De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate
ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe
toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino
și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată
întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă
Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre.
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă
neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl
nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția
Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea
de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile
noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în
ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne
pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un
răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii
robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne,
miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi
foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un
Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești
Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și
numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa
milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim
prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și
întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din
Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă
cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care
pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din
ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a
făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și
întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede,
Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a
grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne,
auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta,
auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că
nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul
meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în
întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea
încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de
demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale
m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un
pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți
întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în
mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi
calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă
de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că
Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul
dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru
dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe
vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt
robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă,
Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale,
șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de
păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu
înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am
făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei
judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a
născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele
ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop,
și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele
smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele
șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept
înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și
Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii
Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de
lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei
deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș
fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul
umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine,
Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile
de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condacul 1
Pe
tine, moştenitorul raiului şi luminoasa odraslă a Naxosului, Cuvioase
Nicodim, cel mare în cuvânt şi în smerenie adânc, te lăudăm. Că întru
adevăr nevoindu-te şi de la înalta pronie izvoarele bogăţiei de daruri
revărsând, cunună cerească ai luat, iar Biserica într-un glas cântă:
Aliluia!
Icosul 1
În
pământul dragostei, smerite, ai fost crescut de către evlavioşii tăi
părinţi, arătându-te de mic iubitor al slujbelor şi înţelepciunii
dumnezeieşti. Iar pe dascălii cei de Hristos insuflaţi cu osârdie
urmând, ai împletit cunoaşterea şi faptele virtuţii întru slava
Nedespărţitei Treimi.
Bucură-te, căutător neobosit al treimicei înţelepciuni;
Bucură-te, uimitoare memorie făcută vistierie a Cuvântului;
Bucură-te, agerime a minţii păzite sub aripa Duhului;
Bucură-te, intrare prin supunerea şi ascultarea faţă de toţi în iubirea Tatălui;
Bucură-te, smerenie de toţi îndrăgită şi alăută a cântărilor preadulci;
Bucură-te, risipire prin har a pâclei nepriceperii;
Bucură-te, umblare cu lacrimi întru căutarea binelui;
Bucură-te, suspinare zi şi noapte spre aflarea folosului;
Bucură-te, sălăşluire cu toată virtutea în locul păcii;
Bucură-te, minte iubitoare de frumuseţe duhovnicească;
Bucură-te, cercetare şi împlinire a sfaturilor rodnice;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 2-lea
Ca
o albină învăţăturile dascălilor din Naxos şi Smyrna le-ai strâns,
Sfinte Nicodim, le-ai lămurit în focul dreptei credinţe şi le-ai pus în
slujba izbăvirii de patimi. Neobosit te sârguiai să cercetezi pe
cuvioşii luminaţi cu duhul întru aflarea liniştii şi vederii celei
duhovniceşti, iar împreună cu ei cântai: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Îngrăditu-te-ai,
Sfinte, cu povăţuirile Mitropolitului Macarie al Corintului şi, dorind a
te face monah, ai fost de dânsul îndrumat spre Cuviosul Silvestru, care
pustnicea împreună cu alţi doi monahi isihaşti în insula Hydra. Aşa ai
lepădat împilarea grijii celei deşarte şi ai învăţat rugăciunea minţii,
culegând virtuţile îngereştii vieţuiri.
Bucură-te, aşezare prin răbdarea cea bună în lumina Chipului lui Hristos;
Bucură-te, trezvie, ce păzeşti cugetul de împrăpăstuire;
Bucură-te, rugăciune, piatră de hotar a Împărăţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, purtare a crucii ascultării ce descuie cerurile;
Bucură-te, primire printr-însa a celor din afară în trupul de taină al iubirii;
Bucură-te, cunoaştere însuşită de chipul iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, că şi mama ta a primit chipul monahicesc;
Bucură-te, inimă-chivot al Numelui mântuitor;
Bucură-te, inimă-icoană a Chipului de viaţă dătător;
Bucură-te, inimă în închinare;
Bucură-te, înaltă smerită cugetare;
Bucură-te, postire întru îndulcirea de duhovniceasca hrană;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 3-lea
Hrănit
cu mierea liniştirii şi duhovniceştii suiri râvnitor, te-ai întărit în
nevoinţele isihaste, purtat fiind în Sfântul Munte de dumnezeiescul dor.
Iar tuns curând monah, sub acoperământul Preacuratei Fecioare,
desăvârşit ţi-ai închinat viaţa lui Hristos, veselindu-te a cânta cu
îngereştile cete: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Preaiubitor
al sfinţeniei te-ai arătat, Cuvioase Nicodim, sârguindu-te să dezgropi
din ţarina uitării filocalicele scrieri ale dumnezeieştilor Părinţi,
prin care Însuşi Hristos a revărsat în inimi focul cereştii chemări.
Bucură-te, chemare la ospăţul cereştii vieţuiri;
Bucură-te, înmulţire prin credinţă a sfintei moşteniri;
Bucură-te, rugăciune strălucind de slava Numelui mântuitor;
Bucură-te, nesăturată sete de mântuirea tuturor;
Bucură-te, povăţuitor al povăţuitorilor;
Bucură-te, al marilor Părinţi râvnitor;
Bucură-te, smerenie roditoare a sfintelor deprinderi;
Bucură-te, nepătimire ce odrăsleşti cunoaşterea spre viaţă;
Bucură-te, călăuză în nevăzutul război spre Schimbarea la Faţă;
Bucură-te, dascăl al vieţii duhovniceşti;
Bucură-te, vas desăvârşit al ştiinţelor bisericeşti;
Bucură-te, dor nepotolit după împărtăşirea cu Hristos;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 4-lea
Pe
Sfântul Paisie Velicikovski, care călăuzea în Moldova peste o mie de
fraţi şi îi învăţa rugăciunea minţii, ai râvnit a-l întâlni şi de dânsul
a fi povăţuit întru dumnezeiasca lucrare. Pentru aceea te-ai îmbarcat
într-o corabie, dar din pricina unei furtuni nu ţi-ai putut atinge
ţelul. Mişcat de semnul cereştii Pronii, te-ai hotărât să nu mai
părăseşti Sfântul Munte şi cu viaţa cea sihăstrească însoţindu-te,
neîncetat cântai: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Înaintea
Domnului zi şi noapte privegheai, sub ascultarea bătrânului Arsenie
curăţindu-ţi mintea întru neîncetată rugăciune şi înfrânare, cu chipul
luminat de contemplaţia Sfintelor Scripturi şi Predanii. În acelea, ca
într-un rai cuvântător sălăşluit, de închinarea în duh a inimii ca
dintr-un pom al vieţii te împărtăşeai, Sfinte Nicodim.
Bucură-te, privighetoare a pustiei;
Bucură-te, fântână a cuvintelor Duhului;
Bucură-te, întoarcere a minţii spre Izvorul şi Ţinta cuvintelor;
Bucură-te, privire mai presus de vedere a locului inimii;
Bucură-te, auzire mai presus de auzire a cuvintelor rugăciunii;
Bucură-te, iubire a libertăţii Duhului, celei neîngrădite de patimi;
Bucură-te, tăcere cuvântătoare ce odrăsleşti rodul înţelepciunii;
Bucură-te, chip luminat şi păzit de sabia de foc a Numelui lui Iisus;
Bucură-te, inimă învăpăiată de credinţă şi întipărită cu Numele lui Hristos;
Bucură-te, liniştire mai presus de fire întru Numele mântuitor;
Bucură-te, purtare a crucii, altar al iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, iubire smerită, ce îmbrăţişezi voia Tatălui ceresc;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 5-lea
Prin
mântuitoarea călăuzire şi întregimea cuvântătoare a frumoaselor tale
alcătuiri, ne păzim cu putere simţurile de toată pofta şi ne izbăvim de
toată intrarea demonilor care se furişează ascuns prin simţuri,
strălucind în sfintele încăperi ale minţii icoana de pururea închinare a
Cuvântului: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Urmându-ţi
povăţuitorul în insula pustie Skyropoulla în căutarea unei singurătăţi
şi linişti mai mari, iar în viaţa cea cu multă osteneală sporind, ţi-ai
făcut inima vistierie a Numelui lui Iisus Hristos şi darurilor
suprafireşti ale harului, pentru care cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, liniştire, altar al vorbirii cu Dumnezeu;
Bucură-te, veghere şi atenţie, chip al stării înaintea Domnului;
Bucură-te, ascultare ce odihneşti chipul de fiu al lui Dumnezeu;
Bucură-te, lepădare de sine ce străbaţi cărarea cea strâmtă a mântuirii;
Bucură-te, smerenie mulţumitoare, vas al credinţei;
Bucură-te, întreagă înţelepciune ce închini lui Hristos pământul inimii;
Bucură-te, nemâniere şi nejudecare păzind senin cerul minţii;
Bucură-te, dispreţuire a seminţelor diavolului;
Bucură-te, tăcere de icoană, ce nu bagi în seamă lătrăturile lui;
Bucură-te, necontenită cugetare la preadulcele Nume al lui Iisus;
Bucură-te, inimă în asemănare cu chipul Preacuratei Fecioare;
Bucură-te, iubire nevoitoare ce alungi frica de moarte;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 6-lea
Plecând
din pricina unei boli părintele tău, ai trăit câteva luni singur, după
care te-ai întors la Athos, fiind tuns şi îmbrăcat de către bătrânul
Damaschin în schima cea mare. Iar cuvintele tale îndulcite de harul
neîncetatei rugăciuni au adunat mulţi fraţi în chiliile dimprejur,
dornici a se împărtăşi din izvorul curat al învăţăturilor tale şi
împreună cu tine să cânte: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Îndemnat
de binecuvântatul Macarie al Corintului, te nevoiai, Cuvioase Nicodim,
să dăruieşti tuturor prin traduceri şi tâlcuiri preaînfrumuseţate
scrierile Sfinţilor, ca pe nişte izvoare ale Vieţii celei veşnice. Iar
mistuit de dumnezeiasca râvnă pentru Biserica lui Hristos, te-ai arătat
cârmaci de Sus luminat al Sfintei Corăbii a mântuirii.
Bucură-te, far al Bisericii şi mare povăţuitor al creştinătăţii;
Bucură-te, râvnă apostolică pentru unirea cu Hristos ce şterge păcatul;
Bucură-te, cântăreţ iscusit al măririi Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, doctor de suflete şi călăuză spre mărturisirea curată;
Bucură-te, evlavie pentru canoanele Bisericii cele dezlegătoare de patimi;
Bucură-te, învăţătorule al durerii lucrătoare a pocăinţei;
Bucură-te, că ai arătat că aceasta te face monah, chiar şi în lume fiind;
Bucură-te, cuvânt cu putere, ce smulgi relele rădăcini ale păcatului;
Bucură-te, trezvitoare aducere-aminte de chipurile cuielor lui;
Bucură-te, sădire în inimă a pomilor de rai ai virtuţilor;
Bucură-te, simţire a nevredniciei proprii ce te răsădeşti în iubirea Sfintei Treimi;
Bucură-te, păzire cu toată fiinţa a frumuseţii recâştigate a Chipului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 7-lea
Cu
cuvântul viu al harului aprindeai în inimi râvna după îndreptarea
vieţii prin pocăinţă, către mai deasa împărtăşire cu Trupul şi Sângele
lui Hristos, spre tămăduire, luminare şi sfinţire, spre îndreptare,
întărire şi pază de diavoleasca lucrare, spre îndrăznirea şi dragostea
cea către Domnul, înmulţirea faptei celei bune şi desăvârşirii, spre
plinirea poruncilor şi împărtăşirea cu Sfântul Duh, nu spre judecată şi
osândă, ci întru odihna şi bucuria Sfintei Treimi, cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Multe
neînţelegeri şi răstălmăciri, multe acuze, calomnii şi chiar condamnări
s-au abătut asupra ta când împreună cu Mitropolitul Macarie al
Corintului ai publicat cartea despre deasa împărtăşire. Însă de sus
întărit, şi crucea ţi-ai purtat nepărăsind locul virtuţii, şi ca o gură a
Cuvântului Biserica o ai luminat cu mărturisirea evlaviei şi credinţei
tale celei drepte, pentru care cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, năvod care scoţi din marea uitării mărgăritarele Sfintei Tradiţii;
Bucură-te, cerească şi înfricoşată chemare la Cina de Taină a Împărăţiei;
Bucură-te, chemare întărită pe mărturiile Sfintei Scripturi, ale Apostolilor şi Părinţilor;
Bucură-te, călăuză spre Izvorul vieţii celei veşnice;
Bucură-te, sfântă îndemnare spre paharul mântuirii şi cereasca hrană;
Bucură-te, iubire de vrăjmaşi îndelung răbdătoare ce birui răul cu binele;
Bucură-te, viaţă şi mărturisire apărate de însăşi Sfânta Comunitate a Athosului;
Bucură-te, hrănitor al dogmelor Bisericii de către ea numit;
Bucură-te, apărător al binecuvântatului obicei al vechilor creştini;
Bucură-te, că însuşi Patriarhul Grigorie al V-lea a primit mărturisirea ta în privinţa Sfintei Împărtăşanii;
Bucură-te, nevoinţă a înnoirii duhovniceşti încununată de Hristos;
Bucură-te, râvnă a plămădirii Bisericii în Trupul lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 8-lea
Prin
mâhnirea şi amărăciunea încercărilor ca printr-un foc lămuritor
trecând, mai tare străluceau pe chipul tău pacea şi iubirea lui Hristos.
Atât erai de viteaz în isihie, încât acolo unde privegheai şi scriai,
demonii şuşoteau în afara uşii chiliei şi tu scriai fără să te
înfricoşezi, iar uneori râdeai chiar de feţele lor pământii, netulburat
cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Ruşinând
cursele vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, harul lui Dumnezeu lucra în
tine spre desăvârşire prin neputinţele trupului. Iar tu, ca pe un altar
de închinare răstignit, nu încetai a liturghisi iubirea lui Hristos.
Bucură-te, om mare în lumea cea mică;
Bucură-te, strajă neadormită a dreptei socoteli;
Bucură-te, uitare de cele fireşti întru dăruirea duhovnicească;
Bucură-te, iubire de pătimire pentru Hristos;
Bucură-te, răbdare a suferinţei ce te umpli de mirul mângâierii dumnezeieşti;
Bucură-te, liman de mângâiere şi vindecare a celor răniţi de păcate;
Bucură-te, povăţuitorul monahilor în îngereasca slujire;
Bucură-te, dar şi mirenilor chemare la duhovniceasca prefacere;
Bucură-te, hrănire a poporului însetat după Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, inimă întru care Însuşi Duhul Se roagă cu negrăite suspine;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 9-lea
Sub
jugul otoman, mulţi credincioşi plăteau cu viaţa mărturisirea lor, iar
tu, Sfinte Nicodim, neîncetat te rugai să nu piară în focul urgiei
credinţa creştinilor. Pe cei ce slăbeau cu duhul îi întăreai, pe cei
căzuţi care se pocăiau îi pregăteai pentru martiriu, celor biruitori le
alcătuiai slujbe de pururea pomenire, iar Biserica strălucea de slava
Crucii şi Învierii lui Hristos: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Luminat
de Sfântul Duh, arătai că Pronia dumnezeiască binevoia întru noii
martiri spre slava Bisericii Ortodoxe şi înnoirea dreptei credinţe, dar
şi spre mustrarea celor de alte credinţe, ce vor rămâne fără cuvânt de
apărare în Ziua Judecăţii. Apoi celor robiţi pildă de răbdare, ba chiar
îndrăzneală şi îndemn spre a-i imita cu fapta pentru toţi creştinii
siliţi după împrejurări la martiriu şi mai cu seamă câţi au ajuns să
lepede credinţa ortodoxă.
Bucură-te, chip îngeresc ce găteşti calea Domnului;
Bucură-te, cuvânt ce întorci inimile spre Chipul lui Hristos;
Bucură-te, doctor de suflete şi povăţuitor de mucenici;
Bucură-te, adânc al smereniei ce izbăveşti din iadul deznădejdii;
Bucură-te, povăţuitor Sfântului Mucenic Constantin din Hydra;
Bucură-te, că cel ce trecuse la islam desăvârşit s-a pocăit de lepădarea sa;
Bucură-te, că s-a hotărât să şi-o retracteze public, înfruntând moartea;
Bucură-te, că cinci luni l-ai pregătit la Iviron pentru martiriu;
Bucură-te, neobosită căutare a oii rătăcite;
Bucură-te, că şi dintre musulmani se converteau şi pătimeau pentru Hristos;
Bucură-te, pană a Duhului Sfânt, zugrăvind vieţile Noilor Martiri;
Bucură-te, stâlp de foc al Bisericii, ce uneşti pământul cu cerul;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 10-lea
Cine
ar putea spune minunile săvârşite prin tine de Cuvântul dumnezeiesc,
Sfinte Nicodim? Căci întru slăbiciuni din ce în ce mai mari sporeai în
duhovniceasca slujire, liturghisind în raiul smereniei şi ascultării
voia lui Dumnezeu, prin care scară nouă către cer întinzi, celor ce
cântă: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Cu
neclintită blândeţe şi dragoste ţi-ai pecetluit până în sfârşit
mărturisirea dreptei credinţe, chemând pe cei ce pe nedrept te acuzau să
înlocuiască ura cu iubirea, pentru ca ostenelile ascetice şi dragostea
faţă de Hristos să nu fie zadarnice.
Bucură-te, micşorare de sine întru preamărirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, slujire pe crucea bolilor şi neputinţei;
Bucură-te, slujire pe crucea acuzelor şi calomniilor;
Bucură-te, purtare a Crucii la hotarul dintre viaţă şi moarte;
Bucură-te, privire întărită de Duhul în Cartea Vieţii;
Bucură-te, smerenie, carte a Cuvântului ipostatic;
Bucură-te, cuvânt mântuitor, icoană de veşnică închinare;
Bucură-te, vedere de icoană, ce naşti cuvintele vii ale harului;
Bucură-te, tresăltare a inimii sub lucrarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, prăznuire prin rugăciunea lui Iisus a Întrupării dumnezeieşti;
Bucură-te, negrăită simţire a harului Botezului la primirea Sfintelor Taine;
Bucură-te, netâlcuită bucurie întru pomenirea Sfintei Fecioare şi a tuturor Sfinţilor;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 11-lea
Toate
ceasurile zilei şi ale nopţii le închinai acestor două lucrări: fie ca
să explici vreun înţeles al dumnezeieştii Scripturi, fie ca să-ţi pleci
capul în partea stângă a pieptului, să-ţi cobori mintea în inimă şi să
strigi „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”. Şi deşi doreai să
petreci neîncetat în dumnezeiasca rugăciune a minţii, neobosit slujeai
pe cei ce veneau să te vadă şi să fie mângâiaţi, cântând împreună cu ei:
Aliluia!
Icosul al 11-lea
Spre
sfârşit, de o mare neputinţă copleşit, adeseori te rugai lui Dumnezeu
să te primească la Dânsul. Aşa, între viaţă şi moarte, ai ajuns la
Karyes, şi aproape paralizat te-ai pregătit de înfricoşata trecere în
Veşnicie, prin Mărturisire generală, Maslu şi zilnică Împărtăşire cu
Preacuratele Taine. Iar din pricina oboselii, nu mai puteai spune cu
mintea rugăciunea lui Iisus, ci mai întâi cu glas tare, iar apoi doar cu
starea nemişcată de închinare.
Bucură-te, stâlp ce călăuzeşti pe noul Israel spre evlavie;
Bucură-te, nor răcoritor celor încinşi în cuptorul păcatelor;
Bucură-te, însetare după vederea faţă către faţă a lui Hristos;
Bucură-te, nevoinţă peste fire în via Lui tainică;
Bucură-te, rugăciune pentru plinirea de Sus a ostenelii iubirii;
Bucură-te, îmbrăţişare ultimă a moaştelor Sfinţilor Macarie al Corintului şi Partenie;
Bucură-te, sărutare a moaştelor Părinţilor duhovniceşti în nădejdea învierii;
Bucură-te, chemare cu umilinţă a rugăciunilor lor mijlocitoare;
Bucură-te, înainte-păşire prin credinţă în odihna Domnului;
Bucură-te, icoană vie a lui Hristos răstignit;
Bucură-te, sfinţenie, ce nu încetezi a purta vălul smereniei;
Bucură-te, fericită vedere a nevredniciei proprii, ce poţi purta strălucirea dumnezeirii;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 12-lea
Privegheat
fiind toată noaptea de fraţi, în ceasul al şaselea, după întrebarea
lor, le-ai vestit grabnicul tău sfârşit şi, rugându-i să te
împărtăşească, ai primit Preacuratele Taine. După puţin te-au găsit cu
mâinile încrucişate şi picioarele întinse şi te-au întrebat:
„Învăţătorule, ce faci? Te linişteşti?”. „Pe Hristos L-am vârât
înlăuntrul meu”, ai răspuns, „şi cum nu mă voi linişti?”: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Până
astăzi, în chilia iconarilor Skurtei se păstrează ca o binecuvântare
pentru lume sfântul tău craniu. Iar noi din adâncul patimilor alergăm
către razele învăţăturilor şi rugăciunilor tale, prin care pururea ne
mângâi, ca un ucenic iubit al lui Hristos.
Bucură-te, îndoită nepătimire şi desăvârşitoare ascultare;
Bucură-te, atotvirtuoasă smerenie şi mulţumitoare răbdare;
Bucură-te, discernământ cu dumnezeiască scânteiere;
Bucură-te, de Dumnezeu imitatoare îndurare;
Bucură-te, milostenie mântuitoare de suflete;
Bucură-te, rugăciune necontenită şi zdrobită căinţă;
Bucură-te, adevărată mărturisire şi neînvinuitoare conştiinţă;
Bucură-te, pătimire a Iubirii îndumnezeitoare a Sfintei Treimi;
Bucură-te, pătimire cu Hristos şi pentru Hristos spre care îngerii doresc să se plece;
Bucură-te, chip învăluit de strălucirea frumuseţii dumnezeieşti;
Bucură-te, neobosit zugrav al chipului Maicii Domnului şi al vieţuirii monahiceşti;
Bucură-te, chemare şi a mirenilor în rugul aprins al isihiei;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul al 13-lea
Ca
un vestitor înflăcărat al Sfintei Treimi şi apărător al cereştilor
dogme, râvnitor al Sfintelor Scripturi şi Tradiţii te-ai arătat,
Cuvioase Nicodim, spre împărtăşirea lumii de viaţa cea dumnezeiască.
Pentru aceasta, smereniei Maicii Domnului urmând, te-ai făcut părtaş
bucuriei veşnicei uniri cu Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte, să o
dobândim şi noi nevrednicii, cei ce cu umilinţă strigăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: În pământul dragostei smerite..., Condacul 1: Pe tine, moştenitorul raiului...,
Icosul 1
În
pământul dragostei, smerite, ai fost crescut de către evlavioşii tăi
părinţi, arătându-te de mic iubitor al slujbelor şi înţelepciunii
dumnezeieşti. Iar pe dascălii cei de Hristos insuflaţi cu osârdie
urmând, ai împletit cunoaşterea şi faptele virtuţii întru slava
Nedespărţitei Treimi.
Bucură-te, căutător neobosit al treimicei înţelepciuni;
Bucură-te, uimitoare memorie făcută vistierie a Cuvântului;
Bucură-te, agerime a minţii păzite sub aripa Duhului;
Bucură-te, intrare prin supunerea şi ascultarea faţă de toţi în iubirea Tatălui;
Bucură-te, smerenie de toţi îndrăgită şi alăută a cântărilor preadulci;
Bucură-te, risipire prin har a pâclei nepriceperii;
Bucură-te, umblare cu lacrimi întru căutarea binelui;
Bucură-te, suspinare zi şi noapte spre aflarea folosului;
Bucură-te, sălăşluire cu toată virtutea în locul păcii;
Bucură-te, minte iubitoare de frumuseţe duhovnicească;
Bucură-te, cercetare şi împlinire a sfaturilor rodnice;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!
Condacul 1
Pe
tine, moştenitorul raiului şi luminoasa odraslă a Naxosului, Cuvioase
Nicodim, cel mare în cuvânt şi în smerenie adânc, te lăudăm. Că întru
adevăr nevoindu-te şi de la înalta pronie izvoarele bogăţiei de daruri
revărsând, cunună cerească ai luat, iar Biserica într-un glas cântă:
Aliluia!
şi se face otpustul.
.jpeg)
