domnul, Născătoare de Dumnezeu, Maică pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a
Irmos: Dis-de-dimineaţă strigăm Ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe una ce te-ai făcut înger în trup, muceniţă, îngerii cei cereşti te hrăneau pe tine cu hrană îngerească.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nu te-ai lepădat de Piatra Vieţii, Muceniţă Hristina; pentru aceea, legându-te de piatră, vrăjmaşii te-au aruncat în apă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Răpitu-te-ai către înălţime, zburând ca o turturea, cu aripile dumnezeiescului Duh şi te-ai odihnit la Ziditorul tău.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Înviază-mă pe mine cel ce sunt mort prin păcate, Fecioară Preacurată, ceea ce ai născut viaţa cea fără de păcat.
Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndulcitu-ţi-s-a inima de dulceţile Doritorului tău Cel preadulce, purtătoare de chinuri. Şi alergând către mirosul patimilor Lui, strigai: Mă îndulcesc trăgându-mă de dorirea Ta, Împărate al tuturor şi pentru dragostea Ta sunt înjunghiată.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzându-te tatăl tău, muceniţă, că iubeşti pe Tatăl Ceresc, a arătat către tine minte de închinător la idoli şi te-a supus la chinuri de multe feluri, că nu şi-a cunoscut păgânul hotarele firii sale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca un crin şi ca un trandafir cu miros dulce ai înflorit în văile mucenicilor, picurând dar de mir făcut cu miresme şi ai înmiresmat inimile credincioşilor, Cinstită Muceniţă Hristina, cea cu numele lui Hristos, ceea ce eşti părtaşă Sfinţilor Îngeri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Înţelegând grăitorii de Dumnezeu proroci adâncimea tainei tale, Fecioară, fiind luminaţi mai înainte de dumnezeiescul Duh, prooroceşte au vestit de mai înainte că aveai să fii cu adevărat Maică a Stăpânului tuturor.
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele. Că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...
Porumbiţă cu chip de lumină te-ai cunoscut, având aripi de aur şi către înălţimea cerurilor ai sosit, Cinstită Muceniţă Hristina. Pentru aceea, săvârşim, mărită, prăznuirea ta, închinându-ne cu credinţă raclei moaştelor tale, din care izvorăşte tuturor cu adevărat dumnezeiască tămăduire sufletelor şi trupurilor.
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împreunându-te cu focul cel vâlvâitor, lăudai pe Făcătorul de bine al tuturor, Care a răcorit inima ta, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind să dobândeşti numai pe Dumnezeu, n-ai purtat grijă de mădularele care ardeau în văpaie, nu te-ai lepădat de Hristos, fecioară, ci cântai: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu ploile sângiuirilor tale ai secat râurile nebuniei idoleşti; iar acum, revărsând noianuri de tămăduiri, potoleşti văpaia patimilor, fecioară muceniţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu dumnezeiasca ta zămislire trecând peste legile firii, Fecioară, mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori cuptorul chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a grăit: Tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dumnezeiască ocârmuire nevătămată ai trecut marea cea cu valurile supărărilor şi ale chinurilor, înecând pe şarpe în adâncimea chinurilor tale, muceniţă. Pentru aceea, ai ajuns la limanurile fără de valuri ale Raiului, grăind: Preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Omorât-ai pe şarpele cel cumplit, cu lupte de viaţă; şi cu cântările rugăciunilor tale, ai adormit fiarele cele sălbatice şi ai rămas fără de vătămare de la ele, Sfântă Muceniţă Hristina, cântând Ziditorului: Tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Cu cuvânt viu ai sculat pe cel omorât de muşcăturile şerpilor celor otrăvitori, muceniţă purtătoare de chinuri, căci Dumnezeu, Cel Ce a ascultat rugăciunile tale, Sfântă Hristina, a călcat moartea prin dumnezeiasca Sa îngropare, către care neîncetat grăieşti: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce eşti ajutătoare tare a credincioşilor, pururea Fecioară, mântuieşte-mă de înşelăciunea vicleanului balaur, care mă vrăjmăşeşte cumplit şi se sileşte să mă smerească. Că tu eşti îndreptare nerătăcită celor ce nădăjduiesc întru tine şi care cântă neîncetat: Popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmos: De şapte ori cuptorul chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a grăit: Tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi, cei mântuiţi prin tine, cu cetele celor fără de trupuri slăvindu-te pe tine.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind luminată şi strălucind cu podoabele muceniciei, te-ai învrednicit a vedea pe Mirele tău, Sfântă Hristina, Muceniţă mult pătimitoare.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Frumoasă este podoaba pe care ţi-a dăruit-o Hristos, Cel Ce întrece pe toţi cu frumuseţea şi te-a învrednicit de cămările cele cereşti.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împreunatu-te-ai cu cetele celor fără de trup, mărită şi ai fost rânduită împreună cu adunarea nevoitorilor; roagă pentru noi pe Cel cu totul Îndurător.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pomenirea ta, Muceniţă Hristina, luminând pe cei ce te cinstesc pe tine, mai luminată decât soarele s-a arătat cu razele darurilor Duhului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Iubitoare de bine, Fecioară, îmbunătăţeşte sufletul meu cel înrăutăţit de păcate şi cu rugăciunile tale mă izbăveşte de văpaia cea veşnică.
Irmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi, cei mântuiţi prin tine, cu cetele celor fără de trupuri slăvindu-te pe tine.
SEDELNA
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău...
Ca un alabastru cu mir, sângele tău, cinstită, cu dragoste l-ai adus lui Hristos, Mirelui tău şi ai primit de la Dânsul răsplătire vrednică de laudă. Pentru aceea, ai luat darul tămăduirilor cu puterea Duhului şi ai izgonit toată tabăra demonilor, Muceniţă, Mărită Hristina.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău...
Preasfântă Fecioară, ceea ce eşti nădejdea creştinilor, roagă neîncetat pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, împreună cu cetele cele de sus, ca să ne dea nouă iertare de păcate şi îndreptare vieţii tuturor, celor ce cu dragoste şi cu credinţă te preaslăvesc pururea.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău...
Mieluşeaua cea neîntinată văzând pe Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe lemn, tânguindu-se zicea, văitându-se ca o maică: Cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeu?
Viața Sfintei Mucenițe Hristina
Umplându-se el de mânie, a început a bate pe fecioară peste obraz, zicându-i: „Ticăloaso, ce ai făcut zeilor?”. Iar ea nu voia să-i răspundă.
În cetatea Tirului era un bărbat de neam mare, cu numele Urban, care avea stăpânirea ighemoniei. El avea o fiică, fecioară tânără, care din anii tinereții sale a cunoscut pe Dumnezeu, Ziditorul său, și și-a pus sufletul său pentru El, răbdând cu bărbăție multe munci cumplite. Când s-a născut aceasta, părinții i-au pus numele Hristina și aceasta nu după înțelegerea păgânească, ci după purtarea de grijă a lui Dumnezeu; căci singur numele acela mai înainte arăta oarecare proorocie - că această fecioară, venind în vârstă, avea să fie creștină, roabă, mireasă și muceniță a lui Hristos. Și venind ea la vârsta de unsprezece ani, și-a arătat frumusețea feței ei foarte minunată, căci nu era între fecioare vreuna, care să fie asemenea ei la frumusețe. Deci, vrând tatăl ei ca să o păzească de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea ei în palatul cel mai înalt; apoi dându-i slujnice bune și ducându-i zeii săi cei de aur și de argint, i-a poruncit să se închine lor și în toate zilele să le aducă tămâie.
Iar mulți din cei de bun neam și bogați, auzind de frumusețea acestei fecioare, doreau s-o ia spre însoțire fiilor lor și rugau pentru aceasta pe tatăl ei. Dar Urban le răspundea: „Nu o voi da nimănui spre nuntă pe fiica mea, ci o voi dărui zeilor mei, pentru că mult au iubit-o pe ea zeii cei milostivi și fecioara va petrece pentru dânșii, slujindu-le totdeauna”.
Iar fecioara Hristina, crescând cu anii și înțelegerea, a început a veni la cunoștința adevărului, Dumnezeu luminându-i și înțelepțindu-i mintea cu darul Său; pentru că, privind prin fereastră la cer și la luminătorii cei cerești, cunoștea pe Ziditorul, și cugetând la nesimțirea și deșertăciunea idolilor celor fără de suflet, nu voia să le aducă tămâie și nici să li se închine; ci, privind în sus spre răsărit, suspina și plângea, grăind în sine: „Până când inimile omenești vor petrece prea întunecate și până când cugetul lor cel neînțelegător va fi înnegurat și nu va privi spre Domnul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul și l-a împodobit cu o podoabă nevăzută ca aceasta?”.
Astfel socotind în sine, a început a se închina adevăratului Dumnezeu, Cel ce petrece în cer și se ruga Lui cu lacrimi, ca să i se facă cunoscut, pentru a-L cunoaște desăvârșit pe Acela, de a Cărui dragoste i se aprinsese inima. Și petrecând multe zile în rugăciuni și în postire, s-a învrednicit cercetării celei din mila lui Dumnezeu; pentru că i s-a arătat îngerul Domnului și a însemnat-o cu semnul Sfintei Cruci, numind-o mireasă a lui Hristos; apoi a înțelepțit-o pe ea desăvârșit în cunoștința lui Dumnezeu și i-a spus despre nevoința ei cea pătimitoare, că va fi muncită de trei chinuitori, pentru Unul Dumnezeu în Treime. Deci, a întărit-o spre nevoință, dându-i pâine curată să mănânce, căci era flămândă de postire.
Iar după acea îngerească arătare, fecioara se veselea cu duhul și se bucura în Dumnezeu, Mântuitorul său, mulțumindu-i că a cercetat pe roaba Sa prin trimiterea sfântului înger. De atunci a început mai cu căldură a-și întinde către Domnul rugăciunile sale și a se îndulci de dragostea Lui. Și umplându-se de râvnă, a început a sfărâma idolii cei de aur și de argint, zdrobindu-i în bucăți câte unul și aruncându-i jos de pe fereastră în ulița poporului. Deci a doua zi, cei ce treceau și-au adunat lor aurul și argintul cel sfărâmat.
Iar într-una din zile, ighemonul Urban, vrând să cerceteze pe fiica sa și să se închine zeilor săi, s-a suit în palatul cel de sus. Dar, nevăzându-și idolii, a întrebat pe Hristina: „Unde sunt zeii?”. Iar ea tăcea. Deci chemând slujnicele, le-a întrebat de zei; iar ele i-au spus, ceea ce a făcut fiica sa zeilor. Și umplându-se el de mânie, a început a bate pe fecioară peste obraz, zicându-i: „Ticăloaso, ce ai făcut zeilor?”. Iar ea nu voia să-i răspundă. După aceea, sfânta deschizându-și gura, a mărturisit pe Unul adevăratul Dumnezeu, Cel ce petrece în cer, pe Ziditorul a toate, iar pe cei ce se numeau zei, fiind făcuți din aur și argint, i-a numit diavoli și idoli fără simțire, spunându-i cum i-a sfărâmat cu mâinile sale.
Atunci Urban, umplându-se de mai multă mânie, a tăiat cu sabia pe toate slugile, iar pe fiică a început s-o muncească cu felurite munci. Mai întâi a bătut-o fără cruțare cu vergi și bice, apoi a legat-o și a aruncat-o în temniță. Iar maica ei înștiințându-se de acest lucru, a alergat la dânsa, plângând și tânguindu-se, și o îndemna să se lepede de Hristos și să se întoarcă la zeii părintești. Dar mucenița lui Hristos nu numai nu voia să audă cuvintele maicii sale, ci și de dânsa se lepăda, zicând: „Să nu mă numești pe mine fiica ta. Nu știi oare că am numele lui Hristos, de Care nume nimeni din neamul vostru nu s-a învrednicit? Eu acum nu sunt din neamul vostru, ci din al lui Hristos, cu numele și cu lucrul; pentru că m-am lipit de Hristos, împăratul cel ceresc și Aceluia îi sunt roabă și fiică; și El îmi este tată și maică și stăpân”. Deci maică-sa plângând mult și nesporind nimic, s-a dus mâhnită.
Apoi, trecând noaptea și sosind ziua, Urban fiind pornit de diavol spre cruzime și uitând dragostea cea firească către fiica sa, a șezut la judecată, vrând să muncească pe Sfânta Hristina, nu ca pe o fiică a sa, ci ca pe o străină și făcătoare de mare răutate. Și fiind scoasă sfânta din temniță la judecată, multe femei văzând-o pe ea, ziceau: „Dumnezeul roabei Tale, Hristina, ajută-i ei, căci la Tine a scăpat!”. Deci Hristina, mielușeaua lui Hristos, stătea înaintea lui Urban, nu ca înaintea tatălui ei, ci ca înaintea unui muncitor și a unei fiare mâncătoare de trupuri.
Iar vicleanul tată a început a o momi pe dânsa, zicându-i: „Mi-e milă de tine, fiica mea, și mă rog ție, apropie-te de zeii noștri cei mari și să le aduci jertfă cu mine, ca să te miluiască și să-ți ierte păcatul tău, pe care l-ai făcut. Iar de nu vei face aceasta, apoi nici eu nu te voi milui și nu te vei mai numi fiica mea”. Sfânta a răspuns: „Mare bucurie îmi vei face, de nu mă vei numi fiica ta; pentru că tu ești slugă a satanei, iar eu sunt roabă a lui Hristos și acum nu sunt fiică a ta, pentru că am ca tată pe Ziditorul meu”. Iar Urban, aprinzându-se de mare mânie, a poruncit să o spânzure pe fecioară goală la muncire și cu fiare ascuțite să-i strujească și să-i zdrobească curatul ei trup cel fecioresc. Deci atât i-au strujit trupul ei, încât i se vedeau oasele goale.
Și după ce au dezlegat-o de la muncire, a văzut zăcând pe pământ carnea sa, care zdrobindu-se, căzuse de la dânsa; și, adunând-o, a aruncat-o în obrazul tatălui său, zicându-i: „Mănâncă carnea fiicei tale!”. Iar el, mâniindu-se mai mult, a întins pe sfânta pe o roată de fier și, aprinzând foc sub dânsa, a poruncit să toarne pe trupul ei untdelemn fiert. Astfel, întorcând-o pe foc cu roata, fecioara se frigea ca un pește sau ca niște carne de mâncare și nu era cu putință firii omenești și mai ales celei femeiești, să fie vie într-o muncă ca aceea; dar Dumnezeu îi ținea viața roabei Sale și o întărea pe dânsa, spre mărirea numelui Său cel Sfânt și spre rușinarea păgânilor.
Iar Sfânta Hristina, fiind astfel muncită, slăvea pe Dumnezeu și se ruga către El; iar sfinții îngeri stăteau nevăzuți înaintea ei, ușurându-i durerile. Apoi, fără de veste, ieșind o văpaie mare de foc, cu porunca lui Dumnezeu, s-a repezit la acei păgâni, care stăteau împrejur, și a ars ca la o mie din ei. Iar Urban, ne știind ce să-i mai facă ei, a poruncit să o arunce în temniță, unde sfânta rugându-se, i s-a arătat îngerul Domnului și a tămăduit-o de răni, făcând-o sănătoasă peste tot trupul. Apoi i-a dat ei și hrana pe care i-o adusese și astfel s-a întărit mucenița și lăuda pe Dumnezeu.
După aceasta, tatăl ei a poruncit s-o arunce în mare; iar slujitorii, luând pe roaba lui Hristos, au pus-o în corabie și au dus-o departe de mal, unde, legându-i o piatră mare de grumaz, au aruncat-o în adânc. Iar îngerul Domnului luând-o pe ea, i-a dezlegat piatra de la grumaz, și sfânta, sprijinindu-se de mâinile celui fără de trup, umbla pe ape ca pe uscat. Și i-a fost ei marea aceea scăldătoare a Sfântului Botez, pe care o dorea, și un nor luminos a umbrit-o pe ea și s-au auzit cuvinte de sus, grăindu-se deasupra ei, adică numele Preasfintei Treimi, după rânduiala Sfântului Botez.
Apoi a văzut pe Domnul arătându-i-se și zicându-i cuvinte aducătoare de bucurie. Deci, ieșind la uscat, s-a arătat înaintea feței tatălui său și l-a înspăimântat, pentru că păgânul se mira și se înspăimânta, văzând pe sfânta fecioară ieșind vie din mare. Și văzând el atâtea minuni, nu cunoștea puterile lui Dumnezeu, ci socotea că aceea este vrajă. Deci a poruncit s-o arunce iarăși în temniță, vrând ca a doua zi s-o taie pe dânsa. Dar în acea noapte, el însuși fiind tăiat de coasa morții, a murit în veci. Iar sfânta a rămas vie în temniță, slăvind și mulțumind lui Dumnezeu.
După pieirea neașteptată a lui Urban, a venit în locul lui un alt ighemon, cu numele Dion, căruia i s-a spus despre Hristina, care ședea în temniță. Iar el scoțând-o pe dânsa și punând-o înaintea judecății sale, mai întâi se ispitea să înșele pe muceniță cu îmbunări și s-o depărteze de Dumnezeu. Apoi, văzând-o nestrămutată în sfânta credință, a muncit-o mult, bătând-o, strujind-o cu unghii de fier și arzând-o cu foc; căci încingând foarte o tigaie de fier, a poruncit să întindă pe sfânta goală și să o întoarcă, turnând peste ea untdelemn și smoală fiartă, și silind-o să se închine idolului Apolon. Dar mucenița petrecea statornică ca un diamant tare în mărturisirea preasfântului nume al lui Iisus Hristos, iar pe idolul Apolon l-a sfărâmat cu rugăciunea. Și când idolul a căzut și s-a prefăcut în bucăți, atunci a căzut la pământ și ighemonul Dion și a rămas mort, căci diavolul care locuia în idol, sfărâmându-i-se capiștea, a răpit sufletul slujitorului său celui osârdnic și l-a făcut să viețuiască în iad împreună cu el. Iar pe sfânta muceniță iarăși a primit-o temnița și legăturile.
Iar pătimirea fecioarei lui Hristos nu era fără de roade, căci poporul, văzând niște minuni ca acelea, slăvea pe Unul Dumnezeu, Iisus Hristos, și au crezut în El ca la trei mii de suflete. Și mulți veneau la sfânta, care a fost ținută în temniță multă vreme, și se învățau de la dânsa, până ce a venit în cetatea Tirului alt ighemon, cu numele Iulian. Acela, scoțând asemenea pe sfânta la judecată, i-a dat felurite munci. Mai întâi a aprins un cuptor mare, în care, arzând trei zile focul, a aruncat pe muceniță și apoi l-a închis. Și a petrecut Sfânta fecioară Hristina în cuptorul acela cinci zile, nearsă de foc, precum de demult tinerii cei din Babilon și, șezând ca într-o cămară, cânta, slăvind pe Dumnezeu; căci îngerii Domnului erau cu dânsa, înrourând și răcorind cuptorul.
Iar după acele cinci zile, deschizându-se cuptorul, s-a aflat sfânta vie și întreagă, neatinsă de foc câtuși de puțin și se proslăvea Dumnezeul creștinilor, iar păgânătatea se rușina, căci ighemonul acela, orbindu-se de răutatea diavolească, nu cunoștea puterile lui Dumnezeu, ci numea vrajă o minune mare ca aceea. Deci, silindu-se să biruiască pe cea nebiruită, a chemat vrăjitorii și fermecătorii, care știau să farmece toate jivinele și le-a poruncit să adune cu farmecele lor mulțime de șerpi, vipere și scorpii și să le dea drumul împotriva muceniței, ca s-o omoare cu mușcăturile lor otrăvitoare. Și slobozite fiind acelea asupra sfintei, nici una dintr-însele n-au vătămat-o, deși se târau și se încolăceau pe lângă trupul ei. Iar fermecătorul cel mare stătea aproape și întărâta cu șoptirile și meșteșugirile sale pe acele târâtoare, ca să muște pe fecioară. Dar toate acelea, din porunca lui Dumnezeu, s-au întors, repezindu-se spre acel vrăjitor și îndată l-au omorât cu mușcăturile lor. Iar sfânta a zis către jivinele târâtoare: „Vouă, șerpilor, viperelor și scorpiilor, vă poruncesc cu numele lui Iisus Hristos, să vă duceți fiecare la locul vostru, nevătămând pe nimeni”. Atunci îndată s-au risipit, ducându-se fiecare la locul său.
Iar după un ceas, Sfânta Hristina s-a milostivit spre cel omorât și, rugându-se Domnului, l-a înviat și l-a făcut creștin. Și nu numai acela, ci și mulți, văzând niște minuni ca acelea preaslăvite, au crezut în Domnul. Iar ighemonul mâniindu-se, a poruncit să taie fecioreștii sâni ai sfintei. Deci, tăiați fiind, curgea din rănile ei lapte în loc de sânge. După aceea, i-a tăiat și limba care slăvea pe Hristos Dumnezeu. Iar mucenița, chiar și după tăierea limbii, vorbea limpede. Deci, apucând limba cea tăiată, a aruncat-o în fața ighemonului și, lovindu-l în ochi, i-a zis: „Păgâne, mănâncă mădularele mele!”. Și a orbit ighemonul din lovitura aceea, iar sfânta binecuvânta pe Dumnezeu foarte, iar pe idoli și slujitorii lor îi ocăra. Deci ighemonul, nesuferind să audă mai mult acele ocări și mâniindu-se și pentru orbirea ochilor săi, a poruncit s-o dea la moarte. Și fiind împunsă de ostași cu fiare ascuțite, fecioara cea fără de prihană și Marea Muceniță a lui Hristos Hristina și-a dat cinstitul și sfântul ei suflet în mâinile Domnului său.
Întru ea a arătat cu minuni puterea Sa cea mare, încât trei cumpliți muncitori n-au putut să biruiască pe această fecioară singură. Iar un oarecare om din neamul ei, crezând în Hristos, a luat pătimitorul ei trup și l-a îngropat cu cinste. Acestea s-au făcut, împărățind atunci peste romani și peste elini păgânul Sevir, iar întru noi stăpânind întotdeauna Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, se cuvine cinste și slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Inima are dreptate că mintea ta nu o controlează.
Pacea pe care o obții prin ego este ceva temporar care dispare după un timp activându-ți dopamina, ceea ce te va face să intri într-o roată 🛞 ciclică , repetând din nou și din nou tot ceea ce faci, menținându-l activ și în creștere și, prin urmare, respingând tot ceea ce îți spune sufletul și inima ta.
Când reușești să câștigi bătălia împotriva ta, vei intra ego în acea stare de pace după care tânjești și atunci vei putea avea o odihnă fizică și psihică cum nu ai mai putut avea niciodată, deoarece vălul invizibil al ego te-a împiedicat să vezi.