Când sufletul se simte încurcat, nu-l forța să fie bine. Asculta.
Lasă-ți lacrimile să curgă ca niște râuri sacre care curăță ceea ce nu ar trebui să mai rămână.
Plânsul nu este slăbiciune; Este un mod profund de eliberare, purificare, întoarcere la centru.
Dacă trebuie să te rupi, fă-o. Dacă corpul și spiritul tău îți cer să te oprești, fă-o.
Îmbrățișează-te în mijlocul haosului. Rămâneți acolo, simțiți, respirați, fiind.
Acel spațiu întunecat este, de asemenea, sacru: este pântecele în care te naști din nou.
Și când furtuna s-a oprit, ridică cu tandrețe ceea ce încă vibrează cu esența ta.
Restul, dă-l vântului cu dragoste și recunoștință.
Și-a îndeplinit deja scopul. El te-a învățat deja.
Deci, ridică-te.
Cu un suflet mai ușor, cu o lumină mai clară, cu o privire mai trează.
Vei fi o versiune mai aliniată, mai înțeleaptă, mai ta.
Și asta de asemenea... face parte din echilibru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.