Atunci când te superi pe cineva drag, când simți nevoia să cerți acea persoană, să îi reproșezi că a greșit și că te-a dezamăgit, retrage-te o clipă și gândește ce te-a determinat să îndrăgești acel om...

Nu reacționa imediat, ia-ți un răgaz și privește povestea voastră.

Apoi, de undeva din depărtare, privește acel om și imaginează-ți cum ar fi viața ta fără el. Imaginează-ți că în clipa următoare va pleca definitiv din viața ta și nu vei mai avea nici o șansă să îi spui vreodată ceea ce simți, să-l vezi, să-l îmbrățișezi.

Iubirea are întotdeauna răspunsul potrivit pentru orice întrebare, pentru orice supărare, pentru orice problemă.

Iubirea te învață cum să ierți fără să cerți, cum să iubești mai mult pacea sufletului celuilalt decât nevoia ta de a-ți dovedi dreptatea...

Cuiul lui Pepelea

 

Am ispitit şi eu pe mai mulţi să aflu ce înseamnă "cuiul lui Pepelea"' şi nu mi-au ştiut da un răspuns frumos.

De asta, spun eu, acuma, povestea adevărată.

Pepelea a fost un om frumos și isteţ, iar "cuiul lui Pepelea" a fost un cui de lemn, bătut în peretele casei părinteşti, pe care Pepelea a vândut-o unui om.

Omul acela avea o fată cuminte și mândră nevoie mare, de-ţi venea să cumperi numaidecât două lumânări albe de ceară curată și s-o cununi cu Pepelea...!

Pepelea ar fi vrut şi el, nu-i vorbă şi nici fata nu s-ar fi dat în lături, dar tatăl fetii nu voia să audă.

- Măi moşule, dă-mi pe fiică-ta de nevastă, zicea Pepelea.

- Mai pune-ţi pofta-n cui, băiete, îi răspundea tatăl fetii.

- Atunci, dacă-i aşa, am să-mi vând şi eu casa şi-am să mă duc în lume.

- Ţi-o cumpăr eu.

- Bine. Ţi-o vând toată, din cheotoare-n cheotoare, fără numai un lucru nu: cuiul din păretele din răsărit. Pe acela să mi-l laşi mie.

- Ei, şi de ce?

- Să am și eu moştenirea asta de la părinţi. Scoate banii şi să facem hârtiile.

Omul a scos banii, hârtiile s-au fost întărit şi omul cu fata cea frumoasă s-a mutat în casa lui Pepelea.

Şi era bine acolo, în odăile acelea încăpătoare, în casa cea împrejmuită cu livadă și acareturile frumoase..

Le era dragă casa lui Pepelea şi lui Pepelea îi era drag, încă mai mult, cuiul de lemn bătut în păretele din răsărit.

A doua zi, veni Pepelea la om:

- Ce vrei, Pepeleo?

- Am venit să-mi pun căciula-n cuiul meu.

Omul cam strâmbă din nas, dar ce putea sa facă, dacă aşa scria la învoială.

A treia zi iar!

- Ce vrei, Pepeleo?

- Am venit să-mi iau căciula din cuiul meu.

Şi azi aşa, mâine aşa, Pepelea avea întotdeauna câte ceva de pus ori de luat din cuiul de lemn bătut în păretele de răsărit.

Şi, vedeţi, acestea se întâmplau mai întotdeauna când omul lipsea de pe-acasă, când rămânea numai fata, singură.

Şi fata avea mare grijă să nu iasă cumva cuiul din perete şi să nu se piardă.

Din ce pricină însă, tăieţi-mă, spânzuraţi-mă, că nu v-aş putea spune. Nu ştiu!

Lucrurile au rămas aşa: casa în picioare şi cuiul în părete.

Pepelea îndrăgostit de cuiul de lemn şi fata... tot aşa. Şi mai mult nu.

Că într-o zi, am auzit că Pepelea s-a însurat cu fata cea frumoasa şi cuminte şi că stă chiar în casa cea nu de mult vândută, m-am dus la creştinul acela şi l-am întrebat:

- Bine, omule, ce te făcu să-ţi măriţi fata tocmai cu unul de care nici nu vreai să auzi?

- Ce m-a făcut? Blestematul de cui al lui Pepelea, nepoate, mi-a răspuns omul.

Şi atât.

Grijile, gândurile negative, ranchiuna, resentimentele, sunt ca paharele de apă. ‐ Dacă te gândești la ele o vreme, este în regulă. ‐ Dacă te gândești la ele toată ziua, incepe să doară.

 

"Prin gânduri ne înălțăm și tot prin gânduri ne coborâm, dacă ocrotim în mintea noastră gândurile rele - scădem, iar dacă înmultim gândurile bune - ne ridicăm"

Pr. Teofil Părăian

  Un psiholog într-o ședință a ridicat un pahar cu apă.

Toată lumea se aștepta la întrebarea tipică:

‐ Este pe jumătate plin sau pe jumătate gol?

Cu toate acestea, el a intrebat:

‐ Cât cântărește acest pahar?

Răspunsurile au fost cuprinse intre 200 și 250 de grame.

Psihologul a răspuns:
‐ Greutatea absolută nu este importantă. Depinde de cât o țin in mână.

‐Dacă o țin un minut, nu este nici o problemă.
- Dacă o țin o oră, mă va durea brațul.
- Dacă o țin o săptămână, brațul meu va amorți și va paraliza.

 Greutatea paharului nu se schimbă, este mereu aceeași dar cu cât o țin mai mult cu atât mai greu devine de suportat.

Grijile, gândurile negative, ranchiuna, resentimentele, sunt ca paharele de apă.

‐ Dacă te gândești la ele o vreme, este în regulă.
‐ Dacă te gândești la ele toată ziua, incepe să doară.

- Dacă te gândești la ele toată săptămâna vei ajunge să te simți paralizat și să nu poți face nimic!

  Așa este și cu sufletul nespovedit !

    Vasul sufletului trebuie curățit prin spovadă , prin rugăciune , prin Euharistie !

        Revarsă din inimă grija , agitația , frica și primește harul iertării și recunoștinței !
  Oare cât cântărește Lumina?
  Dar Soarele ??
   Oare inima cât cântărește în interiorul ei nevăzut ??
    O faptă poate fi cântărită în timp ??



    Bucurați-Vă !
       Fii  în Lumină !

Găsești pacea atunci cănd îți urmezi sufletul.

1. Durere este un cuvânt cu greutate ce declanșează sentimente puternice – frică, furie, neputință, panică și chiar mâhnire.

2. Mai multe persoane suferă de dureri cronice decât de diabet, cancer și boli de inimă cumulat.

3. Durerea are un impact major asupra calității vieții la orice vârstă și poate interfera cu somnul, munca, activitățile și timpul petrecut cu prietenii și familia.

4. Durerea este, în primul rând, un semnal ce ne anunță că am fost răniți sau că suntem bolnavi.

5. Durerea este o parte esențială a sistemului nostru natural de supraviețuire, avertizându‐ne că ceva nu este în regulă și motivându‐ne să acordăm urgent atenție corpului nostru.

6. Evenimentele traumatice sunt, în principiu, de două tipuri – un singur incident (precum un accident sau traumatism) sau evenimente multiple, continue, precum cele legate de abuzuri emoționale, fizice sau sexuale repetate din copilărie și/sau de neglijență.

7. Pentru a‐ți convinge corpul să te ajute să te eliberezi de durere, primul pas este să înveți cum să comunici cu acesta astfel încât să poți crea un parteneriat caracterizat prin vindecare și colaborare.

8. Pentru a ieși din capcana durerii trebuie să trecem de la „eu sunt durerea“ la „eu experimentez durerea“ și apoi la „eu experimentez senzațiile ce se află în spatele durerii“.

9. Antidotul principal pentru persoanele care se confruntă cu durerea și traumele este să învețe cum să regleze experiențele emoționale și senzoriale și să se calmeze singure. 

10. Abilitatea elementară de autoajutorare care‐ți va permite să te reconectezi la corpul tău este dezvoltarea atenției, astfel încât să devii un observator mai bun al experienței propriului trup.

11. Atunci când te afli într‐un ocean dezlănțuit de traume, anxietate, frică sau durere, poți găsi o mică insulă pe care să te retragi, fie și numai pentru o clipă de odihnă. O variantă este să găsești locul de odihnă din corpul tău.

12. Sentimentul de furie poate avea o funcție revigorantă, ajutându‐ne să rămânem puternici în loc să devenim copleșiți de sentimentul de neajutorare.

13. Conștientizarea întrupată (corpului) reprezintă un instrument fundamental pentru îmbogățirea personală și descoperirea de sine.

14. Gândurile sunt interpretări și evaluări ale sentimentelor și senzațiilor noastre. Nu putem schimba sentimentele și senzațiile cu ajutorul gândurilor, însă sentimentele pot să ne schimbe gândurile.

---

---

15. Corpul și mintea învață unul de la celălalt.

16. Neuroștiința sugerează că durerea emoțională și cea fizică implică aceleași părți ale creierului.

17. Majoritatea experților sunt de acord că semnul distinctiv al traumei este de a fi înghețat, blocat sau prins în frică, deznădejde neputincioasă, disociere, teroare și furie.

18. Cea mai eficientă cale spre o vindecare de durată este să acționezi de la nivelul cel mai primitiv al corpului înspre sentimente, gânduri și percepții.

19. Atunci când oamenii suferinzi învață să nu‐și mai evite experiența corporală pentru a preveni suferința, ei încep să aibă încredere și să lege o legătură de prietenie cu înțelepciunea corpului lor.

20. Interesant este că, atunci când oamenii trec printr‐un proces de vindecare autentic, aproape că nu vor observa că o durere sau un simptom s‐a diminuat sau chiar a dispărut.

21. Practica recunoștinței este una dintre cele mai bune modalități pentru a cultiva bucuria, acceptarea și compasiunea față de tine însuți.

22. Recunoștința și aprecierea față de sine și față de alte persoane sunt printre cele mai concrete și mai simple sentimente pozitive pe care le putem genera pentru a depăși emoțiile stresante și dureroase.

23. Oamenii care au dureri întâmpină în mod special dificultăți în a se iubi pe ei înșiși, pentru că durerea le înlătură plăcerea și echilibrul din viață.

24. Printre cele mai frecvente dureri sunt cele de umăr, ceea ce este foarte neplăcut, pentru că sunt cele mai mobile articulații din corp, folosite în mod repetat pentru atât de multe mișcări necesare.

25. Migrenele apar în urma unei dereglări fundamentale a sistemului nervos autonom. Se știe că acestea par a fi cauzate de o constricție a vaselor de sânge din cap, urmată de o dilatare sau expansiune precipitată a acestora.

26. Practica bazată pe mindfulness poate fi utilă în cazul oricărui tip de durere.

27. Depresia cronică este o suferință emoțională legată adesea de separare, pierdere, abandon și relații nesigure de atașament.

28. Știm că gândurile schimbă realmente chimia creierului. Cercetările indică faptul că structura chimică a corpului se poate schimba în raport cu un anumit gând în decurs de 20 de secunde.

Tămâia absoarbe cheagurile de sânge de la nivelul capului!

 

Pe lângă rugăciune și credință în planul de mântuire al lui Dumnezeu, călugării au leacurile lor naturiste cu care se tratează de beteșuguri și boli.

Părintele Elefterie de la Mănăstirea Dervent avea un tratament special pentru durerile de cap, pe bază de tămâie și miere de albine, două din cele mai puternice medicamente ale naturii.

Acest leac trage răul de la nivelul capului, îndepărtează durerile și ajută la vindecarea vaselor de sânge sparte. Nu degeaba se spune despre tămâia că are puterea de a risipi duhurile rele și necurate prin mireasma ei binefăcătoare.

Din punct de vedere terapeutic, tămâia îmbunătățește respirația, induce o stare de calm și pace sufletească, și predispune la rugăciune.

Efectele sale curative sunt însă mult mai complexe. Studiile recente au arătat că această substanță aromată are proprietăți anticancerigene și că distruge celulele canceroase rezistente la chimioterapie.

În medicina populară, tămâia mai este folosită și pentru eliminarea pietrelor la rinichi și fiere, și a chisturilor de pe diferite organe interne.

Tămâie cu miere – rețetă pentru dureri de cap

Se ia o piele de oaie (preferabil proaspăt jupuită) și se întinde pe ea un strat de miere de albine și apoi se presară puțină tămâie zdrobită fin.

Pielea se leagă la cap și se fixează bine. Se lasă până când mierea se usucă de tot.

Indicații terapeutice

– dureri de cap
– sechele rămase după lovituri la cap
– vase de sânge sparte la cap
– cheaguri de sânge la cap

Aceste efecte se datorează proprietăților antiinflamatoare, cicatrizante, antiseptice și sedative ale tămâii.

În scop medicinal, se folosește tămâie naturală, procurată dintr-o sursă sigură, sau de la magazinele naturiste. Pe eticheta produsului trebuie să scrie că poate fi ingerată.

Totodată, dacă folosiți tămâia pentru uz intern, puneți bobul de tămâie pe limbă, fără să atingeți dinții. Nu o țineți mult în gură, deoarece poate distruge smalțul dentar.

Sursă articol:„Leacuri Mănăstirești – Terapii Pentru Trup și Suflet”, Mariana Borloveanu, Ed. Lumea Credinței

Sursa: ganduridinierusalim.com

Păcatele și defectele se transmit urmașilor

 

Ce părere aveţi despre ceea ce se spune despre păcatele părinţilor care se transmit copiilor?

Dacă spune Sfânta Scriptură, e adevărat. Şi noi vedem asta acum cu copiii care au fost în stradă sau care sunt în orfelinate. Cei cu care lucrez eu vin din stradă şi au păcatele părinţilor pe care le-au „moştenit”, le-au învăţat şi le-au perfecţionat. Ce putem face? Cum se rupe acest mecanism care pare un blestem? Prin binecuvântare. Cum se opreşte păcatul? Prin iertare. Copilul care vrea să se elibereze de povara păcatelor părinţilor trebuie să-şi ierte părinţii şi să se roage pentru iertarea lor.

În primul rând un părinte care a făcut păcate, a făcut păcat faţă de mine. Eu trebuie să spun: „Tata a tăcut păcate faţă de mine, dar eu, Doamne, vreau de la Tine puterea să-l iert. Te rog iartă-l!”. Tata o bătea pe mama, acesta este un păcat, m-a rănit pe mine, mi-a fost frică, mi-a rănit copilăria, mi-a rănit viaţa. Tata a băut, a tăcut păcat pentru mine, l-am urât, l-am judecat, m-a complexat, râdeau copiii de mine în sat, am suferit. „Doamne, iartă-l pe el” şi împacă-te cu tatăl tău în tine, urând păcatul din el şi iertând suferinţa pe care ţi-a pricinuit-o. Un copil e rupt lăuntric atunci când îşi urăşte părinţii. Părinţii sunt prezenţi în noi, în trupul nostru, în celula noastră, (cu ADN-ul, cum spune ştiinţa), în felul nostru de a vedea viaţa şi oamenii.

Păcatul omului îşi pune pecetea pe trup, pe relaţii, pe toată viaţa lui. Ei, părinţii sunt în noi mai mult decât ne dăm noi seama. E nevoie să ne eliberăm de robia moştenirii păcătoase. Şi ne putem elibera numai prin iertare. Nu există altă cale de vindecare decât iertarea. Să nu ne amăgim că am iertat, pentru că am uitat. Până nu-mi voi vindeca celula de păcatul meu, care e ura împotriva celui care mi-a făcut rău, cu puterea iubirii şi iertării lui Hristos Dumnezeu. Mulţi oameni scapă de boli grave împăcându-se cu părinţii, iertând.

Cunosc un tânăr care avea un tată alcoolic şi nu putea să se împace cu el. Într-o noapte, de înviere, era pregătit pentru împărtăşanie şi tatăl său se îmbătase în seara aceea, vorbise urât despre Biserică şi despre înviere şi despre el că se face popă şi că e prost, că nu există Dumnezeu. Şi atunci el l-a zgâlţâit, l-a cam împins, aproape că l-a lovit. Şi a venit disperat la mine şi a zis: „Ce să fac? Nu mă mai pot împărtăşi!”. Şi am zis: „Copile, cum să nu poţi să te împărtăşeşti? Păi, ce zice Mântuitorul? Du-te şi te împacă cu cel care are ceva împotriva ta şi vino la altar. Du-te şi cere iertare tatălui tău”. „Imposibil! În primul rând că el m-a supărat Pe mine”. „Tu fă porunca! Du-te şi te împacă cu el, du-te şi cere-i iertare că l-ai zgâlţâit. Puteai să rabzi. Şi după aceea te duci şi te spovedeşti repede la părintele”.

Asta era în Sâmbăta Mare la ora Şase. S-a dus acasă şi la ora opt a venit la mine transfigurat. A zis “Doamnă – eram încă în învăţământ – vă mulţumesc, mi-am găsit tata. Când i-am zis „tată, iartă-mă” m-a luat în braţe, a început să Plângă”. A descoperit că-şi iubeşte tatăl şi că tatăl îl iubea; dar pentru că tatăl ştia că fiul îl dispreţuieşte pentru toată mizeria lui, devenea şi mai rău şi mai abuziv, simţea nevoia să-l lovească. Fiul nu putea să-l iubească pentru că îl confunda cu răutatea pe care o vedea, nu putea să vadă dincolo. Dar a făcut porunca Mântuitorului cu ce-a avut, cu voinţa, formal, n-a simţit nevoia să-i ceară iertare. A crezut însă în nebunia cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta este credinţa noastră. Şi Dumnezeu a tăcut o minune. Şi face mereu, trebuie doar să vrem.

Monahia Siluana Vlad