LUNI, se ajunează pentru: ajutor la căsătorie, reuşită la
examene, găsirea unui loc de muncă, obţinerea de bunuri materiale, reuşire la proces. Întăreşti postul cu rugăciuni, citind: „Acatistul Mântuitorului nostru Iisus Hristos” şi „Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil” cu credinţa că Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, fiind căpetenii de îngeri, vor trimite pe pământ pe îngeri să lucreze pentru tine.
MIERCURI, se ajunează pentru: a te izbăvi de năpastă, de învinuirile celor ce te năpăstuiesc pe nedrept. Întăreşti postul citind: „Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos” şi Acatistul „Acoperământul Maicii Domnului”. Te rogi la Maica Domnului să te acopere şi să te izbăvească de învinuiri nedrepte.
VINERI, se ajunează: pentru izbăvirea de vrăjmaşii ştiuţi şi neştiuţi, pentru alungarea duhurilor necurate şi dezlegarea vrăjilor şi a blestemelor. Întăreşti postul, citind: „Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos”, „Acatistul Sfântului Ciprian şi Iustina”, „Acatistul Sfintei Cruci”, Paraclisul Maicii Domnului
Pr. Ioan:
“Ştim cã, rugãciunile pe care le faceţi la cererea credincioşilor sunt
însoţite de post aspru pe care-l faceţi personal, recomandaţi şi
credincioşilor care vin cu diferite trebuinţe sã posteascã şi ei.
Vã rugãm sã precizaţi dacã
postul pe care-l recomandaţi pentru diferite trebuinţe este o regulã
stabilitã de Bisericã, sau numai o recomandare din partea dvs. în
calitate de duhovnic şi doctor sufletesc? Vã cer sã precizaţi acest
lucru, deoarece, am întâlnit pãreri contradictorii din partea unor
persoane chiar în materie de autoritate în Bisericã care, nu acceptă şi
nu înţeleg ca autentice aceste recomandări, le consideră inovaţii în
cult şi reţete personale.
Pr. Ilarion: Sã
fie bine de luat aminte, a nu se confunda rânduiala Sfintei Biserici cu
privire la post, rânduialã ce stã scrisã în Sfânta Tradiţie de Sfinţii
Pãrinţi şi predicată de la amvon de cãtre slujitorii Sfintelor Altare,
cu recomandãrile pe care le fac eu sau alţi duhovnici.
Este bine ştiut cã, Biserica a
rânduit cele patru posturi mari de peste an: Postul Mare (a Sf. Paşti),
Postul Crãciunului, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Sf.
Apostoli Petru şi Pavel. Apoi, posturi de o singurã zi: miercurea şi
vinerea de peste an; Înălţarea Sfintei Cruci (14 Septembrie); Tãierea
Capului Sf. Ioan Botezãtorul (29 august); Ajunul Crãciunului şi Ajunul
Bobotezei. Înafarã de aceste posturi, rânduiala Sfintei Biserici mai
porunceşte şi postul stabilit de chiriarhul locului în anumite momente
din viaţa Bisericii, pentru diferite trebuinţe. Posturile sunt rânduite
de Sfânta Bisericã şi, sunt obligatorii pentru fiecare creştin cu câteva
excepţii sau dezlegãri de la post: a bãtrânilor neputincioşi, a
bolnavilor, a femeilor însărcinate şi a copiilor sub 7 ani. Ca formă,
Sf. Bisericã stabileşte două feluri de post: ajunare (post aspru) – nu se mãnâncă nimic timp de 24 ore şi post uşor
– adicã, înfrânare de la mâncãruri de frupt (lapte, brânzã, carne şi
ouă). După sfatul Sfintei Scripturi, postul trebuie întotdeauna însoţit
de: spovedanie (cãinţã, întoarcerea de la pãcat), milostenie, fapte bune
şi împãcarea cu aproapele. Sfânta Scripturã, recomandã postul însoţit
de rugãciune ca arme în luptã cu diavolii, cu bolile şi cu ispitele. Dau
un exemplu în acest sens: la vindecarea copilului lunatic Mântuitorul,
afirmã: „Acest soi de diavoli numai cu post şi rugãciune iese”(Mc.9,29). Nu precizează ce fel de post, de câte zile şi ce rugãciuni pot gonii pe diavoli. Dacã citim „Vieţile Sfinţilor”,
vom descoperi cã, fiecare Sfânt Pãrinte, în lupta cu ispitele a
practicat postul şi rugãciunea în mod diferit. Fiecãruia, cum i-a
descoperit Dumnezeu. Efectul rugãciunii şi a postului, impactul lor in
lupta cu ispitele şi încercãrile în mijlocul cãrora se aflau, a fost
mãsura de apreciere pentru fiecare situaţie în parte. Consider că felul
şi forma postului şi a rugãciunii, depind de forma şi felul
încercãrilor, depind de soiul şi puterea diavolului care ne aduce
necazul şi împotriva cãruia trebuie să luptãm, dacã vrem sã ne eliberãm
din muncirea lui. Unii diavoli sunt mai mici şi alţii mai mari ca putere
şi misiune. În multe situaţii, se adunã mai mulţi la un loc,
ajutându-se în lupta cu noi ca să ne poată birui. De aceea, se
recomandã, după caz şi situaţie, zile mai puţine sau mai multe de post,
post mai uşor sau mai aspru, rugãciuni mai multe şi mai mari
(Sf.Liturghie, Sf.Maslu, Exorcisme, Acatiste, Sfeştanie, s.a.m.d),
metanii mai puţine sau mai multe, lumânãri mai puţine sau mai multe,
s.a.m.d. Numãrul lor este diferit dar, se cautã ca, numãrul sã aibã un
simbol de care vrãjmaşul să se teamã şi să asculte, aşa cum ar fi
numerele:
- 1-În numele unui singur Dumnezeu;
- 3 -În numele Sfintei Treimi;
- 7 -În numele celor şapte Sf.Taine;
- 9-În numele celor 9 cete cereşti pe care le chemi în ajutor în lupta cu cetele diavoleşti;
- 12 -În numele celor 12 Apostoli;
- 13 -În numele celor 12 Apostoli şi a Maicii Domnului;
- 40 -În numele celor 40 de zile postite de Mântuitorul în Muntele Carantaniei respingând ispita şi alungând pe diavol.
Unii creştini, în tradiţie mai
folosesc şi numărul „33” – în numele celor 33 de ani trăiţi de
Mântuitorul pe pământ, sau alte numere care ar reprezenta: spinii sau
rănile Mântuitorului Hristos, ceea ce se practică mai mult la catolici.
Însă, aceste numere nu au o justificată semnificaţie, deoarece nu se
pomeneşte nicăieri în Sf. Scriptură sau în Sfânta Tradiţie, câţi spini
au rănit capul Mântuitorului, câte picături de sânge au curs, câte răni a
suferit Mântuitorul în urma bătăilor pe care le-a primit. Deci, sunt
nişte apocrife de care trebuie să ne ferim. Trebuie să ne ferim,
deoarece, nu ştie nimeni exact numărul, şi crezând în ceva ce nu este
exact şi adevărat este păcat. Şi diavolul poate zădărnici rugăciunile şi
postul dacă ele nu se bazează pe un adevăr. Nu ne ajută la mântuire să
ştim numărul bicelor primite, numărul spinilor, numărul rănilor, numărul
cuielor şi cât sânge a curs, ci, încredinţarea că Mântuitorul le-a
răbdat pe acestea cu multă dragoste pentru a ne răscumpăra prin ele.
De multe ori se recomandă un fel de
post şi rugãciuni însã, rãmân fãrã efect şi fără rezultat, fapt ce
impune duhovnicului o cercetare mai atentã a cauzei. Cauza poate fi
lipsa de credinţã, necăinţa pentru păcatele grele sau armele cu care ne
luptãm trebuiesc mai întãrite: postul şi rugăciunea. În concluzie, să nu
se considere de către nimeni cã, substitui în vreun fel rânduielile
bisericeşti cu privire la post şi rugăciune. Pe lângă rânduielile
bisericeşti statornicite de Sfinţii Părinţi, pentru a spori şi mai mult
evlavia şi râvna credinciosului care se vrea îmbunãtãţit în cele
duhovniceşti, fac recomandãri pe care le consider utile şi verificate în
anii mei de pastoraţie şi care au dat rezultate sporite în lupta cu
necazurile şi încercãrile venite de la diavoli. Vreau sã precizez cã,
niciodatã nu le-am scris pe hârtie şi nu am lãsat pe nimeni s-o facã.
Sfaturile mele duhovniceşti sunt personale şi nu rânduieli bisericeşti.
Tu, dacă mă înregistrezi acum, să fie pentru tine şi să le scrii ca
simple sfaturi.
Postul şi puterea lui
Pr. Ioan: Vă
rugăm, să ne spuneţi din experienţa sfinţiei voastre ceva legat de post
şi rugăciune, câteva exemple, sfaturi sau aspecte de taină a postului
ca armă în luptă cu ispitele, necazurile şi diavolii, prezente în viaţa
credincioşilor.
Pr. Ilarion: Mai
întâi, vreau să vă spun că orice post cât de mic dă de furcă
diavolilor, şi prin el cel ce posteşte devine mai puternic, deoarece
postul este înfrânare. Diavolilor, nu le place înfrânarea ci desfrânarea. Prima ascultare la care i-a pus Dumnezeu pe oamenii Adam şi Eva, a fost ascultarea înfrânării
- să se înfrâneze şi să nu mănânce din ceea ce i-a oprit. Pentru
perioada postului încetează omul desfrânat (în sens de neînfrânare).
Pentru diavoli, înfrânarea omului înseamnă chinuire, nereuşire, muncă
ostenitoare, ascuţimea isteţimii şi chinul ei, vaiet şi plâns, pedeapsă,
cădere din treaptă, înverşunare şi răzbunare. Diavolii hulesc pe omul
înfrânat, zicând despre el că este: desfrânat, încăpăţânat, împietrit,
ticălos, păcătos, necredincios, mincinos, lacom, hoţ, s.a.m.d. Mai
cheamă alte şapte duhuri rele să-i ajute ca focul ispitelor şi a
nălucirilor să răpună înfrânarea din om. Îl biciuiesc şi, astfel omul
răbdând biciul ispitelor care-i vin în post, pentru el Postul este Smerenie.
Pentru diavolii care din fire sunt mândrii, smerenia omului postitor şi
înfrânat, este ca un foc sau jar de cărbuni pe capul lor şi ţipă de
usturime. Cel ce posteşte smerindu-şi trupul şi sufletul, se înalţă şi
deschide calea către Dumnezeu. Ca să nu-l piardă, diavolii îl
înconjoară, îi întind curse şi-i aruncă săgeţi cu momeli de trufie,
crezând că smerenia celui care posteşte este de suprafaţă şi fără
rădăcini. Chiar cu lauda postului caută să-l coboare pe om din smerenie,
considerată ispita pozitivă. Îi trimite
lăudăroşi şi linguşitori dintre casnicii săi sau dintre prieteni care,
să-l laude şi să-i aprecieze starea morală, făcându-l să semene cu
„făţarnicii„. Diavolului, îi este de ajuns numai o secundă de neatenţie
din partea omului, timp în care, omul acceptând lauda celor din jur, i
se fură chipul smereniei. Dacă nu reuşeşte cu lauda postului, încearcă
cu ispita negativă, adică cu batjocorirea
postului, trimiţând pe casnici şi prieteni să-l batjocorească şi să-l
desconsidere ca oarecând pe Iov, poate.. poate…, va simţi durerea mândriei sau mândria rănită şi va zice în inima sa: „ de ce postul meu, nu este apreciat de cei din jur, când eu mă străduiesc atât de mult?”
Pentru cel ce cunoaşte vicleşugul diavolului şi este cu adevărat smerit
şi cu smerenie încercată, va simţi în loc de durerea mândriei bucuria smereniei, bucurie exprimată în cuvintele din fericiri ale Mântuitorului: „Bucuraţi-vă şi săltaţi că plata voastră multă este în ceruri”(Mat. 5, 12), ceea ce pentru diavoli vor fi mai mulţi cărbuni aprinşi care-i vor arde. Cel smerit în inima sa, va zice: „au
dreptate prietenii mei, numai Dumnezeu ştie dacă postesc cu vrednicie.
Dacă ei mă hulesc, atunci cu atât mai mult mă vor huli diavolii dacă
postul meu nu-i adevărat şi plăcut lui Dumnezeu”. Pentru omul
încercat nu este greu să aprecieze că, datorită puterii postului îi vin
atâtea ispite din partea vrăjmaşului, şi atunci se întăreşte şi mai mult
în ţinerea postului.
Dacă ar fi să vorbim despre rolul
postului în viaţa credinciosului, nu am reuşi să terminăm într-o
săptămână. Eu aş împărţi folosul postului în trei mari categorii şi
anume, prima:
1.-De a ne curăţi trupul şi sufletul.
a.- Curăţirea
trupului de tot ce este animal, de grăsimi şi îmbuibare, atunci când ne
înfrânăm de a mânca: carne, lapte, brânză şi ouă;
b.- Curăţirea trupului de toxine, nicotină, fum, şi alcool, atunci când ne înfrânăm de la fumat şi băuturi alcoolice;
c.-Curăţirea trupească, atunci când ne înfrânăm de a mai avea relaţii conjugale.
d.-
Curăţirea sufletului, atunci când ne oprim de la păcate, le spovedim, ne
căim, plângem pentru ele. Prin curăţirea trupului, se curăţă şi
sufletul.
2.-De a fi plăcuţi lui Dumnezeu.Îndeplinind
toate poruncile lui Dumnezeu, împlinirea faptelor bune, oprirea de la
toată înfăţişarea răului şi practicarea zilnic a milosteniei.
3.-De a ne înălţa şi sfinţi.
Îndeletnicindu-ne cu rugăciunea zilnic, cu mersul la Sfânta Biserică şi participarea la Sfânta Liturghie.
Postul negru, sau ajunarea
Pr. Ioan: Am tot auzit prin popor vorbindu-se de „postul negru”, există aşa ceva şi ce ne puteţi spune despre el!?
Pr. Ilarion: Aşa se spune în popor „postul negru”
la postul ca ajunare, adică nu mănânci şi nu bei nimic toată ziua.
Faptul că, nu se mănâncă nimic timp de 24 de ore, la post i se spune „negru”.
În cărţile liturgice, nu ai să găseşte această denumire a postului.
Preoţii au preluat din popor această denumire şi, o folosesc atunci când
recomandă ca cineva să ajuneze. Consider că nu este greşit, dacă
folosim şi acest termen, este mai expresiv, reliefează mai accentuat
sensul de ceva greu sau ceva aspru.
Cu privire la ajunare sau la postul negru, am câteva sfaturi pentru cei ce vor să ajuneze, o spun din experienţa mea şi anume:
orice s-ar întâmpla, oricât te-ar
supăra cineva, orice ispite ai avea, nici cu cei din afară şi nici cu
cei din casă. Îţi învingi orgoliile, îţi tai voia, îţi stăpâneşti firea,
treci cu vederea orice umbră a răului sau a răutăţi cuiva, rabzi şi
ierţi orice. Altfel, ţi-a furat diavolul postul, degeaba mai posteşti.
-
Nu te duci în vizite în ziua
când posteşti, pentru a nu fi servit cu ceva de mâncare şi să te
descoperi că posteşti. Când posteşti, nu trebuie să spui la nimeni şi să
nu ştie nimeni, adică „când posteşti închide-te în cămara ta, ca să u te arăţi oamenilor că posteşti”.
-
Mâncarea pe care ar fi trebuit
s-o mănânci în acea zi împarte-o la săraci, n-o păstra pentru când ai să
termini de postit pentru că ai renunţat la ea ţinând post. Diavolii pot
să râdă şi să zică că ai făcut economie sau că ai recuperat ce trebuia
să consumi. Postul întotdeauna trebuie însoţit de milostenie. Dacă eşti
sărac, măcar o felie de pâine dă celui flămând.
· Dacă te simţi slăbit şi
simţi că nu mai poţi duce postul, poţi lua în cursul zilei: o bucăţică
de anaforă şi 3 înghiţituri de aghiazmă.
· Dacă nu poţi duce postul
toată ziua şi-l întrerupiatunci nu mânca mai mult decât o singură masă
şi tot de post. Dacă ai mâncat prea mult diavolii ţi-au furat postul,
spunând că ai mâncat cât pentru toată ziua în care ai postit.
· Nu poţi întrerupe postul
la orice oră. Dacă ţii post pentru izbăvire de vrăji şi descântece,
pentru că vrăjitorii au anumite ore când îi trimit pe diavoli la treabă,
trebuie să ţii cont de acest lucru. Unii trimit la ora 15, alţii la ora
18, la ora 21, la ora 24,00. Trebuie să duci postul până la aceste ore
pentru ca să te găsească în post şi să poţi respinge loviturile
vrăjitorilor.
· Postul-ajunare, începe la ora 18,00 din ziua anterioară şi ţine până în ziua de post la ora 24.
· Cine nu poate duce până la ora 24, se poate opri aşa cum am arătat, la ora 15, la ora 18, la ora 21.
· Ora până când duci postul, reprezintă momente ale pătimirii Mântuitorului Iisus Hristos, şi anume:
- La ora 12 - a fost răstignit;
- La ora 15 - şi-a dat Duhul pe Cruce;
- La ora 18- a fost dat jos de pe Cruce şi îngropat;
- La ora 21- s-a aşezat piatra pe mormânt fiind pecetluită;
- La ora 24 - s-a coborât la iad sfărâmând porţile de aramă, risipind pe diavoli şi scoţând pe cei drepţi din iad.
În cazuri mai grele, pentru
persoane demonizate şi chinuite de diavoli, se poate ţine post-ajunare
timp mai îndelungat, adică mai multe zile la rând (după caz şi cine
poate: 3, 7, 9, 12, 21, 40 zile). Odată pe zi se pot lua 3 bucăţele de
anaforă şi un pahar de aghiazmă (cu Moliftele Sf.Vasile Cel Mare).
Postul particular sau suplimentar şi cum se ţine
Pr. Ioan: V-am tot auzit vorbind despre ”postul suplimentar”, ce fel de post este acesta şi ce folos aduce în viaţa credinciosului?
Pr. Ilarion: „Post suplimentar”,
numesc eu, postul particular care este ţinut pentru diferite trebuinţe
pe lângă posturile rânduite de Sf. Biserică: cele 4 posturi de peste an
şi zilele oprite în cursul unui an.
Dacă apare un necaz mare şi greu,
un duşman înverşunat care ne prigoneşte, un proces greu, o pagubă sau o
boală grea, pătimiri din cauza vrăjilor şi a descântecelor, pentru
persoanele care au păcate grele şi după ce s-au spovedit la duhovnic,
sau pentru diferite trebuinţe: reuşire la examene, ajutor în căsătorie,
găsire de serviciu, spor şi ajutor în afaceri şi alte trebuinţe, se
adaugă postul suplimentar sau particular. Postul suplimentar se face tot
ca ajunare, nemâncând şi nebând nimic toată ziua, în următoarele zile:
LUNI, se ajunează pentru: ajutor la căsătorie, reuşită la examene, găsirea unui loc de muncă, obţinerea de bunuri materiale, reuşire la proces. Întăreşti postul cu rugăciuni, citind: „Acatistul Mântuitorului nostru Iisus Hristos” şi „Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil”
cu credinţa că Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, fiind căpetenii de
îngeri, vor trimite pe pământ pe îngeri să lucreze pentru tine. Ţii
post negru până la ora 24, faci 40 de metanii, aprinzi 7 lumânări. La
fiecare metanie, zici rugăciunea ta: „Doamne, iartă-mi păcatele mele
şi ale tuturor celor din casa mea, primeşte nevrednica mea rugăciune şi
nevrednicul meu post şi dăruieşte-mi….(aici spui dorinţa pentru
care ţii postul). După ce au ars complet cele 7 lumânări, spui şi
rugăciunea ta, către Sfinţii Arhangheli: "Sfinţilor Arhangheli
Mihail si Gavril şi toţi sfinţii, duceţi nevrednica mea rugăciune şi
nevrednicul meu post la Bunul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor mele,
ale părinţilor mei (pomeneşti numele lor), ale soţului(soţiei) meu (N), a copiilor mei (N), a bunicilor (N) şi a tot neamul meu, a celor morţi (pomeneşti numele lor) şi pentru….(aici
spui dorinţa pentru care faci postul şi te rogi)". Pentru ca postul şi
rugăciunile pe care le faci să fie ascultate de Dumnezeu şi împlinite,
mai înainte este bine să mergi la duhovnicul tău şi să te spovedeşti.
Este bine să faci o spovedanie generală, mărturisindu-ţi păcatele de
când erai mic şi până în prezent, pentru ca nu cumva din cauza unui
păcat cu care L-ai supărat pe Dumnezeu, rugăciunea Ta să nu fie
ascultată. Sau , să se încăpăţineze diavolul care te necăjeşte de a
pleca de la tine, pentru că el fiind stăpânul păcatului cu care te-ai
întinat să se creadă şi stăpânul tău. Elimină păcatul şi împacă-te cu
Dumnezeu şi atunci Dumnezeu Te va asculta şi te va ajuta. Mă refer în
mod special la tinerii care vor să se căsătorească şi care au început
viaţa cu păcatul desfrânării (a curviei, a sexului), călcând porunca a
7-a „Să nu trăieşti în desfrânare” şi care au ales păcatul în
loc de binecuvântarea lui Dumnezeu pe care trebuia s-o primească prin
Taina Cununiei. Dacă eşti căsătorit (ă), să nu te culci cu soţia(ul) în
acelaşi pat în ziua când posteşti, chiar dacă nu păcătuiţi, pentru că vi
se socoteşte ca întinare şi ispita care vă chinuieşte.
MIERCURI, se ajunează pentru: a te izbăvi de năpastă, de învinuirile celor ce te năpăstuiesc pe nedrept,
adică: eşti cinstit dar te face hoţ, eşti harnic dar,te face leneş,
eşti curată dar te învinuieşte că eşti desfrânată, eşti nebăutor dar te
face beţiv. Întăreşti postul citind: „Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos” şi Acatistul „Acoperământul Maicii Domnului”. Te
rogi la Maica Domnului să te acopere şi să te izbăvească de învinuiri
nedrepte. Faci 40 de metanii, după fiecare metanie, zici rugăciunea ta:„Doamne,
iartă-mi păcatele mele şi ale tuturor celor din casa mea, primeşte
nevrednica mea rugăciune şi nevrednicul meu post şi izbăveşte-mă de
năpasta şi învinuirile care mi se aduc şi întoarce pe vrăjmaşii mei de
la răutate lor cu dragoste către mine şi familia mea şi dă-le griji noi
ca să uite de grija mea….(aici spui dorinţa pentru care ţii
postul). Aprinzi 7 lumânări, pe care le poţi arde fie în patru timpuri
din zi (dimineaţă, la amiază, seara şi la miezul nopţii), fie la
terminarea postului (ora 24), dacă nu ai timp în cursul zilei din cauza
serviciului sau al altor preocupări. Pentru ca postul şi rugăciunile pe
care le faci să fie ascultate de Dumnezeu şi împlinite, mai înainte este
bine să mergi la duhovnicul tău şi să te spovedeşti, pentru ca nu cumva din cauza unui păcat cu care L-ai supărat pe Dumnezeu, rugăciunea Ta să nu fie ascultată. Împacă-te cu toţi care te-ai certat, pentru
ca nu cumva şi tu la rândul tău să fii vrăjmaşul şi pizmătăreţul
aproapelui tău.Dacă năpasta îţi vine de la soţ (soţie), copii, părinţi,
cu cei ce stai în casă, sau de la un vrăjmaş care urmăreşte dezbinarea
familiei tale, este bine să chemi preotul în ziua de post şi să facă
sfinţirea casei, să pună rugăciunile pentru alungarea duhului necurat
din casă, Sfântul Maslu, Moliftele Sf. Vasile cel Mare. Este bine să fii
sprijinit în post şi rugăciunile tale, de rugăciunile a trei biserici
sau mănăstiri, dând pomelnic mai ales la o mănăstire unde se săvârşeşte
Sfânta Liturghie zilnic. Respectă cu stricteţe regulile unui post
adevărat şi să nu ai nici o umbră de îndoială, altfel, faci postul în
zadar.
VINERI,se ajunează: pentru izbăvirea de vrăjmaşii ştiuţi şi neştiuţi, pentru alungarea duhurilor necurate şi dezlegarea vrăjilor şi a blestemelor. Întăreşti postul, citind: „Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos”, „Acatistul Sfântului Ciprian şi Iustina”, „Acatistul Sfintei Cruci”, Paraclisul Maicii Domnului. Faci 40 de metanii, la fiecare metanie zici rugăciunea ta: „Doamne,
iartă-mi păcatele mele şi ale tuturor celor din casa mea, primeşte
nevrednica mea rugăciune şi nevrednicul meu post şi, izbăveşte-mă de
vrăjmaşi, de blesteme, de farmece şi descântece şi de tot lucrul cel
necurat de la casa mea, de la cei din casă şi de la mine. Toată răutatea
să se ducă în pustie, unde om nu locuieşte(aici spui dorinţa pentru
care ţii postul)”. Aprinzi 9 lumânări (în numele celor 9 cete
cereşti pe care le chemi în ajutor pentru a te apăra în lupta cu cetele
diavoleşti). Lumânările se ard fie în cele patru timpuri din zi
(dimineaţă, la amiază, seara şi la miezul nopţii), fie la terminarea
postului (ora 24). Lumânările se pun în semnul Sfintei Cruci (5 pe
verticală şi 4 pe orizontală), când le aprinzi le meneşti (în gând): 3
pentru iertarea păcatelor, 3 pentru blesteme, 3 pentru farmece şi
duşmani. Mai înainte este bine să mergi la duhovnicul tău şi să te
spovedeşti, pentru ca nu cumva din cauza unui păcat cu care L-ai supărat
pe Dumnezeu, diavolul pe care vrei să-l alungi de la casa ta să nu
asculte, să se împotrivească, să nu plece şi rugăciunea Ta să nu fie
ascultată. Chemi preotul (preoţii) în ziua de post, să facă sfinţirea
casei, să pună rugăciunile pentru alungarea duhului necurat din casă,
Sfântul Maslu, Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. La terminarea zilei
de post, ora 24, se ia un pahar de aghiazmă care s-a sfinţit de către
preot cu citirea Moliftelor Sfântului Vasile Cel Mare şi a Sfântului
Ioan Gură de Aur, se toarnă peste aghiazmă 9 picături din untdelemnul
sfinţit la Sf. Maslu. Din făina de la Sf. Maslu o amesteci cu aghiazmă
şi untdelemn sfinţit, o frămânţi şi faci 7 turtiţe care, se vor coace pe
plită (nu în ulei). În fiecare dimineaţă, pe nemâncate, se ia timp de 7
zile, câte o turtiţă. În fiecare zi, dis-de-dimineaţă, se stropeşte
casa cu aghiazmă zicând cuvintele: „Să vină Dumnezeu şi să se
risipească de la noi şi de la casa noastră: toată fermecătura, toate
vrăjile şi descântecele, toţi duşmanii ştiuţi şi neştiuţi şi tot lucrul
cel rău. Să fugă prin stropire cu această apă sfinţită, în numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin”.
Dacă găseşti lucruri
străine şi dubioase prin curte, la poartă sau sub preş în faţa casei, în
faţa uşii la intrare, cum ar fi: aţe înnodate, fire de păr, legături de
la mort, lumânări, pământ de pe morminte şi alte bazaconii, nu le iei
cu mâna sau cu făraşul şi nici nu le mături până ce le stropeşti mai
întâi cu aghiazmă, zicând cuvintele de mai sus: „Să vină Dumnezeu şi să se risipească…”,
ca să nu se urce diavolul trimis, pe făraş, apoi pe mână şi să intri cu
el în casă. După ce stropeşti cu aghiazmă iei lucrurile şi le arunci la
gunoi, undeva departe, nu în curte şi nici în casă.
Dacă vin broaşte la casa ta şi caută să-ţi intre în casă, mai întâi le stropeşti cu aghiazmă, zicând: „Dacă sunteţi de la Dumnezeu mergeţi în drumul vostru şi dacă aţi fost trimise, duceţi-vă înapoi la cine v-a trimis”.
După ce le-aţi scos în drum cu
lopata, faceţi 40 de metanii. Dacă sunt de la Dumnezeu vor merge mai
departe, iar dacă sunt trimise cu diavolul, cu vrăji, veţi vedea un fum
sau nor ridicându-se şi va merge în direcţia de unde au fost trimise
vrăjile.
Pentru vrăjmaşi se citesc trei psalmi: 3, 30 şi 142 zilnic.
Vinerea poţi să posteşti şi pentru
cei morţi, mai ales pentru părinţi (copiii care au fost blestemaţi
pentru neascultare de către părinţi şi nu au reuşit să se ierte înainte
de moartea părinţilor pot să postească pentru părinţi) şi pentru cei din
neamurile noastre, ca Dumnezeu să ierte păcatelor lor. Putem să
cuprindem nu numai pe rude ci şi, pe: străini, cunoscuţi şi foşti
prieteni. Pentru morţi vei face parastase, vei plăti la mănăstiri 3-7
Liturghii, cu prescură, vin, untdelemn, pomelnic cu numele lor şi 7
lumânări, pentru 40 de zile sau pentru mai mult timp (1-7 ani). În
numele lor vei face în ziua când posteşti milostenie, rugând pe Bunul
Dumnezeu, să scoată sufletele lor din muncile iadului şi din chinurile
veşnice. Scoţând suflete lor din iad, Dumnezeu va ierta păcatele tale.
Trebuinţa postului
Pr. Ioan : Dacă ar fi să grupăm situaţiile în care ar fi necesar folosirea postului suplimentar, care ar fi acestea?
Pr. Ilarion: Nu
am făcut o clasificare a situaţiilor dar putem să le clasificăm după
importanţa şi greutatea lor. Postul suplimentar poate fi necesar:
1.-Pentru curăţire de păcatele grele.
Să luăm un exemplu de păcat greu, care este foarte frecvent săvârşit –AVORTUL-.
Greutatea acestui păcat stă pe sufletele ambilor soţi. Amândoi sunt la
fel de responsabili în faţa lui Dumnezeu pentru săvârşirea lui. Soţia
l-a făcut în trupul său şi, soţul a acceptat şi a fost de acord sau
chiar a obligat soţia să facă avort. Avortul este păcatul uciderii,
însă, este mai mare decât uciderea în general. Femeia care-şi omoară
pruncul în pântece este de 2 ori ucigaşă:
odată, pentru că a ucis trupul copilului şi, a doua oară, pentru că a
omorât sufletul copilului. Acel suflet este mort, pentru că nu a fost
lăsat să se nască şi să primească Taina Sf. Botez: „Dacă nu se va naşte cineva din apă şi din duh, nu va intra în Împărăţia Cerurilor” (Ioan 3,5). Naşterea din apă şi din duh este botezul.
Femeia care-şi ucide pruncul în pântece, mai este considerată de mii de ori ucigaşă,
deoarece, prin uciderea copilului ce trebuia să se nască, a ucis toată
generaţia care s-ar fi putut naşte din acel copil, până la sfârşitul
omenirii. Dimensiunea acestui păcat este cât al iadului de mare. Mulţi
nu cunosc adevărata dimensiune a acestui păcat şi tratează cu multă
uşurinţă sau chiar nu-l pun la socoteală prea mult, nu plâng pentru
păcatul lor, nu fac căinţă şi penitenţă, nu fac nimic ca să scoată acele
suflete nevinovate de la întuneric. Se mulţumesc doar cu o simplă
spovedanie. Se mulţumesc doar cu aghiazma mare pe 7 ani. Nu cunosc
adevărata căinţă, care, ar fi în măsură să spele păcatul şi să aducă
împăcarea cu Dumnezeu. Unii preoţi, se feresc să vorbească prea mult de
el, pentru a nu speria pe credincioşi şi a nu-i înfricoşa. Adevărul nu
înfricoşează, dimpotrivă necunoaşterea lui. Cunoaşterea ne ajută.
Dumnezeu nu ne-a lăsat în necunoaştere sau în ignoranţă, dimpotrivă,
ne-a dat cunoaşterea şi S-a descoperit omului, pentru ca omul să-L
cunoască. Nu a lăsat pentru om locul numit „rai” sau „iad”, ca locuri şi
denumiri abstracte, ci, i le-a descoperit, ca adevăruri şi realităţi.
De aceea, spune acolo în rugăciunea de la Sf. Maslu „că, va amuţi gura noastră neavând ce răspunde, pentru că toată dreptatea noastră este ca o cârpă lepădata înaintea lui Dumnezeu„ sau, cum spune însuşi Mântuitorul Hristos: „ Dacă nu aş fi venit şi nu le-aşi fi vorbit păcat nu ar avea, însă acum nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor” (Ioan.15, 24).
Pentru păcatul avortului, după ce
au trecut 40 de zile şi te afli înafara celor 4 posturi de peste an, ţii
o săptămâna post (mănânci mâncare de post) vii la preot pentru moliftă,
te spovedeşti şi mărturiseşti păcatul. Primeşti canon de la duhovnic,
oprire de la Sfânta Împărtăşanie cât spun canoanele Sfinţii Părinţi,
apoi primeşti şi canonul rânduit de duhovnic şi fă 100 de metanii în
acea zi.
Dacă ai fost oprită de la Sf.
Împărtăşanie pe mai mulţi ani, să ai grijă să nu lipseşti de la Sf.
Liturghie în duminici şi sărbători în toţi anii opriţi, pentru că,
Sfânta Liturghie este jertfa nesângeroasă a Mântuitorului nostru Iisus
Hristos pentru iertarea păcatelor. Să ai grijă să posteşti toate cele 4
posturi mari de peste an şi să te spovedeşti în fiecare post. Te ajută
la căinţă şi la răscumpărarea păcatului. Pentru iertarea păcatului, poţi
face post suplimentar. Alege o zi de post pe săptămână şi posteşte 24
ore, pe toată perioada cât ai canon şi oprire de la Sfânta Împărtăşanie
şi chiar mai mult timp, poate fi şi toată viaţa, depinde de tine cât de
râvnitor eşti şi cât de mult te mustră conştiinţa.
2.- Post suplimentar la vreme de primejdie.
De exemplu: dacă te terorizează
cineva, dacă ţi-a plecat copilul de acasă şi a luat-o pe drum greşit,
dacă ai un duşman mare, dacă ai un proces greu, dacă s-a îmbolnăvit
copilul grav, ţine post negru imediat ce a apărut necazul sau primejdia,
indiferent în ce zi ar cădea, fă 100 de metanii în acea zi, aprinde 40
de lumânări şi citeşte cu toată credinţa: Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos, Acatistul Sf. Cruci şi Psalmii 3, 30, şi 142. La fiecare metanie, zici rugăciunea ta de cerere:
„Doamne, iartă-mă de păcate pe mine păcătosul robul Tău (N) şi ajută-mă”.
3.- Post suplimentar pentru cei ce vor să scape de diavol.
Persoanele care s-au făgăduit
satanei, persoanele care au lucrat vrăjitorie, ca să poată scăpa de
diavol, trebuie să ţină post neîntrerupt mai multă vreme, chiar ani la
rând, cu perioade de post negru neîntrerupt 3, 7, 9, 12, 21 zile.
Acest post îl ţii în felul acesta,
pentru că diavolii cu care ai lucrat, şi care au stat mulţi ani la tine
nu pleacă uşor. Posteşte cel bolnav şi va posti şi preotul care-i
citeşte de 3 ori pe zi Moliftele Sfântul Vasile Cel Mare.
Postul negru îl vei putea ţine uşor dacă te rogi la Maica Domnului să te ajute, altfel va fi foarte greu de ţinut.
Dacă, cel bolnav nu poate posti şi
nu poate rosti rugăciuni, atunci cineva din casă să facă în locul lui.
Dacă preotul este bolnav (ulcer. gastrită, diabet, etc.) şi nu poate
posti, nu poate citi Moliftele Sf. Vasile Cel Mare, fiindcă diavolii se
întorc împotriva lui.
Când preotul citeşte Moliftele, să
aibă grijă şi să adauge pe lângă numele celui bolnav şi numele său şi a
celor din casa sa, atunci duhurile alungate din cel bolnav nu vin asupra
sa sau asupra celor din casa lui.
4.- Post suplimentar, pentru a căpăta Har de la Dumnezeu.
De exemplu: putere, îndemânare,
pricepere, şi înţelepciune, pentru a face o lucrare sfântă cum ar fi:
construirea unei Biserici, pictura unei Biserici, pictura unor icoane,
etc. Se ţin mai multe zile post negru, se citesc rugăciuni şi acatiste,
metanii şi lumânări aprinse, pentru a respinge puterea răului, care se
opune oricărei lucrări dumnezeieşti şi pentru ca lucrarea să se facă sub
insuflarea Duhului Sfânt.
5.- Post suplimentar rânduit de chiriarhullocului.
Episcopul locului, rânduieşte ca poporul să ţină post în caz de:
epidemie, război, secetă, calamităţi, etc., pentru ca Dumnezeu să
izbăvească poporul de la moarte.
6.- Post suplimentar, pe care-l fac cei ce ocupă posturi de conducere:
a- Conducătorii de ţară şi toţi cei ce ocupă locuri de conducere,
trebuie să-şi ia zile de post negru însoţit de rugăciuni prin care să
ceară de la Dumnezeu Har de a conduce bine, de a menţine pacea şi
bunăstarea poporului pe care-l conduce.
b- Preoţii, stareţii, episcopii, mitropoliţii şi Patriarhul,
cei care conduc Biserica şi pe slujitorii ei, postesc şi se roagă
pentru a primi Har de a conduce cu sfinţenie şi dreptate Biserica.
Dacă aceştia conduc greşit şi cu păcat, poporul are de suferit. La moarte vor da răspuns, pentru felul cum au condus.
CUGETĂRI DESPRE POST
v Postul nu este plăcut omului bogat, dar este plăcut celui sărac.
v Postul nu este plăcut omului leneş, dar este plăcut celui muncitor.
v Postul nu este plăcut oaspeţilor, dar este plăcut drumeţilor.
v Postul este lungime de viaţă.
v Postul este înviorare a trupului şi înălţare a sufletului spre taine nepătrunse.
v Postul este fericire a trupului şi strălucire a sufletului.
v Postul este armonie între trup şi suflet, cu sănătate îndelungată.
v Prin post cunoşti pe om. Prin post cunoşti natura.
v Prin post dai întâietate celui cu întâietate.
v Prin post cunoşti taina lumii, prin post cunoşti pe satana, prin post cunoşti pe Dumnezeu şi pe tine însuţi.
v Prin post descătuşezi trupul de
lăcomie, de lene, de furt, de minciună, de pizmă, de răutate, de
sudalmă, de batjocură, de fumat, de beţie, de indiferentism.
v Prin post sufletul se înalţă la
slavă, păşind pe culmile cele mai îndrăzneţe faţă de muritori, capabil
de fapte mari faţă de tot omul ce este în suferinţă, capabil să înfrunte
pe blasfemitorii de om şi de Dumnezeu, capabil să schimbe mersul de la
rău spre bine, capabil să facă minuni pe pământ, precum s-a şi făcut
întotdeauna şi se fac şi acum de cei ce-l respectă.
v Postul nu este o schingiuire a trupului ci o adevărată hrană plină de viaţă.
v Postul nu este pentru cei
proşti, ci pentru tot omul şi mai ales pentru cel înţelept, că
înţeleptul îşi iubeşte viaţa şi ca atare trebuie să iubească postul.
v Postul este o scânteie pe pământ
şi cine o vede îşi va aprinde lumânarea la ea, ca prin lumina ei să
poată păşi în viaţă şi să treacă din fericire în fericire.
v Cine urăşte postul, se urăşte pe sine!
v Postul singur nu este de ajuns
niciodată, pentru ca omul să poată fi socotit ca stăpân pe sine şi a fi
şi pe calea mântuirii. Luat singur, nu poate fi socotit decât ca acel om
ce a desprins din funia puternică o fâşie şi a legat dobitocul,
socotind a fi de ajuns, iar restul de funie a pus-o în cui. Dar
dobitocul a rupt fâşia şi a intrat în grădină, i-a făcut mare
stricăciune pe când omul dormea, ca apoi ducându-se în lucernă a mâncat
până a crăpat. Dacă ar fi fost legat cu întreaga funie în fâşiile ei
nedesprinse, nu s-ar fi întâmplat nici paguba şi nici moartea
dobitocului. Astfel este şi trupul ce este legat numai cu postul şi nu
cu întregimea faptelor legate de fâşia postului. De fâşia postului ştim
că se învecinează şi chiar soră este cu fâşia – milostenia. Cu aceste
fâşii, postul şi milostenia se învecinează şi sunt surori chiar cu
dreptatea şi adevărul, iar cu acestea se învecinează lumina şi iubirea
şi pe deasupra tuturor pe care le îmbrăţişează este dragostea de
Dumnezeu cu toate poruncile Evangheliei. Aceste 7 viţe formează pentru
creştin cea mai bună frânghie pentru a lega trupul de a nu cădea în
vicii, la stricăciune şi moarte, iar sufletul se va putea înălţa pe
culmile cele mai înaripate până la lumina cea mai apropiată a
Dumnezeirii.
v Cine zice că le face pe toate
celelalte şi numai postul nu-l poate face, nu are adevăr în gura sa iar
faptele îi sunt murdare. Căci precum o fâşie din funie i se simte lipsa
ei, când e luată, iar funia nu-şi mai are tăria şi nici frumuseţea
chiar, tot aşa şi cel ce spune astfel de lucru. Căci una pe alta se
strigă, una pe alta se cheamă şi auzul celui ce le face nu va putea să
rămână surd la strigarea lor şi o va face şi pe ea. Iar, de zice că n-o
poate face, nu va face nici pe una şi nici pe alta, şi-n gura lui este
minciună. A văzut cineva vreo slugă care să nu facă ceea ce face
stăpânul, şi ceea ce-i spune să facă şi dacă nu face să-l mai ţie pe
lângă sine? Eu cred că nu! Şi dacă nu? Atunci creştinul, care este o
slugă a lui Iisus după fiinţă, credinţă şi nume, de ce face altfel de
cum face stăpânul său?
v Iisus a postit şi postul l-a
împletit cu toate celelalte: mila, adevărul, dreptatea, iubirea, lumina
şi dragostea de lege şi de Dumnezeu, cu care a legat pe satan. Creştinul
de ce ia numai o fâşie sau două din funie şi cu care crede că este de
ajuns pentru a lega răul ce-i voieşte moartea sufletului? Iată că, şi
fâşiile se rup şi se pierd, şi calea lui spre mântuire la fel, devenind
un sclav al tuturor viciilor, un cuib al satanei unde împărăţeşte
nestingherit. Ori se crede creştinul a fi mai presus de Stăpânul lui,
Iisus? A găsit el o cale, un mijloc mai bun, de luptat mai uşor şi de
învins pe satana? Dacă este aşa, atunci Iisus nu-i mai poate fi stăpân,
el e Domn. Astfel de domn au voit mai înainte să fie şi satan, dar satan
a căzut, iar creştinul ce crede? Nimeni nu şi-a luat fiinţa de la sine,
în afară de Dumnezeu, ci de la altul şi acel altul nu poate fi pentru
om, cum şi pentru tot ce este în lume, decât Dumnezeu. Şi atunci cine
eşti tu creştine de zici şi faci altfel decât Stăpânul tău?(C 68,9-12)
RĂSPUNSURI DUHOVNICEŞTI
La întrebările credincioşilor despre post
- Părinte, când ţii post în câşlegi pentru spovedanie, se mănâncăpeşte?
- Da, marţea, joia, sâmbăta şi duminica şi se bea vin, iar miercurea şi vinerea mâncăm de post.
- Părinte, câte zile trebuie să ţii post, ca să te poţi împărtăşi?
- 7 zile. Se socoteşte că
după 7 zile de post se elimină toate grăsimile din corp. Să ne asemănăm
la trup cu Mântuitorul. El nu a mâncat carne, decât, peşte.
- Părinte, dacă nu reuşeşti să te spovedeşti într-un post, ce faci?
- Laşi pe altă dată, sau continui
să ţii post până când reuşeşti. E valabil numai în Postul Adormirii
Maicii Domnului şi al Sf.Ap. Petru şi Pavel. De Paşti şi de Crăciun
întrerupi pentru că este prilej de bucurie mare, se mănâncă de dulce,
este dezlegare la orice, o săptămână la Paşti şi două săptămâni la
Crăciun. După perioada aceasta, ţii o săptămână de post şi te
spovedeşti. Preotul hotărăşte dacă iei aghiazmă mare sau împărtăşanie.
- Părinte, e bine să ţii post negru?
- Da e foarte bine. Cine
poate. Valorează cât un ban de aur înaintea lui Dumnezeu şi cum aici pe
pământ faci orice cu un ban de aur, aşa şi acolo sus în cer, faci orice
cu o zi de post negru.
- Părinte, în săptămâna brânzei, în săptămâna albă, se mănâncă peşte?
- Da, după Pravila Bisericească
toată săptămâna, însă, după obicei miercuri şi vineri nu se mănâncă dar
după pravilă da pentru că este însemnat cu harţi.
- Părinte, la noi la ţară, preotul ne-a spus că putem mânca peşte miercurea şi vinerea de la Paşti şi până la Înălţare, e păcat?
- După obicei numai în săptămâna
Luminată se mănâncă miercurea şi vinerea peşte, însă, Pravila
Bisericească spune că se mănâncă peşte până la Pogorârea Sfântului Duh
şi Duminica Tuturor Sfinţilor.
- Părinte de ce mie îmi mor porcii şi găinile de cum intrăm în post, iar la vecina nu?
- Din cauză că nu ţii posturile de
peste an. Dumnezeu îţi ia ceea ce te împiedică de a posti. Să vă
povestesc ceva de la Boroaia când eram preot acolo. A venit la mine o
femeie din parohie şi se plângea că în fiecare post vine uliul şi-i ia
din păsările din curte, iar de la vecina de care se despărţea doar cu
gardul nu-i lua niciodată. Era foarte supărată că mereu e păgubită. Am
întrebat-o dacă ţine posturile de peste an şi ea mi-a răspuns că nu are
obiceiul acesta. Dacă matale nu ai obiceiul acesta, vecina matale îl
are, de aceea uliul nu se atinge de păsările ei, ea ştie când să le
mănânce. Posturile de peste an sunt obligatorii, sunt trecute în
calendar, făceţi-vă prieteni în cer, uite acum e Postul Sf. Apostoli
Petru şi Pavel, tineţi-l şi rugaţi-i să vă ţină poarta deschisă a
raiului până ce veţi trece şi dumneavoastră.
- Părinte, uneori Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ţine trei zile, cum se procedează ca să te poţi împărtăşi?
- Când postul ţine doar 3 zile,
începi cu 4 zile mai înainte ca până în ziua aceea, să fie 7 zile de
post, să te poţi împărtăşi, de nu, iei doar aghiazmă.
- Părinte, eu nu ţin posturile pentru că mă tem să nu mă îmbolnăvesc!
- Am mai auzit aşa ceva. Dar cum vă
explicaţi dumneavoastră că, cei mai mulţi bolnavi de stomac şi ficat,
nu sunt postitorii ci, cei care au mâncat, sau, de ce sfinţii care
mâncau legume, ierburi şi rădăcini nu se îmbolnăveau?
-Părinte, când ţii post negru trebuie să îndeplineşti vreo condiţie, se ţine în vreun fel ?
- Când ţii post negru, ţii de
mâncare, de păcate şi nu leneveşti, nu te culci şi dormi câteva ore ca
să treacă ziua mai repede; nu te cerţi cu soţul ; nu vorbeşti de rău.
- Părinte, poţi să posteşti sâmbăta şi dumineca, post negru?
- Nu. Cine ajunează sâmbăta sau dumineca, merge la judecată cu evreii. La carte spune: „ Cei care vor ajuna sâmbăta sau dumineca să se taie din cartea vieţii şi să meargă la judecată cu evreii „ Sâmbăta şi duminica nu se ţine post, pentru că este praznicul Învierii.
- Părinte, se ţine post negru marţea?
- Marţea ţin post negru numai
catolicii. Marţea este pentru catolici. Pentru ortodocşi miercurea şi
vinerea şi cine vrea şi lunea.
bibliografie:
* .- Pr. Ioan V Argatu " Pe treptele suirii catre cer", editia a 3 a, 2011, pg.7-39,
Părinte, te poţi împărtăşi şi în fiecare duminică?
.jpeg)
