Cum și când se citește Acatistul Sf. Ier. Nectarie. Cele 40 de zile

 Cum se citește Acatistul Sf. Ier. Nectarie? Nu există o rânduială care să lege împlinirea cererii de un număr de zile. Dar există un fel de a te ruga care îl schimbă pe cel ce se roagă – și despre acela merită vorbit.

Cei mai mulți dintre cei care ne întreabă despre Acatistul Sf. Ier. Nectarie nu întreabă, de fapt, cum se citește. Întreabă dacă nu cumva îl citesc greșit.

Au auzit că trebuie patruzeci de zile. Au sărit o zi și nu știu dacă s-a stricat totul. Nu cunosc rugăciunile începătoare. Nu știu dacă e nevoie de binecuvântarea preotului, dacă se citește dimineața sau seara, în picioare sau așezat. Iar peste toate stă o teamă tăcută: dacă greșesc, poate nu se împlinește.

Vă spunem de la început, ca să puteți citi mai departe cu inima ușurată: nu este așa.

Cum se citește acasă

1. Rugăciunile începătoare – „Împărate ceresc”, „Sfinte Dumnezeule”, „Preasfântă Treime”, „Tatăl nostru”, „Crezul”
2. Acatistul – cele 13 condace și 12 icoase, în rânduiala lor
3. Rugăciunile de la sfârșitul acatistului
4. Cererile dumneavoastră, cu numele celor pentru care vă rugați

Rugăciunile începătoare nu sunt o formalitate. Ele așază omul: îl cheamă pe Duhul Sfânt, mărturisesc credința în Treime, rostesc rugăciunea pe care ne-a dat-o Însuși Mântuitorul. Sunt ca pragul unei case – treci prin el ca să intri, dar casa e înăuntru. și unde se citește

Cel mai adesea, acatistele se citesc dimineața, înainte de mâncare, când mintea e limpede și ziua încă nu s-a năpustit peste noi. Dar aceasta e o povață, nu o lege.

Dacă dimineața plecați la lucru cu noaptea în cap, citiți seara. Dacă lucrați în ture, citiți când vă întoarceți. Ceasul cel mai bun este acela la care puteți cu adevărat – fiindcă un acatist citit seara, în fiecare seară, prețuiește mai mult decât unul început dimineața și lăsat după trei zile.

Se poate citi acasă, în odaia dumneavoastră, singur sau împreună cu familia. Se poate citi în biserică. Se poate citi la căpătâiul unui bolnav.

Întrebări pe care ni le pun credincioșii

Trebuie binecuvântarea preotului?

Pentru rugăciunea de acasă, nu este de trebuință. Orice creștin poate citi un acatist oricând. Dar dacă vă hotărâți să începeți cele patruzeci de zile pentru o pricină grea – o boală, o cumpănă în familie – este bine să spuneți duhovnicului. Nu ca să primiți învoire, ci ca să nu fiți singur în osteneala aceea. Și orice lucru început cu binecuvântare are rodul lui.

Se citește în picioare sau așezat?

Însuși cuvântul acatist vine din grecescul akáthistos, care înseamnă „neșezut” – imnul care se cântă stând în picioare. Aceasta e rânduiala. Dar dacă sunteți bolnav, în vârstă sau ostenit, citiți așezat, fără nicio tulburare. Sfântul Nectarie a petrecut cincizeci de zile în pat, la spital, înainte de sfârșitul lui. Știe ce înseamnă să nu te poți ridica.

Pot citi de pe telefon?

Da. Cuvintele sunt aceleași, fie că stau pe hârtie, fie pe un ecran. Închideți doar notificările (înștiințările), ca să nu vă întrerupă.

Cu glas tare sau în gând?

Cum vă e mai lesne. Rostirea cu glas ajută mintea să nu rătăcească – de aceea o povățuiesc mulți duhovnici. Dar dacă e cineva care doarme în casă, citiți în șoaptă sau în gând.

Pot citi pentru altcineva?

Da, și este un lucru bun. Multe mame citesc pentru copii, multe soții pentru soții bolnavi. Pomeniți numele celui pentru care vă rugați la sfârșit, acolo unde se rostesc cererile.

Pot citi mai multe acatiste în aceeași zi?

Se poate, dar nu grăbiți. Mai de folos este un acatist citit cu luare-aminte decât trei rostite în fugă, ca o datorie bifată. Rugăciunea nu se măsoară în cantitate.

Ce fac după cele patruzeci de zile?

Mulțumiți! Oricare ar fi fost răspunsul primit – sau chiar dacă încă nu se vede niciunul. Iar dacă rânduiala v-a prins bine, urmați-o mai departe, fără să mai numărați. Cei mai mulți dintre cei care vin vinerea la noi au început așa: cu patruzeci de zile, și au rămas.

La biserica noastră, în fiecare vineri

Dacă vă e greu să duceți singur cele patruzeci de zile – și multora le este – veniți să le ducem împreună!

La Parohia Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ier. Nectarie din Pitești, Acatistul Sfântului Ierarh se c

---

Un cuvânt la sfârșit

Sfântul Nectarie a fost el însuși un om al rugăciunii scrise: a alcătuit imne și rugăciuni, dintre care cea mai cunoscută este „Cuvioasă Fecioară” – Agni Parthene – cântată astăzi în toată lumea ortodoxă. Știa, așadar, ce înseamnă să cauți cuvintele potrivite ca să spui ce ai pe suflet.

Dar știa și celălalt lucru: că, la urmă, cuvintele nu sunt cele care mântuiesc. A murit într-un salon de spital pentru săraci, după cincizeci de zile de dureri răbdate fără cârtire, iar cea dintâi minune s-a făcut nu prin vreo rugăciune anume, ci prin cămașa lui pusă din întâmplare pe patul unui om paralizat.

Așa că citiți-i acatistul cum puteți. În picioare sau așezat, dimineața sau seara, de pe hârtie sau de pe telefon, patruzeci de zile sau câte veți apuca.

El nu numără zilele. Numără lacrimile.

Cum se citește Acatistul Sf. Ier. Nectarie. Cele 40 de zile

https://nicolaenectariepiteshttps://nicolaenectariepitesti.ro/sf-ier-nectarie/cum-se-citeste-acatistul/ti.ro/sf-ier-nectarie/cum-se-citeste-acatistul/

În fiecare zi de vineri, dimineața, începând cu ora 09.00, în biserica noastră se citește Acatistul Sf. Ier. Necatire împreună cu o serie de rugăciuni pentru sănătate. Scrie mai jos pomelnicul tău și perioada pentru care vrei să îl pomenim.

Dalia – semnificații și legende

 

Legendele Daliei

Legenda Grădinarului Regal (Varianta folclorică)

O legendă spune că, în vremuri străvechi, dalia creștea exclusiv în grădina regală a unui domnitor puternic, fiind o floare secretă și strict păzită. Nimeni nu avea voie să o atingă sau să îi scoată tuberculii din curtea palatului, regele dorind să fie singurul care posedă o asemenea minunăție.

Grădinarul curții, un tânăr pe nume Dahl, s-a îndrăgostit însă nebunește de o fată din sat. Pentru a-i dovedi dragostea și pentru a-i aduce o bucurie, el a încălcat ordinul regal: a sustras pe ascuns un tubercul de dalie și l-a plantat în grădina iubitei sale.

Fapta sa a fost rapid descoperită de gărzile regelui. Tânărul grădinar a fost aruncat în temniță pentru trădare, dar secretul florii fusese deja rupt. Floarea s-a înmulțit rapid în grădinile oamenilor de rând, iar în memoria tânărului curajos care și-a riscat viața pentru a o dărui lumii, planta a primit numele de Dalie (sau Dahlia).

---

Una dintre legende povestește că una dintre zeițe vizita periodic un vultur ce îi oferea informații despre zeii cerurilor. În una dintre vizitele ei, a întâlnit un iepure ce avea o dalie, sfatul zeilor a fost acela de a lua dalia și a o ține la pieptul ei timp de o noapte. În acest mod, zeița trebuia să nască un fiu ce va avea puterea de a înfrunta orice război, iar din floarea de dalie și-a extras această putere.O altă legendă povestește că la o mănăstire se obișnuia să fie stareță măicuța care îmbrăca altarul cu cele mai frumoase decorațiuni florale. Printre măicuțe exista Telinda, care era extrem de rea, dar foarte pricepută în a realiza aranjamente florale, astfel că le promisese celorlalte măicuțe ca ea va fi stareță până la sfârșitul zilelor sale. La una dintre competiții sosise măicuța Gentile care era extrem de cunoscută și apreciată pentru felul în care realiza aranjamentele. În urma competiției anuale s-a declarat un număr egal de voturi între cele două măicuțe, astfel că s-a decis ca măicuța Telinda să continue și anul următor, până la competiția următoare.

Măicuța Gentile s-a pus serios pe exersat pentru că voia să câștige competiția, întrucât și-a dat seamă că în chilia ei intra prietena măicuței Telinda pentru a face curățenie s-a gândit să realizeze niște aranjamente foarte urâte pe care să le lase în cameră. După cum a intuit Telinda a realizat imediat aranjamente similare cu ale ei.

În cadrul concursului Gentile s-a prezentat cu aranjamente florale confecționate din dalii, încântătoare, surprinzătoare și plăcute ce au surprins pe toți, inclusiv pe Telinde care s-a prezentat cu aranjamentele florale urâțele și sărăcăcioase.

Simbolistica Daliei

Dalia simbolizează demnitatea și eleganța. Poate fi dăruită atât unei persoane dragi din familie, cât și unei colege de birou. Dalia semnifică și schimbarea sau chiar trădarea, fiind ca un avertisment. Floarea de dalie poate semnifica și declararea iubirii sincere și dorința unei relații stabile și de durată.

Dalia este floare caracteristică zodiei Leu, prin urmare dacă ai în viața ta o femeie din această zodie o vei cuceri cu siguranță cu un buchet de dalii.

Pentru că semnifică recunoștința și respectul poate fi dăruită și profesorilor sau oricărei persoane față de care simți că ai o datorie sufletească. Surprizător, în comparație cu celelalte flori, dalia de culoare galbenă poate fi dăruită în semn de iubire, iar cea de culoare roșie sugerează dorul profund față de o anumită persoană.

Daliile sunt cunoscute pentru varietatea formelor sale, dar și pentru culorile la fel de variate, doar nuanțele de negru și albastru lipsind din paleta variată de culori.

Dalia este o floare care se plantează de obicei în grădină, originară din Mexic, care poate fi recunoscută după tijele înalte, după florile mari și voluminoase. Perioadele în care aceste plante înfloresc sunt primăvara și toamna, în funcție de specie, deci poate reprezenta un decor natural care se întinde pe o lungă perioadă a anului.
Dalia este aleasă de cele mai multe ori pentru faptul că are o structură pompoasă, care iese în evidență și ocupă un spațiu destul de mare, dând senzația de plin. Mai mult decât atât, aceste flori au culori variate și vii, dar și un miros proaspăt și plăcut.
Din punct de vedere simbolistic, dăliile sunt semnul demnității, al eleganței și al bunului-gust. În funcție de culoarea pe care o are, această plantă poate avea trimiteri distincte...
Dacă oferiți o singură dalie, atunci doriți să semnalizați bunul-gust cu care este înzestrată persoana dragă. Dacă alegeți un decor care conține două dalii, acesta va simboliza dorința de implicare, ascensiune și participare activă.
Daliile multicolore semnifică fidelitatea sentimentelor, cele albe sunt oferite pentru a vă arăta recunoștința față de părinți, iar cele galbene pentru a vă arată bucuria față de sentimentele de dragoste împărtășite.
Având în vedere varietatea de semnificații pe care o ascunde această floare, este de la sine înțeles că legendele care au luat naștere în jurul apariției ei sunt multiple și diversificate.
Una dintre acestea dezvăluie motivul pentru care floarea este aleasă pentru a simboliza implicarea, ambiția, dar și rafinamentul divin. Se spune că după ce Mexicul a fost ocupat de spanioli, aceștia din urmă au avut ca principal plan să înlăture orice formă de păgânism iar, pentru ca acest lucru să se întâmple s-au construit numeroase biserici și mănăstiri.
Mănăestirea de la Talzteco a fost fondată de maica Encarnacion De Los Angelos, nume care se traduce ,,Încarnarea îngerilor”. Se pare că aceasta avea un adevărat cult pentru flori, găsindu-le puncte comune cu puritatea și puterea dumnezeiască. Lăcașul a fost închinat Maicii Domnului, iar rutina zilnică a maicilor era aceea de a orna altarul bisericii cu diverse flori, aranjamente variate, totul pentru a cinsti puritatea ,,Doamnei bunelor povețe”. Pasiunea maicii Encarnacion a mers până într-acolo când organiza concursuri anule de ornat altarul bisericii, dar câștigătoarea va prelua funcția de Stareță până la concursul următor.
Telinda a fost cea care a câștigat una dintre competiții și a preluat totodată și titlul de Maică Stareță, fapt ce nu era pe placul comunității, pentru că în cazul acesteia primau trăsăturile negative, precum: răutatea, dorința de răzbunare, mândria, ambiția excesivă. Totuși, regulile concursului nu puteau fi schimbate, așa că celelalte maici au sperat ca într-o bună zi Telinda să fie întrecută la îndemânare de o altă soră cu o chemare interioară mult mai puternică.
Într-o bună zi, a sosit la mănăstire o nouă soră, Gentile, care fusese florăreasă și care cunoștea foarte bine arta florilor, modele ingenioase, făcute cu gust și îndemânare. Gentile a fost văzută ca o speranță în comunitate și în mânăstire, așa că a fost așteptat cu nerăbdare următorul concurs.
Văzând ce fel de aranjamente ale Telinda, noua maică a vrut să o înfrângă pe propriul teren, și, a pregătit câteva modele care să ironizeze structura clasică a Stareței. Una dintre surorile care se ocupau de curățarea chiliilor a surprins-o pe Gentile în timp ce lucra la aranjamente și i-a raportat imediat Telindei ceea ce a văzut.
În ziua concursului a fost foarte greu să se decidă câștigătoarea, având în vedere că cele două participante aveau flori și culori identice, așa că s-a făcut apel la Arhiepiscopul Mexicului. Acesta fiind la fel de indecis, a propus ca toate surorile să se strângă în rugăciune în fața statuii Fecioarei Maria, pentru a primi luminare spirituală.
În acel moment, mâna dreaptă a Feciorei s-a îndreptat înspre aranjamentele propuse de Gentile iar, toate florile ei au căpătat îndată strălucire, lumină și, s-au transformat rând pe rând în dalii.
Așadar, dalia este o floare care semnifică puterea, ambiția de a duce la capăt orice plan, dorința de împlinire a idealurilor și de a scoate la lumină adevărul din spatele oricăror fapte. Chiar dacă societatea de astăzi se află într-un permanent proces de demitizare, legendele rămân în mentalitatea colectivă ca modalitate esențială de descifrare a sensului.
Cu alte cuvinte, alegeți cu încredere daliile pentru înfrumusețarea grădinii sau a curții, dar nu uitați să le admirați din plin atunci când aveți nevoie de un plus de forță interioară pentru a trece cu bine peste un anumit moment dificil.

Veghează cu grijă asupra a ceea ce lași să hrănească sufletul tău și în ce alegi să îți investești credința

Un savant a dorit să verifice o teorie. Avea nevoie de un voluntar care să accepte să participe în ultimul moment. În cele din urmă, l-a găsit: un bărbat condamnat la moarte, ce urma să fie executat pe scaunul electric.Cercetătorul i-a făcut o propunere: să participe la un experiment științific care presupunea reducerea lentă a ritmului cardiac, astfel încât sângele să picure până la ultima picătură. I-a explicat că șansele de supraviețuire sunt minime, dar că moartea va surveni fără durere, fără suferință. Condamnatul a acceptat, considerând această moarte mai demnă decât electrocutarea. A fost așezat pe o targă și imobilizat complet. Apoi, i s-a făcut o mică tăietură superficială la încheietura mâinii, doar la nivelul pielii, și i s-a pus sub braț un vas metalic din aluminiu. Tăietura era inofensivă, dar suficientă pentru a-l convinge că i-au fost secționate venele. Sub pat a fost plasat un recipient cu un robinet care lăsa să picure un lichid într-un ritm lent. Condamnatul auzea fiecare strop și îl percepea drept propria-i viață scurgându-se. Fără ca acesta să vadă, cercetătorul a redus treptat debitul până când picăturile s-au oprit — semnal fals că sângele se epuizase. În câteva minute, fața condamnatului s-a albit, pulsul i-a crescut vertiginos. Când panica a atins apogeul, robinetul a fost închis complet. În acel moment, inima bărbatului s-a oprit. Murise. Astfel, savantul a demonstrat că tot ceea ce percepem — fie pozitiv, fie negativ — influențează profund întreaga noastră ființă, psihic și trup. Când oamenii aud că sunt bolnavi, se pot stinge doar din spaimă și autosugestie. După expunerea constantă la știri alarmante, sunt cuprinși de frică, iar imunitatea le slăbește. Astăzi se știe că riscul real al morții provocate de un virus este extrem de redus — dacă nu te lași pradă fricii. Mintea face restul. Complicațiile apar doar acolo unde sistemul imunitar este deja slăbit. Niciun virus nu are putere asupra unui trup sănătos și a unei minți încrezătoare. Poate acesta este și motivul pentru care mulți copii reușesc să supraviețuiască în cele mai grave situații: pentru că mintea lor nu este încă otrăvită de teamă. Așadar, veghează cu grijă asupra a ceea ce lași să hrănească sufletul tău și în ce alegi să îți investești credința.