Ceaiul de piper

 


         CEAIUL DE PIPER - AFLĂ ŞI TU LA CE TE AJUTĂ ŞI CUM SE PREPARĂ

Cunoaştem cu toţii faptul că piperul este cel mai popular condiment, îi cunoaştem proprietăţile culinare dar şi pe cele medicinale, însă despre ceaiul de piper nu se cunosc multe detalii.

Piperul este cel mai comercializat condiment la nivel mondial şi este folosit de către toţi oamenii planetei. Originar din India, mai precis din coasta Malabar, el fiind cultivat de peste o mie de ani în această zonă.


De-a lungul istoriei piperul a fost folosit ca marfa de schimb si chiar era un simbol al avuției sau condiției sociale.

Era o marfă extrem de prețioasă fiind comparată cu aurul iar uneori ținea loc chiar și de monedă de schimb.

Boabele de piper se recoltează de 2 ori pe an, ele având culoarea roz la recoltare iar planta propriu-zisă este productivă pe o perioadă de 30 de ani. Boabele de piper negru se recoltează necoapte, iar uscarea se face natural la soare.

Producătorii principali de piper sunt India, Brazilia, Indonezia şi Malaezia, acestea cultivând nu mai puţin de 365 de mii de hectare cu o producţie de peste 200 de mii de tone de boabe de piper, iar câştigul estimat fiind undeva între 3-6 sute milioane de dolari. 




Datorită conţinutului său de vitamaina K, C, potasiu, mangan, calciu, cupru, fier, crom, fibre au efect antioxidant, antiinflamator şi antibacterian, toate acestea fac din piper una dintre cele mai apreciate plante în fitoterapie.

Substanțele sale active au demonstrat efectele împotriva bornşitei, laringitei şi a răcelilor este recomandat ceaiul din piper măcinat, acesta are puterea de a decongestiona gâtul aproape instantaneu şi desfundă nasul. 


Pentru prepararea ceaiului avem nevoie de 20 boabe piper pe care le vom măcina, peste care vom turna 250 ml. apă clocotită și lăsăm la infuzat. Când temperatura ceaiului este suportabilă pentru băut, vom îndulci cu puţină miere şi vom consuma de 3 ori pe zi.

Pentru o tuse seacă, uscată, vom prepara un amestec din 3 vârfuri de cuţit de piper măcinat, 4 linguriţe de miere, 10 picături de zeamă de lămâie pe care le vom amesteca bine până la omogenizare. Vom consuma acest amestec pe parcursul a 2 ore.

Piperul este şi un foarte bun detoxifiant mărind producţia de urină, măreşte volumul de transpiraţie prin dilatarea vaselor capilare de la suprafaţa pielii. 


Într-o cană de ceai fierbinte de busuioc, mentă sau cimbrişor, adăugăm 2 vârfuri de cuţit de piper măcinat. Ceaiul se va consuma cu înghiţituri mici.

Un alt ceai benefic pentru faza incipientă a gripelor este preparat din două vârfuri de cuţit de piper măcinat, două de scorţişoară şi unul de cuişoare peste care vom turna o cană de apă fiartă, lăsăm la infuzat cca. 10 minute, filtrăm şi consumăm cât mai fierbinte.

                    VĂ DORESC SĂNĂTATE, CĂ-I MAI BUNĂ DECÂT TOATE !

Rețetă secretă care topește celulita rapid

CUM PREPARĂM BĂUTURA ANTI - CELULITĂ

Celulita este destul de inestetică și chiar dacă vrem sau nu aceasta afectează într-un procent destul de mare doamnele. 

Există totuși remedii naturiste care luptă eficient împotriva celulitei, iar astăzi vă prezint una dintre ele, având la bază grapefruitul.Despre grapefruit, se spune că ar fi cel mai sănătos fruct de pe planetă, afirmă majoritatea specialiștilor, arătând faptul că grapefruitul are o gamă largă de beneficii pentru sănătatea noastră, având o mare putere de vindecare a multor boli și afecțiuni, printre care găsim, detoxifierea eficientă a organismului, îmbunătățirea metabolismului care este foarte important și reglează nivelul de zahăr din sânge.

Ce nu cunoaștem este faptul că grapefruitul este foarte bun în a elimina rapid celulita iar adăugat într-un mix de alte ingrediente acesta va face minuni în lupta cu aceasta.
Încercați această băutură magică și urmăriți cum dispare celulita.

 Grapefruitul este principalul ingredient, susținut de câteva ingrediente sănătoase:

Ingrediente:

- 1 grapefruit mare

- 2 portocale

- 1/4 lămâie

- ghimbir (o bucată de dimensiuni medii)

Recomandare:

 Pentru rezultate optime, asigurați-vă că folosiți ingrediente proaspete și organice.

PREPARAREA SUCULUI ANTICELULITĂ:

Vom spăla și decojim fructele după care le stoarcem întru-un blender și vom pune lichidul obținut într-un recipient din sticlă pe care îl vom păstra la frigider.

Consumăm acest suc dimineața înainte de a mânca sau bea ceva. De asemenea îl putem consuma și între mese. Celulita  se va topi destul de repede.

Nu alergați după oamenii care pleacă din viața voastră!

 Nu ţineţi cu dinții de relații care nu-și au rostul, care vă fac mai mult rău decât bine!

Nu alergați după oamenii care pleacă din viața voastră!

Dacă prezența lor v-ar fi fost absolut necesară, n-ar mai fi fost nevoie să plece.

Nimic nu e la întâmplare...
De aceea, înainte de toți și toate, împrieteniţi-vă cu Singurul care nu vă va dezamăgi niciodată: Dumnezeu!

LEGENDA Lumânărica

 

Despre lumânărică

• Prof. Univ. Dr. Constantin Milică

• 

Lumânărica, buruiana de pe marginea drumului, era folosită din vechime ca leac împotriva durerilor de piept şi afectiunlor la plămâni. Efectele ei terapeutice vin din zecile de substanţe active pe care le conţine această plantă.

Verbascum phlomoides L., Verbascum thapsus L., Verbascum thapsiforme Schrad., sau lumânărica, fac parte din familia Scrophulariaceae.

Denumiri populare:

Coada-vacii, coada-boului, coada-lupului, corovăţică, cucuruz-galben, ceaiul-iernii, lumânarea-Domnului, rânzişoară.

Răspândire:

Creşte în zone de câmpie şi dealuri, pe locuri însorite, păşuni aride, margini de pădure, drumuri, căi ferate, văile râurilor, iazuri, bălţi, aşezări săteşti.

Descriere morfologică:

Plantă erbacee, bianuală; în anul I apare o rozetă de frunze păroase, iar în anul II apare tulpina floriferă, înaltă de 60-200 cm, neramificată, cu peri albi.

Frunzele sunt mari, oval-eliptice, catifelate, cu peţiol lung. Florile sunt mari, galbene-aurii, pe tipul 5, dispuse într-un racem terminal. Înflorirea are loc în lunile VI-VIII.

Organe vegetale utilizate:

Florile recoltate, eşalonat, pe măsura deschiderii, începând de la bază spre vârf; se adună, manual, dimineaţa, după ce s-a ridicat roua. Frunzele recoltate în lunile V-IX se usucă la umbră.

Conţinut biochimic:

- saponine, saponozide (verbascosaponina), rezine, fenoli;
- taninuri, aucubozidă, fitosteroli (verbasterol);
- flavonoizi (apigenol, luteolină), carotenoizi (crocetină, antoxantină);
- ulei eteric, mucilagii, glucide, lipide, acizi organici, săruri minerale.

Proprietăţi terapeutice:

- emoliente, expectorante, sudorifice, antiastmatice, antinevralgice;
- antispastice, antiinflamatoare, antimicrobiene, antivirale, bacteriostatice;
- antihistaminice, diaforetice, cicatrizante, antihemoroidale, diuretice.

Acţiuni terapeutice specifice:

- bronşită cronică, catar bronşic, pneumonie, pleurezie, congestie pulmonară, angine, tuse, guturai, gripă, răguşeală, laringite, traheită, tuberculoză; sub denumirea de „ceaiul iernii” este indicat iarna la bolnavii de plămâni;
- steatoză hepatică, gastroenterite, iritaţii ale stomacului, hemoragii interne, crampe digestive, colici, diaree, dizenterie;
- tulburări de ritm cardiac, palpitaţii pe fond nervos;
- boli renale şi genitale, catar urinar, nefrite;
- dermatite, arsuri, furuncule, abcese, panariţiu, ulcere, contuzii, hemoroizi;
- dureri de dinţi, inflamaţii ale gâtului, infecţii în urechi (oreon).

 

 Flora medicinală a României

*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.

Un vârf de… LumânăricăLumanărica cunoscută ca Lumanarica-domnului, Ciulinul-domnului, Lumânarea de câmp, sau Lumina-reginei are o prezență marcantă în tradițiile și legendele populare românești și europene.
Se spune că într-un regat de basm, regina zânelor a fost blestemată de o vrăjitoare să piardă strălucirea. Zânele supuse au căutat o modalitate de a păstra o parte din lumina ei. Au adunat raze de lună, lacrimi de stea și au țesut din ele o floare cu formă de lumânare. Astfel s-a născut Lumanărica, care strălucește chiar și în zilele cele mai întunecate.
O legendă românească spune că atunci când Dumnezeu a creat lumea, a vrut să lase oamenilor o lumină care să-i ghideze nu doar în întunericul nopții, ci și în întunericul sufletului. A coborât pe pământ o rază din „focul ceresc” și a transformat-o într-o plantă ,, Lumanărica,, care să lumineze cărările pustnicilor, ale celor pierduți în pădure sau în viață. Din acest motiv, planta era considerată sacră și nu trebuia ruptă fără un motiv binecuvântat.
În multe sate românești din zona Ardealului și a Bucovinei, se credea că Lumanărica putea fi folosită la Focul Viu — o practică rituală pentru purificarea oamenilor, a caselor și a animalelor. Planta era arsă în ritualuri de Sânziene sau Sântoader, ca să alunge spiritele rele, bolile și seceta. Se spunea că dacă o arzi cu rugăciune, fumul ei „luminează” drumul sufletelor rătăcite.
În tradiția populară, Lumanărica era agățată la streașina casei sau pusă în pod, pentru a proteja gospodăria de trăsnete și duhuri rele. Se spunea că „unde arde Lumanărica, nu intră răul”. Bătrânele o uscau cu grijă și o foloseau în ceaiuri, dar și în descântece de dragoste și de sănătate.
În medicina tradițională planta a fost folosită pentru a ameliora afecțiunile respiratorii. Calmează și protejează mucoasele, favorizează eliminarea secrețiilor și are acțiune antiinflamatoare. Lumânărică este o plantă asociată cu protecția și purificarea în practicile magice. Este adesea folosită pentru conexiunea sa percepută cu elementul Foc, considerat a fi protector și transformator. Se crede că energia arzătoare a plantei curăță și reînnoiește spațiile și spiritele.

 Ziua Urgiei 

      În listele cu plantele medicinale dacice se află și una cu două denumiri, identificată cu Lumânărica: DIESEMA, consemnată de Dioscorides, și DIESAPTER, pomenită de Pseudo-Apulleius. Amândouă denumirile, când se referă la planta respectivă, se traduc prin ”Șapte Lumini (Străluciri)”: la  DIE SEMA: cf. rom. zi; ziuă; zai ”polei”; latin. dies, engl. day ”zi, ziuă”; rus. semi ”șapte”; la DIE SAPTER: cf. rom. zi, ziuă; zai; latin. dies; engl. day; rom. șapte; șeptar; latin. septem ”șapte”. Acest tâlc vine de la gruparea în câte șapte flori galbene pe tulpina lumânărichii, așadar identificarea este exactă.

     Sensul de ”Șapte Lumini (Luminări” apare însă și pe o iconiță tracică reprezentându-l pe împăratul atlant Orfeus răstignit de Mainade, cele șapte stele de deasupra crucii fiind ideograme pentru zile, iar semiluna sugerează rangul eroului de Mare Preot al Lunii.

     De altminteri, DIE SEMA se traduce și prin ”Ziua Prăpădului”; cf. rom. zi, ziuă; latin. dies; engl. day; rom. a-i face (cuiva) seama ”a omorî, a ucide pe cineva”; șiumă (reg.) ”ciumă”. La rându-i, denumirea DIE SAP TER este și mai explicită: ”Ziua Tăierii Împăratului (Superiorului)”; cf. rom. zi, ziuă; latin. dies; engl. day; rom. sapă; a săpa; a face zob; tare; tărie ”cer”; forță”; alban. ter ”taur”; slav. țar ”împărat; rege”. Totodată, DIE SAPTER a devenit ”Ziua Jertfirii (de Bătaie; de Doliu; de Rugăciuni)”; cf. rom. subțire (despre vânt) ”tăios; pătrunzător”; spătar ”mare dregător, care purta la ceremonii spada și buzduganul voievodului, iar în timp de război conducea oastea”; șoptire. Plantei i se mai zice  și lumânărica-Domnului.

     Datini luminoase, datini întunecate

     Multă vreme, Ziua a Șaptea a fost Sâmbăta, numărat astfel și astăzi de unii, cu denumirea de Sabat. Încă nu se știe cum împărțeau Atlanții timpul, dar, după uciderea lui Orfeus, această zi încheia săptămâna, cu îndeplinirea unor datini. În româna veche, sâmbătă însemna și ”săptămână”. La început, Sâmbăta a fost închinată morților, în amintirea sfârșitului marelui împărat și sfânt. Și în prezent, la Români se ține Sâmbăta Morților, când se pomenesc cei plecați pe Lumea Cealaltă și se dă de pomană pentru ei. Apa Sâmbetei este un râu primejdios, care înconjoară Raiul, și peste care nu pot trece decât cei a căror viață pe pământ a fost fără prihană. Actualmente, sunt câteva râuri și localități din România care se numesc Sâmbăta. A se duce pe Apa Sâmbetei înseamnă a pieri, a dispărea. A-i purta cuiva sâmbetele sugerează că-i dorești răul, ba chiar moartea! SAMBATIS era și numele unui Get din Tomis.

     Cu timpul, această a șaptea zi a devenit sărbătoare, când se dădea și de pomană. De la DIESEMA, albaneza a moștenit și dasme ”nuntă”, iar româna, de la îngrozitoarea faptă petrecută în străvechime, a păstrat tașmău ”bâtă; ciomag; măciucă”, dojană, a dojeni, precum și dușumea, cea călcată în picioare. De acolo vin și derivate ca dușman și dezmăț.

     În unele sâmbete aveau loc spectacole legate de viața și moartea lui Orfeus. Unul dintre acestea era Adunarea Menadelor, adică a preoteselor care-l omorâseră pe Sfântul Împărat. Acest ceremonial a străbătut Antichitatea, prin misterele orfice, și a durat în tot Evul Mediu, sub denumirea de Sabatul Vrăjitoarelor, când acestea pun la cale și înfăptuiesc toate blestemățiile, sub conducerea Diavolului.

     În mitofolclorul românesc, vrăjitoarele, strigoaicele și dracii se adună în ajunul unor mari sărbători, după miezul nopții, și încing o horă, care se încheie de obicei cu o încăierare între ei, fiind alungați de primul cântat al cocoșilor.

     După Învierea lui Zalmoxis s-a renunțat la sâmbătă ca zi de sărbătoare, iar Ziua Sacră a devenit DOMN-ICA ”Înălțarea (Ridicarea; Întremarea; Salvarea; Înviorarea) Domnului”; cf. rom. domn; uică ”nene; unchi”; agă; iugă ”vânt de Sud”; alban. aga ”chiabur”; ag ”zori”; ah ”fag”; ajke ”caimac”; iki ”a pleca; a scăpa; a ieși”; rom. Duminică; Domnica (n.).

     Astăzi, cei mai mulți Români socotesc că Duminica este cea de-a șaptea zi a săptămânii și o țin ca sărbătoare sfântă.

      Fata sprințară

     Într-o legendă românească, se spune că, înainte de a se ridica la ceruri, Maica Precista luase de suflet o fetiță săracă și necăjită, pe nume Lumânărica. Sosindu-I ceasul de a pleca în Împărăția Cerească, Maica Preacurată vru să-Și încredințeze fetița adoptivă cuiva. Uitându-Se în jurul Său, văzu un Rug de Mure, frumos și mare, și îl rugă să aibă grijă de fetița Ei. Rugul acceptă și o adăposti pe Lumânărică sub crengi, ferindu-se să nu o zgârie cu țepii lui. Rugul avea mare grijă de ea și o iubea de parcă i-ar fi fost tată, iar Lumânărica se făcu în curând o fată de toată frumusețea.

     Când Soarele ardea prea tare, Rugul o umbrea cu frunzele, iar când ploua, își strângea crengile deasupra ei, ca să nu o ude nicio picătură. Poame găsea din belșug prin apropiere, iar apa limpede și rece curgea la doi pași. Toată ziua Lumânărica zburda după fluturi sau își împodobea pletele cu flori ori alerga cu iepurașii și cu puii de căprioară.

     Între timp, Rugul mai îmbătrâni, iar Lumânărica nu prea mai asculta de el, plecând hai-hui pe dealuri și nemaiîntorcându-se cu zilele. Rugul, care era țintuit locului, tremura toată ziua de grijă și, când ea venea acasă, o dojenea și-i dădea sfaturi bune. Dar Lumânărica, nici gând să-l asculte. Ba, într-o zi, îi aruncă vorbe grele, azvârli cu pietre în el și apoi fugi de acasă pentru totdeauna.

     Rugul așteptă cât așteptă și, văzând că nu mai vine, o blestemă pe sprințara Lumânărică să prindă rădăcini și să se prefacă în floare, ca să nu mai umble de colo până colo. Dar nici ca floare Lumânărica nu s-a lăsat de apucăturile ei. Crește pe unde nu te aștepți, singuratică și rătăcită, prin locuri prăpăstioase ori pietroase.

      Bună de leac

     Pentru că a fost cândva fiica Maicii Preciste, Lumânărica e bună de leacuri, fiind invocată și în descântece:

Lumânărică,
Lumânărică,
Să te duci la vita lui N.
Și din (locul cutare) să cureți viermii,
Până în trei zile să nu fie!
Că dacă nu te-i duce,
Mă jur pe semnul crucii
Că te-oi lua și te-oi duce,
Ca Soarele să nu vezi,
În Mare gios să te așez,
Să te țiu 40 de zile
Fără aer și lumini.
Iar dacă ăi curăța,
La trei zile drumu ți-oi da.

 

     Lumânărichii i se mai spune și corovatic, pur, coada-boului, coada-vacii, coada-lupului sau coada-mielului. În medicina arhaică, se întrebuința împotriva nădușelii, ofticii, trânjilor, frigurilor și gălbinării. Există și o plantă asemănătoare, dar cu florile albastre sau albe, numită lumânărica-pământului.

     În Maramureș, fetele  fierbeau lumânărica în apă și se spălau pe cap, ca să le crească părul frumos. În alte ținuturi, din florile ei se pregătea o alifie, cu care fetele se frecau pe cap, tot ca să le crească părul frumos. Uscată și sfărâmată, se dădea vacilor, cu sare, în tărâțe, ca să aibă laptele gros și ”groscioros”.

     Vechii noștri vraci știau ei ce știau, fiindcă și astăzi medicii recomandă ceaiul de lumânărică împotriva mai multor boli.

Autor: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist

Dumnezeu îşi arată “amprenta” în trupurile noastre prin laminina, o proteină în formă de cruce!

 

“Laminina este o proteină care se găseşte în matricea extracelulară, straturile de proteine ​​care formează substratul tuturor organelor interne, numită, de asemenea, membrana de bază. Ea este o componentă non-colagenă a laminei bazale; ea are patru brațe care se pot lega la alte patru molecule. Cele trei braţe mai scurte sunt bune pentru legarea de alte molecule de laminină, formând astfel straturile. Brațul mai lung este capabil să se lege de celule, ajutând astfel ancorarea organelor de membrană. Structural, proteina de laminină este alcătuită din trei lanțuri polipeptidice – α , β și γ, oferindu-i un total de șase “capete”, având astfel o mai mare flexibilitate în conectarea diferitelor molecule.”

V-aţi întrebat vreodată dacă Dumnezeu a pus un mesaj în interiorul corpurilor noastre? Un fel de amprentă asupra creației Sale? Nimic n-ar fi imposibil. La urma urmei, Dumnezeu a spus că putem să vedem în mod clar calitățile Sale cu privire la Creaţie: “Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare” (Romani 1:20).
E posibil ca Dumnezeu să-şi fi lăsat amprenta nu numai în lumea noastră, dar și în corpurile noastre. Nu cu mult timp în urmă a fost descoperit o proteină numită laminină. Poate că această proteină s-ar putea să fie răspunsul pe care îl căutați.
Nu-i aşa că este uimitoare funcţia acestei mici proteine? Laminina este responsabilă pentru păstrarea împreună a tuturor structurilor corpului nostru. Dar lucrul cel mai uimitor îl reprezintă faptul că această proteină are formă de cruce! Acest simbol reprezintă puterea și dragostea lui Dumnezeu!
Mulți vor pretinde că aceasta este doar o coincidență, dar chiar aşa să fie!? Proteina care ține legat componentele din corpul nostru are formă de cruce…
Link: https://youtu.be/DtC345VoFhw
Coloseni 1:17 El este mai înainte de toate lucrurile și toate se ţin prin El.„Aceasta este molecula de laminină, văzută la microscop. Este proteina care ține toată structura celulelor, conectate.

Observînd proteina la microscop, structura tridimensională particulară pe care o presupune nu poate trece neobservată: cea a unei cruci.

În acest sens, un cunoscut biochimist a spus: „Cunoașterea noastră, a adevărului, este cel mai clar dezvăluită de această cruce și ceea ce ține corpul nostru uman împreună (laminina).
Oare, este întîmplător să aibă chiar această formă? Cred că Dumnezeu este Cel care ține toate lucrurile împreună, trupurile noastre, lumea și viețile noastre.” (Dr. Fazale Rana)

De asemenea, acesta, observînd forma încrucișată a lamininei a mai spus:
„Există multe moduri mai substanțiale de a folosi biochimia: discutarea despre necesitatea unui Creator... Am devenit credincios cînd studiam biochimia.

Celula în complexitatea ei, eleganța, rafinamentul și inadecvarea scenariilor evolutive referitoare la originea vieții, m-au făcut să trag concluzia că viața trebuie să derive dintr-un Creator.”

Numai Dumnezeu adevărat putea face o asemenea creație cum este organismul uman, pentru viața pe care a pus-o în el trebuia o minune făcută cu bunăvoință și dragoste, de o putere cu capacități uluitoare și acesta este unicul Dumnezeu adevărat!”

„Nu este o chestiune de religie. Întrebarea este despre existența unei inteligențe divine, iar această moleculă este una dintre manifestările sale minunate.”

(Dr. Stefania D'Alessandro)

Laminina-arhitectura divina
Suntem fiinte cristice,avand simbolul crucii ancorat la nivel celular.E "amprenta" creatiei divine.
Se stie ca simbolul crucii era cunoscut cu mult inainte de a deveni simbolul crestinitatii.Toti avem un design divin care ne leaga de cristic,in structurile noastre..
Laminina este o proteina din matricea extracelulara.Este o componenta a laminei bazale,o baza proteica pentru celule.Pe aceasta baza se formeaza scheletele structurale pentru tesuturi si organe.Aceasta proteina activeaza si celulele stem adulte,existente in forma latenta.
Intamplare sau "doar" CREATIE DIVINA..?

Atâta timp cât rămânem împreună, putem merge oriunde

 Uneori", a spus Pooh, cu vocea blândă și plină de uimire, "lumea îți oferă un pic de magie tocmai când ai cea mai mare nevoie de ea. Nu pentru că îl căutai, ci pentru că inima ta și-a amintit cum să-l vadă."
Purcelușul stătea aproape, ținând laba lui Pooh, cu ochii mari în timp ce fluturii strălucitori dansau în aer.
"Crezi că au venit după noi, Pooh?" a șoptit el.
Pooh s-a uitat la lumini, apoi la prietenii săi – Tigger sărind de entuziasm, Roo zâmbind de la ureche la ureche și Purceluș încă ținându-se strâns.
"Cred că au venit pentru că am crezut în ei", a spus el.
"Și poate pentru că ne-am amintit că chiar și un mic moment, împărtășit cu prietenii, poate lumina întreaga pădure."
Tigger arătă spre urma de paiete de deasupra capului.
"Asta e săritura viselor chiar acolo!" a râs el.
"Un vis swooshy, strălucitor și săritor devenit realitate!"
Roo a aplaudat.
"Putem să-l urmăm, Pooh? Putem merge unde merg fluturii?"
Pooh a zâmbit, acel tip de zâmbet cald care se simte ca mierea pe pâine prăjită.
"Da", a spus el. "Atâta timp cât rămânem împreună, putem merge oriunde."
Așa că stăteau sub copaci, înconjurați de strălucirea minunii, știind că prietenia era cel mai mare fel de magie care a existat vreodată.

Zburând împreună, dar fără legături sau atașamente. Aceasta este adevărata iubire necondiționată.

 

Proiectarea pozitivă: o privire mistică

Proiectarea pozitivă nu este un gest naiv sau o simplă resursă de auto-ajutorare. Din punct de vedere mistic, este un act creativ: să direcționăm energia conștiinței noastre spre lumină, să semănăm speranță în mijlocul incertitudinii și să avem încredere că fiecare gând, cuvânt și acțiune sunt semințe care, mai devreme sau mai târziu, vor da roade.

În fiecare zi proiectăm ceva, fie că vrem sau nu. Dacă cultivăm frica, lipsa sau neîncrederea, ceea ce proiectăm se reflectă în viața pe care o construim. Dar dacă cultivăm încrederea, recunoștința și iubirea, mediul nostru se transformă invizibil, iar realitatea începe să răspundă cu aceeași frecvență. După cum a spus misticul sufi Rumi: "Tu ești universul în mișcare. Fii conștient de ceea ce creezi cu vibrația ta."

🌱 În viața de zi cu zi, proiectarea într-un mod pozitiv se manifestă prin gesturi concrete:

Când ne trezim, mulțumim pentru ceea ce avem deja înainte de a cere ceea ce lipsește. Acest mic act deschide inima. Tereza de Avila a spus-o astfel: "Recunoștința este amintirea inimii".

La locul de muncă, priviți fiecare sarcină ca pe o oportunitate de învățare și serviciu, dincolo de rutină. Când proiectăm pozitivitate în ceea ce facem, sarcina încetează să mai fie o povară și devine un act de creație conștientă.

În relații, alege să-l vezi pe celălalt din potențialul său și nu din neajunsurile sale. Tagore a scris: "Iubirea este singura care vede invizibilul". A proiecta pozitiv către cei pe care îi iubim înseamnă a le oferi o oglindă în care își recunosc măreția.

În provocări, nu trebuie să ne lăsăm prinși în rană, ci să descoperim lecția pe care o ascund. Negativul nu este negat; se integrează și se transformă în putere.

În visele personale, vizualizați cu credință ceea ce tânjim, nu din anxietatea controlului, ci din certitudinea că ceea ce este semănat cu iubire își va găsi timpul să înflorească.

A te proiecta pozitiv înseamnă a avea grijă de ceea ce gândim și simțim, pentru că fiecare vibrație generează unde invizibile. Ceea ce repetăm mental devine destin. Gandhi a rezumat puternic: "Diferența dintre ceea ce facem și ceea ce suntem capabili să facem ar rezolva majoritatea problemelor lumii".

✨ Proiectarea pozitivă este, de asemenea, un limbaj tăcut: atunci când avem încredere, universul răspunde. Nu este o chestiune de a nega dificultățile, ci de a ne reaminti că suntem co-creatori ai vieții pe care o trăim. Și în această certitudine, energia noastră devine o busolă și un far.

Pe scurt, proiectarea într-un mod pozitiv este o alegere intimă și revoluționară. Intim, pentru că începe în noi; revoluționar, pentru că transformă modul în care relaționăm cu ceilalți și cu lumea. Când ne proiectăm pozitiv, semănăm speranță în cei din jurul nostru, inspirăm încredere și deschidem căi care păreau închise.

În cele din urmă, totul se reduce la o întrebare zilnică:
De unde vreau să mă proiectez de astăzi: din frică sau din iubire?

·

Vibrație ridicată în viața de zi cu zi: un aspect mistic

Se vorbește mult despre "vibrația înaltă", dar rareori înțelegem ce înseamnă în aspectele concrete ale vieții de zi cu zi. Nu este o stare rezervată călugărilor sau înțelepților, nici o promisiune de a scăpa de probleme, ci un mod de a locui cotidianul cu o conștiință mai înaltă. A vibra înalt înseamnă a alege, clipă de clipă, din ce frecvență vrem să trăim: fie din frică, furie și grabă, fie din iubire, calm și recunoștință.

În termeni mistici, vibrația înaltă înseamnă acordarea la cea mai pură energie din univers, cea care ne conectează la viață în toate formele ei. Este ca și cum ai acorda un instrument: când coarda vibrează în armonie, muzica curge. La fel, atunci când ne ridicăm vibrația, răspândim lumină și seninătate altora.

🌅 Când te trezești, vibrația înaltă înseamnă să mulțumești înainte de a te uita la telefon. Acest mic gest ne amintește că viața este un dar. Tereza de Avila spunea: "Recunoștința este amintirea inimii", iar practicarea ei transformă calitatea zilelor noastre.

🗣️ În conversații, a vibra sus înseamnă cu adevărat a asculta. Nu pentru a răspunde prin inerție, ci pentru a deschide inima. Când cineva se simte văzut și binevenit, energia noastră o ridică și pe a lor.

💼 La locul de muncă, vibrația înaltă transformă rutina într-o ofrandă. Nu contează dacă scriem un raport sau rezolvăm o problemă tehnică: dacă o facem cu mindfulness, acea acțiune devine un act de conștientizare. După cum a scris Rumi: "Ridică-ți cuvintele, nu vocea. Ploaia este cea care face florile să crească, nu tunetul."

🔥 În conflicte, a vibra sus nu înseamnă negarea tensiunii, ci alegerea calmului înainte de a reacționa. Acea clipă de pauză este alchimia: transformă densitatea în lumină și deschide ușa înțelegerii.

🍎 În mâncare, vibrația înaltă înseamnă binecuvântarea a ceea ce mâncăm, amintindu-ne că fiecare aliment conține energie de la pământ și soare. Când suntem recunoscători pentru asta, încetăm să consumăm pentru a începe să primim împărtășania.

🌙 Când vă odihniți, vibrația înaltă înseamnă să renunțați la ceea ce ați experimentat în timpul zilei, să mulțumiți și să dați noaptea. Astfel, corpul se regenerează și sufletul doarme ușor.

A vibra înalt nu înseamnă a trăi fără durere, ci a recunoaște că chiar și în durere există semințe de creștere. Înseamnă a alege să nu te lași prins în densitate, ci să mergi spre lumină. Tagore a spus-o clar: "Același râu de viață care îmi curge prin vene, curge prin întreaga lume".

De aceea, vibrația înaltă este un act zilnic, intim și revoluționar. În fiecare zi, pentru că se joacă în cele mai simple gesturi; intim, pentru că începe în noi; și revoluționar, pentru că transformă modul în care relaționăm cu ceilalți și cu lumea.

✨ Pe scurt, vibrația înaltă înseamnă să ne amintim că suntem o scânteie divină în mijlocul omului. Când o trăim, prezența noastră inspiră, vindecă și deschide căi. Și înțelegem că nu este o destinație, ci o călătorie: alegeți, în fiecare moment, de unde vrem să vibrăm.

·

Binecuvântați-l și umpleți-l cu lumină, iubire și iertare.

 Când binecuvântezi pe cineva sau ceva, plantă sau animal creezi un scut al luminii de protecție divine asupra a ceea ce binecuvântezi. Dorești ca tot ce atingi cu acestă energie, să fie pentru binele lui cel mai înalt...
Binecuvântează-ți viața, munca ta, ziua ta, partenerul, copiii, familia, prietenii, banii tăi , și tot ceea ce faci de-a lungul zilei.
Opriți-vă o secundă și binecuvântați persoana care vă este aproape, o puteți face mental, observați-o și veți vedea că există o ușoară schimbare pe fața ei, în comportamentul ei...

Binecuvântează-ți corpul indiferent dacă ești bolnav sau sănătos acum.
Binecuvântați-l și umpleți-l cu lumină, iubire și iertare.
Binecuvântează-ți relațiile, indiferent dacă ești „singur”, te ai pe tine ca să înveți să te completezi...

Binecuvântează-ți munca, primești puțin sau primești mult, pentru că binecuvântând-o o umpli de lumină divină și în felul acesta te pregătești pentru ceva mai bun.
Ai dreptul la lucruri minunate pe care trebuie doar să le crezi și să le simți ...
Continuați și binecuvântați cu dragoste tot ce atingeți!
Binecuvântează-ți existența ta indiferent dacă au existat experiențe dureroase. Aceaste experiențe sunt pentru a le putea depășii și a crește...

Binecuvântați, și faceți un obicei din asta, ca oriunde sunteți și orice vă vă înconjoară să fie atins de pacea divină...BINECUVÂNTAȚI..
Când binecuvântezi pe cineva sau ceva ,plantă sau animal creezi un scut al luminii de protecție divine asupra a ceea ce binecuvântezi. Dorești ca tot ce atingi cu acestă energie, să fie pentru binele lui cel mai înalt.
Binecuvântează-ți viața, munca ta, ziua ta, partenerul, copiii, familia, prietenii, banii tăi , și tot ceea ce faci de-a lungul zilei.
Opriți-vă o secundă și binecuvântați persoana care vă este aproape, o puteți face mental, observați-o și veți vedea că există o ușoară schimbare pe fața ei, în comportamentul ei.
Binecuvântează-ți corpul indiferent dacă ești bolnav sau sănătos acum.
Binecuvântați-l și umpleți-l cu lumină, iubire și iertare.
Binecuvântează-ți relațiile, indiferent dacă ești „singur”, te ai pe tine ca să înveți să te completezi.
Binecuvântează-ți munca, primești puțin sau primești mult, pentru că binecuvântând-o o umpli de lumină divină și în felul acesta te pregătești pentru ceva mai bun.
Ai dreptul la lucruri minunate pe care trebuie doar să le crezi și să le simți ...
Continuați și binecuvântați cu dragoste tot ce atingeți!
Binecuvântează-ți existența ta indiferent dacă au existat experiențe dureroase. Aceaste experiențe sunt pentru a le putea depășii și a crește.
Binecuvântați, și faceți un obicei din asta, ca oriunde sunteți și orice vă vă înconjoară să fie atins de pacea divină.
Dumnezeu, sau Universul, cum vrei să-l numești, te binecuvântează și te protejează prin Duhul Sfânt și te umple de înțelepciune și înțelegere, te ghidează și îți luminează fiecare pas al existenței tale pe pământ.
Te binecuvântez om minunat!!❤️

Frica ca motor al transformării

 Frica este una dintre cele mai primitive și universale emoții. Se naște cu noi și ne însoțește la fiecare răscruce de drumuri în viață. Are puterea de a ne proteja de pericol, dar și puterea de a ne închide în cuști invizibile. Provocarea nu este să o elimini, pentru că, așa cum își amintea Aristotel: "Curajul nu constă în lipsa fricii, ci în a ști să o stăpâni".

Când lăsăm frica să ne guverneze deciziile, ne limităm posibilitățile. Ne face să alegem ceea ce este sigur în loc de ceea ce este valoros, ceea ce este cunoscut în loc de ceea ce este transcendent. Viktor Frankl, un supraviețuitor al lagărelor de concentrare naziste și creator al logoterapiei, a spus-o lucid: "Între stimul și răspuns există un spațiu. În acel spațiu se află libertatea noastră și puterea noastră de a ne alege răspunsul." Identificarea acelui spațiu, recunoașterea fricii și decizia de a merge oricum, este esența creșterii umane.

Frica este, de asemenea, un profesor. Ne arată unde sunt zonele noastre de dezvoltare. Nelson Mandela a spus: "Am învățat că curajul nu este absența fricii, ci triumful asupra ei". Cu alte cuvinte, cine îndrăznește să o înfrunte nu devine cineva fără frică, ci cineva capabil să o transcendă.

Cum putem face acest lucru în practică?

1. Numește frica. A pune cuvinte la ceea ce ne blochează îl face mai mic. Tăcerea o amplifică; claritatea o reduce.

2. Schimbați perspectiva. Întrebați-ne: "Ce îmi arată această frică? Ce oportunitate se află în spatele ei?" Frica este adesea frontiera creșterii personale sau profesionale.

3. Acționează în ciuda ei. Acțiunea este cel mai bun antidot împotriva paraliziei. După cum a spus Susan Jeffers, autoarea cărții Feel the Fear and Do It Anyway: "Frica nu dispare evitând ceea ce ne temem, dispare făcând ceea ce ne temem".

4. Înconjurați-ne de sprijin. Compania potrivită ne multiplică puterea. Împărtășirea temerilor noastre cu oamenii în care avem încredere deschide posibilități de reziliență.

A depăși frica nu înseamnă a înceta să o simți, ci a o transforma în impuls. Filozoful Søren Kierkegaard a spus-o astfel: "Angoasa este vertijul libertății". În acel disconfort inițial se află sămânța transformării autentice.

Fiecare frică învinsă ne lărgește orizonturile. Fiecare pas făcut în ciuda îndoielii ne conectează la o versiune mai completă a noastră. Viața nu se măsoară prin fricile pe care le evităm, ci prin provocările pe care îndrăznim să le înfruntăm.

Astăzi, frica ta poate fi să vorbești în public, să întreprinzi un nou proiect sau să-ți deschizi inima. Amintiți-vă că de cealaltă parte a fricii este libertatea, învățarea și posibilitatea de a trăi pe deplin.

👉 Întrebarea este: ce cale îți arată frica astăzi și ce pas poți face pentru a trece prin ea?

Amintirea a ceea ce înseamnă dușman: o privire din suflet

 

De-a lungul istoriei, s-a vorbit mult despre inamic. Dar ce înseamnă cu adevărat acest cuvânt atunci când este contemplat dintr-o privire mistică, din adâncul sufletelor?

Dușmanul nu este întotdeauna cel care se arată cu violență. Uneori este cel care, cu aparentă dulceață, încalcă pactul sacru de încredere. După cum a spus Seneca: "Un dușman declarat este mai puțin periculos decât un prieten ipocrit". Trădarea, mai mult decât un atac, este o rană invizibilă care străpunge transparența privirii, acolo unde ne așteptam la autenticitate.

Din suflet, dușmanul nu este doar persoana care rănește, ci umbra care stă între adevăr și noi. Ne amintește cât de fragilă este încrederea și cât de necesar este să o cultivăm cu conștientizare. În cuvintele lui Lao Tzu: "Cel care îi învinge pe alții este puternic; cel care se învinge pe sine este puternic." Adevărata luptă nu este în exterior, ci în interiorul nostru: să recunoaștem când am ignorat vocea interioară, când am redus la tăcere intuiția care ne avertiza deja.

Filozoful Ralph Waldo Emerson a spus: "Cel mai înfricoșător dușman pe care îl poți găsi este în tine". Trădarea exterioară ne trezește și propriile fantome: naivitatea, teama de a fi singuri, nevoia de aprobare. În acest sens, dușmanul nu este doar celălalt, ci orbirea noastră de a vedea ce era în fața noastră.

Tradiția mistică ne învață că fiecare rană poate deveni un învățător. Rumi, marele poet sufi, a scris: "Rana este locul prin care intră lumina". Cine ne trădează ne obligă, chiar dacă doare, să ne trezim. Ne învață să privim dincolo de aparențe, să distingem vibrațiile sufletului, să ne amintim că iubirea adevărată nu înșală niciodată.

Dar nu este o chestiune de a cădea în resentimente. După cum a spus Mahatma Gandhi: "Ura nu se diminuează cu mai multă ură, ci cu dragoste". Trădarea nu se învinge prin ripostă, ci prin păstrarea vie a purității propriei priviri. Pentru că cei care trădează, în realitate, s-au trădat mai întâi pe ei înșiși, pierzând claritatea spiritului lor.

Astfel, a ne aminti ce înseamnă dușmanul înseamnă și a ne aminti ce înseamnă să fii sincer cu tine însuți. Dușmanul este un învățător involuntar care dezvăluie ceea ce trebuie să vindecăm. Ne arată unde este adevărul și unde este iluzia. Ne obligă să recunoaștem că sufletul are un limbaj propriu: intuiția, acea voce care nu minte niciodată.

Carl Gustav Jung spunea: "Cine se uită afară visează, cine se uită înăuntru se trezește". A privi din suflet înseamnă a te trezi. Este să înțelegem că adevăratul dușman nu ne poate lua esența, ci doar ne poate invita să o purificăm. În cele din urmă, victoria nu constă în înfrângerea trădătorului, ci în a nu lăsa trădarea să ne răpească capacitatea de a avea încredere, de a iubi și de a fi autentici.

Pentru că privirea sufletului, chiar și rănită, nu încetează niciodată să vadă adevărul.