Acatistul Sfintei Mucenițe Arhelaia și celor dimpreună cu dânsa: Sfintele Mucenițe Tecla și Suzana, treime de Doctorițe fără de argint, fecioare din Roma (6 iunie)

 

Condacul 1

Celei ce a ales fecioria mai degrabă decât robia trupului și prin asta s-a despărțit de părtășia cu strămoașa Eva, Sfintei care dăruiește tămăduire trupului și sufletului, Muceniței Arhelaia ne rugăm. Iar tu, binecuvântată Doctoriță fără de arginți, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi împreună cu surorile tale întru Domnul, Sfintele Tecla și Suzana, și adu izbăvire celor ce te cheamă cu credință: Bucură-te, Sfântă Muceniță Arhelaia, dezlegând puterea și vlaga rugătorilor lui Dumnezeu!

Icosul 1

Deschizând Domnul baierele milostivirii Sale, te-a acoperit cu harul Său și te-a făcut precum Îngerii, iar tu, Sfântă Arhelaia, umblând pe calea poruncilor Lui ai dobândit darul facerii de minuni și al vindecărilor minunate, de aceea și noi cu umilință alergăm la tine și te lăudăm:

Bucură-te, izvor curgător al rugăciunii;

Bucură-te, fluviu nestăvilit de har;

Bucură-te, aerul celor ce respiră în Dumnezeu;

Bucură-te, focul nestins al zborului duhovnicesc;

Bucură-te, rădăcina ce ne ții ancorați în ”Doamne miluiește”;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Arhelaia, dezlegând puterea și vlaga rugătorilor lui Dumnezeu!

Condacul 2

Viețuind în cetatea Romei, ai primit botezul întru Domnul și însoțindu-te cu cele două surori ale tale, Tecla și Suzana,    v-ați retras într-un loc la marginea cetății într-o mănăstire mică și neștiută, unde vă îndeletniceați cu bucuriile vieții pustnicești: Aliluia!

Icosul 2

Auzind că împăratul Dioclețian a pornit prigoană mare împotriva creștinilor și temându-vă de muncile păgânilor ați fugit toate trei surorile în Campina, îmbrăcându-vă în haine bărbătești ca să nu fie cunoscut că sunteți fecioare:

Bucură-te, că ați fugit ca să nu se bucure diavolul;

Bucură-te, că fuga voastră a fost binecuvântată;

Bucură-te, că în haine bărbătești v-ați găsit ascunzișul;

Bucură-te, că taina s-a păstrat neatinsă;

Bucură-te, că v-ați tuns părul capului;

Bucură-te, că podoaba pustniciei vă acoperea;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Arhelaia, dezlegând puterea și vlaga rugătorilor lui Dumnezeu!

Condacul 3

Vă fereați cât puteați să nu se știe cine sunteți, căci erau vremuri grele pentru creștinii care erau vânați de închinătorii la idoli, dar cum lumina nu poate să stea sub obroc multă vreme, Dumnezeu a lucrat spre mântuirea voastră: Aliluia!

Icosul 3

Curăția și sfințenia voastră v-a dus la asemănarea cu Sfinții încă de pe pământ, Sfântă Arhelaia, căci ați fost model de împăcare între surori, îngrijindu-vă una de cealaltă și noi pentru aceasta te cinstim:

Bucură-te, că ai adunat virtuți multe;

Bucură-te, că virtutea atrage sfințenia;

Bucură-te, că te-ai curățit de piedicile înălțării sufletești;

Bucură-te, că ai dezbrăcat haina întinată a plăcerilor;

Bucură-te, că ai făcut loc luminii să intre în tine;

Bucură-te, că ai deschis în inimă ușile harului;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Arhelaia, dezlegând puterea și vlaga rugătorilor lui Dumnezeu!

Condacul 4

Privind cu mulțumire spre viața voastră curată, Sfântă fecioară, Domnul Hristos v-a învrednicit și pe tine și pe surorile tale cu darul facerii de minuni, și pogorându-se în mintea voastră știința tămăduirii, ați început să vindecați mulțime de oameni care primeau prin voi de la Dumnezeu vindecarea atât a trupului cât și a sufletului: Aliluia!

Icosul 4

Trăind în rugăciune zi și noapte, harul lui Dumnezeu era veșnic cu tine, Sfântă Arhelaia, și iubind crucea nu te-ai ferit de a împlini Voia Domnului luând pe umerii tăi povara cea grea a facerii de minuni, așa încât ai început a săvârși lucrarea rânduită de Sus:

Bucură-te, că vindecai boli fără leac;

Bucură-te, că redai puterea celor fără de putere;

Bucură-te, că însuflețeai mințile epuizate de ispite;

Bucură-te, că deschideai ascunzișuri ale vieții în om;

Bucură-te, că puneai la loc ceea ce fusese pierdut;

Bucură-te, că uneai ceea ce fusese rupt;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Arhelaia, dezlegând puterea și vlaga rugătorilor lui Dumnezeu!

Condacul 5

Tinerețea voastră nu s-a veștejit de mulțimea anilor, Sfântă Muceniță, fiindcă prin rugăciune și post fecioria voastră înflorea și se împodobea cu frumusețe și vlagă în fiecare zi, adăpându-vă din potirul Harului dumnezeiesc pe care Dumnezeu îl umple pentru cei care Îl iubesc: Aliluia!

Icosul 5

Fețele voastre erau smerite, blânde și luminate, ca ale celor cărora se bucură cu inimile întru Domnul Dumnezeu și prin înfățișarea voastră vă arătați întreaga înțelepciune și sfințenie, spre umilința celor ce te cheamă:

Bucură-te, că hainele voastre erau rupte;

Bucură-te, că erau aspre, amintind de asprimea pustniciei;

Bucură-te, că părul capului vă era tuns scurt;

Bucură-te, că adunați în jur mulțime de credincioși;

Bucură-te, că pe unii îi vindecați, pe alții îi îndemnați la pocăință;

Bucură-te, că pe mulți păgâni ați adus la Hristos;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Arhelaia, dezlegând puterea și vlaga rugătorilor lui Dumnezeu!

Condacul 6

Cu fecioria cea neîntinată îmbrăcându-te, mireasa lui Hristos te-ai arătat pentru aceasta vrăjmașul diavol nu a suferit o asemenea biruință ci a încercat să îți doboare credința, căci slava ta și a surorilor tale ajunsese până departe: Aliluia!

Icosul 6

Auzind ighemonul Campaniei pe nume Leontie de viețuirea voastră cea sfântă, a poruncit să vă prindă și să vă ducă în cetatea Salerno unde ședeau atunci judecătorii și îi munceau pe creștini, și credincioșii cu lacrimi au plâns:

Bucură-te, că voi ați înțeles că Mirele Hristos vă chema la mucenicie;

Bucură-te, că ați știut că Domnul vrea să vă dea cununa sângelui mucenicesc;

Bucură-te, că v-ați umplut de nădejde și îndrăzneală;

Bucură-te, că v-ați fericit să Îi urmați Mirelui în pătimiri;

Bucură-te, că așteptați să fiți împodobite cu porfira împărătească;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Arhelaia, dezlegând puterea și vlaga rugătorilor lui Dumnezeu!

Condacul 7

Ați stat fără temere înaintea muncitorului, Sfintelor Arhelaia, Tecla și Suzana, mărturisind cu glas tare tot adevărul despre voi, cine sunteți și de unde veniți, și nu ați ascuns nici credința nici viața voastră, că sunteți creștine și fecioare logodite cu Hristos: Aliluia!

Icosul 7

Ighemonul Leontie, căutând spre voi, te-a văzut pe tine, Sfântă Arhelaia, că ești mai bătrână cu anii, mai îndrăzneață la vorbă și cu fața plină de deosebită cinste, și a încercat să te amăgească prin cuvinte de înșelăciune:

Bucură-te, că i-ai arătat că prin puterea lui Hristos calci peste puterea diavolului;

Bucură-te, că i-ai spus că ești femeie;

Bucură-te, că ighemonul te-a amenințat cu moartea cumplită;

Bucură-te, că a enumerat toți zeii la care se închină;

Bucură-te, că tu pe toți i-ai rușinat ca pe niște orbi;

Bucură-te, că ai spus că zeii lui nu văd, nu aud, nu vorbesc și sunt fără putere;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Arhelaia, dezlegând puterea și vlaga rugătorilor lui Dumnezeu!

Condacul 8

Ighemonul, fiind făcut de ocară prin înțelepciunea răspunsurilor tale, a poruncit să fii dată unor lei flămânzi ca să te mănânce, dar fiarele s-au îmblânzit ca niște mielușei și se tăvăleau la picioarele tale, Sfântă Arhelaia, că tu te-ai rugat Domnului: ”Doamne Dumnezeule, Părinte, Fiule si Duhule Sfinte, Cel ce ai păzit până acum trupul meu curat de toată întinăciunea și precum ai îmblânzit fiarele și mi-ai dat să biruiesc pe ighemonul cel mai cumplit decât fiarele, așa întotdeauna sa-mi fii mie, roabei Tale, ajutor nedepărtat”: Aliluia!

Icosul 8

Văzând păgânul că petreci nevătămată de fiare, s-a umplut de mânie și mai tare și a poruncit ostașilor să ucidă fiarele, iar pe tine Sfântă Muceniță să te lege împreună cu surorile tale și să vă arunce în temniță:

Bucură-te, că acolo vi s-a arătat Îngerul Domnului;

Bucură-te, că a strălucit cu lumină negrăită;

Bucură-te, că v-a vestit că veți primi cununi în cer;

Bucură-te, că și străjerii au văzut lumina strălucind;

Bucură-te, că s-au umplut de frică și de cutremur;

Bucură-te, că și ei au crezut în Dumnezeu;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Arhelaia, dezlegând puterea și vlaga rugătorilor lui Dumnezeu!

Condacul 9

A doua zi ighemonul te-a chemat la el, Sfântă Arhelaia, și fiind pusă în fața lui la judecată te-a ispitit din nou să te închini la idoli, dar ai rămas neînfricată: Aliluia!

Icosul 9

Atunci nerușinatul păgân a cerut ostașilor să te dezbrace și să îți strujească cinstitul tău trup fecioresc cu piepteni de fier, să te bată aspru și să toarne untdelemn fierbinte cu smoală peste rănile tale, iar cu jale ne rugăm:

Bucură-te, că ți-au ars carnea până la oase;

Bucură-te, că toți se minunau cum puteai îndura;

Bucură-te, că se mirau de puterea unei fecioare;

Bucură-te, că tu le-ai arătat cum firea neputincioasă toate le poate prin Domnul;

Bucură-te, că ai rămas vie deși chinurile erau de moarte;

Bucură-te, că surorile tale se rugau din temniță pentru tine;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Arhelaia, dezlegând puterea și vlaga rugătorilor lui Dumnezeu!

Condacul 10

Ridicându-ți mâinile în chipul crucii, te-ai rugat: ”Stăpâne, privește din cer, de la scaunul cel sfânt al Tău, spre roaba Ta cea credincioasă, stinge focul cel arzător cu roua darului Tău, și fă ușurare din dureri trupului meu întru rănile cele făcute mie de acest muncitor”: Aliluia!

Icosul 10

Abia ce ai rostit acestea, Sfântă Muceniță, că de îndată pe capul tău a răsărit o lumină minunată și un glas s-a auzit: ”Nu te teme, Eu sunt cu tine” și văzându-te chinuitorul cum petreci nevătămată, a născocit altă muncă și te-a pus sub o stâncă mare ca să fii zdrobită de greutatea ei:

Bucură-te, că Îngerul Domnului a prăvălit piatra de pe tine;

Bucură-te, că aceasta a ucis slujitorii ighemonului;

Bucură-te, că ai rămas iar vie și nevătămată;

Bucură-te, că poporul ce era de față a crezut în Hristos;

Bucură-te, că muncile tale au fost pricină de mântuire pentru alții;

Bucură-te, că dai deoparte de pe noi piatra sufocării;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Arhelaia, dezlegând puterea și vlaga rugătorilor lui Dumnezeu!

Condacul 11

Lămurindu-se ighemonul că nu te poate birui, ba mai mult prin puterea harului ce se afla în tine aduci la credință mulțime de păgâni, a poruncit soldaților să vă taie capul la toate trei surorile: Aliluia!

Icosul 11

Deci ostașii, luându-vă pe voi din temniță, v-au scos de cetatea având mâinile legate înapoi, și ajungând la locul de ucidere au văzut arătare îngerească și s-au înspăimântat, căci îngerii Domnului care priveau pătimirea voastră s-au apropiat ca să ia cu slavă sufletele voastre cele mucenicești:

Bucură-te, că soldații s-au pierdut cu firea;

Bucură-te, că te-ai rugat lui Dumnezeu, Sfântă Arhelaia;

Bucură-te, că ai cerut ostașilor să ducă la împlinire porunca;

Bucură-te, că aceștia nu voiau, cuprinși fiind de teamă;

Bucură-te, că le-ai spus să își îndeplinească sarcina, ca să aibă parte cu voi;

Bucură-te, că ei și-au tras săbiile și v-au tăiat capetele;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Arhelaia, dezlegând puterea și vlaga rugătorilor lui Dumnezeu!

Condacul 12

Astfel cele trei cuvioase Mucenițe, curatele fecioare Arhelaia, Tecla și Suzana, săvârșind nevoințele lor au intrat în cămara cea cerească și au stat cu Îngerii care le-au însoțit sufletele înainte Tatălui, de la Care au luat cununa de crini a fecioriei și haina de porfiră a muceniciei: Aliluia!

Icosul 12

Cântând cântarea Serafimilor în Ceruri, nu ne uita nici pe noi, Sfântă Arhelaia, și dimpreună cu surorile tale Sfintele Tecla și Suzana ajută-ne și tămăduiește-ne toate neputințele trupești și sufletești, iar noi cu evlavie ne rugăm:

Bucură-te, treime de Doctorițe Sfinte, apărătoare de deochi;

Bucură-te, trio vindecător al inimii, minții și sufletului;

Bucură-te, familie de surori pline de milostivire;

Bucură-te, cerc de Sfinte în care lumina curge nestăvilită;

Bucură-te, uniune a respirației în rugăciune;

Bucură-te, desfătare a harului în toată mădularele trupului;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Arhelaia, dezlegând puterea și vlaga rugătorilor lui Dumnezeu!

Condacul 13

Celei minunate între Sfinte, Muceniței Arhelaia fecioara ne rugăm, căci ea dimpreună cu Sfintele Tecla și Suzana ne aduce în dar tămăduiri minunate, ne dezleagă de blesteme și vrăji și ne umple de puterea și vlaga celor ce sunt binecuvântați a striga neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)

Icosul 1

Deschizând Domnul baierele milostivirii Sale, te-a acoperit cu harul Său și te-a făcut precum Îngerii, iar tu, Sfântă Arhelaia, umblând pe calea poruncilor Lui ai dobândit darul facerii de minuni și al vindecărilor minunate, de aceea și noi cu umilință alergăm la tine și te lăudăm:

Bucură-te, izvor curgător al rugăciunii;

Bucură-te, fluviu nestăvilit de har;

Bucură-te, aerul celor ce respiră în Dumnezeu;

Bucură-te, focul nestins al zborului duhovnicesc;

Bucură-te, rădăcina ce ne ții ancorați în ”Doamne miluiește”;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Arhelaia, dezlegând puterea și vlaga rugătorilor lui Dumnezeu!

Condacul 1

Celei ce a ales fecioria mai degrabă decât robia trupului și prin asta s-a despărțit de părtășia cu strămoașa Eva, Sfintei care dăruiește tămăduire trupului și sufletului, Muceniței Arhelaia ne rugăm. Iar tu, binecuvântată Doctoriță fără de arginți, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi împreună cu surorile tale întru Domnul, Sfintele Tecla și Suzana, și adu izbăvire celor ce te cheamă cu credință: Bucură-te, Sfântă Muceniță Arhelaia, dezlegând puterea și vlaga rugătorilor lui Dumnezeu!

Rugăciune:

Sfântă Arhelaia, Muceniță a Domnului Hristos, cea care ai înfruntat ispitirea minții și nu ai părăsit gândirea la Dumnezeu, care ai îndurat arsura cărnii și nu te-a biruit durerea trupului, te rugăm primește aceste rugăciuni și ajută-ne.

Dimpreună cu Sfintele Tecla și Suzana, dezleagă-ne de deochi, de toate blestemele, vrăjile, descântecele, farmecele și de toată magia, tămăduiește ceea ce e stricat în noi și care s-a îndepărtat de creația lui Dumnezeu, deschide calea către rugăciune, vindecă și curăță de orice amprente demonice toate organele noastre, sângele și toate cele dinăuntru nostru, simțirea, emoțiile, mintea, rațiunea, conștiința, gândirea și percepția.

Adapă-ne din izvorul nesecat al harului să nu ne mai istovim puterile, să primim putere dumnezeiască în luptele noastre duhovnicești, să nu ne mai fure vlaga diavolul și slujitorii lui și să rămânem întregi în puteri ca să ducem războiul nevăzut până la capăt, să ne numim Ostași ai Domnului Hristos pe care Îl slăvim deopotrivă cu Dumnezeu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Sfintele Muceniţe şi Fecioare Arhelaia, Tecla şi Susana (6 iunie)

 

Fecioria în lume biruieşte şi potoleşte toate poftele cele trupeşti iar strămoaşa Eva nu se împărtăşeşte, pentru că aceleia i s-a zis de Dumnezeu: Întru dureri vei naşte fii şi vei fi sub stăpînirea bărbatului. Fecioara este liberă de această robie, pentru că nu se vestejeşte de mulţimea anilor, ci totdeauna viaţa acelora ce-şi păzesc fecioria înfloreşte şi se împodobeşte. Cu aceasta unindu-se mireasa lui Hristos, a intrat în cereasca cămară a Mirelui său. Cu această preacinstită şi dumnezeiască dăruire şi cu fecioria cea neîntinată împodobindu-se, fericita Arhelaia s-a făcut mireasă a lui Hristos şi s-a arătat biruitoarea lumii.

Ea vieţuia la un loc oarecare deosebit, aproape de Roma, într-o mănăstire mică şi neştiută, şi acolo, pe cît se putea, a căutat a fi păzită de cumplitele vremi ale închinării de idoli. Deci, pornindu-se în Roma de către păgînul împărat Diocleţian prigoană mare contra creştinilor, Sfînta Fecioară Arhelaia, cu cele două surori ale sale întru Hristos şi împreună pustnice, Tecla şi Susana, temîndu-se de frica muncitorului, au lăsat Roma şi au fugit în Campania, îmbrăcîndu-se în locul hainelor femeieşti, cu haine bărbăteşti; pentru ca astfel să nu fie cunoscute că sînt fecioare.

Aşezîndu-se acolo, nu departe de cetatea ce se numea Nola, la un loc smerit şi pustiu, se îndeletniceau ziua şi noaptea cu rugăciunile lor cele cu dinadinsul către Dumnezeu şi cu alte lucruri plăcute Lui, tămăduind neputinţele bolnavilor. Ele luaseră, cu minune de la Dumnezeu, darul tămăduirii, pentru curăţia vieţii lor. Feţele lor erau smerite, blînde şi luminate, ca cele ce se bucurau cu inimile întru Domnul Dumnezeul lor şi cu singură vederea îşi arătau întreaga lor înţelepciune şi sfinţenie. Hainele pe dînsele erau rupte şi aspre, fiind făcute din păr şi toată asemănarea lor era sărăcăcioasă şi pustnicească.

Perii capetelor lor erau tunşi ca şi la bărbaţi - mulţi le socoteau pe ele că sînt bărbaţi, nu femei - şi se adunau la dînsele oameni de primprejur, unii pentru tămăduiri, iar alţii pentru povăţuiri. Ele aveau, pe lîngă darul tămăduirii, şi cuvîntul învăţăturii celei de Dumnezeu însufleţită; dar nu numai trupurile oamenilor le tămăduiau, ci şi sufletele, încît pe mulţi păgîni, de la păgînătatea închinării la idoli, i-au adus la credinţa în Hristos, străbătînd slava despre dînsele prin toată ţara aceea.

Astfel a ajuns vestea de dînsele pînă la ighemonul Campaniei, cu numele Leontie. Această veste i-a fost adusă de ostaşii lui, care erau puşi în multe locuri să păzească pe creştini. Atunci ighemonul le-a poruncit să le prindă şi să le aducă la dînsul în cetatea Salernei - căci acolo şedeau judecătorii şi munceau pe creştini. Deci, sfintele fecioare fiind prinse, au fost aduse spre cercetare la Salerna, înaintea ighemonului. Înţelegînd ele că Mirele lor Cel fără de moarte şi nestricăcios, Domnul nostru Iisus Hristos, le cheamă la cununa mucenicească, nu numai cu fecioria, ci şi cu mucenicescul sînge, ca astfel cu porfiră împărătească fiind împodobite, să intre în cămara Sa cea cerească; pentru aceea s-au umplut de mare nădejde şi îndrăzneală şi stăteau fără de temere înaintea muncitorului, mărturisind cu glas liber tot adevărul despre dînsele, spunînd cine şi de unde sînt. Ele nu-şi ascundeau credinţa şi viaţa lor, că sînt creştine şi fecioare logodite lui Hristos, arătînd prin aceasta că sînt făgăduite, ca pînă la sfîrşit să-şi păzească curăţia lor neîntinată.

Deci, ighemonul Leontie, căutînd spre dînsele, a văzut pe fericita fecioară Arhelaia mai bătrînă cu anii, mai îndrăzneaţă la vorbă şi faţa ei avea deosebită cinste; atunci s-a întors către dînsa şi i-a zis: "Ascultă, Arhelaia, pentru ce chemi la tine mulţi oameni şi buni şi răi şi îi înveţi să se închine lui Iisus Nazarineanul, care n-a putut nici pe Sine să Se izbăvească, pe cînd era muncit şi care nici acum nu poate să-i ajute cuiva? Pentru ce îndrăzneşti a face doctorii şi cu cuvinte vrăjitoreşti înşeli poporul şi te arăţi a fi bărbat, fiind îmbrăcată bărbăteşte, tu care eşti o femeie mai necurată şi mai vătămătoare decît toate vrăjitoarele. După cum mi se pare, tu însăţi ai învăţat şi pe aceste două fecioare la aceste farmece; aşa că, de nu te voi pierde, apoi pe mulţi bărbaţi şi femei le vei atrage la înşelăciunea ta".

Sfînta fecioară a răspuns: "Eu, cu puterea lui Hristos, calc peste puterea şi lucrările diavolului, şi învăţ pe oamenii cei cu înţelegere şi cinstiţi, să cunoască pe Unul Adevăratul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi toate cele ce sînt într-însele. În numele Domnului meu Iisus Hristos, Unul născut, Fiul lui Dumnezeu, tuturor bolnavilor se dă sănătate prin mine, roaba Lui. Nici nu mă prefac că sînt parte bărbătească, mărturisindu-mă acum că sînt roaba lui Hristos; iar acestea două îmi sînt surori întru Domnul, crescînd cu mine în credinţa lui Hristos, încă din tinereţile lor". Ighemonul a zis: "Tot cel ce nu se supune poruncii împărăteşti este condamnat la moarte grozavă". Sfînta a răspuns: "Noi avem Împărat pe Domnul nostru Iisus Hristos, pentru care am lăsat lumea şi toate cele din ea; Aceluia ne supunem şi de la El aşteptăm milă, pentru că El stăpîneşte cerul şi pămîntul şi toate celelalte din lume".

Zis-a ighemonul: "Zeii noştri pe toate le ţin şi le stăpînesc, iar numirile lor sînt acestea: Cron, Trismegist, Ermie, Afrodita, Ira, Atina; iar mai mare decît toţi este Die. Acestea sînt puterile lui Dumnezeu care ţin şi îndreaptă lumea". Răspuns-a fecioara: "Zeii tăi sînt orbi şi aşa sînt toţi care li se închină lor şi cred în ei". Ighemonul a zis: "Dumnezeul vostru este Unul şi nu este puternic să se apere singur, căci a fost răstignit pe cruce, adăpat cu oţet, încununat cu spini şi împuns cu suliţa". Sfînta a răspuns: "Toate acestea le-a răbdat Dumnezeul nostru pentru mîntuirea noastră, ca toţi cei ce cred în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică; iar zeii tăi nu văd, nu aud, nu vorbesc şi nu pot să-şi ajute nici lor şi nici altora".

Deci ighemonul, mîniindu-se, a dat-o unor lei flămînzi, ca s-o mănînce, aşteptînd ca îndată să fie sfîşiată de ei. Iar fiarele s-au îmblînzit ca nişte mieluşei, încît se tăvăleau la picioarele sfintei. Pe cînd ea se ruga lui Dumnezeu şi zicea: "Doamne Dumnezeule, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, Cel ce ai păzit pînă acum trupul meu curat de toată întinăciunea şi precum ai îmblînzit fiarele şi mi-ai dat să biruiesc pe ighemonul cel mai cumplit decît aceste fiare, tot aşa întotdeauna să-mi fii ajutor apropiat roabei Tale". Ighemonul, văzînd-o că petrece nevătămată de fiare, s-a umplut de mai multă mînie şi a poruncit ostaşilor să ucidă fiarele, iar pe sfînta muceniţă s-o lege împreună cu surorile ei şi să le arunce în temniţă.

Dar în temniţă li s-a arătat îngerul Domnului, strălucindu-le cu negrăită lumină şi zicîndu-le: "Nu vă temeţi, fecioarele lui Hristos, căci rugăciunea voastră s-a suit înaintea lui Dumnezeu şi acum vi s-au gătit cununile la cer!" Această lumină neobişnuită ce a strălucit temniţa, au văzut-o şi prizonierii, care, umplîndu-se de frică şi de spaimă, au strigat: "Adevărat, Unul este Dumnezeul creştinilor, pe care aceste fecioare îl propovăduiesc"!

A doua zi, a zis ighemonul către slujitori: "Să-mi aduceţi pe fermecătoarea aceea, care ieri m-a ocărît pe mine şi pe zeii mei cu batjocură". Îndată Sfînta Muceniţă Arhelaia a fost pusă înaintea judecăţii aceluia şi a zis către el: "Muncitorule, nu eu îţi aduc hulă şi necinste, ci lucrurile tale cele rele şi încă şi focul cel nestins ţi-l pregăteşte, ca să arzi într-însul, muncindu-te cu zeii tăi în veci. Iar de vei voi să te scapi de veşnicele munci, ascultă cuvintele mele cele de folos şi primeşte sfatul meu cel sănătos: "Crede în Dumnezeu Tatăl, Cel ce te-a zidit pe tine; crede în Iisus Hristos, Unul născut Fiul Lui; crede şi în Duhul Sfînt, Care din Tatăl purcede. Acesta este Dumnezeu, Unul în Treime, slăvit şi sus şi jos!"

Ighemonul, socotind cuvintele acestea de rîs şi de nebunie, a răspuns împotriva lor, zicînd: "De vei voi tu să crezi mie şi zeilor mei, te voi dărui cu bogăţii şi daruri şi vei primi loc între femeile cele luminate ale Romei; iar de nu vei asculta de mine, te voi da spre batjocoră celor de ruşine şi după aceea, muncindu-te cu amar, te voi rîndui la moarte cumplită; iar trupul tău îl voi arunca să-l mănînce cîinii, fiarele şi păsările". Sfînta a răspuns: "Eu am ajutor pe Domnul meu Iisus Hristos, Care, precum a ajutat sufletului meu, aşa şi trupului şi mă va feri pe mine de întinăciunea cu care tu te gîndeşti să mă necinsteşti, precum şi pe cele ce au pătimit mai înainte de mine le-a ferit neîntinate de cei necredincioşi. De moarte nu am grijă, pentru că aştept să dobîndesc viaţa cea veşnică de la Domnul meu, Care mă va număra pe mine cu îngerii Săi cei sfinţi, în bucuria cea nesfîrşită".

Atunci ighemonul a poruncit să dezbrace pe sfînta, şi să-i strujească cinstitul ei trup cel fecioresc cu piepteni de fier şi să o bată aspru, iar rănile ei să le stropească cu untdelemn fierbinte şi cu smoală pregătită pentru aceea. Astfel au strujit trupul ei cel sfînt şi l-au ars pînă la oase, încît toţi cei ce veniseră la acea privelişte şi au văzut acea pătimire a sfintei muceniţe, se minunau foarte mult, cum fecioara, care era fire neputincioasă, putea suferi atîtea munci cumplite şi să fie încă vie? Atunci Sfînta Arhelaia, ridicîndu-şi ochii în sus şi înălţîndu-şi mîinile în chipul crucii, a zis: "Stăpîne, priveşte din cer, de la scaunul cel sfînt al Tău, spre roaba Ta, cea credincioasă, stinge focul cel arzător cu roua darului Tău, şi fă uşurare trupului meu din rănile cele făcute mie de acest muncitor".

Abia a grăit aceste cuvinte şi îndată a răsărit pe capul ei o lumină minunată şi un glas s-a auzit zicînd: "Nu te teme, Eu sînt cu tine". Muncitorul, văzînd pe sfînta petrecînd nevătămată, se mînia şi scrîşnea cu dinţii. Deci era acolo o piatră foarte mare, care doar de mulţi oameni putea să se mişte; atunci muncitorul a poruncit ca să ridice şi să o pună peste pieptul muceniţei ca, astfel, să se zdrobească cu acea fără de măsură greutate a pietrei. După ce slujitorii au făcut aceea, îngerul Domnului care stătea nevăzut lîngă fecioară, de îndată a prăvălit acea piatră în altă parte şi piatra a ucis pe slujitorii muncitorului; iar sfînta s-a aflat vie, lăudînd pe Dumnezeu şi cîntînd: "Binecuvîntat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, Care mîntuieşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine!"

Poporul, văzînd acea minune, a strigat: "Adevărat este Dumnezeul creştinilor, cel propovăduit de muceniţă". Ighemonul a zis către ai săi: "Ce să facem acestei fermecătoare?" Iată, biruieşte toate muncile; luaţi-o şi duceţi-o afară din cetate, asemenea luaţi şi pe cele două fecioare ce-i urmează ei şi pe toate trei să le ucideţi cu sabia". Deci ostaşii, luînd pe sfintele muceniţe, care aveau mîinile legate înapoi, le-au scos afară din cetate.

Ajungînd la locul cel de ucidere, pe cînd ostaşii voiau să le taie, au văzut o arătare îngerească şi s-au spăimîntat; căci sfinţii îngeri, care priveau la pătimirea sfintelor muceniţe, se apropiaseră să ia cu slavă sufletele cele muceniceşti. Venirea de faţă a acelor îngeri văzînd-o, ostaşii s-au temut şi astfel stăteau tremurînd, ca şi cum uitaseră ce să facă. Sfînta Arhelaia, săvîrşind rugăciunea sa, a zis către ostaşi: "Îndepliniţi porunca voastră!" Iar ostaşii au răspuns: "Stăpînă, nu îndrăznim de vreme ce ne-a cuprins o mare frică!" Atunci sfintele fecioare toate, le-au zis: "De nu faceţi cele poruncite vouă, nu veţi avea parte cu noi". Ostaşii, auzind acestea, şi-au tras săbiile şi le-au tăiat capetele lor.

Astfel cele trei sfinte cuvioase muceniţe, curatele fecioare Arhelaia, Tecla şi Susana, săvîrşind nevoinţele lor, au intrat în cămara cea cerească şi au stat cu îngerii, înaintea Tatălui şi a Fiului şi a Sfîntului Duh, Dumnezeu Cel în Treime închinat, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Mănăstirii Dalmaţilor

 

Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Mănăstirii Dalmaţilor

Glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce din posomorârea celor materialnice ai alergat la lumina cea fără materie şi înţelegătoare, prin rugăciunile tale cele către Domnul, luminează-mă pe mine, Preacuvioase Ilarioane.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din pruncie sugând bunătatea, prin ostenelile înfrânării şi prin sudori sihăstreşti, ai ajuns la treaptă bărbătească şi la măsură de vârstă duhovnicească a lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Trecând noianul patimilor şi scăpând de întreitele valuri ale demonilor, ai sosit neudat la limanul nepătimirii, părinte cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Una ce Singură eşti mai Aleasă decât toată zidirea, în vremile cele de pe urmă, fără de tată ai născut Dumnezeu şi Om, pe Cuvântul, pe Cel Ce din Tatăl este fără de mamă, Maica lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti întărirea...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu jeraticul sihăstriei ai ars mărăcinii patimilor şi ai încălzit cugetele credincioşilor, mărite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înfrânarea ca şi cu o armă, într-armându-te şi cu rugăciunea ca şi cu o platoşă, ai biruit cetele vrăjmaşilor celor nevăzuţi, cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu dragostea fecioriei îndestulându-te, ai isprăvit şi bunătăţile cele către Stăpânul, Cuvioase Ilarioane.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dă-ne nouă ajutor prin rugăciunile tale, Preacurată, gonind toate năpădirile primejdiilor celor cumplite.

Irmosul

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Taie, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind sădit pe lânţă apele înfrânării, te-ai arătat viţă prea odrăslitoare, care odrăsleşti strugurii dreptei credinţe, fericite părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te cu totul dumnezeiesc şi purtător de duh, cu totul ai fost cunoscut de Dumnezeu, Sfinte Părinte Ilarioane, Preafericite. Pentru aceasta împreună cu îngerii dănţuieşti pururea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe piatra credinţei ai întărit paşii inimii tale şi ai rămas statornic, nespăimântându-te de năpădirile demonilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o mai Aleasă decât Heruvimii şi decât Srafimii, te lăudăm pe tine, Preacurată, căci ai ţinut în braţele tale pe Dumnezeul nostru, cu trup, de Care Se cutremură toate.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Dis-de-dimineaţă strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Păzit-ai ochiul inimii nevinovat şi neadormit întru dumnezeieştile porunci, pururea pomenite, părinte cuvioase.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin faptă sihăstrească ai alergat la muntele virtuţilor, spre suirea privirii, purtătorule de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Risipindu-ţi milostenia la săraci din inimă, Părinte Ilarioane, ai primit bogăţie cerească, cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Domnul Legii te-a arătat pe tine Născătoare de Dumnezeu, Chivot Cuvântului, întru care în chip de netâlcuit S-a sălăşluit.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curaţeşte-mă, Mântuitorule...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Goliat cel înţelegător, cel ce se înălţa întru răutate, l-ai împrăştiat prin credinţă, cu împletirea ta cea fără de armă şi smulgând armele înfrângerii lui, l-ai tăiat ca pe unul ce fără de măsură se lăuda.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râvnit-ai întru bunătate pe marele Ilarion şi duhovniceşte urmând urmelor lui, te-ai arătat începător înfrânării şi pildă turmei, preacuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin sudorile sihăstriei, ai stins de tot jeraticul săgeţilor vrăjmaşului şi aprinzând focul credinţei, ai ars trufiile necredinţei eresurilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu adevărat ai zămislit în pântecele tău pe dumnezeiescul Cuvânt şi L-ai născut pe Dânsul mai presus de fire, Preacurată, pe Care prin rugăciunile tale îmbunează-L, pentru cei ce te laudă pe tine, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Cu focul împărtăşindu-te, nicicum nu te-ai ars, Părinte Ilarioane, înţelepte, nevoitorule cel cu minte vitează, că rouă de la Dumnezeu ai câştigat, care te-a răcorit. Pentru aceasta ai suferit lupte mai presus de fire, bucurându-te cu cuvioşii, de Dumnezeu înţelepţite, cu care pomeneşte-ne şi pe noi.

 

Cântarea a 7-a.=

Irmosul

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hrănit-ai părinte, turma ta, la verdeaţa împărăţiei celei de sus şi cu toiagul dogmelor gonind fiarele eresurilor, cântai: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întinzându-ţi lumina minunilor, risipeşti negura bolnavilor şi dai razele virtuţii şi ziua bunei sănătăţi, celor care strigă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind îmbrăcat cu podoaba vrednică a chemătorului, ai intrat la ospăţul Mirelui cel de sus, al Împăratului Hristos; pentru aceea te-ai şi aşezat la masă, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai presus de fire şi de cuvânt ai purtat în pântece pe Stăpânul tuturor şi ai hrănit la sânul tău pe Cel Ce la vreme bună găteşte masă tuturor; pe Acela roagă-L neîncetat pentru noi, Preacurată Fecioară.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori cuptorul...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerile lacrimilor ai înecat săltările patimilor şi cugetele cele neînfrânate şi te-ai făcut noian îndelungii răbdări, părinte cuvioase, ducând către liniştit liman, pe cei ce strigă: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având învăţăturile tale cele din sihăstrie ca un diamant tare, Sfinte Ilarioane Cuvioase, ne ascuţim inimile şi biruim taberele patimilor, ca pe nişte neamuri străine şi cu credinţă strigăm: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hnstos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Dat-ai bună pătimire trupului la trudirile supunerii prin înfrânare, Cuvioase Părinte Ilarion. Umplut-ai lucrarea cea sufletească de Duhul şi ai ajuns către cărările nepătimirii, strigând: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toţi cei ce pătimim întru răutate cu cumplite păcate şi cu supărări şi cu nevoi, scăpăm sub acoperământul sfintelor tale aripi, Stăpână; căci avându-te pe tine părtinitoare, strigăm: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeian l-a ars nebuneşte pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-a Hristos pe tine, fericite, izvor de minuni, care curăţeşte spurcăciunea sufletelor cea cu dureri şi durerile trupurilor le îneacă, mărite. Pentru aceasta toţi te numim pe tine şi râu de curăţenii sufleteşti, preafericite părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Duhovniceşte ai odrăslit ca finicul în casa Domnului, pururea pomenite, rodind ostenelile înfrânării ca o dulceaţă, cu care prin cuvântare ai îndulcit inimile turmei, tale, părinte. Pentru aceasta prin rugăciunile tale, învredniceşte-o pe dânsa şi cununilor slavei celei cereşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sihăstreşte ai săvârşit călătoria şi credinţa o ai păzit, cugetătorule de Dumnezeu şi ţi s-a împletit ţie acum îndoită cunună cu adevărat, pe care o vei lua după lege de la Dumnezeu, la cercetarea faptelor şi la moştenirea cea de sus te vei desfăta, împreună cu cetele îngerilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te avem Armă întru primejdii şi la supărări, Liman şi Zid întru scârbe şi Pavăză înţelegătoare întru războaie şi mare Îmblânzire la năpădirile cele cumplite ale greşelilor. Pentru aceasta, după datorie, ca pe Născătoarea de Dumnezeu, te cinstim şi slăvim naşterea ta.

Irmosul

Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Făcându-te cu adevărat preaales lucrător de cele sfinte ale lui Hristos, preasfinţite, lui Dumnezeu ţi-ai dat viaţa ta, preafericite. Pentru aceasta după multe sudori şi osteneli, bucurându-te, te-ai mutat la locaşurile cele fără materie. Şi acum ne izvorăşti nouă râuri de tămăduiri.

 

Iar de va fi Post:

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înnoit-ai, Preacurată, cu dumnezeiască naşterea ta, fiinţa cea muritoare şi stricată prin patimile pământenilor; şi ai ridicat pe toţi din moarte la viaţa nestricăciunii. Pentru aceasta după datorie toţi te fericim, Fecioară Preamărită, precum mai înainte ai zis.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înălţându-Te pe Cruce, pe cei ce odinioară erau căzuţi i-ai înălţat, iar pe mine prin Înălţarea Ta m-ai întristat, o, lumina ochilor mei! Primeşte, Fiule Patima pentru noi de voia Ta; suferă Crucea şi cuiele şi buretele şi suliţa, prin care ne-ai dat nouă darul nepătimirii.

Sf. Cuv. Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii lui Dalmat; Sf. Cuv. Visarion

 

Originar din Cappadocia, a intrat în monahism la vârsta de 20 de ani, în Mănăstirea lui Dalmat.

Timp de zece ani s-a îngrijit de grădina mănăstirii în ascultare, smerenie şi linişte, fiind învrednicit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni. Apoi, egumenul mănăstirii l-a făcut preot, fără ca el să vrea.

După câţiva ani, când a murit egumenul, Ilarion a plecat la Mănăstirea Cataron, de unde a fost chemat şi numit egumen al Mănăstirii Dalmaţilor. A fost ucenic al Sfântului Grigorie Decapolitul.

A suferit din cauza împăratului iconoclast Leon Armeanul (813-820), care l-a supus la chinuri şi l-a închis în mai multe mănăstiri.

Eliberat de împăratul Mihail Travlu (820-829), a suferit din nou în timpul fiului acestuia, Teofil (829-842), fiind trimis în exil în insula Afusia.

A revenit în mănăstirea sa abia după anul 843, unde a vieţuit până la plecarea sa la Domnul, la vârsta de 70 de ani.

Tropar – Glasul 8

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Sf. Cuv. Visarion

Marele între părinți Visarion s-a născut și a crescut în Egipt. Din tinerețe a iubit pe Hristos și a răsărit în inima lui lumina darului lui Dumnezeu. Și s-a păzit curat de toată întinăciunea păcatului, nepătându-și haina cea duhovnicească, pe care a luat-o de la Sfântul Botez.

Și cercetând sfintele locuri de la Ierusalim, a văzut pe Cuviosul Gherasim, care-și petrecea viața în pustiul Iordanului, și căruia îi slujea un leu. Asemenea văzând și pe mulți alți părinți care viețuiau acolo prin felurite locuri și care străluceau în fapte bune și, vorbind cu dânșii, a câștigat mult folos sufletului său.

Iar după ce s-a întors la locul său, și-a dobândit ca părinte duhovnicesc pe Cuviosul Isidor Pelusiotul. Și ducându-se adeseori la el și povățuit fiind de învățăturile lui cele folositoare, s-a îndemnat spre viața cea aspră. Și împărțindu-și săracilor și mănăstirilor averea rămasă de la părinți, s-a lepădat de lume și s-a făcut monah. Apoi ducându-se într-un loc pustiu, petrecea în liniște, obosindu-se cu multe osteneli.

Și s-a asemănat lui Moise; că precum Moise a prefăcut de demult în pustie apele cele amare întru dulceață cu lemnul arătat de Dumnezeu, ca să adape pe Israel cel însetat, tot astfel și Cuviosul Visarion a îndulcit amărăciunea apei de mare, prin rugăciune și prin însemnarea sfintei cruci, ca să adape pe ucenicul lui cel slăbit de sete.

Căci odată, umblând el cu ucenicul lui în pustie pe marginea mării, acesta a însetat de osteneala drumului și de zăduful zilei și zicea către sfântul: „Părinte, îmi este tare sete”. Iar cuviosul, făcând rugăciune și însemnând marea cu semnul Sfintei Cruci, a zis: „în numele Domnului, ia apă și bea”. Iar ucenicul luând apă din mare cu vasul ce-l purta, a văzut că apa este dulce la gust și rece, ca și cum ar fi curs dintr-un izvor viu.

Deci, bând din destul și răcorindu-se, a luat și în vasul său. Și văzând aceasta Cuviosul Visarion, a zis ucenicului: „Fiule, pentru ce ai umplut vasul cu apă?”. Răspuns-a ucenicul: „Iartă-mă, părinte! Am luat apă ca să nu însetez iarăși pe cale!”. Atunci starețul a zis: „Dumnezeu, Cel ce este în acest loc, este în tot locul; și, precum aici, așa și în tot locul poate să dea apă dulce celui însetat”. Iar numele ucenicului era Dula.

Cuviosul Visarion s-a asemănat și lui Isus al lui Navi; căci precum acela biruind oarecând pe amorei, a oprit soarele în calea sa, tot așa a făcut și acesta, căci mergând el cu ucenicul la alt stareț, se apropia soarele spre apus și calea era încă depărtată; deci Sfântul Visarion s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Rogu-mă Ție, Doamne, poruncește ca să stea soarele până ce voi merge la robul tău”. Și așa s-a făcut, că n-a apus soarele până ce a sosit cuviosul la acel stareț.

Cuviosul a fost asemenea și cu Sfântul Proroc Ilie, pentru că în vreme de secetă, ploaie îndestulată a pogorât din cer pe pământ; și aceasta nu s-a făcut o dată sau de două ori, ci de mai multe ori. El se asemăna încă și cu prorocul Elisei; căci precum acela a trecut apele Iordanului, despărțindu-le cu cojocul lui Ilie, tot așa și acesta, cu rugăciunile sale, a întărit firea apelor sub picioarele sale și umbla pe deasupra apelor ca pe uscat; pentru că Nilul – râul cel mare – îl trecea ca pe uscat și oriunde pe cale întâlnea pâraie, le trecea cu picioarele neudate.

Și petrecând Cuviosul Visarion oarecând în Schit, a fost adus la biserică un om îndrăcit și se făceau rugăciuni pentru el în biserică ca să se izbăvească de duhul cel necurat, dar nu ieșea dracul din el, căci era cumplit foarte. Atunci clericii au zis între ei: „Ce să facem cu îndrăcitul acesta?”.

Și unii au zis: „Nimeni nu poate să-l izgonească pe dracul acesta, decât numai avva Visarion; și de-l vom ruga pe el pentru aceasta, apoi nici în biserică nu va voi să vină. Deci să facem așa: El vine de dimineață în biserică mai înainte decât toți, iar noi, apucând înainte de venirea lui, să punem pe omul cel îndrăcit în locul lui și să-i zicem starețului: «Părinte, deșteaptă pe cel ce doarme!»”.

Și au făcut clericii așa. Și intrând Cuviosul Visarion în biserică, după obiceiul său, a văzut pe acel om șezând în locul lui. Atunci el a stat aproape de cel îndrăcit și nu voia să-l gonească din locul lui pe cel ce ședea. Iar după ce s-a început pravila bisericii, clericii au zis către stareț: „Părinte, deșteaptă pe cel ce doarme”.

Iar părintele apropiindu-se de acel om, l-a clătinat, zicându-i: „Scoală-te și te du de aici!”. Și îndată dracul a ieșit din om, gonit prin cuvântul sfântului.

Odată, un frate din schit a căzut într-o greșeală și preotul îi poruncea lui să iasă afară din biserică, ca unul ce nu era vrednic să fie împreună cu frații în soborul bisericesc. Iar Cuviosul Visarion, sculându-se, a ieșit și el împreună cu cel ce greșise, zicând: „Și eu am greșit!”. Într-acest fel a fost smerenia acestui sfânt părinte.

Ucenicii lui mai spuneau de el că patruzeci de ani nu s-a culcat pe coaste ca să se odihnească; ci, șezând sau stând, primea câte puțin somn.

Tropar – Glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Visarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Acatistul Sfântului Cuvios Visarion

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Înger în trup, comoară de sfinţenie te-ai arătat lumii, părintele nostru Visarion, luminându-ne sufletele noastre cu viaţa ta cea dumnezeiască. Pentru aceasta, cu credinţă cinstirea noastră îţi aducem: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Icosul 1

Născut şi crescut după trup în Egipt, din tinereţe L-ai iubit pe Hristos. Lumina darului lui Dumnezeu a răsărit în inima ta, iar tu te-ai păzit cu toată luarea aminte de întinăciunea păcatului, ferindu-te a-ţi păta haina duhovnicească îmbrăcată la Sfântul Botez. Pentru aceasta te lăudăm:
Bucură-te, floare a dragostei cuvioase;
Bucură-te, gândire la poruncile lui Dumnezeu;
Bucură-te, strajă neadormită a focului dumnezeiesc;
Bucură-te, mireasmă a voii dumnezeieşti împlinite;
Bucură-te, fierbinte rugătorule;
Bucură-te, sfeşnic purtător de lumină dumnezeiască;
Bucură-te, conştiinţă mângâietoare a milei şi măreţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ridicare cu duhul mai presus de fire;
Bucură-te, covârşire a firii slăbite de păcat;
Bucură-te, că ai coborât cerul în inimă;
Bucură-te, viaţă închinată lui Hristos;
Bucură-te, mlădiţă a Viei Cereşti;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 2-lea

Ca o albină te-ai sârguit a cerceta pe Cuvioşii Părinţi care locuiau în Sfintele Locuri ale Ierusalimului şi ai cules din florile pustiei duhovnicesc nectar, pentru sufletul însetat de Hristos. Pe Cuviosul Gherasim, căruia un leu îi slujea, te-ai învrednicit astfel a-l vedea în pustia Iordanului. Împreună rugaţi-vă şi acum să ne învrednicim milostivirii dumnezeieşti, ca uniţi cu voi într-un cuget şi o inimă să cântăm Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Aşa ai văzut pe mulţi alţi părinţi care vieţuiau acolo prin diferite locuri şi străluceau în fapte bune şi cu care vorbind ai câştigat mult folos sufletului tău, Sfinte Părinte Visarion:
Bucură-te, fagure plin de mierea virtuţilor;
Bucură-te, că din multe flori te-ai ostenit a o afla;
Bucură-te, căutare neobosită a lui Hristos;
Bucură-te, împreună-călător cu smerita cugetare;
Bucură-te, râvnitor al Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, arătător de cele cereşti;
Bucură-te, descoperitor al înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, lucrător al tainelor lui Hristos;
Bucură-te, iubitorule al dreptei socoteli;
Bucură-te, închinătorule în duh şi adevăr;
Bucură-te, că picuri duhovnicească rouă în sufletele celor credincioşi;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 3-lea

Alergai neobosit spre hotarul vieţii celei veşnice şi cu curaj înfruntai arşiţa pustiei, Cuvioase Părinte, pentru a te uni cu ceata Sfinţilor Părinţi, de care alipindu-te, pururi cânţi: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Întorcându-te la locul tău, ai dobândit ca părinte duhovnicesc pe Cuviosul Isidor Pelusiotul, de a cărui deasă povăţuire mult folosindu-te, te-ai îndreptat către viaţa cea aspră:
Bucură-te, vistierie nefurată a învăţăturilor Părintelui tău;
Bucură-te, sabie a duhului, ascuţită de piatra ascultării;
Bucură-te, că ai crescut în tine chipul fiului duhovnicesc;
Bucură-te, ostaş nebiruit în războiul nevăzut;
Bucură-te, învăpăiere spre cele dumnezeieşti;
Bucură-te, pătimitorule de bunăvoie pentru Hristos;
Bucură-te, că ai iubit simplitatea şi nevinovăţia;
Bucură-te, pământ bun, care ai înmulţit darurile dumnezeieşti;
Bucură-te, jertfă de sine, mistuită de focul ceresc;
Bucură-te, lepădare de sine pentru Hristos;
Bucură-te, sluga Domnului cea credincioasă şi înţeleaptă;
Bucură-te, răbdare şi dragoste care îmbrăţişezi toată lumea;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 4-lea

Împărţind săracilor şi mănăstirilor averea rămasă de la părinţi, te-ai făcut monah şi te-ai înstrăinat desăvârşit de cele trecătoare, rămânând în inima ta singur cu Hristos, Căruia neîncetat Îi cântai: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Te-ai sălăşluit în loc pustiu, iubind liniştea cea după Dumnezeu, obosindu-te cu multe osteneli şi omorând patimile trupeşti cu nevoinţele pustniceşti, Cuvioase Visarion, părintele nostru. Pentru aceasta, după vrednicie lăudându-te, îţi cântăm:
Bucură-te, îngerească petrecere;
Bucură-te, vas plin de mirul întregii înţelepciuni;
Bucură-te, bună mireasmă a rugăciunii curate;
Bucură-te, că prin postirea peste măsură ai arătat nemăsurată râvnă după duhovniceasca hrană;
Bucură-te, mişcare nemişcată spre cele de sus;
Bucură-te, pogorâre în adâncul smereniei;
Bucură-te, că ai luat pe umeri jugul lui Hristos;
Bucură-te, că toate pentru El ai lăsat;
Bucură-te, legământ veşnic al iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, sărac îmbogăţit în Dumnezeu;
Bucură-te, sare a pământului;
Bucură-te, lumină lumii şi călăuză spre Hristos;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 5-lea

Uneori posteai toată săptămâna, iar alteori petreceai fără de hrană şi băutură patruzeci de zile, cu ochii duhului aţintiţi spre Pomul Vieţii, Cuvioase Visarion, cântând în chip negrăit: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Odată, între mărăcini stând şi având mâinile, ochii şi cugetul îndreptate spre cer, ai petrecut patruzeci de zile şi nopţi în rugăciuni gânditoare de Dumnezeu:
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii;
Bucură-te, rugăciune, scară de la pământ la cer;
Bucură-te, contemplare a celor negrăite;
Bucură-te, cugetare dreaptă şi neprihănită în Sfânta Treime;
Bucură-te, închinare adâncă la hotarul de taină al dumnezeirii;
Bucură-te, bucurie a vederii duhovniceşti;
Bucură-te, că te-ai cutremurat înaintea descoperirilor cereşti;
Bucură-te, că nu ţi-ai mişcat trupul câtuşi de puţin în acest timp;
Bucură-te, că nu ai gustat nimic, nici nu ai gândit către cineva;
Bucură-te, că nu ai dormit, nici nu ai slăbit de fireasca neputinţă;
Bucură-te, că nu ţi-ai aplecat mintea spre cele pământeşti;
Bucură-te, că te-ai pătruns cu totul de dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 6-lea

Dăruind neabătut sângele nevoinţelor tale pentru Hristos, te umpleai de duh, urmând celor netrupeşti puteri. Aşa te-ai învrednicit de mari faceri de minuni, pentru ca să se slăvească şi mai mult prin tine numele lui Dumnezeu, în inimile celor care-I cântă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

După cum Moise a prefăcut apele cele amare întru dulceaţă, cu lemnul arătat de Dumnezeu, ca să adape pe Israel cel însetat, tot astfel şi tu, Cuvioase Visarion, ai îndulcit amărăciunea apei de mare cu rugăciunea şi însemnarea Sfintei Cruci, ca să adapi pe ucenicul cel slăbit de sete. Iar apoi, nelăsându-l să ia provizii de apă, i-ai descoperit în chip lămurit desăvârşita credinţă în purtarea de grijă a lui Dumnezeu:
Bucură-te, credinţă ce muţi munţii;
Bucură-te, grijă doar de cele cereşti;
Bucură-te, dar şi împreună purtare a crucii aproapelui;
Bucură-te, făcătorule de minuni, cel mare între Părinţi;
Bucură-te, cel asemenea prorocilor de demult;
Bucură-te, că urmând lui Hristos ai primit şi chipul de părinte duhovnicesc;
Bucură-te, slujire de Dumnezeu şi de aproapele;
Bucură-te, că ai zugrăvit cu viaţa icoana sfinţeniei;
Bucură-te, comoară ascunsă în Hristos;
Bucură-te, că din marea vieţii ne scoţi apa dulce şi răcoritoare a milostivirii dumnezeieşti;
Bucură-te, pom răsădit la Izvorul Vieţii celei veşnice;
Bucură-te, tărie a nădejdii neclintite;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 7-lea

Te-ai asemănat, Cuvioase Visarion şi lui Isus al lui Navi, căci precum acela a înfrânt pe amorei oprind soarele în calea sa, tot aşa ai făcut şi tu. Căci purtai în tine pe Soarele Cel Înţelegător, Căruia toate I se supun. Pentru aceasta ne minunăm şi slăvim pe Hristos, cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Mergând cu ucenicul tău Dula la sălaşul unui stareţ, se apropia soarele de apus şi calea era încă depărtată. Deci te-ai rugat Domnului, Cuvioase Visarion, să poruncească soarelui a sta până veţi ajunge la robul lui Dumnezeu. Şi aşa s-a făcut, căci n-a apus soarele până ce ai sosit, părinte, la acel stareţ. Pentru aceasta cu minunare cântăm:
Bucură-te, cel binecuvântat de Domnul cu daruri mai presus de fire;
Bucură-te, că i-ai ruşinat pe nevăzuţii vrăjmaşi;
Bucură-te, smerenie înălţată de Hristos;
Bucură-te, lumină neînserată;
Bucură-te, fiu iubit al Tatălui Ceresc;
Bucură-te, cuvânt cu putere multă;
Bucură-te, arătare a tainei iubirii;
Bucură-te, inimă făcută altar al închinării;
Bucură-te, rugăciune ascultată de Dumnezeu;
Bucură-te, mijlocire prin care ne îndreptăm viaţa;
Bucură-te, facere de bine nedrămuită;
Bucură-te, că Hristos ţi-a dăruit cele cu neputinţă la oameni;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 8-lea

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Care te-a învrednicit, ca şi pe Sfântul Proroc Ilie, a chema în vreme de secetă, cu rugăciunea, ploaie îndestulată din cer pe pământ. Şi nu o dată sau de două ori, ci de mai multe ori, ca să se învedereze plinătatea darului în lucrătorii marii şi desăvârşitei rugăciuni. Pentru aceasta slăvim pe Hristos, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Încă şi cu prorocul Elisei te-ai asemănat, căci precum acela a trecut apele Iordanului, despărţindu-le cu cojocul lui Ilie, tot aşa ai întărit cu rugăciunea firea apelor. Pentru că Nilul îl străbăteai ca pe uscat şi oriunde ţi se întâmplau pâraie le treceai cu picioarele goale, îţi cântăm:
Bucură-te, credinţă dincolo de hotarele vederii trupeşti;
Bucură-te, că ai făcut roade vrednice de pocăinţă;
Bucură-te, plâns nelipsit după Dumnezeu;
Bucură-te, că rugăciunile tale ne pogoară şi nouă roua duhovnicească;
Bucură-te, că răcoreşti cu ea sufletele celor necăjiţi;
Bucură-te, cel care ne ajuţi să păşim peste valurile ispitelor;
Bucură-te, cel care calci peste puterea vrăjmaşului;
Bucură-te, neîncetată pomenire de Dumnezeu;
Bucură-te, stare plină de evlavie înaintea lui Hristos;
Bucură-te, străpungere a inimii în faţa morţii şi a Judecăţii;
Bucură-te, aflare a smereniei pruncilor;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 9-lea

Văzându-ţi smerenia, părinţii din schitul unde petreceai oarecând n-au îndrăznit să te roage să scoţi duhul necurat din omul cel îndrăcit, ci cunoscând că numai tu o poţi face, l-au pus chiar în locul unde urma să vii în biserică. Dar când ai intrat şi l-ai văzut, nu ai vrut să-l tulburi pe acel om. Atunci ei te-au rugat să-l scoli, iar tu, abia atingându-l şi îndemnându-l, ai izgonit în acel ceas pe diavol şi toţi cu bucurie au cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea

N-ai voit cu nici un chip să fii slăvit de oameni, socotindu-te pe tine păcătos şi nevrednic. Pentru aceasta ai fost încununat cu dumnezeiască slavă, umbrit fiind de Duhul Sfânt:
Bucură-te, alergare pe Calea cea strâmtă;
Bucură-te, foc înfricoşător pentru vrăjmaşii nevăzuţi;
Bucură-te, foc mângâietor pentru cei credincioşi;
Bucură-te, că ne aprinzi râvna după cele dumnezeieşti;
Bucură-te, mucenic de bunăvoie, care strici cursele diavoleşti;
Bucură-te, că ai omorât pentru Hristos mila de sine;
Bucură-te, blândeţe neclătinată;
Bucură-te, clădire a temeliei sufletului pe dragostea lui Hristos;
Bucură-te, floare aleasă în grădinile Raiului;
Bucură-te, trezvie a inimii luminate de ochiul conştiinţei;
Bucură-te, braţe părinteşti iubitoare;
Bucură-te, că nu treci cu vederea rugăciunile noastre, ale păcătoşilor;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 10-lea

Înţelegând din viaţa ta, Cuvioase, că în inimile celor blânzi şi smeriţi Se odihneşte Domnul, ne cucerim de bunătatea Lui nemăsurată şi ne închinăm Chipului Său mântuitor, cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Odată, un frate din schit a căzut într-o greşeală, iar preotul îi poruncea să iasă din biserică, ca un de tot nevrednic. Deci, Cuvioase Visarion, sculându-te, ai ieşit şi tu împreună cu acela, zicând: „Şi eu sunt păcătos ca acesta!”. Pentru aceea îţi cântăm:
Bucură-te, ciorchine al smeritei cugetări;
Bucură-te, stare neclătinată a minţii;
Bucură-te, tron al simplităţii;
Bucură-te, cuget neiscoditor;
Bucură-te, plâns curăţit de orice pată;
Bucură-te, candelă a dreptei socoteli;
Bucură-te, neprihănită prihănire de sine;
Bucură-te, untdelemn al milostivirii;
Bucură-te, ridicare a celor căzuţi;
Bucură-te, sprijin în neputinţele noastre;
Bucură-te, lumină nejefuită a rugăciunii;
Bucură-te, lucrător pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 11-lea

Patruzeci de ani nu te-ai culcat pe coaste ca să te odihneşti, ci şezând, primeai numai puţin somn. Iar pe ucenici îi sfătuiai să fie treji, spre paza de cursele vrăjmaşului şi spre asemănarea cu Heruvimii şi Serafimii, care neîncetat cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Tot meşteşugul duhovnicesc cel tămăduitor îl arătai cu fapta şi cu cuvântul ucenicilor, ca să se păzească şi să se smerească pururi în faţa lui Dumnezeu, fugind de nelucrare şi de părerea de sine ca de nişte furi cumpliţi şi pricinuitori ai căderii:
Bucură-te, fugă de păcate şi casă a nepătimirii;
Bucură-te, inimă nerobită;
Bucură-te, dragoste desăvârşită;
Bucură-te, neagonisitorule de cele pământeşti;
Bucură-te, pasăre rătăcitoare, umbrită de harul dumnezeiesc;
Bucură-te, cel flămând şi însetat şi gol, că în Domnul ţi-ai pus nădejdea;
Bucură-te, râvnitor al Fericirilor lui Hristos;
Bucură-te, fericită întristare şi înstrăinare de mândrie;
Bucură-te, singurătate împodobită de frumuseţea rugăciunii curate;
Bucură-te, diamant al răbdării pustniceşti;
Bucură-te, împreună-liturghisitor cu îngerii;
Bucură-te, păzitor al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 12-lea

Ajungând la adânci bătrâneţi, te-ai mutat la viaţa cea neîmbătrânită şi ai trecut de la plângere la bucuria cea veşnică, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia Îi cânţi împreună cu cetele sfinţilor: Aliluia!

Icosul al 12-lea

De săgeata iubirii pătrunzându-te cu totul, te-ai înălţat la cele cereşti ca un fiu al Împărăţiei şi aşa chip de icoană te-ai făcut, prin care şi noi primim ajutor şi luminare de sus:
Bucură-te, că ai ajuns la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos;
Bucură-te, că ai intrat în slava cea neapropiată;
Bucură-te, fulger de har, ce arzi duhurile cele viclene;
Bucură-te, stea mult luminoasă a Bisericii;
Bucură-te, luminare a celor întunecaţi de patimi;
Bucură-te, rază de nădejde a deznădăjduiţilor;
Bucură-te, înger pământesc şi om ceresc;
Bucură-te, sol al Treimii;
Bucură-te, bucurie a Maicii Domnului;
Bucură-te, neadormit mijlocitor al credincioşilor;
Bucură-te, izbăvitorule de toată boala şi întunecimea;
Bucură-te, cale a vieţii deschisă spre cer;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte Cuvioase Visarion, primeşte smerita noastră rugăciune şi fii nouă mijlocitor înaintea scaunului Sfintei Treimi. Alungă cu văpaia rugăciunilor tale pe tot potrivnicul şi luminează-ne calea spre Hristos, ca izbăvindu-ne de toată povara neiubirii, să nu ne aflăm osândiţi la Judecată, ci să ne învrednicim a cânta în vecii nesfârşiţi: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se rostesc iarăşi Icosul 1 și Condacul 1:

Icosul 1

Născut şi crescut după trup în Egipt, din tinereţe L-ai iubit pe Hristos. Lumina darului lui Dumnezeu a răsărit în inima ta, iar tu te-ai păzit cu toată luarea aminte de întinăciunea păcatului, ferindu-te a-ţi păta haina duhovnicească îmbrăcată la Sfântul Botez. Pentru aceasta te lăudăm:
Bucură-te, floare a dragostei cuvioase;
Bucură-te, gândire la poruncile lui Dumnezeu;
Bucură-te, strajă neadormită a focului dumnezeiesc;
Bucură-te, mireasmă a voii dumnezeieşti împlinite;
Bucură-te, fierbinte rugătorule;
Bucură-te, sfeşnic purtător de lumină dumnezeiască;
Bucură-te, conştiinţă mângâietoare a milei şi măreţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ridicare cu duhul mai presus de fire;
Bucură-te, covârşire a firii slăbite de păcat;
Bucură-te, că ai coborât cerul în inimă;
Bucură-te, viaţă închinată lui Hristos;
Bucură-te, mlădiţă a Viei cereşti;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

Condacul 1

Înger în trup, comoară de sfinţenie te-ai arătat lumii, Părintele nostru Visarion, luminându-ne sufletele noastre cu viaţa ta cea dumnezeiască. Pentru aceasta, cu credinţă cinstirea noastră îţi aducem: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!

şi se face otpustul.

Viața Sfântului Cuvios Visarion

 

• 

  
  

Toată viața acestui sfânt părinte era asemenea păsărilor cerului, pentru că nimic nu a câștigat din cele pământești, nici nu avea chilia sa, nici vreo adăpostire deosebită.

Marele între părinți Visarion s-a născut și a crescut în Egipt. Din tinerețe a iubit pe Hristos și a răsărit în inima lui lumina darului lui Dumnezeu. Și s-a păzit curat de toată întinăciunea păcatului, nepătându-și haina cea duhovnicească, pe care a luat-o de la Sfântul Botez. Și cercetând sfintele locuri de la Ierusalim, a văzut pe Cuviosul Gherasim, care-și petrecea viața în pustiul Iordanului, și căruia îi slujea un leu. Asemenea văzând și pe mulți alți părinți care viețuiau acolo prin felurite locuri și care străluceau în fapte bune și, vorbind cu dânșii, a câștigat mult folos sufletului său.

Iar după ce s-a întors la locul său, și-a dobândit ca părinte duhovnicesc pe Cuviosul Isidor Pelusiotul. Și ducându-se adeseori la el și povățuit fiind de învățăturile lui cele folositoare, s-a îndemnat spre viața cea aspră. Și împărțindu-și săracilor și mănăstirilor averea rămasă de la părinți, s-a lepădat de lume și s-a făcut monah. Apoi ducându-se într-un loc pustiu, petrecea în liniște, obosindu-se cu multe osteneli. Și omorându-și trupul cu nevoințe pustnicești, se asemăna celor fără de trup, fiind în trup. Postirea lui era fără de măsură, pentru că uneori nu mânca toată săptămâna, iar alteori petrecea fără de hrană și fără de băutură patruzeci de zile.

Odată, stând în mijlocul unor mărăcini și având mâinile, ochii și mintea îndreptate către cer, a petrecut astfel patruzeci de zile și de nopți în rugăciune gânditoare de Dumnezeu, neclintit ca un stâlp, nici mișcându-se câtuși de puțin cu trupul din locul acela, nici gustând ceva în acele zile, nici grăind ceva către cineva, nici dormitând, nici slăbind din neputința cea firească și nici aplecându-și mintea sa spre cele pământești, ci fiind cu totul întraripat de dragostea lui Dumnezeu. Cu ochii cei sufletești privea neabătut spre El, urmând celor fără de trupuri. De aceea s-a învrednicit și de mari daruri de la El, pentru că i s-a dat lui atâta dar de faceri de minuni, cât și sfinților proroci de demult.

Și s-a asemănat lui Moise; că precum Moise a prefăcut de demult în pustie apele cele amare întru dulceață cu lemnul arătat de Dumnezeu, ca să adape pe Israel cel însetat, tot astfel și Cuviosul Visarion a îndulcit amărăciunea apei de mare, prin rugăciune și prin însemnarea sfintei cruci, ca să adape pe ucenicul lui cel slăbit de sete. Căci odată, umblând el cu ucenicul lui în pustie pe marginea mării, acesta a însetat de osteneala drumului și de zăduful zilei și zicea către sfântul: „Părinte, îmi este tare sete”. Iar cuviosul, făcând^rugăciune și însemnând marea cu semnul Sfintei Cruci, a zis: „în numele Domnului, ia apă și bea”. Iar ucenicul luând apă din mare cu vasul ce-l purta, a văzut că apa este dulce la gust și rece, ca și cum ar fi curs dintr-un izvor viu. Deci, bând din destul și răcorindu-se, a luat și în vasul său. Și văzând aceasta Cuviosul Visarion, a zis ucenicului: „Fiule, pentru ce ai umplut vasul cu apă?”. Răspuns-a ucenicul: „Iartă-mă, părinte! Am luat apă ca să nu însetez iarăși pe cale!”. Atunci starețul a zis: „Dumnezeu, Cel ce este în acest loc, este în tot locul; și, precum aici, așa și în tot locul poate să dea apă dulce celui însetat”. Iar numele ucenicului era Dula.

Cuviosul Visarion s-a asemănat și lui Isus al lui Navi; căci precum acela biruind oarecând pe amorei, a oprit soarele în calea sa, tot așa a făcut și acesta, căci mergând el cu ucenicul la alt stareț, se apropia soarele spre apus și calea era încă depărtată; deci Sfântul Visarion s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Rogu-mă Ție, Doamne, poruncește ca să stea soarele până ce voi merge la robul tău”. Și așa s-a făcut, că n-a apus soarele până ce a sosit cuviosul la acel stareț.

Cuviosul a fost asemenea și cu Sfântul Proroc Ilie, pentru că în vreme de secetă, ploaie îndestulată a pogorât din cer pe pământ; și aceasta nu s-a făcut o dată sau de două ori, ci de mai multe ori. El se asemăna încă și cu prorocul Elisei; căci precum acela a trecut apele Iordanului, despărțindu-le cu cojocul lui Ilie, tot așa și acesta, cu rugăciunile sale, a întărit firea apelor sub picioarele sale și umbla pe deasupra apelor ca pe uscat; pentru că Nilul - râul cel mare - îl trecea ca pe uscat și oriunde pe cale întâlnea pâraie, le trecea cu picioarele neudate.

Și petrecând Cuviosul Visarion oarecând în Schit, a fost adus la biserică un om îndrăcit și se făceau rugăciuni pentru el în biserică ca să se izbăvească de duhul cel necurat, dar nu ieșea dracul din el, căci era cumplit foarte. Atunci clericii au zis între ei: „Ce să facem cu îndrăcitul acesta?”. Și unii au zis: „Nimeni nu poate să-l izgonească pe dracul acesta, decât numai avva Visarion; și de-l vom ruga pe el pentru aceasta, apoi nici în biserică nu va voi să vină. Deci să facem așa: El vine de dimineață în biserică mai înainte decât toți, iar noi, apucând înainte de venirea lui, să punem pe omul cel îndrăcit în locul lui și să-i zicem starețului: «Părinte, deșteaptă pe cel ce doarme!»”.

Și au făcut clericii așa. Și intrând Cuviosul Visarion în biserică, după obiceiul său, a văzut pe acel om șezând în locul lui. Atunci el a stat aproape de cel îndrăcit și nu voia să-l gonească din locul lui pe cel ce ședea. Iar după ce s-a început pravila bisericii, clericii au zis către stareț: „Părinte, deșteaptă pe cel ce doarme”. Iar părintele apropiindu-se de acel om, l-a clătinat, zicându-i: „Scoală-te și te du de aici!”. Și îndată dracul a ieșit din om, gonit prin cuvântul sfântului. Și sculându-se omul, a început a mulțumi lui Dumnezeu, că s-a izbăvit de îndrăcire și s-a făcut sănătos din acel ceas. în acest fel au pornit clericii pe Sfântul Visarion spre acea facere de minuni, ca să izgonească pe diavol, pentru că acest cuvios părinte nu voia să facă minuni la arătare, ca să nu fie slăvit de oameni, și fugea de laudele oamenilor, fiind smerit și socotindu-se pe sine păcătos.

Odată, un frate din schit a căzut într-o greșeală și preotul îi poruncea lui să iasă afară din biserică, ca unul ce nu era vrednic să fie împreună cu frații în soborul bisericesc. Iar Cuviosul Visarion, sculându-se, a ieșit și el împreună cu cel ce greșise, zicând: „Și eu am greșit!”. Într-acest fel a fost smerenia acestui sfânt părinte.

Ucenicii lui mai spuneau de el că patruzeci de ani nu s-a culcat pe coaste ca să se odihnească; ci, șezând sau stând, primea câte puțin somn. El sfătuia pe ucenicii săi să fie treji, ca fără dormitare să se păzească pe sine totdeauna de cursele vrăjmașului, și le zicea: „Se cade monahului să fie tot ochi ca și Heruvimii și Serafimii; și, când cineva petrece în pace neavând războaie, atunci mai mult să se păzească și să se smerească în fața lui Dumnezeu, ca nu cumva, părându-i-se că stă, să cadă mai cumplit, căci pentru prea marea încredere în sine, mulți s-au dat la război. Și de multe ori, pentru neputința noastră, Dumnezeu nu lasă să vină asupra noastră războaie, ca să nu pierim desăvârșit”.

Toată viața acestui sfânt părinte era asemenea păsărilor cerului, pentru că nimic nu a câștigat din cele pământești, nici nu avea chilia sa, nici vreo adăpostire deosebită; ci, trecând din loc în loc, mergea ca un drumeț rătăcit prin pustie, prin surpături și prin văi, neîngrijindu-se deloc de nevoile trupești, nici de hrană, nici de haine; având pe trup îmbrăcăminte numai o ruptură de haină, cât să nu-i fie trupul gol cu totul. Ziua era ars de zăduful soarelui, iar noaptea de ger. Rareori i se întâmpla vreodată să intre sub vreun acoperământ, ci petrecea ca o pasăre prin munți, iubind singurătatea, ridicându-și mintea spre Unul Dumnezeu și adâncindu-și gândurile într-Insul. Totdeauna îi ieșeau pâraie de lacrimi din ochi și scotea dese suspine din adâncul inimii; și toate zilele vieții lui și le-a petrecut plângând și tânguindu-se.

Și ajungând la adânci bătrâneți, s-a mutat la viața cea neîmbătrânită și a trecut de la plângere la bucuria cea veșnică, prin ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.

Rugăciunea către Sfântul Teodor Pustnicul, pe scurt, se bazează pe recunoașterea virtuților sale și pe cererea de mijlocire pentru a se găsi mila și iertarea de la Dumnezeu.

 

"Sfântule Teodore, părinte al pustiei, rugă-te pentru noi!
Vă rog, Sfântule Teodore, să ne binecuvânți cu mila ta divină, și să ne ajute să fim mai buni, mai smeriti și mai credincioși.
În numele Prea Sfintei Treimi, rugă-te pentru noi, și pentru ca noi să fim împăcați cu Dumnezeu și cu semenii.
Adu-ne pe calea cea dreaptă, și ajută-ne să trecem cu bine peste toate încercările vieții.
Amin!"

CUVIOSUL TEODOR PUSTNICUL (5 IUNIE)

  Cuviosul parinte Teodor a fost famen din tinerete si lasând lumea, s-a facut monah si s-a dus în pustiul Iordanului. Si multe osteneli a suferit, sârguindu-se sa placa lui Dumnezeu; si, pentru aceea, a luat de la Domnul darul facerii de minuni. Si având el odata trebuinta sa mearga la Constantinopol, s-a dus la mare si, gasind o corabie care pleca într-acolo, s-a urcat într-însa. Si când pluteau în cale, li s-a întâmplat de s-a ratacit corabia în largul marii si li s-a sfârsit apa de baut ce o mai aveau. Pentru aceasta, corabierii si cei din corabie erau în nepricepere si în mare mâhnire. Iar Cuviosul Teodor, sculându-se si ridicând mainile spre cer, s-a rugat cu dinadinsul lui Dumnezeu, Care mantuieste din moarte sufletele omenesti. Apoi cu rugaciunea a însemnat apa marii cu semnul Sfintei Cruci si a zis corabierilor: „Binecuvantat este Dumnezeu, luati apa câta va trebuie!" Si luând ei apa, au gustat si au aflat apa marii prefacuta din amaraciune în dulceata, ca si cea din râu. Deci au umplut vasele lor cu apa dulce din mare si toti au preamarit pe Dumnezeu si i s-au închinat staretului pâna la pamânt. Iar Cuviosul Teodor a zis: „Iertati-ma, domnii mei, caci nu s-a facut pentru mine aceasta minune a Atotputernicului Dumnezeu, ci pentru voi, care v-ati mâhnit ca nu aveti apa. Caci vazând Dumnezeu mâhnirea voastra si asteptarea mortii, S-a milostivit spre voi si a schimbat amaraciunea marii în dulceata râului". Dupa aceasta si corabia a nimerit calea sa, cu rugaciunile acestui sfânt cuvios, si au sosit degraba la limanul spre care mergeau. Iar acest parinte Teodor a facut înca si alte minuni, si dupa aceea s-a mutat la Dumnezeu.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul

 

Troparul Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul

Glasul al 8-lea

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Maxim, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Să cântăm Domnului...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot harul Duhului cel de Dumnezeu insuflat picură-l întru mine, din limba ta cea curgătoare de miere şi dulce, Dumnezeiescule Maxim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Foc arzător te-ai arătat împotriva eresurilor, fericite; că le-ai mistuit pe ele ca pe nişte trestii, cu râvna Duhului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţătura monotelită cea fără de judecată a izvorât din strădania cea nelegiuită; iar prin cuvintele tale, părinte, a fost înfruntată pe faţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce a binevoit a Se naşte din pântecele tău, Mireasă a lui Dumnezeu, este cu totul Dorire şi Dulceaţă şi Lumină Neapusă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea celor...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preamare propovăduitor şi mărturisitor al credinţei celei drepte a lui Hristos s-a arătat, cu adevărat, Sfântul Maxim, prin sânge.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericite Maxim, prin sihăstrie te-ai făcut locaş vrednic de Dumnezeu şi curat al filosofiei.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Limba ta, Preafericite Părinte Maxim, a izvorât, ca un râu, dogmele cele adevărate ale lui Hristos, Stăpânul filosofiei.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca să ne arăţi nouă, Stăpâne, calea care duce la sfinţenie, Te-ai sălăşluit, în chip cu totul sfânt, în pântecele cel Preasfinţit.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei de pe pământ te cinstesc şi cetele cele îngereşti se minunează; că prin dragostea de înţelepciune te-ai arătat, părinte, ca unul fără de trup.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tiranul a fost cumplit, dar şi răbdarea ta a fost nebiruită. Pentru aceasta tu ai ajuns fericit, iar cel nelegiuit a fost izgonit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nevoitu-s-au împreună cu tine, Sfinte Părinte Maxim, cei doi preafericiţi ucenici ai tăi, luând parte împreună cu tine la lupte. Pentru aceea şi răsplătiri întocmai ca şi tine au luat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerea sângelui tău adăpându-se Biserica lui Hristos, odrăsleşte din Dumnezeiasca sămânţă dogma pe care o avem de la părinţi, cuvioase.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izbăvindu-ne, prin naşterea ta, de datoria păcatului, Prea­curată, laudă de mulţumire aducem ţie, Mireasă a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Mânecând, strigăm Ţie, Doamne...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul Maxim, cel ce a adunat cunoştinţa celor pământeşti şi a celor cereşti, cu dreptate se numeşte iubitor de înţelepciune.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dragostea înţelepciunii celei mai bune, te-ai arătat următor preaales al lui Hristos, Fericite Maxim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din nebunia tiranului ai fost alungat, fericite, dar ai aflat Mângâiere pe Iisus.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cei ce nu te cunosc pe tine Maică a lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, să nu vadă Lumina Ce S-a născut din tine, Preacurată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neîncetată rugăciune aduci lui Dumnezeu, purtătorule de Dumnezeu, ca să mă izbăveşti din patimile sufleteşti şi trupeşti şi din stricăciune.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot izvorul cel necurat al eresurilor seacă, Sfinte Fericite Maxim, astupat de puterea graiului tău.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostiveşte-Te spre mine, Bunule Hristoase şi izvorăşte, în inima mea izvorul harului, prin rugăciunile Cuviosului Tău Maxim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce numai tu, prin cuvânt, ai zămislit în pântece pe Cuvântul, rugămu-ne ţie, izbă­veşte din cursele vrăjmaşului sufletele noastre.

 

CONDAC

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Pe Marele Maxim, iubitorul Preasfintei Treimi, pe cel ce a propovăduit în chip lămurit Dumnezeiasca credinţă şi ne-a învăţat să credem că Hristos este în două firi şi cu două voinţe şi lucrări, întru cântări credincioşii să-l cinstim, precum se cuvine, strigând: bucură-te propovăduitorule al credinţei.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Cu mărturisiri sfinţite te-ai împodobit şi te-ai ridicat încununat de la pământ, către Lumina Cea Neînserată şi către Mărire, Sfinte Părinte Maxim. Păzeşte pe cei ce cinstesc sfântă pomenirea ta.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O Fire, o Voinţă şi o Lucrare în Preasfânta Treime ai crezut, iar pe Dumnezeu Cel Întrupat în două firi, în două voinţe şi în două lucrări L-ai propovăduit, Sfinte Preacuvioase Părinte Maxim, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ai propovăduit, părinte, două voinţe despărţite, prin împotrivirea cugetului; ci, dimpotrivă două voinţe deosebite prin însuşirea lor firească, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stâlp al Ortodoxiei având Dumnezeieştile tale cuvinte, părinte, cinstim pe Unul din Treime în două firi şi în două voinţe. Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscând că lucrările Dumnezeului Celui Ce din milă S-a Întrupat, sunt două, părinte şi învăţând de la tine două voinţe de sine stătătoare, cântăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din pântece fecioresc Întrupându-Te, Hristoase, Te-ai arătat spre mântuirea noastră. Pentru aceasta pe Maica ta cunoscând-o Născătoare de Dumnezeu, cu mulţumire strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Cei ce s-au făcut biruitori tiranului...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iubind cu totul pe Cel Ce a iubit foarte neamul omenesc, crucea ţi-ai ridicat şi cu El te-ai răstignit, fericite, cântând: Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul şi preaînălţaţi-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înstrăinându-te de toată plăcerea cea purtătoare de moarte, fericite, te-ai făcut pe tine Dumnezeiască oglindă neînti­nată, cântând: Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul şi preaînălţaţi-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De cruzimea cea nelegiuită a tiranului celui cumplit nu te-ai înspăimântat; ci, ca un turn neclintit şi nemişcat al Ortodoxiei ai rămas, strigând: Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul şi preaînălţaţi-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind strălucire purtătoare de viaţă de la Dumnezeirea în Trei Ipostasuri, te-ai arătat soare celor rătăciţi în întuneric, cântând: Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul şi preaînălţaţi-L Pe Dânsul întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lui Adam celui căzut, Fecioară, te-ai arătat fiică, dar Maică lui Dumnezeu, Celui Ce a înnoit firea mea; pe Acela Îl lăudăm toate făpturile ca pe un Domn şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum sângele lui Abel încă strigă în veci, aşa şi Biserica lui Hristos propovăduieşte cu glas mare, dogmele tale cele de Dumnezeu insuflate, Prea­fericite Maxim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâna ţi s-a tăiat, dar cu degetul Dumnezeiesc scrie în inimi credinţa creştină, folosindu-te de limba cea tăiată şi de sângele tău cel cinstit, ca de un condei şi de cerneală.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se cântă în lume îndrăzneala ta cea Dumnezeiască şi focul cel din inimă al dragostei tale celei Dumnezeieşti, pentru care ai suferit cu preamultă osârdie vărsarea sângelui, Sfinte Cuvioase Maxim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înaintea Dumnezeiescului Scaun stai împreună cu mucenicii, cu care te-ai împărtăşit de râvna credinţei, părinte, apropiindu-ne şi pe noi de Stăpânul şi următori ţie făcându-ne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, Arma şi Zidul de apărare al nostru; tu eşti Apărătoarea celor ce aleargă la tine; pe tine şi acum spre rugăciune te înduplecăm ca să ne izbăvim de vrăjmaşii noştri.

 

SEDELNA

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Îndurând prigoniri pentru credinţă, părinte, ai alungat departe tot eresul; şi tăindu-ţi-se limba împreună cu mâna, Cuvioase Maxim, ai primit frumoasa cunună de mărturisire din mâna Făcătorului, fericite. Pe Acela roagă-L neîncetat să miluiască sufletele noastre.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

După Dumnezeu, alergând eu smeritul, la Acoperământul tău cel Dumnezeiesc, Născătoare de Dumnezeu, cerând ajutorul tău, mă rog ţie: miluieşte-mă, Curată, că păcatele au covârşit capul meu şi mă tem, Stăpână, de pedepse şi mă înfricoşez. Ci, fă rugăciune, Preacurată, către Fiul tău, ca să mă scape de ele.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Ceea ce Te-a născut cu Trup, în vremurile cele mai de pe urmă, pe Tine, Cel Născut din Tatăl fără de început, văzându-Te pe Cruce spânzurat, Hristoase, striga: vai mie, Preadorite Iisuse! Cum Tu, Cel Slăvit de îngeri ca un Dumnezeu, Fiule, eşti acum omorât pe Lemn de către oamenii cei nelegiuiţi? Te laud, Îndelung Răbdătorule.