Uneori", a spus Pooh, cu vocea blândă și plină de uimire, "lumea îți oferă un pic de magie tocmai când ai cea mai mare nevoie de ea. Nu pentru că îl căutai, ci pentru că inima ta și-a amintit cum să-l vadă."
Purcelușul stătea aproape, ținând laba lui Pooh, cu ochii mari în timp ce fluturii strălucitori dansau în aer.
"Crezi că au venit după noi, Pooh?" a șoptit el.
Pooh s-a uitat la lumini, apoi la prietenii săi – Tigger sărind de entuziasm, Roo zâmbind de la ureche la ureche și Purceluș încă ținându-se strâns.
"Cred că au venit pentru că am crezut în ei", a spus el.
"Și poate pentru că ne-am amintit că chiar și un mic moment, împărtășit cu prietenii, poate lumina întreaga pădure."
Tigger arătă spre urma de paiete de deasupra capului.
"Asta e săritura viselor chiar acolo!" a râs el.
"Un vis swooshy, strălucitor și săritor devenit realitate!"
Roo a aplaudat.
"Putem să-l urmăm, Pooh? Putem merge unde merg fluturii?"
Pooh a zâmbit, acel tip de zâmbet cald care se simte ca mierea pe pâine prăjită.
"Da", a spus el. "Atâta timp cât rămânem împreună, putem merge oriunde."
Așa că stăteau sub copaci, înconjurați de strălucirea minunii, știind că prietenia era cel mai mare fel de magie care a existat vreodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.