༺꧁❤️꧂Medicamente pentru suflet !!: 04/18/24

După ce mai înainte am alcătuit cuvântul despre rânduielile chinoviilor, de data aceasta, nădăjduind iarăşi în rugăciunile Voastre, ne-am apucat a scrie despre cele opt gânduri ale răutăţii, adică despre cel al lăcomiei pântecelui, al curviei, al iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei.

I. Despre înfrânarea pântecelui.

Mai întâi deci vom vorbi despre înfrânarea pântecelui, care se împotriveşte îmbuibării pântecelui; apoi despre chipul posturilor şi despre felul şi cantitatea bucatelor. Iar acestea nu de la noi le vom spune, ci după cum le-am primit de la Sfinţii Părinţi. Aceştia n-au lăsat un singur canon de postire, nici un singur chip al împărtăşirii de bucate, nici aceeaşi măsură pentru toţi. Fiindcă nu toţi au aceeaşi tărie şi aceeaşi vârstă; apoi şi din pricina slăbiciunii unora, sau a unei deprinderi mai gingaşe a trupului, însă un lucru au rânduit tuturor: să fugă de îmbuibare si de saturarea pântecelui. Iar postirea de fiecare zi au socotit că este mai folositoare şi mai ajutătoare spre curăţie, decât cea de trei sau de patru zile, sau decât cea întinsă până la o săptămână. Căci zic: cel ce peste măsură întinde postirea, tot peste măsură se foloseşte adeseori şi de hrană. Din pricina aceasta se întâmplă că uneori, din covârşirea postirii, slăbeşte trupul si se face mai trândav spre slujbele cele duhovniceşti; iar alteori, prin prisosul mâncării, se îngreuiază si face să se nască în suflet nepăsare şi moleşire. Au cercat Părinţii şi aceea că nu tuturor le este potrivită mâncarea verdeţurilor sau a legumelor şi nici posmagul nu-l pot folosi ca hrană toţi. Şi au zis Părinţii că unul mâncând două litre de pâine e încă flămând,l iar altul mâncând o litră, sau şase uncii, se satură. (Uncia este uncia romană: 27 gr. 165 mlgr.). Deci, precum am zis mai înainte, le-a dat tuturor o singură regulă pentru înfrânare: să nu se amăgească nimeni cu saturarea pântecelui si să nu se lase furat de plăcerea gâtlejului. Pentru că nu numai deosebirea felurilor, ci si mărimea cantităţii mâncărurilor face să se aprinză săgeţile curviei. Căci cu orice fel de hrană de se va umplea pântecele, naşte sămânţa desfrânării; asemenea nu numai aburii vinului fac mintea să se îmbete, ci si saturarea de apă, precum si prisosul a orice fel de hrană o moleşeşte si o face somnoroasă. În Sodoma nu aburii vinului, sau ai bucatelor felurite au adus prăpădul, ci îmbuibarea cu pâine, cum zice Prorocul. Slăbiciunea trupului nu dăunează curăţiei inimii, când dăm trupului nu ceea ce voieşte plăcerea, ci ceea ce cere slăbiciunea. De bucate numai atât să ne slujim, cât să trăim, nu ca să ne facem robi pornirilor poftei. Primirea hranei cu măsură şi cu socoteală, dă trupului sănătatea, nu îi ia sfinţenia. Regula înfrânării şi canonul aşezat de Părinţi, acesta este: Cel ce se împărtăşeşte de vreo hrană să se depărteze de ea până mai are încă poftă şi să nu aştepte să se sature. Iar Apostolul zicând: «Grija trupului să nu o faceţi spre pofte», n-a oprit chivernisirea cea trebuincioasă a vieţii, ci grija cea iubitoare de plăceri. De altfel pentru curăţia desăvârşită a sufletului nu ajunge numai reţinerea de la bucate, dacă nu se adaugă la ea şi celelalte virtuţi. De aceea smerenia prin ascultarea cu lucrul şi prin ostenirea trupului mari foloase aduce, înfrânarea de la iubirea de argint călăuzeşte sufletul spre curăţie, când înseamnă nu numai lipsa banilor, ci şi lipsa poftei de-a-i avea. Reţinerea de la mânie, de la întristare, de la slava deşartă si mândrie, înfăptuieşte curăţia întreagă a sufletului. Iar curăţia parţială a sufletului, cea a neprihănirii adecă, o înfăptuiesc în chip deosebit înfrânarea şi postul. Căci este cu neputinţă ca cel ce şi-a săturat stomacul să se poată lupta în cuget cu dracul curviei. Iată de ce lupta noastră cea dintâi trebuie să ne fie înfrânarea stomacului si supunerea trupului nu numai prin post, ci şi prin priveghere, osteneală şi cetiri; apoi aducerea inimii la frica de iad si la dorul după împărăţia cerurilor.

II. Despre duhul curviei şi al poftei trupeşti

A doua luptă o avem împotriva duhului curviei şi al poftei trupeşti. Pofta aceasta începe să supere pe om de la cea dintâi vârstă. Mare şi cumplit război este acesta si luptă îndoită cere. Căci acest război este îndoit, aflându-se şi în suflet şi în trup. De aceea trebuie să dăm lupta din două părţi împotriva lui. Prin urmare nu ajunge numai postul trupesc pentru dobândirea desăvârşitei neprihăniri si adevăratei curaţii, de nu se va adăuga şi zdrobirea inimii şi rugăciunea întinsă către Dumnezeu si cetirea deasă a Scripturilor şi osteneala şi lucrul mâinilor, care abia împreună pot să oprească cele neastâmpărate ale sufletului şi să-l aducă înapoi de la nălucirile cele de ruşine. Mai înainte de toate însă, foloseşte smerenia sufletului, fără de care nu va putea birui nimeni, nici curvia, nici celelalte patimi. Deci de la început trebuie păzită inima cu toată străjuirea de gândurile murdare, «Căci dintru aceasta purced, după cuvântul Domnului, gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii» si celelalte. Deoarece şi postul ni s-a rânduit de fapt nu numai spre chinuirea trupului, ci şi spre trezvia minţii, ca nu cumva, întunecându-se de mulţimea bucatelor, să nu fie în stare să se păzească de gânduri.
Deci nu trebuie pusă toată strădania numai în postul cel trupesc, ci şi în meditaţie duhovnicească, fără de care e cu neputinţă să urcăm la înălţimea neprihănirii şi curăţiei adevărate. Se cuvine aşadar, după cuvântul Domnului, «să curăţim mai întâi partea cea dinlăuntru a paharului şi a blidului, ca să se facă şi cea din afară curată». De aceea să ne sârguim, cum zice Apostolul, «a ne lupta după lege şi a lua cununa» după ce am biruit duhul cel necurat al curviei, bizuindu-ne nu în puterea şi nevoinţa noastră, ci în ajutorul Stăpânului nostru Dumnezeu. Căci dracul acesta nu încetează de a război pe om, până nu va crede omul cu adevărat că nu prin străduinţa şi nici prin osteneala sa, ci prin acoperemântul şi ajutorul lui Dumnezeu se izbăveşte de boala aceasta şi se ridică la înălţimea curăţiei. Fiindcă lucrul acesta este mai presus de fire şi cel ce a călcat întărâtările trupului şi plăcerile lui ajunge într-un chip oarecare afară din trup. De aceea este cu neputinţă omului (ca să zic aşa) să zboare cu aripile proprii la această înaltă şi cerească cunună a sfinţeniei şi să se facă următor îngerilor, de nu-l va ridica de la pământ şi din noroi harul lui Dumnezeu. Căci prin nici o altă virtute nu se aseamănă oamenii cei legaţi cu trupul mai mult cu îngerii cei netrupeşti, decât prin neprihănire. Printr-aceasta, încă pe pământ fiind şi petrecând, au, după cum zice Apostolul, petrecerea în ceruri.
Iar semnul că au dobândit desăvârşit această virtute, îl avem în aceea că sufletul chiar şi în vremea somnului nu ia seama la nici un chip al nălucirii de ruşine. Căci deşi nu se socoteşte păcat o mişcare ca aceasta, totuşi ea arată că sufletul boleşte încă şi nu s-a izbăvit de patimă. Şi de aceea trebuie să credem că nălucirile cele de ruşine ce ni se întâmplă în somn, sunt o dovadă a trândăviei noastre de până aci si a neputinţei ce se află în noi, fiindcă scurgerea ce ni se întâmplă în vremea somnului face arătată boala ce sade tăinuită în ascunzişurile sufletului. De aceea şi Doctorul sufletelor noastre a pus doctoria în ascunzişurile sufletului, unde ştie că stau şi pricinile boalei, zicând: «Cel ce caută la muiere spre a o pofti pe dânsa, a şi preacurvit cu ea întru inima sa». Prin aceasta a îndreptat nu atât ochii cei curioşi şi desfrânaţi, cât sufletul cel aşezat înăuntru, care foloseşte rău ochii cei daţi de Dumnezeu spre bine. De aceea şi cuvântul înţelepciunii nu zice: «Cu toată străjuirea păzeşte ochii tăi», ci: «Cu toată străjuirea păzeşte inima ta»3, aplicând leacul străjuirii mai ales aceleia care foloseşte ochii spre ceea ce voieşte. Aşadar aceasta să fie paza cea dintâi a curăţiei noastre: de nu va veni în cuget amintirea vreunei femei, răsărită prin diavoleasca viclenie, bunăoară a maicii, sau a surorii, sau a altor femei cucernice îndată să o alungăm din inima noastră, ca nu cumva, zăbovind mult la această amintire, amăgitorul celor neiscusiţi să rostogolească cugetul de la aceste feţe la năluciri ruşinoase şi vătămătoare. De aceea şi porunca dată de Dumnezeu primului om ne cere să păzim capul şarpelui1, adică începutul gândului vătămător prin care acela încearcă să se şerpuiască în sufletul nostru, ca nu cumva prin primirea capului, care este prima răsărire a gândului, să primim şi celălalt trup al şarpelui, adică învoirea cu plăcerea şi prin aceasta să ducă apoi cugetul la fapta neîngăduită. Ci trebuie, precum este scris: «în dimineţi să ucidem pe toţi păcătoşii pământului», adică prin lumina cunoştinţei să deosebim şi să nimicim toate gândurile păcătoase de pe pământ, care este inima noastră, după învăţătura Domnului; si până ce sunt încă prunci, fiii Vavilonului, adică gândurile viclene, să-i ucidem, zdrobindu-i de piatră3, care este Hristos. Căci de se vor face bărbaţi prin învoirea noastră, nu fără mare suspin şi grea osteneală vor fi biruiţi. Dar pe lângă cele zise din dumnezeiasca Scriptură, bine este să pomenim şi cuvinte de ale Sfinţilor Părinţi. Astfel Sfântul Vasile, episcopul Cezareei Capadociei, zice: «Nici muere nu cunosc, nici feciorelnic nu sunt». El ştia că darul fecioriei nu se dobândeşte numai prin depărtarea cea trupească de muere, ci si prin sfinţenia şi curăţia sufletului, care se câştigă prin frica lui Dumnezeu. Mai zic Părinţii şi aceea că nu putem câştiga desăvârşit virtutea curăţiei, de nu vom dobândi mai întâi în inima noastră adevărata smerenie a cugetului; nici de cunoştinţă adevărată nu ne putem învrednici, câtă vreme patima curviei zăboveşte în ascunzişurile sufletului. Dar ca să desăvârşim înţelesul neprihănirii, vom mai pomeni de un cuvânt al Apostolului şi vom pune capăt cuvântului: «Căutaţi pacea cu toată lumea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul»1. Că despre aceasta grăieşte, se vede din cele ce adaugă, zicând: «Să nu fie cineva curvar sau lumeţ ca Esau».2 Pe cât este aşadar de cerească şi de îngerească virtutea sfinţeniei, pe atât este de războită cu mai mari bântuieli de potrivnici. De aceea suntem datori să ne nevoim nu numai cu înfrânarea trupului, ci şi cu zdrobirea inimii şi cu rugăciuni dese împreunate cu suspine, ca să stingem cuptorul trupului nostru, pe care împăratul Vavilonului îl aprinde în fiecare zi prin aţâţările poftei, cu rouă venirii Sfântului Duh. Pe lângă acestea, armă foarte tare pentru acest război avem privegherea cea după Dumnezeu. Căci precum paza zilei pregăteşte sfinţenia nopţii, aşa şi privegherea din vremea nopţii deschide sufletului calea către curăţia zilei.

III. Despre iubirea de argint

A treia luptă o avem împotriva duhului iubirii de argint. Războiul acesta este străin şi ne vine din afara firii, folosind necredinţa monahului. De fapt aţâţările celorlalte patimi, adică a mâniei şi a poftei, îşi iau prilejurile din-trup şi îşi au oarecum începutul în răsadul firii, de la naştere. De aceea sunt biruite abia după vreme îndelungată. Boala iubirii de argint însă, venind din afară, se poate tăia mai uşor, dacă este silinţă şi luare aminte. Dar de nu e băgată în seamă, se face mai pierzătoare decât celelalte patimi şi mai cu anevoie de înfrânt. Căci e «rădăcina tuturor răutăţilor»,3 după Apostolul. Să băgăm numai de seamă: îmboldirile cele fireşti ale trupului se văd nu numai la copii, în care nu este încă cunoştinţa binelui si a râului, ci şi la pruncii cei prea mici şi sugaci care nici urmă de plăcere nu au în ei, însă îmboldirea firească arată că o au. De asemenea observăm la prunci si acul mâniei, când îi vedem porniţi asupra celui ce i-au năcăjit. Iar acestea le zic, nu ocărând firea ca pricină a păcatului (să nu fie), ci ca să arăt că mânia şi pofta au fost împreunate cu firea omului de către însuşi Ziditorul cu un scop bun, dar prin trândăvie alunecă din cele fireşti ale trupului în cele afară de fire. De fapt îmboldirea trupului a fost lăsată de Ziditorul spre naşterea de prunci si spre continuarea neamului omenesc prin coborâre unii de la alţii, nu spre curvie. Asemenea si imboldul mâniei s-a semănat în noi spre mântuire, ca să ne mâniem asupra păcatului, nu ca să ne înfuriem asupra aproapelui. Prin urmare nu firea în sine e păcătoasă, chiar dacă o folosim noi rău. Sau vom învinovăţi pe Ziditor? Oare cel ce a dat fierul spre o întrebuinţare necesară si folositoare e vinovat, dacă cel ce l-a primit îl foloseşte pentru ucidere?
Am spus acestea, vrând să arătăm că patima iubirii de argint nu~si are pricina în cele fireşti, ci numai în voia liberă cea foarte rea si stricată. Boala aceasta când găseşte sufletul căldicel si necredincios, la începutul lepădării de lume, strecoară într-însul niscai pricini îndreptăţite si la părere binecuvântate ca să oprească ceva din cele ce le are. Ea îi zugrăveşte monahului în cuget bătrâneţe lungi si slăbiciune trupească si-i şopteşte că cele primite de la chinovie nu i-ar ajunge spre mângâiere, nu mai zic când este bolnav, dar nici măcar când este sănătos; apoi că nu se poartă acolo grijă de bolnavi, ci sunt foarte părăsiţi şi că de na va avea ceva aur pus de o parte va muri în mizerie. Mai apoi îi strecoară în minte gândul că nici nu va putea rămâne multă vreme în mănăstire, din pricina greutăţii îndatoririlor si a supravegherii amănunţite a Părintelui. Iar după ce cu astfel de gânduri îi amăgeşte mintea, ca să-si oprească măcar un bănişor, îl înduplecă vrăjmaşul să înveţe si vreun lucru de mână de care să nu ştie Avva, din care îşi va putea spori argintul pe care îl râvneşte. Pe urmă îl înşeală ticălosul cu nădejdi ascunse, zugrăvindu-i în minte câştigul ce-l va avea din lucrul mâinilor si apoi traiul fără griji. Şi aşa, dându-se cu totul grijii câştigului, nu mai ia aminte la nimic din cele protivnice, nici chiar la întunerecul deznădejdii, care îl cuprinde în caz că nu are parte de câştig; ci precum altora li se face Dumnezeu stomacul, aşa şi acestuia aurul. De aceea si fericitul Apostol, cunoscând aceasta, a numit iubirea de argint, nu numai «rădăcina tuturor răutăţilor», ci si «închinare la idoli». Să luăm seama deci, la câtă răutate târăşte boala aceasta pe om, dacă îl împinge si la slujirea la idoli. Căci după ce si-a depărtat iubitorul de argint mintea de la dragostea lui Dumnezeu, iubeşte idolii oamenilor scobiţi în aur.
Întunecat de aceste gânduri şi sporind la si mai mult rău, monahul nu mai poate avea nici o ascultare, ci se răzvrăteşte, sufere, cârteşte la orice lucru, răspunde împotrivă şi nemaipăzind nici o evlavie, se duce ca un cal nesupus în prăpastie. Nu se mulţumeşte cu hrana cea de toate zilele si strigă pe faţă că nu mai poate să rabde acestea la nesfârşit. Spune că Dumnezeu nu e numai acolo si nu si-a încuiat mântuirea sa numai în Mănăstirea aceea; şi că de nu se va duce de acolo se va pierde.
Banii cei puşi de o parte, dând ajutor socotinţii acesteia stricate, îl susţin ca nisţe aripi să cugete la ieşirea din mănăstire, să răspundă aspru si cu mândrie la toate poruncile
şi să se socoată pe sine ca pe un străin din afară. Orice ar vedea în Mănăstire că ar avea trebuinţă de îndreptare, nu bagă în seamă, ci trece cu vederea, dacă nu defăimă şi huleşte toate câte se fac. Caută apoi pricini pentru care să se poată mânia sau întrista, ca să nu pară uşuratec, ieşind fără pricină din Mănăstire. Iar dacă poate scoate şi pe altul din Mănăstire, amăgindu-l cu şoapte şi vorbe deşarte, nu se dă îndărăt să o facă, vrând să aibă un împreună lucrător la fapta sa cea rea. Şi aşa aprinzându-se de focul banilor săi, iubitorul de argint nu se va putea linişti niciodată în Mănăstire, nici nu va putea să trăiască sub ascultare. Iar când dracul îl va răpi ca un lup din staul si, despărţindu-l de turmă, îl va lua spre mâncare, atunci lucrările rânduite pentru anumite ceasuri în chinovie, pe care îi era greu să le împlinească, îl va face vrăjmaşul să le împlinească în chilie zi şi noapte cu multă râvnă; nu-l va slobozi însă să păzească chipul rugăciunilor, nici rânduiala posturilor; nici canonul privegherilor. Ci, după ce l-a legat cu turbarea iubirii de argint, toată sârguinţa îl înduplecă să o aibă numai spre lucrul mâinilor.
Trei sunt felurile boalei acesteia, pe care le opresc deopotrivă atât dumnezeieştile Scripturi, cât şi învăţăturile Părinţilor. Primul e cel care face pe monahi să agonisească si să adune cele ce nu le aveau în lume; al doilea e cel care face pe cei ce s-au lepădat de avuţii să se căiască, punându-le în minte gândul să caute cele pe care le-au dăruit lui Dumnezeu; în sfârşit al treilea e cel care, legând de la început pe monah de necredinţă şi moleşeală, nu-l lasă să izbăvească desăvârşit de lucrurile lumii, ci îi pune în minte frica de sărăcie şi neîncredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, îndemnându-l să calce făgăduinţele pe care le-a făcut când s-a lepădat de lume. Pildele tuturor acestor trei feluri precum am zis, le-am găsit osândite în dumnezeiasca Scriptură. Aşa Ghiezi, voind să dobândească banii pe care nu-i avea înainte, s-a lipsit de darul proorociei, pe care învăţătorul său voia să i-l lase drept moştenire şi în loc de binecuvântare a moştenit lepră veşnică prin blestemul Proorocului.1 Iuda, voind să recapete banii, de care mai-nainte se lepădase urmând lui Hristos, a căzut nu numai din ceata ucenicilor, alunecând spre vânzarea Stăpânului, ci şi viaţa cea trupească a sa prin silnică moarte a sfârşit-o2. Iar Anania şi Salira, oprind o parte din preţul vânzării, se pedepsesc cu moartea prin gura apostolească3. Marele Moise porunceşte şi el în a «Doua lege», în chip tainic, celor ce făgăduiesc să se lepede de lume, dar de frica necredinţei se ţin iarăşi de lucrurile pământeşti: «De este cineva fricos şi-i tremură inima de teamă, să nu iasă la război, ci să se întoarcă acasă, ca nu cumva cu frica lui să sperie şi inimile fraţilor săi»4. Poate fi ceva mai întemeiat şi mai lămurit decât această mărturie? Oare nu învăţăm din aceasta cei ce ne lepădăm de lume, să ne lepădăm desăvârşit si aşa să ieşim la război, ca nu cumva punând început slăbănog şi stricat, să întoarcem şi pe ceilalţi de la desăvârşirea evanghelică, semănând temere într-înşii? Chiar şi cuvântul bine zis în Scripturi: «că mai bine este a da decât a lua»,5 îl tâlcuiesc rău aceştia, forţându-l şi schimbându-i înţelesul, ca să potrivească cu rătăcirea si cu pofta lor de argint. De asemenea învăţătura Domnului care zice: «Dacă vrei să fii desăvârşit, vinde-ti averile tale si le dă săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi venind urmează-mi Mie».6 El chibzuiesc că decât să fii sărac mai fericit lucru este a stăpâni peste o bogăţie proprie şi din prisosul ei a da şi celor ce au lipsă. Să ştie însă unii ca aceştia că încă nu s-au lepădat de lume, nici n-au ajuns la desăvârşirea monahicească, câtă vreme se ruşinează de Hristos şi nu iau asupra lor sărăcia Apostolului, ca prin lucrul mâinilor să-şi slujească lor şi celor ce au trebuinţă, spre a împlini făgăduinţa călugărească si a fi încununaţi cu Apostolul, ca unii cari, după ce şi-au risipit vechea bogăţie, luptă ca Pavel lupta cea bună în foame şi în sete, în ger şi fără haine1. Căci dacă Apostolul ar fi ştiut că pentru desăvârşire mai de trebuinţă este vechea bogăţie, nu şi-ar fi dispreţuit starea sa de cinste, căci zice despre sine că a fost om de vază şi cetăţean roman2. Asemenea şi cei din Ierusalim, care îşi vindeau casele si ţarinile şi puneau preţul la picioarele Apostolilor3, n-ar fi făcut aceasta, dacă ar fi ştiut că Apostolii ţin de lucru mai fericit şi mai chibzuit ca fiecare să se hrănească din banii săi şi nu din osteneala proprie şi din ceea ce aduc neamurile. Încă mai lămurit învaţă despre acestea acelaşi Apostol în cele ce scrie Romanilor, când zice: «Iar acum merg la Ierusalim ca să slujesc Sfinţilor, că a binevoit Macedonia şi Ahaia să facă o strângere de ajutoare pentru cei lipsiţi dintre Sfinţii din Ierusalim. Că au binevoit, dar le sunt şi datori».4 Dar şi el însuşi, fiind adesea pus în lanţuri şi în închisori şi ostenit de călătorii, sau împiedecat de acestea să-şi câştige hrana din lucrul manilor sale, precum obişnuia, spune ca primiţ-o de la fraţii din Macedonia, care au venit la el: «Şi lipsa mea au împlinit-o fraţii cei ce au venit din Macedonia»5. Iar Filipenilor le scrie: «Si voi Filipenilor ştiţi că ieşind eu din Macedonia, nici o biserică nu s-a unit cu mine când a fost vorba de dat şi luat, decât voi singuri. Că si în Thesalonic odată şi de două ori mi-aţi trimis cele de trebuinţă»1.
Aşadar, după părerea iubitorilor de argint, sunt mai fericiţi decât Apostolul si aceştia, fiindcă i-au dat din averile lor şi lui cele de trebuinţă. Dar nu va cuteza nimeni să zică aceasta, dacă nu cumva a ajuns la cea mai de pe urmă nebunie a minţii.
Deci dacă vrem să urmăm poruncii evanghelice si întregii Biserici celei dintru început, întemeiată pe temelia Apostolilor, să nu ne luăm după socotinţele noastre, nici să înţelegem rău cele zise bine. Ci, lepădând părerea noastră cea moleşită şi necredincioasă, să primim înţelesul cel adevărat al Evangheliei. Căci numai aşa vom putea urma Părinţilor şi nu ne vom despărţi niciodată de ştiinţa vieţii de obşte, ci ne vom lepăda cu adevărat de lumea aceasta: Bine este deci să ne amintim şi aci de cuvântul unui Sfânt, care spune că Sfântul Vasile cel Mare ar fi zis unui senator, care se lepădase fără hotărâre de lume si mai ţinea ceva din banii săi, un cuvânt ca acesta: «Si pe senator l-ai pierdut si nici pe monah nu l-ai făcut!» Trebuie aşadar să tăiem cu toată sârguinţa din sufletul nostru «rădăcina tuturor răutăţilor», care este iubirea de argint, ştiind sigur că de rămâne rădăcina, lesne cresc ramurile. Iar virtutea aceasta anevoie se dobândeşte nepetrecând în viaţa de obşte, căci numai în ea nu avem să purtăm de grijă nici măcar de trebuinţele cele mai necesare. Deci având înaintea ochilor osânda lui Anania şi a Safirei, să ne înfricoşăm a ne lăsa ceva nouă din averea noastră veche. Asemenea, temându-ne de pilda lui Ghiezi, a celui ce pentru iubirea de argint a fost dat leprei veşnice, să ne ferim de-a aduna pentru noi banii pe care nici în lume nu i-am avut. Gândindu-ne apoi la sfârşitul lui Iuda cel ce s-a spânzurat, să ne temem a lua ceva din cele de care ne-am lepădat, dispreţuindu-le. Iar peste acestea toate, să avem de-a pururi înaintea ochilor moartea fără de veste, ca nu cumva în ceasul în care nu aşteptăm, să vie Domnul nostru şi să afle conştiinţa noastră întinată cu iubirea de argint. Căci ne va zice atunci cele ce în Evanghelie au fost spuse bogatului aceluia: «Nebune, într-această noapte voi cere sufletul tău, iar cele ce ai adunat ale cui vor fi?»

IV. Despre mânie

A patra luptă o avem împotriva duhului mâniei. Si câtă trebuinţa este să tăiem, cu ajutorul lui Dumnezeu veninul cel purtător de moarte al duhului acestuia, din adâncul sufletului nostru! Căci mocnind acesta tăinuit în inima noastră şi orbind cu turburări întunecate ochii inimii, nu putem dobândi puterea de-a deosebi cele ce ne sunt de folos, nici pătrunderea cunoştinţei duhovniceşti. De asemenea nu putem păzi desăvârşirea statului bun şi nu ne putem face părtaşi vieţii adevărate, iar mintea noastră nu va ajunge în stare să privească lumina dumnezeiască. «Căci s-a turburat, zice, de mânie ochiul meu».2 Dar nu ne vom face părtaşi nici de înţelepciunea dumnezeiască, chiar dacă am fi socotiţi de toţi fraţii înţelepţi. Fiindcă s-a scris: «Mânia în sânul celor fără de minte sălăşluieşte»3. Dar nu putem dobândi nici sfaturile mântuitoare ale dreptei socoteli, chiar dacă ne socotesc oamenii cuminţi. Căci scris este: «Mânia şi pe cei cuminţi îi pierde:1 Nu vom putea ţine nici cumpăna dreptăţii cu inimă trează, căci scris este: «Mânia bărbatului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu»2. Nici podoaba şi chipul cel bun nu-l putem dobândi, cu toate că ne laudă toţi, căci iarăşi scrie: «Bărbatul mânios nu este cu bun chip»3. Drept aceea cel ce vrea să vie la desăvârşire şi pofteşte să lupte lupta cea duhovnicească după lege, străin să fie de toată mânia si iuţimea. Iată ce porunceşte vasul alegerii: «Toată amărăciunea si iuţimea şi mânia şi strigarea şi hula să se ridice de la voi, dimpreună cu toată răutatea»4. Iar când a zis «toată», nu ne-a mai lăsat nici o pricină pentru care mânia să fie trebuincioasă sau îndreptăţită. Deci cel ce vrea să îndrepte pe fratele său când greşeşte, sau să-l certe, să se silească a se păzi pe sine netulburat, ca nu cumva vrând pe altul să tămăduiască, să atragă boala asupra sa şi să audă cuvântul Evangheliei: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi», sau: «Ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău n-o cunoşti»5.
Din orice fel de pricină ar clocoti mânia în noi, ea ne orbeşte ochii sufletului si nu-l lasă să vadă Soarele Dreptăţii. Căci precum fie că punem pe ochi foiţe de aur, fie de plumb, la fel împiedecăm puterea văzătoare, şi scumpetea foiţei de aur nu aduce nici o deosebire orbirii, tot aşa din orice pricină ş-ar aprinde mânia, fie ea, zice-se, întemeiată sau neîntemeiată, la fel întunecă puterea văzătoare.
Numai atunci întrebuinţăm mânia potrivit cu firea, când o pornim împotriva gândurilor pătimaşe şi iubitoare de plăceri. Aşa ne învaţă Proorocul zicând: «Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi»;6 adică aprindeţi mânia asupra patimilor voastre şi asupra gândurilor rele şi nu păcătuiţi săvârşind cele puse de ele în minte. Acest înţeles îl arată limpede cuvântul următor: «... pentru cele ce ziceţi întru inimile voastre, în aşternuturile voastre vă pocăiţi»1; adică atunci când vin în inima voastră gândurile cele rele scoate-ţi-le afară cu mânie, iar după ce le veţi fi scos, aflându-vă ca pe un pat al liniştei sufletului, pocăiţi-vă. împreună cu acesta glăsuieşte şi fericitul Pavel, folosindu-se de cuvântul lui şi adăugând: «Soarele să nu apună peste mânia voastră, nici să daţi loc diavolului»;2 adică să nu faceţi pe Hristos, Soarele Dreptăţii, să apună pentru inimile voastre, din pricină că-l mâniaţi prin învoirea cu gândurile rele, ca apoi, prin depărtarea Lui, să afle diavolul loc de şedere în voi. Despre Soarele acesta şi Dumnezeu zice prin Proorocul: «Iată celor ce se tem de numele Meu, va răsări soarele dreptăţii şi tămăduire va fi în aripile lui».
Iar de vom lua cele zise după literă, nici până la apusul soarelui nu ni se îngăduie să ţinem mânia. Ce vom zice deci despre aceia cari, în sălbăticia şi turbarea dispoziţiei lor pătimaşe, ţin mânia nu numai până la apusul soarelui, ci, întinzând-o peste multe zile, tac unii faţă de alţii şi n-o mai scot afară cu cuvântul, ci prin tăcere îşi sporesc veninul ţinerii de minte a râului spre pierzarea lor. Ei nu ştiu că trebuie să fugă nu numai de mânia cea cu fapta, ci şi de cea din cuget, ca nu cumva, înnegrindu-li-se mintea de întunecimea amintirii răului, să cadă din lumina cunoştinţei şi din dreapta socoteală şi să se lipsească de sălăşluirea Duhului Sfânt. Pentru aceasta şi Domnul porunceşte în Evanghelii să lăsăm darul înaintea altarului şi să ne împăcăm cu fratele nostru. Căci nu e cu putinţă ca să fie bine primit darul până ce mânia şi ţinerea de minte a răului se află încă în noi. Asemenea şi Apostolul, zicând: «Neîncetat vă rugaţi» şi «Bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini cuvioase, fără mânie şi fără gânduri», ne învaţă aceleaşi lucruri. Rămâne aşadar ca sau să nu ne rugăm niciodată şi prin aceasta să ne facem vinovaţi înaintea poruncii apostoleşti, sau, silindu-ne să păzim ceea ce ni s-a poruncit, să facem aceasta fără mânie şi fără a ţine minte răul. Si fiindcă de multe ori când sunt întristaţi sau turburaţi fraţii noştri, zicem că nu ne pasă, că nu din pricina noastră sunt turburaţi, Doctorul sufletelor, vrând să smulgă din rădăcină, adică din inimă, pricinile mâniei, ne porunceşte că nu numai când suntem noi mâhniţi asupra fratelui să lăsăm darul şi să ne împăcăm, ci si dacă el s-a mâhnit asupra noastră, pe drept sau pe nedrept, să-l tămăduim, dezvinovăţindu-ne, şi apoi să aducem darul..
Dar de ce să zăbovim prea mult la vremurile evanghelice, când putem învăţa aceasta si din legea veche? Deşi s-ar părea că aceasta e cu pogorământ, totuşi zice şi ea: «Să nu urăşti pe fratele tău întru inima ta»,1 şi iarăşi: «Căile celor ce ţin minte răul, spre moarte (duc)»2. Deci si acolo se opreşte nu numai mânia cu fapta, ci se osândeşte şi cea din cuget. De aceea, urmând legilor dumnezeieşti, să ne luptăm cu toată puterea împotriva duhului mâniei, a cărui boală o avem înlăuntrul nostru.
Să nu căutăm singurătatea şi pustia pentru că ne mâniem pe oameni, ca şi când acolo n-ar fi cel ce ne porneşte spre mânie, sau fiindcă e mai uşor să dobândim virtutea îndelungii răbdări în singurătate. Căci din mândrie şi din voinţa de a nu ne învinui pe noi înşine şi de a nu pune pe seama trândăviei noastre pricinile turburării, poftim despărţirea de fraţi. Drept aceea până ce aruncăm pricinile neputinţei noastre în socoteala altora, nu este cu putinţă să ajungem la desăvârşirea îndelungii răbdări. Capătul îndreptării şi al păcii noastre nu se câştigă din îndelunga răbdare ce o are aproapele cu noi, ci din suferirea răului aproapelui de către noi. Deci de vom fugi de lupta îndelungii răbdări, căutând pustia şi singurătatea, patimile netămăduite ale noastre, pe care le vom duce acolo, vor rămânea ascunse, dar nu vor fi smulse. Căci pustia şi retragerea celor neizbăviţi de patimi nu numai că le păzeşte patimile nevătămate, ci li le şi acoperă, încât nu-i lasă să se simtă pe ei înşişi de ce patimă se biruiesc, ci, dimpotrivă, le pune în minte năluciri de virtute si-i face să creadă că au câştigat îndelunga răbdare şi smerenia, până nu este cine să-i ispitească şi Să-i probeze. Dar când vine vreo pricină, care îi stârneşte şi-i cearcă, patimile cele ce mocnesc tăinuit sar îndată ca nişte cai fără frâu, hrăniţi multă vreme în linişte şi odihnă, din ocoalele lor şi târăsc cu şi mai multă vijelie si sălbătăcie spre pierzare pe călăreţul lor. Căci şi mai mult se sălbătăcesc patimile în noi, când e încetată legătura cu oamenii, încât pierdem si umbra suferirii si a îndelungii răbdări, pe care în tovărăşia fraţilor ni se părea că le avem; aceasta pentru întrelăsarea deprinderii cu oamenii şi din pricina singurătăţii. Căci precum fiarele veninoase ce stau liniştite în culcuşurile lor din pustie, de îndată ce prind pe careva apropiindu-se de ele, îşi arată toată turbarea lor, asemenea şi oamenii pătimaşi, care sunt liniştiţi din pricina pustiei, iar nu din vreo dispoziţie a virtuţii, îşi dau veninul pe faţă când apucă pe cineva care s-a apropiat şi-i întărâtă. De aceea cei ce caută desăvârşirea blândeţii sunt datori să pună toată strădania, ca să nu se mânie nu numai asupra oamenilor, dar nici asupra dobitoacelor si nici asupra lucrurilor neînsufleţite. Căci îmi aduc aminte de mine când petreceam în pustie, că mă porneam cu mânie asupra trestiei si o azvârleam, pentru că nu-mi plăcea fie grosimea, fie subţirimea ei; asemenea şi asupra lemnelor când voiam să le tai şi nu puteam repede, sau asupra cremenii, când mă sileam să scapăr şi nu ieşea foc îndată. Aşa mi se întinsese coarda mâniei, încât o porneam si asupra lucrurilor neînsufleţite.
Drept aceea, de vrem să dobândim fericirea făgăduită de Domnul, datori suntem să înfrânăm, precum s-a zis, nu numai mânia cea cu lucrul, ci şi mânia din cuget. Căci nu foloseşte aşa de mult a-ti ţine gura în vremea mâniei, ca să nu dai drumul la vorbe furioase, câţ foloseşte a-ţi curaţi inima de ţinerea minte a răului si a nu învârti în minte gânduri viclene asupra fratelui. Învăţătura evanghelică porunceşte să se taie mai bine rădăcinile patimilor decât roadele lor. Fiindcă tăindu-se din inimă rădăcina mâniei, nu mai are loc nici fapta de ură sau de pizmă. Căci celui ce urăşte pe fratele său, ucigaş de om i s-a zis, fiindcă îl ucide cu dispoziţia de ură din cugetul lui. Desigur aci nu văd oamenii vărsându-se sângele aceluia prin sabie, dar vede Dumnezeu cum a fost omorât cu gândul şi cu dispoziţia de ură. Dumnezeu va da fiecăruia sau cunună, sau osândă, nu numai pentru fapte, ci şi pentru gânduri şi hotărâri, precum însuşi zice prin Prorocul: «Iată vin să adun faptele şi gândurile lor». La fel zice şi Apostolul: «înseşi gândurile lor se vor învinui sau apăra între ele, în ziua în care va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor».2 Dar însuşi Stăpânul, învăţându-ne că trebuie să lepădăm toată mânia, zice în Evanghelie: «Cel ce se mânie pe fratele său vinovat va fi judecăţii»1. Aşa stă în copiile cele bune (cuvântul în deşert e un adaos), potrivit cu gândul Scripturii despre acest lucru. Căci Domnul voieşte ca noi să tăiem în toate chipurile rădăcina şi scânteia însăşi a mâniei şi nici o pricină a ei să nu păstrăm în noi, ca nu cumva, pornindu-ne la început dintr-o pricină aşa zisă întemeiată,mai pe urmă să alunecăm în turbarea mâniei fără temei.
Iar leacul desăvârşit al acestei boli acesta este: să credem că nu ne este iertat să ne stârnim mânia nici pentru pricini drepte, nici pentru nedrepte. Căci duhul mâniei întunecându-ne mintea, nu se va mai afla întru noi nici lumina care ne ajută să deosebim lucrurile, nici tăria statului drept, nici cârma dreptăţii. Dar nici templu al Duhului Sfânt nu ni se mai poate face sufletul, câtă vreme ne va stăpâni duhul mâniei întunecându-ne mintea. Iar la urma tuturor, având în fiecare zi în faţă icoana morţii, care nu ştim când poate veni,să ne păzim pe noi înşine de mânie şi să ştim că n-avem nici un folos nici de neprihănire, nici de lepădarea de cele pământeşti, nici de posturi şi privegheri, căci de vom fi stăpâniţi de mânie şi ură, vinovaţi vom fi judecăţii.

V. Despre întristare

A cincea luptă o avem împotriva duhului întristării, care întunecă sufletul ca să nu poată avea nici o vedere duhovnicească şi-l opreşte de la toată lucrarea cea bună. Când duhul acesta viclean tăbărăşte asupra sufletului şi-l întunecă în întregime, nu-i mai îngăduie să-şi facă rugăciunile cu osârdie, nici să stăruie cu folos pe lângă sfintele citiri şi nu rabdă pe om să fie blând şi smerit faţă de fraţi. Îi pricinuieşte scârbă faţă de toate lucrurile şi faţă de însăşi făgăduinţa vieţii. Scurt vorbind, întristarea turbură toate sfaturile mântuitoare ale sufletului şi usca toată puterea şi stăruinţa lui, făcându-l ca pe un ieşit din minte şi legându-l de gândul deznădejdii. De aceea, dacă avem de gând să luptăm lupta duhovnicească si să biruim cu Dumnezeu duhurile răutăţii, să păzim cu toată străjuirea inima noastră dinspre duhul întristării.1 Căci precum molia roade haina şi cariul lemnul, aşa întristarea mănâncă sufletul omului. Ea îl face să ocolească toată întâlnirea bună şi nu-l lasă să primească cuvânt de sfat nici de la prietenii cei adevăraţi, precum nu-i îngăduie să le dea răspuns bun şi paşnic. Ci învăluind tot sufletul, îl umple de amărăciune şi de nepăsare. în sfârşit îi pune în minte gândul să fugă de oameni, ca de unii ce i s-ar fi făcut pricină de turburare şi nu-l lasă să-şi dea seama că nu dinafară vine boala, ci ea mocneşte înăuntru, făcându-se arătată când vine vreo ispită care o dă la iveală. Căci niciodată nu s-ar vătăma omul de om, dacă nu ar avea mocnind înăuntru pricinile patimilor. De aceea Ziditorul a toate şi Doctorul sufletelor, Dumnezeu, Cel ce singur ştie rănile sufletului cu de-amănuntul, nu porunceşte să lepădăm petrecerea cu oamenii, ci să tăiem din noi pricinile păcatului şi să cunoaştem că sănătatea sufletului se dobândeşte nu despărţindu-ne de oameni, ci petrecând şi exercitându-ne cu cei virtuoşi. Când aşadar pentru oarecari pricini, zise «îndreptăţite», ne despărţim de fraţi, n-am tăiat pricinile întristării, ci numai le-am schimbat, fiindcă boala ce mocneşte înăuntru se poate aprinde şi printr-alte lucruri. De aceea tot războiul să ne fie împotriva patimilor celor dinăuntru. Căci de le vom scoate pe acestea din inimă cu darul şi cu ajutorul lui Dumnezeu, nu numai cu oamenii, dar şi cu fiarăle sălbatice vom petrece cu uşurinţă, cum zice şi fericitul Iov: «Fiarăle sălbatice vor fi cu tine în pace».1 Deci mai întâiu trebue şă luptăm împotriva, duhului întristării, care împinge sufletul la desnădejde, ca să-l alungăm din inima noastră. Căci acesta n-a lăsat pe Cain să se pocăiaşcă după ce şi-a ucis fratele, nici pe Iuda după ce a vândul pe Domnul. Să ne deprindem numai în acea întristare, care se cuprinde în pocăinţa pentru păcate şi e împreunată cu nădejdea cea bună. Despre aceasta zice şi Apostolul: «întristarea cea după Dumnezeu lucrează pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău»2. Căci întristarea cea după Dumnezeu, hrănind sufletul cu nădejdea pocăintii, e împreunată cu bucurie. De aceea ea face pe om osârduitor şi ascultător spre toată lucrarea cea bună, prietenos, smerit, blând,3 gata să sufere răul şi să rabde toată buna osteneală şi zdrobirea, ca una ce e cu adevărat după Dumnezeu. Ea face şă şe arate în om roadele Sfântului Duh, care sunt: bucuria, dragostea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, credinţa şi înfrânarea. De la întristarea cea protivnică însă, cunoaştem roadele duhului celui rău, adică: trândăvia, lipsa de răbdare, mânia, ura, împotrivirea în cuvânt, lenea la rugăciune. De această întristare suntem datori să fugim, ca şi de curvie, de iubirea de argint, de mânie şi de toate celelalte patimi. Ea se tămăduieşte prin rugăciune, prin nădejdea în Dumnezeu, prin cugetarea la cuvintele cele dumnezeeşti şi prin petrecerea cu oamenii cuvioşi.

VI. Despre trândăvie

A şasea luptă o avem împotriva duhului trândăviei, care e înjugat cu duhul întristării şi lucrează împreună. Cumplit şi apăsător e acest drac şi neîncetat războieşte pe monahi. El cade pe la al şaselea ceas peste monah, pricinuindu-i moleşeală, întristare şi scârbă chiar şi faţă de locul unde se află şi de fraţii cu care petrece, ba şi faţă de orice lucrare şi de însăşi cetirea dumnezeieştilor Scripturi. Îi pune în minte şi gânduri de mutare, şoptindu-i că de nu se va muta într-alte locuri, deşartă îi va fi toată vremea şi osteneala. Pe lângă acestea mai stârneşte şi foame într-însul pe la al şaselea ceas, câtă nu i s-ar fi întâmplat chiar după un post de trei zile, sau după un drum foarte îndelungat, sau după o osteneală grea. Apoi îi pune în minte gândul că nu va putea scăpa de boala şi greutatea aceasta în nici un chip altfel, fără numai de va ieşi des şi se va duce la fraţi, dându-i ca motiv folosul sau cercetarea celor neputincioşi. Iar dacă nu-l poate înşela numai cu acestea, îl scufundă în somn greu şi se năpusteşte şi mai furios asupra lui, neputând fi alungat într-alt fel, fără numai prin rugăciune, prin reţinerea de la vorbe deşarte, prin cugetarea la cuvintele dumnezeieşti şi prin răbdarea în ispite. De nu va găsi încă pe monah îmbrăcat cu aceste arme, îl va săgeta cu săgeţile sale şi-l va face nestatornic, împrăştiat şi leneş, îndemnându-l să colinde mănăstiri multe şi să nu se îngrijească de nimic altceva, fără numai să afle unde se fac mâncări şi băuturi mai bune. Căci nimic nu-şi năluceşte mintea leneşului decât gânduri ca acestea. Prin acestea îl încâlceşte apoi cu lucruri lumeşti şi puţin câte puţin îl atrage în îndeletniciri vătămătoare, până ce îl scoate cu totul şi din cinul monahicesc.
Ştiind dumnezeiescul Apostol că această boală e foarte grea şi ca un doctor iscusit vrând s-o smulgă din sufletele noastre din rădăcini, arată mai ales pricinile din care se naşte, zicând: «Vă poruncim vouă fraţilor, întru numele Domnului nostru lisus Hristos, să vă feriţi de tot fratele care umblă fără de rânduială şi nu după predania care aţi luat de la noi. Că înşivă ştiţi cum trebuie să urmaţi nouă, că noi n-am umblat fără de rânduială între voi, nici am mâncat de la cineva pâine în dar, ci cu osteneală şi trudă lucrând zi şi noapte, ca să nu îngreunăm pe nimeni dintre voi. Nu doar că n-am fi avut dreptul, ci ca pe noi să ne aveţi pildă spre a urma nouă. Când ne aflam ia voi acestea vă porunceam, că dacă cineva nu lucrează, nici să nu mănânce. Auzim că sunt unii dintre voi, care umblă fără rânduială nimica lucrând ci iscodind. Unora ca acestora le poruncim şi-i rugăm întru Hristos lisus, ca întru linişte lucrând să mănânce pâinea lor».1 Să luăm aminte cât de lămurit ne arată Apostolul pricinile trândăviei, când numeşte «fără de rânduială» pe cei ce nu lucrează, dezvăluind prin acest singur cuvânt multele lor păcate. Căci cel fără de rânduială este şi fără de evlavie şi obraznic în cuvinte şi gata spre batjocură, de aceea şi incapabil de linişte şi rob trândăviei. Drept aceea porunceşte tuturor să se depărteze de ei, ferindu-se ca de ciumă. Apoi zice: «Şi nu după predania, care aţi luat de la noi», arătând prin cuvintele acestea că aceia sunt mândri si dispreţuitori şi desfac predaniile apostolice. Şi iarăşi zice: «în dar n-am mâncat pâine de la nimeni, ci cu osteneală si trudă, lucrând zi şi noapte». învăţătorul neamurilor, propovăduitorul Evangheliei, cel răpit până la al treilea cer,1 cel ce zice că Domnul a poruncit ca cei ce vestesc Evanghelia, din Evanghelie să trăiască2, lucrează cu osteneală şi trudă zi si noapte spre a nu îngreuia pe nimeni. Atunci cum ne vom lenevi noi la lucru şi vom căuta odihnă trupească, odată ce nu ni s-a încredinţat nici propovăduirea Evangheliei, nici grija bisericilor, ci numai purtarea de grijă a sufletului nostru? Apoi arătând şi mai lămurit vătămarea ce se naşte din şederea fără lucru, adaugă: «nimica lucrând, ci iscodind». Căci din şederea fără lucru iese iscodirea si din iscodire neorânduiala şi din neorânduială tot păcatul. Arătându-le apoi şi tămăduirea, zice: «Iar unora ca acestora le poruncim ca întru linişte lucrând să-şi mănânce pâinea lor». Pe urmă le spune într-un chip şi mai dojenitor: «Dacă cineva nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce». De aceste porunci apostoleşti fiind învăţaţi Sfinţii Părinţi cei din Egipt, nu îngăduie nici o vreme în care monahii să rămână fără lucru, mai ales cei tineri, ştiind că prin răbdarea lucrului alungă trândăvia, îşi dobândesc hrana şi ajută celor lipsiţi. Căci nu lucrează numai pentru trebuinţele lor, ci din prisos dau si străinilor, săracilor şi celor din închisori, crezând că o atare facere de bine este o jertfă sfântă si bine primită la Dumnezeu. încă zic Părinţii şi aceasta: că cel ce lucrează, e războit adesea numai de un drac şi numai de acela e năcăjit, pe când cel ce nu lucrează, de nenumărate duhuri este robit. Pe lângă acestea, bine este să aducem şi un cuvânt al lui Avva Moisi, cel mai cercat dintre Părinţi, pe care l-a zis către mine. Căci şezând eu puţină vreme în pustie, am fost supărat de trândăvie şi m-am dus la dânsul şi am zis: «Ieri fiind cumplit supărat de trândăvie şi slăbind foarte, nu m-aş fi izbăvit de ea, de nu m-as fi dus la Avva Pavel». Şi mi-a răspuns la aceasta Avva Moisi şi a zis: «Să ştii că nu te-ai izbăvit de ea, ci şi mai mult te-ai dat prins şi rob. Deci să ştii că mai greu te va lupta, ca pe unul ce calci rânduiala, dacă nu te vei strădui de acum înainte să o birui cu răbdarea, cu rugăciunea şi cu lucrul mâinilor».

VII. Despre slava deşartă

A şaptea luptă o avem împotriva duhului slavei deşarte. Patima aceasta este foarte felurită şi foarte subţire şi nu o bagă de seamă uşor nici însuşi cel ce pătimeşte de dânsa. ' Atacurile celorlalte patimi sunt mai vădite şi de aceea e mai uşoară oarecum lupta cu dânsele, căci sufletul cunoaşte pe protivnicul său şi îndată îl răstoarnă prin împotrivirea cu cuvântul şi prin rugăciune. Dar păcatul slavei deşarte, având multe înfăţişări, precum s-a zis, este greu de biruit. El încearcă să săgeteze pe ostaşul lui Hristos prin orice îndeletnicire, prin glas, prin cuvânt, prin tăcere, prin lucru, prin priveghere, posturi, rugăciune, citire, linişte, până şi prin îndelunga răbdare. Pe cel ce nu izbuteşte să-l amăgească spre slava deşartă prin scumpetea hainelor, încearcă să-l ispitească prin îmbrăcămintea proastă şi pe cel ce nu l-a putut face să se îngâmfe prin cinste, pe acela îl duce la nebunie prin aşa zisa răbdare a necinstei; iar pe cel ce nu l-a putut împinge la slava deşartă pentru destoinicia în cuvânt, îl amăgeşte prin tăcere, făcându-l să-şi închipuie că a dobândit liniştea. Dacă n-a putut moleşi pe cineva prin belşugul bucatelor, îl slăbănogeşte prin postul pe care îl ţine de dragul laudelor. Scurt vorbind, tot lucrul, toată îndeletnicirea dă prilej de război acestui drac viclean. Pe lângă acestea el îl face pe monah să se gândească şi la preoţie. Îmi aduc aminte de un bătrân, pe când petreceam în pustia sketică. Ducându-se acesta la chilia unui frate spre cercetare, apropiindu-se de uşă l-a auzit grăind. Şi socotind bătrânul că ceteşte din Scriptură a stat să asculte, până ce a simţit că fratele îşi ieşise din minte din pricina slavei deşarte şi se hirotonisise pe sine diacon, făcând tocmai otpustul celor chemaţi. Deci cum a auzit bătrânul acestea, împingând uşa a intrat şi întâmpinându-l fratele i s-a închinat după obicei şi ceru să afle de la el, dacă de multă vreme aşteaptă la uşă. Iar bătrânul i-a răspuns în glumă, zicând: «Acum venii când făceai tu otpusul celor chemaţi». Auzind fratele acestea, a căzut la picioarele bătrânului, cerându-i să se roage pentru dânsul, ca să se izbăvească de rătăcirea aceasta.
Am amintit aceasta, vrând să arăt la câtă nesimţire duce dracul acesta pe om. Drept aceea, cel ce vrea să se lupte desăvârşit şi să ia cununa dreptăţii desăvârşite să se străduiască în toate chipurile să biruie această fiară cu multe capete. Să aibă pururi înaintea ochilor cuvântul lui David: «Domnul a risipit oasele celor ce plac oamenilor». Deci nimic să nu facă uitându-se după lauda oamenilor, ci numai răsplata lui Dumnezeu să o caute. Să lepede necontenit gândurile care vin în inima lui şi îl laudă, si să se dispreţuiască pe sine înaintea lui Dumnezeu. Căci numai aşa va putea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să se izbăvească de duhul slavei deşarte.

VIII. Despre mândrie

A opta luptă o avem împotriva duhului mândriei, ceasta este foarte cumplită şi mai sălbatecă decât toate cele de până aci. Ea războieşte mai ales pe cei desăvârşiţi şi pe cei ce s-au urcat până aproape de culmea virtuţilor, încercând să-i prăbuşească. Şi precum ciuma cea aducătoare de stricăciune nimiceşte nu numai un mădular al trupului, ci întreg trupul, aşa mândria nu strică numai o parte a sufletului, ci tot sufletul. Fiecare din celelalte patimi, deşi turbură sufletul, se războieşte numai cu virtutea opusă şi căutând să o biruiască pe aceea, întunecă numai în parte sufletul. Patima mândriei însă întunecă întreg sufletul şi-l prăbuşeşte în cea mai adâncă prăpastie. Ca să înţelegem mai lămurit cele zise, să luăm seama la lucrul următor: îmbuibarea stomacului se sârguieşte să strice înfrânarea: curvia, curăţia; iubirea de argint, sărăcia; mânia, blândeţea; şi celelalte feluri ale păcatului asemenea pe celelalte virtuţi opuse. Dar păcatul mândriei, când pune stăpânire pe bietul suflet, ca un tiran prea cumplit care a cucerit o cetate măre şi înaltă, îl dărâmă în întregime şi îl surpă până în temelii. Mărturie despre aceasta este îngerul acela, care pentru mândrie a căzut din cer. Căci fiind zidit de Dumnezeu şi împodobit cu toată virtutea şi înţelepciunea, n-a voit să le recunoască pe acestea venite din darul Stăpânului, ci din firea sa. De aceea s-a socotit pe sine întocmai ca Dumnezeu. Gândul acesta al lui mustrându-l Proorocul zice: «Ai zis întru inima ta: şedea-voi pe un munte înalt, pune-voi scaunul meu peste nouri şi voi fi asemenea Celui Prea înalt».1 Iată tu om eşti şi nu Dumnezeu. Si iarăşi alt Prooroc zice: «Ce te făleşti întru răutate puternice?»2 şi celelalte ale psalmului. Deci, ştiind acestea, să ne temem şi «cu toată străjuirea să păzim inima noastră»3 dinspre duhul mândriei cel purtător de moarte, zicând în noi înşine de câte ori am dobândit vreo virtute, cuvântul Apostolului: «Nu eu, ci darul lui Dumnezeu, carele este cu mine»1, şi cel zis de Domnul: «Fără de Mine nu puteţi face nimic»2, sau cel zis de Proorocul: «Dacă Domnul nu ar zidi casa, în zadar s-ar trudi ziditorii»,3 şi în sfârşit cel zis de Apostol: «Nu a celui ce voieşte, nici a celui ce aleargă, ci a lui Dumnezeu, care-miluieşte»4. Căci chiar de ar fi cineva cât de fierbinte cu osârdia şi de sârguitor cu vrerea, fiind legat de trup şi sânge nu va putea ajunge la desăvârşire, decât prin mila lui Hristos şi prin harul Său. Pentru că zice Iacov: «Toată darea cea bună de sus este»;5iar Apostolul Pavel zice: «Ce ai tu, ce nu ai luat? Iar dacă ai luat, ce te lauzi ca şi cum n-ai fi luat şi te făleşti ca de ale tale?».

Iar că mântuirea ne vine prin harul şi mila lui Dumnezeu, ne dă mărturie adevărată tâlharul acela de pe cruce, care a primit Raiul nu ca preţ al virtuţii, ci prin harul şi mila lui Dumnezeu. Acestea ştiindu-le Părinţii noştri, toţi cu un glas au învăţat, că nu putem ajunge într-alt fel la desăvârşirea virtuţii, fără numai prin smerenie. Iar aceasta se naşte din credinţă, din frica lui Dumnezeu, din blândeţe şi din sărăcia desăvârşită, prin care ne vine şi dragostea desăvârşită, cu darul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.

Lupta cu cancerul

Sa nu aiba nimeni nevoie de asa ceva ...

Av�nd pe cineva cu probleme de colon si ficat am citit articole pe Internet si redau mai jos ceea ce am gasit in anul 2009:

Sursa: O terapie naturala eficienta pentru tratarea cancerului si a altor boli grave - Max Gerson.pdf

Din cuprins:

�Secretul" tratamentului meu
Conceptul holistic-decisiv �n cancer si �n alte boli degenerative

Instructiuni pentru alimentatia generala preventiva
Evolutia regimului dietetic combinat, �n cancer (Observatii generale)
C�teva teorii asemanatoare despre cancer
Regimul dietetic al lui Paracelsus
Simptomele precoce ale cancerului
Cancerul si ficatul (Un studiu general)
Vindecarea cancerului
Dieta �n cancer si modul de preparare (alimente interzise si recomandate, echipamente, sucurile proaspete, clismele cu cafea etc.)

Refacerea pacientului bolnav de cancer
Cele mai frecvente greseli facute de pacienti �n aplicarea tratamentului
Regimul dietetic combinat

Sursa: http://www.procto.ro/tratamentul-tumorilor-hepatice-maligne/

Subiect: Tratamentul tumorilor hepatice maligne

Sursa: http://www.formula-as.ro/2005/655/sanatate-35/te-poti-vindeca-de-cancer-si-fara-operatie-5775

Te poti vindeca de cancer si fara operatie

          Stimata redactie,
       Va scriu, avand increderea ca cineva se va folosi de experienta prin care am trecut, experienta in urma careia pot afirma, cu deplina convingere, ca te poti vindeca de cancer si fara operatie. Pentru aceasta, trebuie indeplinite doua conditii importante:
        Sa nu se consume alimente de origine animala (carne, preparate din carne, lactate, branzeturi, oua), deoarece tumorile apar si se dezvolta cu ajutorul proteinelor animale.
Timp de minimum sase luni sa se consume numai legume si fructe crude, sarace in proteine (maximum 20 g de proteine pe zi). Asta, deoarece organismul, nemaiprimind proteine din exterior prin alimente in cantitate suficienta, vafi nevoit sa le foloseasca pe cele din interiorul lui, si anume, tumorile benigne, dar mai cu seama tumorile maligne, bogate in albumine, foarte necesare in buna functionare a celulelor organismului.
        In acest fel, tumorile dispar devorate. Mi-au trebuit trei ani sa ajung sa pot afirma aceste lucruri. In ianuarie 2001, am aflat ca am cancer de colon. Am crezut ca totul va fi usor: putin grau incoltit, suc de morcovi, decoct din marul lupului (metoda d-lui Nicolae Pop din Cluj-Napoca), comprese cu bitter suedez, regim cu cruditati si ma voi vindeca. Lucrurile nu au stat asa. Desi mancam legume si fructe crude, fara carne si alimente preparate termic, la un control efectuat dupa un an, in ianuarie 2002, tumora nu numai ca nu disparuse, dar chiar isi dublase suprafata. Nu am disperat, am continuat sa mananc cruditati si am aplicat si alte metode naturiste: suc de cartofi, infuzie de pelin, infuzie de galbenele, infuzie de urzica.
       La controlul efectuat dupa inca un an, in ianuarie 2003, am constatat ca tumora isi triplase suprafata. Acum imi explic si de ce s-a intamplat acest lucru: in acesti doi ani, am baut mult lapte crud si am mancat multa branza si smantana, care sunt bogate in proteine animale. Panica m-a obligat sa aplic metoda dura, a lui Ernst Gunter, care consta in post negru, urmat de o alimentatie cu cruditati sarace in proteine. Timp de o luna, nu am mancat nimic, ci in fiecare zi, beam 2,5 l sucuri de legume. In fiecare dimineata, preparam la robot, din legume proaspete, 2 l suc de morcov, 0,3 l suc de sfecla rosie, 0,1 l suc de telina si 0,1 l suc de patrunjel. Amestecam cele patru sucuri si le pastram peste zi in frigider. Din ora in ora, beam cu inghitituri rare, timp de 15 minute, cate un pahar din acest amestec. Dupa o luna, am trecut la regimul cu legume si fructe crude, dar fara grau incoltit, masline verzi, nuci, arahide, care sunt bogate in proteine, si fara lapte, branza si smantana. Rezultatele au inceput sa apara: nu mai eliminam sange, nu mai aveam dureri in dreptul tumorii, iar tumora se micsora cu fiecare zi. Acum, mi se pare totul simplu si usor. Esential este sa se elimine proteinele animale din alimentatie, deoarece ele nu sunt alimente proprii omului.Aceasta este o metoda care are o baza stiintifica, usor de dovedit si usor de inteles. Nu este mutilanta si iti da siguranta ca nu vor exista recidive.
        Metoda Gunter de tratament se poate aplica tuturor formelor de cancer, operate sau neoperate, dar si pentru vindecarea de alte boli grave: diabet, leucemie, boli cardiovasculare etc., deoarece prin postul negru se asigura dezintoxicarea totala a organismului, iar cu ajutorul enzimelor din legumele si fructelecrude se asigura reinnoirea celulelor si intarirea sistemului imunitar.
        Mancand cruditati nu m-am mai imbolnavit si m-am vindecat si de alte boli de care sufeream. Nici virusul herpesului nu a mai fost lasat sa se manifeste. In acest sens, ma adresez si celor bolnavi de Sida, sa nu ignore aceasta posibilitate. Poate ca alimentatia cu cruditati ii va ajuta. Acum cred ca adevaratul panaceu este hrana vie, adica legumele si fructele crude.
        Alimentatia moderna, bazata exclusiv pe hrana preparata termic si bogata in proteine animale, imbolnaveste omul si-l omoara.    Constantin Barsan - str. Cetatea de pamant nr. 6, bl. C1-2, sc. 1, ap. 9, et. 3, Barlad, cod 731035, tel. 0235/41.56.32

Sursa: http://www.formula-as.ro/2005/685/forma-maxima-19/cancerul-si-alimentatia-6350

Subiect: Cancerul si Alimentatia

Victoria morcovului impotriva bolilor tumorale.

        Congresul cancerului tinut recent la Paris a confirmat capacitatea exceptionala a fructelor si legumelor de a preveni si vindeca tumorile ucigatoare "Bomba" ultimului congres mondial al cancerului tinut la Paris a fost victoria morcovului si a rubedeniilor lui impotriva bolilor oncologice. Fructele si legumele au triumfat.Un studiu mamut, intins pe o durata de 35 de ani si efectuat pe 500.000 de subiecti, a dovedit fara drept de apel ca alimentatia vegetariana reduce drastic aparitia cancerului. Practicantii terapiilor naturiste au avut dreptate.         Cand Dumnezeu a lasat boala a lasat si leacurile care o pot vindeca.
       "De necrezut", a exclamat profesorul francez Michel Boiron, presedintele fondator al congresului international al cancerului. "Scepticismul nostrueste invins. Cifrele studiului Epic (European Prospective Investigation into Cancer and Nutrition = Investigatia europeana prospectiva privind cancerul si alimentatia) sunt de necombatut. Legatura dintre cancer si alimentatie este edificata."
       Desi nu e noua, ideea ca hrana joaca un rol decisiv in stoparea sau dezvoltarea tumorilor canceroase a fost multa vreme respinsa, minimalizata sau privita cu scepticism de lumea medicala occidentala. Cancerul era interpretat ca o boala in sine, declansata prin dereglarea necontrolata a unor celule. Un soi de "nebunie" organica. Din fericire, studiul Epic vine cu concluzii de neclintit. Este cea mai mare ancheta realizata vreodata asupra relatiei dintre nutritie si cancer. Studiile efectuate compara alimentatia si modul de viata a 500.000 de indivizi din tarile nordice si sudice ale Europei, unii dintre ei amatori de unt si de carnuri grase, ceilalti - consumatori de legume, fructe si untdelemn de masline. Incepandcu anul 1970, majoritatea subiectilor au fost urmariti fiecare in parte, in medie timp de cinci ani. Ultimele rezultate au fost publicate in iunie 2005 si comunicate oficial la congresul de la Paris. A fost primul studiu combinat si cu prelevari de sange si Adn, stocate in banci biologice, pentru cercetarea indicilor nutritionali. Concluzia e clara: schimbarea regimului alimentar poate reduce frecventa cancerului. Iata si cateva prescriptii importante rezultate din studiul Epic.

Consumati cat mai multe fructe si legume

Persoanele care consuma in medie 35 de grame de fibre vegetale pe zi (sapte portii de fructe si de legume mancate pe intinderea unei zile) reduc riscul imbolnavirii de cancer cu 40%. Cifra creste, daca pe langa alimentatia vegetariana, veti fi atenti sa va si miscati. Mai ales cancerul intestinal si cel de colon sunt tinute in frau printr-o alimentatie adecvata combinata cu sport. "Marele progres al acestui studiu consta in faptul de-a arata ca riscul cancerului poate fi drastic redus prin cresterea consumului de fructe si de legume, principalele surse de fibre alimentare", spune profesorul Elio Riboli, responsabilul studiului Epic, specialist mondial in probleme de nutritie si cancer.

Vegetalele: bariera impotriva cancerului de colon

Includeti in fiecare din mesele dvs. o leguma sau o salata si un fruct la desert. Care sunt cele mai indicate? Toate fructele contin combinatii de substante protectoare. Pentru a beneficia de ele, variati culorile: dupa ce mancati un mar rosu, gustati o para aurie sau un strugure negru. La fel si in cazul legumelor: dupa o tomata rosie, consumati un broccoli verde sau o ridiche neagra. Cel mai adesea, principiile active care opresc cancerul sunt cuprinse chiar in colorantii din plante. Eficienta lor a fost constatata nu doar in cancerul de colon, ci si in cel de prostata, pancreas, plamani, esofag.

Uitati carnea, mancati peste

Se banuia de multa vreme ca excesul de carne nu este sanatos. Studiul Epic confirma si aceasta realitate. Analiza efectuata a grupat carnea in trei categorii: carne rosie, mezeluri si carne de pasare. Din prima grupa fac parte carnea de vita, vitel, porc, proaspata, tocata sau congelata. Din grupa a doua fac parte salamurile de porc sau vita, conservate in saramura, cu sau fara nitrati, afumaturile, carnea uscata sau conservata prin fierbere: jambonul, carnatii, pateul de ficat, crenvurstii etc... Pasarile au fost reprezentate de gasca si pui. Rezultatul: riscul de cancer colorectal e mult mai ridicat la consumatorii de carne si mezeluri. In schimb, nu exista nici o problema cu carnea de pasare, cu conditia sa nu fie din crescatorii. Ca solutie alternativa pentru carne se recomanda pestele, desi efectul lui protector n-a putut fi explicat pe deplin. Se presupune ca anumiti acizi grasi, prezenti in mare cantitate in uleiul de peste, inhiba dezvoltarea tumorilor canceroase.

Leguminoase si cereale complete

Grau, orz, ovaz, mei, secara, linte, fasole, soia, seminte de in si susan - "E timpul sa redescoperim cerealele si leguminoasele", ne indeamna studiul Epic. "Bogatia lor in fibre participa, de asemenea, la prevenirea cancerului de colon. In sensul acesta, ar fi bine ca painea cotidiana sa fie inlocuita de sase portii de grau incoltit, consumat pe durata unei zile." Unele leguminoase (mai ales soia) prezinta un alt atu: continutul lor bogat in fito-estrogeni. Femeile asiatice, care consuma multe leguminoase inca de la varsta copilariei, sunt mult mai putin atinse de cancerul de san. Ipoteza avansata: acesti micro-constituenti sunt capabili sa blocheze efectul estrogenilor asupra celulelor mamare. In schimb, o posibila cauza de aparitie a cancerului de san poate fi excesul de kilograme acumulate dupa menopauza.
In concluzie, puneti linte in toate salatele, mancati cu incredere soia, mancati cereale complete. Protejati-va intestinul si controlati-va greutatea. \

Optati pentru o alimentatie variata

Decat sa mananci un anume aliment, mai bine consumi cate putin din toate... Ti reduceti consumul de alcool. De fapt, ideea generala care s-a desprins la congresul de la Paris a fost ca nu exista atat alimente protectoare, cat un model alimentar preventiv, inspirat din modelul mediteranean. Ti anume: legume stropite din belsug cu ulei de masline.
Un alt principiu recomandat priveste alimentele proaspete si crude, netrecute prin foc. Favorizati, deci, salatele de legume, condimentate cu ierburi aromate, si fructe de toate gusturile si culorile.

Activitatea fizica reduce riscul cancerului de san

O a doua surpriza a congresului de la Paris a fost confirmarea prin studiu a incidentei deosebite pe care sportul, miscarea, o are in stoparea diverselor tipuri de cancer. Prin urmare, specialistii recomanda includerea lor in viata cotidiana. Nici ozi fara plimbare in aer liber, fara cateva minute de gimnastica sau de alergat. Miscarea reduce in proportie de 40% incidenta cancerului, mai ales de san si colon, de prostata, plamani si uter. Diminuarea riscurilor apare si la persoanele subtiri, care fac constant miscare. De unde ideea ca nici cei ce au o greutate normala nu sunt feriti de teribila maladie.
"Un studiu american a demonstrat ca densitatea sanului la mamografie se modifica radical dupa o ora de exercitiu fizic." Ti la fel, intreaga structura corporala.

Sursa: http://www.formula-as.ro/2005/679/medicina-naturista-25/5-plante-anticancerigene-si-retetele-lor-6239

5 Plante anticancerigene si retetele lor

Calatorie pe un deal inflorit, cu o calauza de exceptie: marele savant botanist, prof. dr. Constantin Parvu

Suntem in miezul zilei si razele soarelui necrutator topesc intr-o masa verde-galbuie dealurile din jurul orasului Valenii de Munte. Din milioanele de flori din jurul meu se ridica aburi nevazuti si inmiresmati, care dau atmosferei un iz dulce-amarui. Nici un nor pe cer. Pasarile s-au retras inspre padure si parca timpul si natura s-ar fi oprit in loc sub vipiile necrutatoare. Si timpul meu interior s-a oprit, pentru ca sunt atat de absorbit de explicatiile tovarasului meu de drum, incat uit si de canicula, si de sete, si de mine insumi, transpunandu-ma in lumea fascinanta pe care interlocutorul meu ma ajuta s-o intrevad. Cu cine ma plimb prin campul cu flori? Calauza mea e unul din cei mai mari oameni de stiinta ai Romaniei, laureat al Premiului Academiei Romane pentru uimitoarele sale lucrari de botanica si de fitoterapie, autorul celei mai ample enciclopedii despre plante realizate vreodata, domnul profesor doctor Constantin Parvu. La saptezeci si trei de ani, arsita verii nu-i ridica nici un fel de probleme, se misca dezinvolt, cu o sprinteneala incredibila, merge de la o floare la alta, necontenind cu explicatiile: "Asta este turita mare, cu care se vindeca bolile de ficat, de stomac si de inima; florile acelea galbene sunt ale drobitei, care regleaza activitatea tiroidei si elimina nodulii tiroidieni; roinita asta salbatica are un parfum care elimina durerile de cap si greata in cazul migrenelor". Fiecare frunza si fiecare floricica ascunsa printre firele lungi de iarba are pentru profesor o semnificatie, un rost si o utilizare terapeutica. Este neobosit si abia intr-un tarziu ne retragem la umbra, unde ne odihnim si pot sa-i pun intrebarile pentru care am vrut sa il intalnesc. Intrebari care se refera la un domeniu de maxima actualitate: plantele care combat eficient cancerul. Retetele si micile povestiri care urmeaza apartin in exclusivitate domnului Constantin Parvu si sunt rodul cercetarilor sale etnobotanice si etnoiatrice:

Norocelul (Sedum telephium)

Este o planta de gradina, cu valente ornamentale, pe care am aflat-o cu 20 de ani in urma, intr-un sat de sub munte, numit Maneciu Pamanteni. Aici s-a intamplat atunci un fel de minune. O femeie de cincizecide ani, cu un cancer de col ajuns in stadiul al Iii-lea si care nu mai putea fi operata, a fost trimisa acasa sa moara, pronosticandu-se ca mai are doar cateva saptamani de trait. Ea insa s-a vindecat cu o reteta din batrani, in care se folosea radacina acestei plante. Iata cum se prepara leacul: Se scot radacinile plantei din pamant, se spala foarte bine, se piseaza si se pun intr-un borcan de culoare alba, pana se umple pe jumatate, turnandu-se deasupra alcool alimentar de 30-40 de grade, apoi se pune capacul. Se lasa borcanul zece zile la soare, inchis ermetic, agitandu-se zilnic pentru o mai buna extragere a principiilor active. Dupa zece zile, lichidul se filtreaza, iar din preparatul obtinut se ia cate o lingura inainte de fiecare masa, adica dimineata, la pranz si seara. Femeia aceasta, pe nume Filipoiu Ioana, a facut vreme de doua luni acest tratament si s-a prezentat din nou la medic, unde s-a observat o puternica remisie a bolii, cancerul ajungand din stadiul Iii in stadiul I si putand fi operat. Dupa operatie, ea a continuat sa ia norocel si, in final, a invins necrutatoarea boala. La ani de zile dupa acest tratament, cand eu am cunoscut-o, era perfect sanatoasa si in putere.

Cimisirul (Buxus sempervirens)

Cei mai multi dintre noi trecem zilnic, fara sa stim, pe langa aceasta planta, care este larg folosita si ca gard viu. Putini cunosc insa faptul ca frunzele sale de un verdeinchis si pieloase contin un alcaloid, buxenina G2, care are o puternica actiune inhibitoare asupra celulelor canceroase. Reteta care urmeaza este indicata bolnavilor de cancer cu diferite localizari, inclusiv celor cu cancer in faze avansate:
Se recolteaza prin taiere trei sute de grame din varfurile fragede de la cimisir (crengutele cu frunze), si cata vreme sunt proaspete, se taie foarte marunt, ca varza pentru salata. Se pune la macerat aceasta cantitate de planta proaspata, in doi litri de alcool de 30-40 de grade, intr-un borcan ermetic inchis, vreme de 7 zile. Dupa trecerea acestei perioade de timp, se filtreaza amestecul prin tifon, iar preparatul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare. La inceput, in primele 5-7 zile, se ia cate o lingurita de trei ori pe zi, inaintea meselor principale. Apoi, se administreaza vreme de doua luni, cate o lingura din acest extract, diluata in jumatate de pahar de apa, inainte de masa, de 3 ori pe zi. Are un gust destul de neplacut, insa efectele sale sunt exceptionale. Acest preparat nu numai ca actioneaza pe termen lung ca inhibitor al dezvoltarii formatiunilor maligne, dar confera si o stare imediata (la cateva ore dupa administrare) de bine pacientului bolnav de cancer. Cu acest remediu se trateaza cancerul de piele, cancerul de vezica urinara si de rinichi, cancerul de colon. Cel mai spectaculos rezultat cu acest preparat l-am vazut in tratarea unui cancer de colon la un batran de 80 de ani, care avea o tumora maligna de marimea unei portocale pe intestinul gros, pe care doctorii nu au vrut sa o opereze, avand in vedere varsta si starea pacientului. El a apelat la tratamentul cu cimisir si, de unde avea un pronostic de viata de maximum doua luni, a trait simtindu-se din ce in ce mai bine. De catva timp, nu am mai tinut legatura cu el si nu stiu cum se mai simte, dar rezultatul obtinut in sine este deja exceptional.

Limba-boului (Anchusa officinalis)

Este o planta care, administrata intern, impiedica proliferarea diferitelor forme de cancer, impiedica sclerozarea tesuturilor si aparitia uzurii premature a organismului. Am vazut exceptionalele efecte ale acestei plante, chiar pe o cunostinta, doamna S., care a folosit un remediu preparat din frunzele ei pentru tratarea unui cancer genital. Iata cum se prepara limba-boului:
Se recolteaza un kilogram si jumatate de planta intreaga (radacina, tulpina, frunze si flori) si, cat este proaspata, se indeparteaza partile uscate, se spala radacinile, apoi se da prin masina de tocat. Peste aceasta cantitate de planta se adauga trei litri de vin rosu natural si doua kilograme si doua sute de grame de miere de salcam, dupa care intreaga combinatie se amesteca foarte bine cu o lingura de lemn. Se lasa 5-7 zile la macerat intr-un recipient bine acoperit, asezat intr-un loc intunecos, dupa care se filtreaza. Tratamentul se face astfel: in primele cinci zile se ia o lingurita de preparat cu doua ore inainte de fiecare masa, de 3 ori pe zi. Dupa aceste cinci zile se ia tot cate o lingurita, dar cu o ora inainte de masa, continuandu-se astfel tratamentul, vreme de doua luni de zile. Doamna despre care vorbesc, care suferea de cancer genital confirmat prin biopsie, a facut tratamentul cu limba-boului in urma cu 12 ani si traieste si acum, se simte si arata extraordinar.

Rostopasca (Chelidonium majus)

Este recomandata pentru vindecarea tuturor formelor de cancer, deoarece are o actiune extrem de importanta in tratarea acestei maladii: stimuleaza functia hepatica si dreneaza ficatul, care este foarte solicitat atunci cand tumorile sunt fagocitate in procesul vindecarii. Iata preparatul din rostopasca cu care se obtin rezultate foarte bune in acest sens: Se iau cinci grame de rostopasca (tulpini si frunze) uscata si maruntita, se oparesc cu un litru de apa clocotita si se lasa apoi sa stea 12 ore sa se infuzeze. Vasul trebuie sa fie smaltuit, pentru ca infuzia sa nu intre deloc in contact cu metale. Este bine ca rostopasca sa se puna seara, la ora sase, la infuzat, si sa fie strecurata la sase dimineata. Imediat dupa strecurare, se pun peste extractul obtinut 200 de grame de miere de salcam sau poliflora, nu de alt fel, si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat din ora in ora, de 10-12 ori pe zi, indiferent daca stomacul este gol sau daca este imediat dupa masa.
Cu acest tratament, multi bolnavi de cancer, care nu mai aveau puterea vitala sa lupte cu boala, con-fruntandu-se mereu cu stari de greata, de inapetenta si cu o stare de slabiciune generala, si-au revenit spectaculos.

Ulmul (Ulmus)

       Este o speciede arbore larg raspandita la noi, dar prea putin cunoscuta ca valoare terapeutica. Se foloseste scoarta culeasa de pe ramurile tinere, care au ca semn distinctiv faptul ca frunza se afla la baza, langa petiol, asimetrica. Aceasta scoarta are efecte detoxifiante si depurative foarte puternice, fiind utila intr-o serie de boli de uzura, cum ar fi reumatismul, guta, sclerozarea vaselor de sange. De asemenea, scoarta de ulm este eficienta in tratamentul leucemiei, boala pentru care medicina moderna are prea putine leacuri. Iata cum se prepara:
       Se taie ramurile tinere, cu o grosime de maximum un deget, dupa care se curata de coaja cu ajutorul unui cutit (cel mai usor se face aceasta operatiune primavara, cand scoarta nu adera foarte puternic pe tulpina). Coaja astfel obtinuta se usuca si apoi se face din ea un decoct. Se iau 2-3 lingurite de scoarta uscata maruntita si se pun de seara pana dimineata intr-un pahar (200 ml) de apa si se lasa sa macereze pana dimineata, cand se strecoara. Se pune deoparte maceratul obtinut, iar planta ramasa se fierbe in alte doua pahare de apa, vreme de 10 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate, iar extractul complet obtinut se bea pe parcursul unei zile. Tratamentul are cele mai bune efecte daca preparatul se administreaza dimineata, in fiecare zi, vreme de minimum doua luni.
       A aparut cea mai complexa lucrare despre plante din Romania. Domnul profesor Constantin Parvu, autorul lucrarii monumentale "Universul Plantelor", care a fost rasplatita cu premiul Academiei Romane si cu alte distinctii internationale, revine cu o noua lucrare, mult mai vasta, pe aceeasi tema: "Enciclopedia Plantelor" - patru volume (dintre care primele trei deja sunt in librarii), insumand mii de pagini, in care se vorbeste pe larg despre aproape toate plantele romanesti, mai mult sau mai putin cunoscute. In aceasta lucrare gasiti nu doar descrierea botanica, compozitia chimica sau alte informatii de specialitate despre plantele de la noi, ci si utilizarile medicale culte sau populare, modul de recoltare si de preparare, credintele populare despre plante si chiar anumite elemente de medicina magica referitoare la anumite specii. Este o carte deosebit de complexa si de folositoare, care ar fi bine sa nu lipseasca din biblioteca iubitorilor de natura si... sanatate.

Sursa: http://www.formula-as.ro/2006/737/medicina-naturista-25/opriti-omul-negru-cum-sa-ne-aparam-de-cancer-7373

Opriti "Omul Negru"! - Cum sa ne aparam de cancer

Boala loveste fara alegere, pe oricine. Cu toate astea, riscul cancerului poate fi drastic redus. Celulele "nebune" pot fi tinute in frau.
In orice corp omenesc apar, cand si cand, celule modificate genetic, dar organismul le depisteaza, observa ca sunt ciudate si le anihileaza imediat. Unele dintre aceste mutatii au insa in ele ceva violent, care le face sa devina maligne si sa atace tot ce le sta in cale. Cu toate astea, in ultima vreme, cancerul nu mai inseamna o condamnare la moarte. Indiferent de zona unde este localizat, nu se poate afirma cu certitudine absoluta ca el va lasa "omul negru" sa scoata coasa. Intre timp, medicina "academica", asociata cu tratamentele naturiste, a descoperit metode foarte eficiente de stopare a bolii, mai ales daca diagnosticarea a avut loc intr-un stadiu incipient. Iar unele forme de cancer pot fi in mare masura prevenite printr-un mod de viata sanatos.

Dosarul Cancerului

Cum se naste boala

        Denumirea de cancer se aplica unei multitudini de manifestari patologice, cu sute de caracteristici diferite. De aceea, nu se poate urma o singura cale terapeutica pentrutoate infatisarile bolii. Unele cancere trebuie operate, pe cand altele pot fi combatute cu raze sau cu chimioterapie, dublate de procedee alternative. Genele lucreaza din plin la reproducerea celulelor de care corpul are nevoie pentru activitatile sale zilnice. Din cand in cand, se intampla ca masinaria organismului sa comita erori, pierzand cate o bucatica din gena tocmai reprodusa. Asemenea mutatii iau nastere in primul rand atunci cand Adn-ul unei celule este lezat prin iradiere, ori de catre radicalii liberi (acestia sunt atomi sau grupuri de atomi purtatori ai unei incarcaturi electrice, capabili sa dauneze celulelor prin modificarea structurii chimice a proteinelor si a Adn-ului). In cazul cand nu sunt stopate de sistemul imunitar, mutatiile se transmit mai departe, generand metastaze.
       In principiu, sistemul imunitar ne apara de cancer si, de regula, isi indeplineste misiunea cat se poate de bine. Ideal vorbind, el este apt sa descopere si sa nimiceasca toate celulele anormale. El identifica intrusii cu ajutorul unei gene al carei cod se gaseste in oricare dintre celule, cu exceptia globulelor rosii. Aceasta gena antitumorala, numita p53, citeste codurile tuturor celorlalte gene, pentru a le determina tipul.
       Gena p53 are rolul de a indemna sistemul imunitar sa elimine celulele modificate, insa acest mecanism nu functioneaza la organismele unde exista deja anumite celule canceroase. Atunci boala nu intalneste nici un obstacol si se poate raspandi in continuare. Este important sa stim cum si de ce au loc fenomenele de oxidare, de unde rezulta radicalii liberi. In multe privinte, oxidarea este un proces natural, de care corpul nostru are nevoie pentru ca sistemul imunitar sa intre in actiune si sa-l protejeze. In cursul procesului de oxidare sunt arse celulele imbatranite, facandu-se loc pentru unele noi. Asadar, oxidarea este o functie buna si necesara, totusi, exista in ea si potentialul de a dauna organismului. Produsele oxidarii sunt tocmai radicalii liberi, care pot opera modificari maligne, blocand in acelasi timp mecanismele de neutralizare a celulelor canceroase.

Cum cresc celulele canceroase

Majoritatea mutatiilor maligne poarta in sine un cod genetic ce paralizeaza reactia imunitara, pentru ca ele sa se poata dezvolta rapid si insidios. Totodata, celulele canceroase poseda un mecanismcare le accelereaza enorm multiplicarea: ele devin mai viguroase si mai mari decat celelalte celule, reusind astfel sa le sufoce treptat. Adevarate prezente malefice, ele cresc repede, insa nu de la sine. "Diavolul" trebuie sa fie alimentat. Ele necesita anumiti nutrienti, care le favorizeaza dezvoltarea. Si, inainte de toate, celulele canceroase au nevoie de energie. Daca nu si-o pot procura, sunt amenintate sa piara. Cele mai agresive tipuri de cancer, cele ce ajung la dimensiuni care nu le mai permit sa se ascunda, isi construiesc adevarate conducte de alimentare, agatandu-se de vasele de sange aflate in vecinatatea lor, pe care le perforeaza, pentru a se aproviziona din ele. Impartim frateste hrana cu cancerul. Asemenea retele de alimentare sunt ca butelia de oxigen pentru un scafandru: ele tin celulele maligne in viata. Iar acestea prospera, nu se multumesc sa coexiste pasnic alaturi de zonele pe care le paraziteaza, ci cuceresc mereu alte si alte portiuni de tesut, pana cand, in cele din urma, acapareaza organe intregi. In final, ele dau nastere unei tumori ce impiedica organul sa functioneze.

Raspandirea cancerului

Celulele canceroase au o proprietate nefericita: pot patrunde in vasele sanguine, risipindu-se, astfel, in tot corpul. Deseori se cuibaresc in plamani, ficat sau creier, formand frecvent metastaze. In general, se plaseaza in locurile unde gasesc mult sange.De asemenea, ele au tendinta sa migreze pe canalele limfatice (sistemul de indepartare a reziduurilor din organismul nostru) pana la ganglionii limfatici, situati in apropiere. De aceea, medicii obisnuiesc sa cerceteze cu deosebita atentie aceste zone ale corpului.

Profilaxia moderna

        In studierea cancerului s-au obtinut rezultate ce deschid drumuri noi. Astfel, se poate afla dacao persoana are sau nu predispozitie pentru aceasta boala. Se face o trecere in revista amanuntita a afectiunilor de care au suferit membrii familiei, pentru a stabili daca ne incadram cumva intr-o grupa de risc. Apoi, dupa ce au fost clarificate premisele genetice, se trag concluzii si se fac recomandari in privinta unui stil de viata ce ar putea sa impiedice aparitia tipurilor de cancer probabile din punctul de vedere al mostenirii genetice.Alte directii ale cercetarii urmaresc dezvoltarea unor vaccinuri sau medicamente care sa combata cancerul prin stimularea sistemului imunitar, de exemplu cu ajutorul genei p53. Din pacate, acest obiectiv n-a fost inca atins, si tocmai de aceea este esential sa ne ingrijim noi insine de sanatatea noastra, adoptand din vreme un mod de viata care sa ne fereasca de cancer. De pilda, ar trebui sa ne fie clar ca a sta ceasuri intregi la soare, fara o crema de protectie, echivaleaza cu o invitatie calduroasa facuta bolii. Si, desigur, sa nu uitam fumatul. Intre fumat si cancer exista o legatura atat de stransa, incat efectul este la fel de distrugator, ca si cum ne-am introduce cu o seringa celule canceroase direct in plamani. Insa nicotina nu sporeste doar incidenta cancerului pulmonar. S-a constatat ca printre fumatori se inmultesc si cazurile de cancer mamar, de vezica si de prostata.
       In prezent, cunoastem si faptul ca unele boli infectioase pot declansa cancerul, probabil din cauza ca infectia mobilizeaza fortele de autoaparare ale organismului intr-o singura zona. In ce priveste alte tipuri de cancer, chiar daca nu se stie exact ce anume le determina aparitia, in schimb se poate spune care norme de comportament ne ajuta sa reducem la minimum riscul imbolnavirii.
       Lucrul cel mai important: incercati sa traiti astfel incat sa va pastrati inima si arterele sanatoase - atunci veti avea mai multe sanse de a ocoli cancerul. Surplusul de greutate corporala si sedentarismul au fost puse de mult in legatura cu aparitia temutei boli. Este deci intelept sa ne hranim echilibrat, sa reducem numarul de calorii consumate zilnic si sa executam cu regularitate un program adecvat de exercitii fizice.

Strategia Anticancer

Masura nr. 1: Combateti cancerul cu substante nutritive. Multi nutrienti va pot fi de folos in profilaxia cancerului. Aveti grija ca din hranadvs. sa nu lipseasca alimentele si substantele indicate mai jos.

Vitamina D

Aceasta vitamina trebuie considerata ca principalul adjuvant in efortul de a tine sub control deficientele imunitare si cancerul, prin intarirea capacitatii de actiune a genei antitumorale p53. Desi nu se stie cu precizie cum anume lucreaza vitamina D in organism, cercetarile au pus in evidentafaptul ca ea reduce neindoielnic riscul imbolnavirii de cancer. Exista o teorie, potrivit careia una din formele vitaminei distruge efectiv mutatiile maligne, ceea ce ar insemna ca ea este si un fel de otrava pentru potentialele celule canceroase. O a doua teorie afirma ca vitamina sustine activitatea genei p53, astfel incat celulele canceroase pot fi depistate si eliminate rapid.
Pentru a-si sintetiza vitamina D, corpul are nevoie de expunere la lumina solara. Cu 10-20 de minute petrecute zilnic in aer liber se obtin valori rezonabile. Totusi, ponderea majoritara in aportul de vitamina D revine alimentatiei. Unele specii de pesti, cum ar fi heringul, ca si laptele si sucul de portocale o contin in cantitati apreciabile.

Acidul folic

Cercetatorul american Bruce Ames a lansat cel dintai ipoteza ca acidul folic previne rebuturile in procesuldiviziunii celulare. Patru studii consistente, publicate in Sua, au demonstrat ca acidul folic, luat ca supliment nutritional, a redus frecventa cancerului de colon cu 20-50%. Numeroase alimente - ca de exemplu spanacul, rosiile, sucul de portocale, painea si fainoasele - contin acid folic. Societatea Europeana de Nutritie recomanda adolescentilor si adultilor un aport de 400 micrograme acid folic pe zi. Graviditatea, administrarea anumitor medicamente, consumul mare de alcool sau stresul foarte puternic pot impune o crestere a necesarului zilnic. In Germania, unele bauturi vitaminizate, produse de panificatie si lactate sunt imbogatite cu acid folic.

Preparatele culinare cu rosii

Studii recente au aratat ca riscul de a dezvolta anumite tipuri de cancer se diminueaza atunci cand consumam minimum zece linguri de sos cu pasta de rosii sau sos pentru spaghete in fiecare saptamana. Astfel,riscul cancerului de prostata scade cu o treime la barbatii care se hranesc cu mancaruri preparate cu rosii. De asemenea, statisticile medicale indica faptul ca riscul cancerului de san se reduce cu 30-50% la femeile ce introduc regulat in meniul lor acest fel de mancaruri.
Numerosi oameni de stiinta sunt de parere ca substanta activa responsabila pentru aceste cifre uluitoare este licopina, un carotenoid cunoscut pentru proprietatile sale antioxidante. Carotenoidele capteaza radicalii liberi, pentru ca ei sa poata fi evacuati din corp. Modul cum actioneaza carotenoidele n-a fost inca elucidat pe deplin. Toate produsele pe baza de rosii contin cantitati mari de licopina. Organismul o asimileaza mai usor din rosiile fierte decat din cele crude, mai ales daca adaugam putina grasime, de pilda ulei de masline. Sau nuci.

Broccoli, varza, conopida

Broccoli,varza de Bruxelles, varza alba si conopida cuprind substante cu efect anticancerigen. Deocamdata, este inca neclar prin ce mecanisme reusesc ele sa restranga numarul imbolnavirilor de cancer: intarind sistemul imunitar, atacand celulele maligne sau poate blocandu-le accesul la nutrientii speciali, ce le sunt indispensabili. Dar indiferent cum ar actiona ele, studiile efectuate prin monitorizarea unor pacienti cu cancer de vezica si de colon au condus la concluzia ca 50% din cei ce au mancat saptamanal sapte portii (sau mai mult) din legumele amintite au izbutit sa previna evolutia bolii.

Vitaminele C si E

Vitaminele cu rol antioxidant impiedica formarea radicalilor liberi, care pot provoca erori in copierea Adn-ului si moartea prematura a celulelor. Vitamina C se gaseste in citrice, fructele-boabe, legumele verzi si tomate. La randul sau, vitamina E micsoreaza si ea riscul aparitiei unor tipuride cancer. Ne-o furnizeaza indeosebi germenii de grau, nucile si uleiurile vegetale.

Sa luam pastile ori sa mancam legume?

E mai simplu sa inghitim tablete cu vitamine decat sa luam aminte la o alimentatie echilibrata, din care sa nu lipseasca fructele si legumele proaspete. Si exista indicii ca organismul asimileaza mai usor unele substante din suplimentele nutritionale decat dinhrana zilnica. Totusi, ar fi gresit sa credeti ca este preferabil sa luati tot timpul pastile, in loc sa mancati legume si fructe. De exemplu, sucul de portocale contine multe alte componente, pe langa vitamina C. In afara de aceasta, alimentele nu sunt importante doar din punct de vedere biochimic, ele declanseaza anumite energii in corpul nostru. Asadar, se poate presupune ca nu doar o singura substanta prezenta intr-o leguma ne apara de cancer sau ne mentine inima sanatoasa, ci mai curand este vorba de o anume combinatie de substante active si nutrienti, imposibil de gasit altundeva decat in roadele naturii. Cu alte cuvinte, preferati vitaminele naturale.

Masura nr. 2: Acordati atentie profilaxiei. In unele forme de cancer, diagnosticarea precoce amplifica exponential sansele de supravietuire ale pacientilor. Recomandarile de mai jos se adreseaza persoanelor cu un factor de risc mediu. Daca in familia dvs. s-au intalnit cazuri de cancer - mai alesdaca doua dintre rudele dvs. de gradul intai au avut ori au aceasta boala -, este absolut necesar sa va supuneti cat mai curand unor examene amanuntite, efectuate periodic.

Cancerul de colon

Incepand de la 40 de ani, ar fi indicat sa va procurati de la farmacie testul prin intermediul caruia se pun in evidenta urmele ascunse de sange, prezente in materiile fecale. Dupa 50 deani, ar trebui sa va faceti cate o colonoscopie la intervale de 3-5 ani, pentru a exclude posibilitatea unui cancer de colon si a gasi eventualii polipi, care deseori se malignizeaza. Stim ca aceasta investigatie este o procedura dezagreabila, insa metodele moderne devin tot mai eficiente si mai civilizate.
"Intre fumat si cancer exista o legatura atat de stransa, incat efectul este la fel de distrugator, ca si cum ne-am introduce cu o seringa celule canceroase direct in plamani."

*Supliment De Ancheta

Colonoscopia - furtun sau raze?

In Europa, cancerul de colon este forma cea mai frecventa a bolii, mult ajutata de o alimentatie defectuoasa. Colonoscopia permite medicilor sa recunoasca stadiile premergatoare sau incipiente ale tumorilor. Ea se executacu un furtun de grosimea unui deget, lung de circa un metru si jumatate. Daca intalneste formatiuni atasate de peretele intestinului printr-un pedicul, asa-numitii polipi, doctorul ii poate inlatura pe loc, cu ajutorul unui lat si a curentului electric. Iar cu o pensa speciala el preleveaza probe de tesut pentru analize de laborator.
Explorarea este neplacuta pentru pacienti. Mai intai, ea ii obliga sa se pregateasca, luand doze mari de laxative. In timpul colonoscopiei se pompeaza aer in intestin, iar inaintarea furtunului in profunzime poate provoca dureri. Cercetatorii americani propun o posibila alternativa - colonoscopia virtuala. Si in aceasta varianta, pacientii trebuie sa ia in ajun laxative, pentru a-si curata bine intestinul. Apoi li se pompeaza aer in anus si un tomograf computerizat scaneaza colonul. Ulterior, un computer va realiza imagini din datele culese. Avantajele noii metode, ale carei costuri sunt aproape duble fata de cele ale unei colonoscopii clasice: investigatia dureaza doar cateva minute si nu necesita administrarea de sedative, iar imediat dupa aceea, pacientii sunt apti sa lucreze ori sa conduca masina. Dezavantajele: se folosesc raze Rntgen, ele insele constituind un factor declansator al cancerului de colon. In plus, rezultatele explorarii virtuale au fost pana acum inferioare celor obtinute cu furtunul traditional: uneori, polipii de dimensiuni mai mici scapa vigilentei doctorului. In general, sesizarea modificarilor patologice depinde inca in foarte mare masura de experienta radiologului. Pentru aceste motive, se prefera deocamdata utilizarea in continuare a colonoscopiei clasice. Dar cercetatorii se straduiesc sa perfectioneze metoda. Echipa de radiologi condusa de Perry Pickhardt de la National Naval Medical Center din Bethesda, Maryland (Sua) a izbutit sa realizeze un program special de calculator, cu care polipii sunt descoperiti si scanati chiar de la un diametru de sase milimetri, in conditii la fel de bune ca acelea oferite de varianta furtunului.

Sursa: http://www.formula-as.ro/2000/429/medicina-naturista-25/medicina-naturista-1685

Medicina naturista

Un nou remediu impotriva cancerului. Biostimulatorul celular. Celulact H. D-l Ioan Istrate este un om atat de modest, incat pare musafir in propria-i casa. Varsta i-a dat o aura de intelepciune pe care e greu sa n-o bagi in seama. Multi dintre dvs. l-au vazut deja pe unele posturi de televiziune, preze...

Un nou remediu impotriva cancerului

Biostimulatorul celular

Celulact H

D-l Ioan Istrate este un om atat de modest, incat pare musafir in propria-i casa. Varsta i-a dat o aura de intelepciune pe care e greu sa n-o bagi in seama. Multi dintre dvs. l-au vazut deja pe unele posturi de televiziune, prezentandu-si inventia: produsul natural Celulact H, care este capabil sa stopeze cancerul si sa vindece alte boli deosebit de grave. In ciuda faimei create peste noapte, atentia publica il deranjeaza pe d-l Istrate. Cand l-am contactat telefonic pentru a-i propune acest interviu, cu greu a acceptat sa ne intalnim. "Nu vorbele conteaza, ci faptele" - mi-a spus. "Si-apoi, cand mai am eu timp sa-mi vad de treburi, daca ma tot tin de interviuri si filmari?" Vazandu-ma interesat in primul rand de fapte, mai exact de rezultatele concrete ale tratamentului pe care-l aplica si sub promisiunea ca nu-l tin prea mult din treaba, d-l Istrate mi-a acordat o jumatate de ora din timpul sau. Imi cer scuze daca n-am stiut sa-l fructific la maximum.Carte de vizita D-l Ioan Istrate este inginer chimist, specializat in producerea medicamentelor si in meseria pe care a practicat-o intreaga viata a pasit cu dreptul, urmandu-si pasiunea pentru chimie, o pasiune dobandita in anii de liceu."Voiam sa aflu secretele din spatele formulelor chimice, sa-mi pot explica marea minune ce se intampla in fiece clipa in natura si in interiorul fiintei umane. E fascinant sa descoperi universul unei picaturi de apa... Cine stie chimie, intelege mai bine viata, dar si fenomenele care o intretin."Absolvent al Facultatii de Chimie Industriala din Bucuresti, sectia Sinteze fine, Medicamente si Coloranti, el s-a dovedit a fi unul dintre cei mai buni studenti din generatia sa, devenind preferatul profesorilor C.D. Nenitescu si E. Cioranescu, nume de marca in invatamantul universitar romanesc.Mai tarziu, ca specialist in medicamente, a ocupat, pe rand, functii de conducere in industria farmaceutica: seful Serviciului tehnic la Centrala Industriala de Medicamente, seful Serviciului indici tehnico-economici si documentare tehnico-stiintifica la Institutul de cercetari chimico-farmaceutice Bucuresti, seful Serviciului C.T.C. la Intreprinderea de Medicamente Bucuresti etc.O idee venita din cer - D-le Ioan Istrate, care este povestea preparatului Celulact H? Cum l-ati descoperit?- Eu posed o serie de puteri parapsihologice. Am scris si o carte pe tema viziunilor pe care le am: "Romania si lumea in timp - trecut, prezent si viitor". In 24 aprilie 1971 am primit niste mesaje referitoare la viitorul omenirii. Printre ele, unele despre cancer si despre ce anume trebuie sa faca un bolnav de cancer pentru a supravietui. Doua evenimente deosebite, petrecute in familie, m-au determinat sa-mi indrept atentia spre un posibil remediu al cancerului. Socrul meu s-a imbolnavit de cancer si a decedat datorita acestei boli in 1981. Mult mai tarziu aveam sa aflu formula de structura a substantei active din produsul pe care l-am realizat. Ca specialist, am cautat sa vad de unde pot scoate aceasta substanta. Mi-au trebuit cativa ani de cercetari, dar, in final, am gasit-o. In 1995, sora mea a fost diagnosticata cu neoplasm, a fost operata la Spitalul Coltea, iar doctorii nu i-au dat sanse pentru mai mult de doua-trei luni de viata. Am reusit s-o tratez. Din pacate, anul acesta a murit in urma unui infarct. Aplicand tratamentul in familie si cunoscutilor, am inceput sa inregistrez toate rezultatele si, entuziasmat de efectul sau curativ, i-am facut documentatia pentru inregistrare la Osim.Celulact H este realizat din extracte animaliere si plante, sub forma de capsule gelatinoase, fiind foarte usor de administrat. Este lipsit de toxicitate. In lupta cu cancerul, da rezultate mult mai bune decat tratamentul oncologic clasic. Ganditi-va cat rau produce o iradiere organismului: pe langa celulele bolnave, sunt distruse si celulele sanatoase din zona iradiata. De citostatice, ce sa mai vorbim? Stiti, desigur, cate efecte secundare da acest tratament...- Pastrati cu strasnicie secretul preparatului dvs. Totusi, ne-ati putea explica, intr-un mod cat mai simplu, cum actioneaza el asupra celulelor canceroase?- Numele produsului - Celulact H - spune, practic, si modul cum actioneaza asupra organismului la nivel celular: activeaza celulele prin radicali liberi de hidrogen. In celula, mai exact in nucleu, exista - sa-i spunem asa - un fel de "maioneza" care, la un moment dat, se taie. Ei bine, atunci toate reactiile biochimice o iau razna: celulele se dezvolta haotic, se desprind si se imprastie in tot organismul, fiind transportate de fluxul sangvin. Asa cum gospodinele refac maioneza "taiata", la fel actioneaza si Celulact H, care reface structura celulara afectata, aducand-o la starea normala, functionala. Substantele componente elibereaza prin procese biochimice specifice radicali liberi de hidrogen, care regenereaza celulele bolnave, iar pe cele moarte le elimina din organism sub forma de flegma in cazul cancerului pulmonar si prin hemoragii in cazul cancerului uterin, rectal, stomacal si Orl.- Produsul dvs., Celulact H, si-a dovedit eficienta numai in cancer?- Cele mai bune rezultate sunt, indiscutabil, in prevenirea si tratamentul bolilor celulare si al cancerului (cancer pulmonar, cancer renal, cancer de prostata, cancer de san, mielom multiplu), dar experienta timpului il recomanda si in tratamentul altor boli: leucemii, ciroze, scleroza in placi, osteoporoza, Parkinson, diabet, hepatite cronice, ulcer gastric si duodenal, mastoze chistice, psoriazis, toate tipurile de anemii, bronsita astmatica, crize comitiale (epilepsie). De asemenea, stimuleaza cresterea la copii si intinereste celulele imbatranite.- Vorbind strict de cancer, in ce tipuri si stadii de evolutie ati observat cele mai bune rezultate?- Vindecarea sau imbunatatirile aduse in urma tratamentului cu Celulact H s-au observat, in ordine, la cancerul cu urmatoarele localizari: ficat, stomac, plamani, pancreas, sani etc., cel mai greu de tratat (cu durata cea mai lunga de tratament) fiind cancerul osos. Pacat ca bolnavii nu apeleaza la remediile si tratamentele naturiste decat atunci cand medicii si medicina clasica nu le mai acorda nici o sansa. De regula, la mine vin, in cea mai mare parte, pacienti cu cancer in stadiul Iii sau Iv, cu organismul deja foarte slabit, externati pentru a muri acasa. Dar si ei pot fi ajutati.- Cat dureaza tratamentul?- Tratamentul este de lunga durata. Este esential ca bolnavii sa se alimenteze foarte bine. Este punctul forte al reusitei acestui tratament. Am observat efectul biostimulatorului celular asupra organismului bolnav si va pot spune si etapele tratamentului: in prima luna boala evolueaza, dar din ce in ce mai lent. In a doua luna boala rabufneste, dand pacientului diferite simptome: dureri, greata etc. Din luna a treia, orice tip de cancer este oprit din evolutie, urmand ca din acel moment tumora sa se resoarba, iar metastazele sa-si stopeze evolutia si apoi sa dispara. Rezultate palpabile se observa cel mai devreme dupa trei, cinci sau noua luni de tratament, in functie de localizarea cancerului, de organele afectate si de varsta pacientului. Este important sa mentionez ca tumorile mai mari de cinci centimetri nu se resorb. Leucemiile se trateaza in doi sau trei ani, iar ulcerele in doar trei-sase luni.- Tratamentul se poate face in paralel cu medicatia alopata?- Celulact H poate fi asociat cu orice medicament alopat recomandat de medic. In cazul cancerului, insa, nu recomand tratamentele cu citostatice si nici iradierile, deoarece, in unele cazuri, anuleaza actiunea produsului.- In timpul tratamentului, trebuie urmat un anumit regim alimentar?- Pacientii trebuie sa fie foarte bine alimentati, dar sa evite carnea de porc si de oaie, grasimile animale in general si sa consume 2-3 litri de lichide zilnic, pentru eliminarea toxinelor. Pacientele cu chisturi mamare sau cu cancer de san vor elimina din alimentatie laptele. In timpul tratamentului se va consuma cat mai mult ceai de galbenele, macese si catina galbena.- Exista vreo contraindicatie in administrarea preparatului dvs.?- Absolut nici una. Tratamentul poate fi urmat de oricine, chiar si de catre copii, la care incidenta cazurilor de leucemie a devenit alarmanta.- Cu ce acte medicale trebuie sa se prezinte pacientii?- Bolnavii trebuie sa aiba asupra lor foaia de iesire din spital, diagnostic precizat de medicul specialist, analize de laborator specifice bolii, radiografii, tomografii, scintigrame, mamografii sau alte documente care atesta gradul de evolutie al bolii Pentru programari, d-l Ioan Istrate poate fi contactat telefonic, numai intre orele 17.00-20.00, la tel. 01/630.45.72 sau 092/67.29.41

Sursa: http://www.formula-as.ro/2008/812/forma-maxima-19/david-servan-schreiber-despre-alimentele-anti-cancer-9380

David Servan-Schreiber despre ALIMENTELE ANTI-CANCER

Buruiana din gradina cu flori

        Profesorul T. Colin Campbell de la Universitatea din Cornell (SUA), autorul unuia dintre cele mai complete studii realizate vreodata asupra legaturii dintre cancer si obisnuintele noastre alimentare, si-a petrecut copilaria la tara. Poate ca apropierea lui de pamant l-a ajutat sa formuleze mai bine ca nimeni altul raportul dintre dezvoltarea cancerului si alimentatie. Anume, el a comparat cele trei etape de crestere a tumorilor (initiere, promovare si progresie) cu etapele de crestere a buruienilor care invadeaza gradinile. Initierea este faza in care grauntele e pus in pamant. Promovarea e faza in care samanta devine planta, iar progresia e perioada in care buruiana creste necontrolat, invadand celelalte plante din straturile gradinii, cararile dintre ele si toata curtea, pana afara, pe trotuar: o explozie nebuna si necontrolata, exact ca aceea declansata de cancer in organism.
       Initierea (prezenta unei celule cancerigene) depinde in mare masura de genele noastre si de substantele toxice prezente in mediul in care traim (radiatii, produse chimice cancerigene etc.).
       Promovarea (cresterea bolii) depinde, la fel ca si la buruieni, de existenta unor conditii indispensabile: un teren favorabil, in cazul lor, apa si soarele, in cazul cancerului, conditiile pe care noi insine le cream pentru ca boala sa se dezvolte. Iar ele tin, in primul rand, de alimentatie.
       In cartea scrisa dupa 35 de ani de experiente asupra rolului factorilor nutritionali in dezvoltarea cancerului, Campbell trage urmatoarea concluzie: "Dezvoltarea cancerului poate fi reversibila, in functie de faptul daca prima micro-tumora aparuta in organism primeste sau nu conditiile necesare dezvoltarii sale. La acest nivel, factorii nutritionali joaca un rol decisiv. Unii dintre ei hranesc cresterea cancerului. Altii o incetinesc. Cancerul prospera atunci cand sunt mai multi factori favorabili decat defavorabili. Atunci cand factorii defavorabili domina, cancerul isi incetineste dezvoltarea sau chiar si-o stopeaza. Importanta acestei reversibilitati este enorma." Cu alte cuvinte, de felul in care ne alimentam depinde infrangerea bolii.
       Cativa ani mai tarziu, in revista englezeasca "Nature", cercetatorii in domeniul cancerului de la Universitatea din San Francisco au dovedit actualitatea acestei idei, chiar pe celule canceroase foarte agresive. Daca mediul in care se afla tumora cancerigena e lipsit de factorii inflamatori necesari cresterii, ea nu reuseste sa se dezvolte. Or, acesti factori inflamatori sunt direct tributari alimentatiei noastre. Printre ei se numara zaharul rafinat, lipsa acizilor grasi Omega 3, hormonii de crestere prezenti in carne sau anumite produse lactate. La polul opus se afla alimentele "antipromotoare de cancer", prezente cu prioritate in fructe si legume.

ALIMENTE-MEDICAMENT ANTICANCER

Farfuria model

Alimentatia anti-cancer e compusa, mai ales din legume si leguminoase acompaniate de untdelemn de masline (sau ulei de in sau unt biologic), usturoi, ceapa, ierburi si condimente. In loc sa se afle in mijlocul farfuriei, carnea si ouale trebuie sa fie facultative si sa serveasca doar de adaus pentru gust. Este exact inversul tipului de farfurie occidentala (si romaneasca, n. red.) care aseaza carnea in mijlocul farfuriei, decorand-o cu cateva legume, imprejur.

Cele mai puternice alimente anti-cancer

CEAIUL VERDE

        Bogat in polifenoli, el reduce cresterea noilor vase de sange necesare dezvoltarii tumorii si metastazelor. Este, de asemenea, un puternic anti-oxidant, un detoxifiant (activeaza enzimele din ficat care elimina toxinele din organism si faciliteaza moartea celulelor cancerigene prin apoptoza). In laborator, s-a dovedit ca ceaiul verde sporeste efectele radioterapiei asupra celulelor canceroase.
Atentie! Ceaiul negru e fermentat, un procedeu care distruge in mare parte polifenolii. Ceaiul verde japonez e mai puternic si, deci, mai recomandabil decat ceaiul verde chinezesc. (E foarte bogat in polifenoli.)

       Mod de folosire

       Eliberarea substantelor active din planta necesita o infuzare prelungita, de circa 10 minute. Ideal este sa infuzati 2 grame de ceai verde, vreme de 10 minute, intr-un ceainic, si sa-l consumati cel tarziu in ora care urmeaza, fiindca dupa aceea, polifenolii dispar. Se recomanda ingerarea a 6 cesti pe zi.
Atentie! Anumite persoane sunt sensibile la cafeina continuta in ceaiul verde si pot suferi de insomnie, daca il beau dupa orele 16.

       CURCUMA

       Curcuma (un praf galben care intra in compozitia produsului alimentar curry) este anti-inflamatorul natural cel mai puternic al momentului actual. El contribuie, de asemenea, la inhibarea celulelor canceroase prin apoptoza. In laborator, s-a dovedit ca sporeste eficienta chimioterapiei si reduce progresia tumorilor.
Atentie! Pentru a fi absorbit de catre organism, curcuma trebuie sa fie amestecat cu piper negru. Ideal este sa fie solubilizat in ulei de masline sau de in. Diferitele soiuri de curry nu contin decat 1/5 curcuma, de aceea trebuie folosit praful pur.
       Mod de folosire: O jumatate de lingurita de pudra de curcuma se amesteca cu o lingurita de untdelemn de masline, cu un varf de cutit de piper negru si un strop de miere. Poate fi adaugat in supe, salate, vinegreta.

       GHIMBIRUL

       Si radacina de ghimbir actioneaza ca un puternic anti-inflamator, antioxidant si, totodata, ucide celulele canceroase. Infuzia de ghimbir poate fi utilizata si la reducerea transpiratiei care insoteste de obicei chimioterapia sau radioterapia.
         Mod de folosire: Radeti o bucata proaspata de ghimbir (se gaseste in supermarket), intr-o salata de legume fierte in abur sau preparate la tigaie, in putin untdelemn. Sau puneti fructe la marinat, impreuna cu suc de lamaie verde si ghimbir ras (puteti adauga si un strop de miere, daca va place gustul mai dulce). Infuzie: lasati la infuzat vreme de 10-15 minute un deget de ghimbir taiat bucatele, peste care turnati o cana de apa clocotita. Se poate bea cald sau rece.

       CRUCIFERELE

         Varza (alba, rosie, de Bruxelles, chinezeasca), conopida, broccoli - contin substante foarte puternic anti-cancerigene. Ele opresc evolutia celulelor precanceroase in tumori maligne. Favorizeaza, de asemenea, sinuciderea celulelor canceroase, blocand angiogeneza.
   Atentie! Varza, broccoli si celelalte surate ale lor nu trebuie fierte, fiindca substantele anticancerigene dispar.
       Mod de folosire: Fierbere scurta, in vapori de apa, salate crude sau calire rapida, in putin untdelemn de masline.

       USTUROIUL, CEAPA, ARPAGICUL VERDE, PRAZUL

       Usturoiul este una dintre cele mai vechi plante medicinale (s-au gasit prescriptii medicale cu usturoi pe tablitele de lut sumeriene, cu trei mii de ani inainte de Hristos). In primul razboi mondial, a fost folosit pe larg, ca anti-infectios, in pansarea ranilor. In cel de-al doilea razboi mondial, in lipsa de antibiotice, soldatii rusi mancau tone de usturoi, incat planta a si fost botezata "penicilina ruseasca".
       Compusii sulfului, prezenti in aceasta familie de plante ("alliacee"), reduc, in parte, efectele cancerigene ale nitrosaminelor care se formeaza pe carnea prea fripta sau in tehnologia fabricarii tutunului de tigara. Usturoiul & co induc apoptoza celulelor in cancerul de colon, al sanului, plamanilor, prostatei si in leucemie. Studiile epidemiologice au demonstrat o reducere a cancerului renal la persoanele care mananca mult usturoi si ceapa. Printre altele, toate legumele din aceasta familie stabilizeaza nivelul zaharului in sange, ceea ce reduce secretia de insulina si, drept urmare, cresterea celulelor canceroase.
       Atentie! Moleculele active ale usturoiului se elibereaza in momentul zdrobirii cateilor si sunt mai bine absorbite de organism daca sunt combinate cu untdelemn (mujdei).
       Mod de folosire: Atat ceapa cat si usturoiul se consuma de preferinta crude si rase, amestecate in salate de legume sau calite usor in untdelemn. Se pot amesteca cu curry si curcuma sau pot fi puse pe paine neagra (preparata din patru cereale) si unsa cu putin unt natural taranesc.

        LEGUME SI FRUCTE BOGATE IN CAROTEN

       Dintre ele fac parte morcovii, dovleceii, bostanul, sfecla, caisele si toate celelalte legume si fructe colorate viu, in portocaliu, rosu, galben si verde. Ele poseda cantitati mari de vitamina A si licopen, care au capacitatea dovedita de a inhiba progresia celulelor canceroase dintre cele mai agresive (de exemplu: gliomii creierului). In plus, multiplica celulele sistemului imunitar si le intareste capacitatea de a ataca celulele tumorale.

       ROSIILE

       Licopenul din rosii este asociat cu cresterea duratei de viata a bolnavilor de cancer la prostata, in conditiile in care acestia consuma cel putin de doua ori pe saptamana sos de rosii.
       Atentie! Pentru a elibera licopenul, trebuie ca rosiile sa fie fierte (transformate in sos). Absorbtia lui e facilitata de prezenta unui corp gras (uleiul).
       Mod de folosire: Sos de rosii din conserve, dar fara E-uri si adaos de zahar. Dar cel mai bine e sa il preparam singuri: se pun pe foc doua rosii mari, taiate marunt, cu putin untdelemn de masline. Se pot adauga: usturoi, ceapa, tofu, chimen, curcuma, piper etc.

       IERBURI SI CONDIMENTE

         Ierburile folosite la gatit, precum rozmarinul, cimbrul, oreganul, busuiocul, menta, mararul, tarhonul - sunt foarte bogate in uleiuri esentiale, din familia terpenelor. Ele grabesc apoptoza celulelor canceroase si le reduc inmultirea, blocand enzimele necesare invaziei tesuturilor vecine. Carnosolul din rozmarin, de exemplu, este un puternic anti-oxidant si anti-inflamator. S-a demonstrat capacitatea lui de a accentua efectul chimioterapiei si de a ataca celulele canceroase foarte rezistente la tratament.

    Sursa: http://www.formula-as.ro/2006/743/medicina-naturista-25/prin-padurile-toamnei-la-cautat-radacini-7483

       Prin padurile toamnei, la cautat radacini

       Radacina de tataneasa (Symphytum officinale)
       - Un remediu antitumoral extraordinar -
       O gasim acum, pe la margine de paduri si de campuri, unde ultimele araturi scot la iveala mii de radacini negre si jilave, cu un gust destul de fad, undeva intre dulce si amar - radacinile tatanesei. Sunt poate cel mai puternic medicament al toamnei. Am motive intemeiate sa afirm acest lucru, pentru ca radacina de tataneasa mi-a salvat, candva, viata. S-a petrecut in anul 1984, cand incepusem sa ma simt tot mai rau, fara un motiv aparent. Slabeam, eram mereu obosit, aveam un fel de dureri difuze in corp. Am fost la mai multi medici, care mi-au pus tot felul de diagnostice, iar pana la urma am ajuns la spitalul Fundeni. Pe holul spitalului, m-am intalnit cu un prieten de-al meu, chirurg, care vazandu-ma cum arat, imediat s-a aratat disponibil sa ma consulte. Era un medic cu mare experienta si, palpandu-mi abdomenul, mi-a spus direct: "E o tumora in abdomen, pe intestinul gros". Stia ca am cunostinte de anatomie umana si ca sunt capabil sa inteleg fenomenologia unei boli. M-a pus sa ma palpez singur si am simtit acea formatiune care pulsa foarte tare - semnul unei vascularizatii puternice, vascularizatie specifica tumorilor canceroase! Analiza imagistica a confirmat cele spuse de prietenul meu chirurg. Am inteles dintr-o strafulgerare simptomele acelea inexplicabile pe care le avusesem in ultimele luni. Ajutasem la randul meu multi oameni bolnavi de cancer, cu cunostintele mele de fitoterapie, si stiam cum decurg lucrurile, si ca nu mai am timp de pierdut. Am venit acasa si am intrat pe tratament cu tataneasa. Preparatul pe care l-am folosit era simplu: 2 linguri de radacina de tataneasa le fierbeam in 2 litri de apa, vreme de 30 de minute, dupa care luam decoctul de pe foc si-l lasam inca 24 de ore, sa stea acoperit, la temperatura camerei. La inceput, am luat dimineata, la pranz si seara, o cana din acest preparat. Peste cateva saptamani am ajuns sa beau si 2 litri pe zi. Beam intruna. Am mai tinut si un regim aproape complet vegetarian (pe care l-am mentinut de atunci mereu) si cand m-am dus la control, nu mi-au mai gasit nici urma de tumora, si asa a ramas pana in ziua de azi, cand au trecut mai bine de 20 de ani. La putin timp dupa vindecarea mea miraculoasa, m-am intalnit la Institutul de Biologie cu un cercetator care stia de povestea bolii mele si m-a intrebat cum m-am tratat, pentru ca avea un frate operat de cancer la colon, caruia ii mergea tot mai rau dupa operatie, si sfarsitul ii era aproape. I-am spus ca singura solutie pe care o stiam era tataneasa. Si omul acela, ale carui zile pareau numarate, a plecat intr-o vacanta prelungita in Delta, unde a mancat, efectiv, tataneasa cruda, vreo 5-6 grame, de 3-4 ori pe zi. Tratamentul lui original a durat o luna si jumatate, iar fostul bolnav condamnat la moarte traieste si azi. Iata, deja, doua cazuri concludente, pe care le-am verificat personal, cat se poate de bine. Asa ca pot sa afirm, cu toata responsabilitatea, ca aceasta planta, administrata intern, este un remediu antitumoral extraordinar.
       Pentru a fi folosita extern, tataneasa se prepara sub forma de tinctura: se pun intr-o sticla cu gura larga douazeci de linguri de pulbere de radacina, care se acopera cu spirt de 70 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, ramanand deasupra un strat de alcool de doua degete, se inchide sticla ermetic si se lasa continutul la macerat, vreme de 12 zile, dupa care se strecoara. Se obtine o tinctura bruna la culoare si un pic vascoasa, din cauza continutului de mucilagii. Aplicata pe tumorile externe si pe cancerele de piele, sub forma de compresa, tinuta cate 2-3 ore pe zi, aceasta tinctura le vindeca numaidecat. Tinctura de tataneasa se foloseste si sub forma de compresa pentru cicatrizarea estetica a ranilor si arsurilor, pentru sudarea rapida a fracturilor sau pentru consolidarea ligamentelor dupa entorse si luxatii.

       Radacina de cerentel (Geum urbanum)
       - Tonic psihic si antitumoral foarte eficient -
       Acum, toamna tarziu, il pot gasi doar cei care au ochiul format pentru cautarea plantelor de leac. Se "tradeaza" prin stelutele galbui ale fructelor sale, care raman aninate de tulpina subtire si uscata a cerentelului. Daca sapam la baza acestei tulpini, gasim in pamant o radacina cu un miros puternic de cuisoare, datorat unei substante volatile pe care o secreta. Este extrem de raspandit, fiind intalnit in padurile rare de stejar sau de gorun, la marginea lizierelor de fag, prin poieni, la marginea drumurilor de tara sau forestiere, pe locuri virane. Rizomul sau din pamant are importante calitati terapeutice, fiind un tonic psihic, un antiinfectios si un antitumoral foarte eficient. Se consuma sub forma de infuzie combinata, obtinuta astfel: se pun doua lingurite de pulbere de radacina intr-un pahar de apa si se lasa sa se macereze vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un pahar de apa, dupa care se lasa sa se raceasca. In final, se combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei zile.
       Contra asteniei psihice si fizice, contra depresiei si a tulburarilor asociate, se face un tratament cu infuzie combinata de cerentel, din care se beau 3 cani pe zi, in cure de minimum o luna. Radacina de cerentel contine substante cu efecte stimulente ale sistemului nervos central, tratamentul cu ea avand o actiune tonica psihica, favorizand recapatarea tonusului interior si a bunei dispozitii.
       Ca remediu antiinfectios se administreaza infuzia combinata de cerentel, pe timpul sezonului rece, pentru prevenirea si tratarea durerilor de gat, a bronsitelor, precum si ca adjuvant in pneumonie si chiar in tuberculoza pulmonara. Se beau 3-4 cani pe zi de
       Cand frunzele mor, energia padurii se muta sub pamant infuzie combinata.
       Cand frunzele mor, energia padurii se muta sub pamant

       In cancer, se bea jumatate de pahar de infuzie combinata de cerentel, cu jumatate de ora inainte de a manca. Cerentelul este un adjuvant foarte valoros, favorizand recapatarea apetitului alimentar, amplificand capacitatea de asimilatie, oprind scaderea in greutate. De asemenea, previne aparitia deranjamentelor intestinale (la care sunt predispusi mai ales cei care au afectat tubul digestiv sau care tin regimuri cu cruditati), ajuta la mentinerea tonusului fizic, si mai ales psihic, element de maxima importanta la bolnavii de cancer.

Sursa: http://www.formula-as.ro/2007/777/sanatate-35/cum-se-manca-acum-100-de-ani-si-de-ce-erau-oamenii-mai-sanatosi-8131

        Cum se manca acum 100 de ani si de ce erau oamenii mai sanatosi
        De ceva timp, pe ecranele televizoarelor noastre apare, dupa interminabilele calupuri publicitare, un anunt care spune cam asa: "Excesul de sare, zahar si grasimi dauneaza sanatatii".
         Este un demers laudabil al Ministerului Sanatatii, un avertisment de mare importanta, dar care nu rezolva aproape nimic. Mai bine ar fi fost ca statul sa aiba grija cu adevarat de sanatatea noastra, cu masuri concrete luate pe termen lung. Cum ar fi, de pilda, sa-i incurajeze pe bietii nostri tarani sa furnizeze produse ecologice garantate, in loc sa-i alunge din piete, sau sa impuna restrictii drastice industriei alimentare, in folosirea pe scara larga a faimoaselor E-uri. Sau sa abroge urgent aberatia sarii iodate. Dar cum statul roman are el insusi nevoie de sprijin pentru a se intrema, sa nu cerem de la el ce nu poate si sa ne luam sanatatea in grija noastra, inainte de a fi prea tarziu. De pilda: sa aruncam o privire in trecut, ca sa vedem ce puneau pe masa bunicii nostri, de erau mai sanatosi decat noi? Ce veriga s-a rupt, in stiinta alimentatiei, astfel incat hrana ne-a devenit din prieten, dusman?

       Faina neagra
         Era pana de curand ingredientul principal al painii noastre cea de toate zilele. Constituia, alaturi de malai, baza alimentatiei taranilor nostri. Faina neagra se obtine prin macinarea bobului de grau cu tot cu coaja, rezultand o pulbere imbogatita cu multe fibre alimentare, vitamine si minerale. Din pacate, faina neagra este dificil de conservat pe termen lung (intra in fermentatie), aluatul preparat din ea creste mai greu, are un gust ceva mai aspru decat cel din faina alba, motiv pentru care aceasta din urma a fost promovata la rang de printesa, faina neagra fiind transformata in Cenusareasa si pusa la colt. In consecinta, de cateva decenii suntem in principal consumatori de faina alba, un fapt plin de rele urmari.
       Efectele fainii albe asupra organismului
       Faina alba este un aliment foarte mult simplificat, din bogatia de substante a bobului de grau fiind selectata una singura: amidonul. Acelasi amidon il gasim in mari proportii si in orezul alb (adica decorticat) sau in cartofi. Putem spune, asadar, ca hrana noastra se bazeaza de cateva zeci de ani in mare masura pe amidon in stare pura. Dar organismul nostru - spun oamenii de stiinta - nu a fost programat de natura sa metabolizeze amidon in stare pura, care este "mort", in lipsa complexului natural de substante din grau. Mai mult, corpul nostru are nevoie de anumite componente din faina neagra, cum ar fi fibrele alimentare, de exemplu, care curata tubul digestiv de toxine, confera o stare de satietate, chiar si atunci cand se consuma cantitati mai reduse de hrana, ajuta la metabolizarea corecta a grasimilor. Organismul are, de asemenea, nevoie de vitaminele din complexul B (importante pentru imunitate, sistemul nervos si cel endocrin), de mineralele si de enzimele pe care le contine faina neagra, absenta lor ducand la o multime de boli: obezitate, constipatie, cancer al tubului digestiv, diabet. De asemenea, consumul de faina alba si de amidon in stare pura poate produce dezordini digestive, favorizeaza aparitia gastritei hiper-acide si a colitei de fermentatie.

       Mierea de albine
       Acest produs al stupului a fost, pana la sfarsitul secolului Xix, cand s-a descoperit modul de obtinere la scara industriala a zaharului, singurul indulcitor cunoscut, disponibil in cantitati suficiente pentru utilizarea curenta in alimentatie. Mierea este un amestec de zaharuri naturale, obtinute de albine din nectarul florilor, zaharuri combinate cu ceara, polen, enzime. Nenumarate studii arata efectele ei benefice asupra sanatatii, cu rezerva ca este destul de scumpa si greu de obtinut in cantitati mari. De aceea, producerea pe scara industriala a zaharului, ieftin si disponibil in cantitati nelimitate, a produs o revolutie in alimentatie. O revolutie dublata de... involutie.

         Efectele zaharului asupra organismului
       La fel ca si faina alba, zaharul contine o singura substanta: zaharoza. Aceasta, in timp ce mierea este o combinatie de zaharuri (fructoza si zaharoza in special) cu aminoacizi, enzime, acizi organici etc. Consumand zahar, obligam organismul sa metabolizeze o substanta practic pura, in locul combinatiilor naturale (din miere sau din fructe) cu care el s-a obisnuit in decursul milioanelor de ani de evolutie. Mai mult, aparitia zaharului a mai determinat un fenomen: marirea exponentiala a proportiei dulciurilor in alimentatia zilnica. Studiile nutritionistilor arata ca aparitia zaharului si a noilor indulcitori artificiali a condus la cresterea consumului de dulciuri cu 600 pana la 1000% in ultimele opt decenii. Ce inseamna aceasta? Faptul ca pancreasul omului modern este supus la eforturi imense, de sase pana la opt ori mai mari decat a fost el in mod natural proiectat, pentru a pastra echilibrul glicemiei. Mai mult, numeroase lanturi metabolice (inclusiv cele ale grasimilor) sunt perturbate de consumul de zahar in diferite forme, ceea ce conduce, inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, la boala. Primul pe lista neagra a bolilor produse de "moartea alba", cum mai este numit zaharul, este diabetul. Apoi, pe lista urmeaza deficientele imunitare, infertilitatea, gastrita si ulcerul, lipsa de calciu si de magneziu, caria dentara si, nu in ultimul rand, obezitatea.

       Fructele si legumele
         Au constituit, alaturi de cereale, baza alimentatiei. Consumate in stare naturala sau preparate termic, ele au asigurat organismului nu doar necesarul de calorii, ci si de vitamine, minerale constitutive, oligoelemente, enzime etc. De obicei, erau folosite legumele foarte proaspete, culese din gradina proprie si consumate la scurt timp dupa recoltare. In prezent insa, acest lucru nu mai este posibil in aglomeratiile urbane, unde sunt folosite legumele obtinute prin procedee care tin mai degraba de industrie decat de agricultura. Plantele sunt hranite artificial, cu ingrasaminte chimice, sunt ferite de daunatori cu ajutorul pesticidelor, apoi sunt coapte in lazile in care sunt transportate, asa incat sa nu se strice pana la destinatie. Mai mult, pentru a fi marita productivitatea, s-a trecut la modificari genetice ale plantelor, asa incat sa creasca mai mari, mai rezistente la factorii externi. Aceste "minunate" calitati ale plantelor modificate genetic apar cu pretul saracirii substantelor nutritive, a modificarii gustului si aromei originare. Cu alte cuvinte, desi au aceeasi denumire ca si acum o suta de ani, legumele si fructele pe care le consumam nu mai sunt deloc aceleasi, lucru care nu ramane fara efecte asupra sanatatii.

       Efectele vegetalelor obtinute pe cale industriala asupra organismului

         In masura in care nu contin pesticide si alte substante chimice artificiale, legumele si fructele au efecte benefice asupra corpului. In schimb, vegetalele crescute peste mari si tari, "ajustate" pentru a fi transportate pe distante de mii de kilometri, lipsesc organismul de vitaminele, mineralele, enzimele si celelalte substante nutritive necesare mentinerii starii de sanatate. Omniprezente in supermarketuri si in piete, prin ele ajung in farfuriile noastre alimente false, imbunatatite cu aromatizanti si amelioratori de gust sintetici. Fara a fi neaparat nocive, legumele si fructele pe care le consumam nu-si mai fac "datoria" ca in trecut, fiind tot mai sarace in substante nutritive.

       Carnea
     Se produce relativ ieftin, in ferme de tip industrial, este usor de preparat si foarte hranitoare, avand multe calitati care o fac sa corespunda spiritului vremurilor in care traim. Am scris adesea in paginile revistei noastre despre efectele nocive ale carnii, asa incat nu vom dezvolta foarte mult acest subiect acum. Ne vom axa, in schimb, pe "cantitate" si "calitate". Aceasta, pentru ca in lumea europeana (si nu numai) consumul intensiv de carne - nu este o traditie, asa cum se spune, ci o moda. Daca este sa luam ca exemplu, lumea satului romanesc, consumul de carne era acolo o exceptie si nu o regula. Carnea era consumata mai degraba duminica si strict la sarbatori si foarte putin in rest. Mai mult, traditia crestina, ce impune peste an patru posturi, era respectata, asa ca luni la rand, carnea disparea de pe masa romanului, in vreme ce azi, cei ce respecta posturile sunt o raritate. Ca sa nu mai vorbim despre calitatea carnii obtinuta in crescatorii industriale.

       Efectele carnii asupra organismului
     Un studiu britanic laborios, facut pe nu mai putin de 500.000 de oameni, arata ca cei care consuma frecvent carne au mult mai des probleme de eliminare (constipatie in special), o imunitate redusa si o sensibilitate hepatica marita. De asemenea, "carnivorii" au o tendinta mult mai mare de a acumula tesut adipos si de a creste in greutate. Dar ce inseamna "persoane care consuma frecvent carne"? In opinia cercetatorilor britanici, o persoana care consuma de 3-4 ori pe saptamana cate un sandwich cu preparate din carne la micul dejun si o bucata de friptura la pranz este un consumator frecvent. O clasificare oarecum surprinzatoare, in conditiile in care cei mai multi dintre noi considera ca o masa fara carne este prea putin indestulatoare. Ce se intampla cand hranim cu carne in exces un organism inapt sa proceseze mari cantitati de proteina animala? Raspunsul e simplu: apare boala.
       Tot mai multi nutritionisti accepta faptul ca dintre alimentele de baza, carnea este cel mai toxic. Ea este printre principalele cauze ale aparitiei cancerului de colon, a celui de rect, hepatic, ovarian, precum si a multor alte forme de cancer. Pe lista afectiunilor produse de consumul de carne mai putem adauga si litiaza renala cu oxalati, insuficienta cardiaca, arterita obliteranta, alergia (produsa mai ales de nitritii din carne), celulita (produsa de hormonii prezenti in carne), colita de putrefactie, constipatia, acnea, diverse tulburari hormonale.

       Uleiurile presate la rece si oleaginoasele
       Pana la sfarsitul secolului Xix, uleiul rafinat era aproape necunoscut in gospodariile taranesti, unde untdelemnul se obtinea in mod traditional prin presare, adica din semintele de dovleac sau de floarea-soarelui, din nuci, din alune neprajite. Astfel, dieta oamenilor de acum o suta de ani era in mare masura bazata pe asa-numitele "grasimi nesaturate", care se numara printre prietenii organismului, ai sistemului cardiovascular in special. In schimb, uleiul rafinat sau dublu rafinat, margarina, grasimile vegetale emulsionate si introduse in dulciuri, creme sau sosuri au efecte cat se poate de nocive asupra organismului.

       Efectele grasimii asupra organismului
       Grasimile nesaturate, majoritare in alimentatia de acum o suta de ani, curatau vasele de sange, ajutau la mentinerea tineretii si a elasticitatii acestora. In schimb, grasimile saturate, adica cele din uleiul rafinat sau dublu rafinat, din margarina, sau din unt au efecte opuse, adica distructive, asupra organismului. Ele forteaza ficatul, care este obligat sa le metabolizeze, cresc proportia de colesterol in sange, accelereaza procesul de imbatranire al vaselor de sange, conducand la aparitia unei multitudini de probleme de sanatate. Cele mai frecvente boli produse de excesul de grasimi saturate, caci la ele ne referim, sunt cele cardiovasculare: ischemia cardiaca, arterita obliteranta, ateroscleroza, hipertensiunea, accidentele vasculare. Apoi urmeaza pe lista supra-greutatea si obezitatea, celulita si vergeturile, diversele boli de piele, bolile ficatului, litiaza si diskinezia biliara.

        Sursa: http://www.formula-as.ro/2000/406/medicina-naturista-25/medicina-naturista-1317

       Aurel Craciun din Galati a fost diagnosticat cu tumora maligna colon, unghi hepatic si splinic. A fost operat si a urmat tratament cu citostatice. Doctorul de la Galati nu-i mai dadea nici o sansa. S-a dus la Bucuresti, la Spitalul "Fundeni", unde i s-a recomandat sa continue chimioterapia. Dar a venit si la mine. I-am dat bitter si sirop, a urmat tratamentul si acum se simte excelent. Avea 51 de kilograme cand a iesit din spital, iar acum are 100.
       Pe Nea Micu il cheama de fapt Danaila Ion, trecut gresit in registrul starii civile de cei de la primarie, dupa numele de fata al mamei. Dar el si-a luat numele tatalui - Micu - si asa-l stie toata lumea din Ivesti.
       Nea Nica Micu locuieste in comuna Ivesti, judetul Galati, pe Strada Blajerii de Sus, la nr. 572. Il gasiti usor, fiindca pe gardul sau scrie mare, cu litere de-o schioapa: Nicu Micu - Plante Medicinale. Cautati-l si nu veti regreta! Informatii suplimentare la tel. 036/86.65.87, 094/89.71.17

(Raspuns pentru M.C. - Navodari, F. As nr. 397)
Pentru cititorii dvs. amintiti mai sus, am aceeasi recomandare: lecturarea cartii "Hrana vie - o speranta pentru fiecare", de Ernst Gunter, si trecerea la un regim de cruditati 100%, conform indicatiilor din carte. Hrana vie vindeca orice boala. Chiar in paginile revistei s-a prezentat cazul d-nei Elena Nita Ibrian, care a supravietuit cancerului numai cu ajutorul hranei vii. Pentru N.C. din Navodari as adauga recomandarea sa puna accent pe capitolul "Postul ca tratament" din aceeasi carte (pag. 122), in care autorul descrie un caz asemanator, vindecat prin post.Veronica Bodescu - Sangeorz-Bai

Sursa: "Sucul de morcovi vindeca tumorile canceroase"
O ruda apropiata, aflata de multa vreme in lupta cu cancerul, a izbutit sa-l tina in frau si sa ramana in viata band o cana de suc de morcovi pe zi, vreme de o luna de zile (dimineata, pe stomacul gol). Reteta nu este noua. In cartea sa, "Hrana vie, o speranta pentru fiecare", Ernst Gunter recomanda acelasi procedeu, dar in alte dozaje, si anume: 10 pahare de suc de morcovi vreme de o luna de zile. Daca in timpul curei apare o pigmentare in portocaliu a tegumentelor, se intrerupe cura si se reia dupa depigmentare. Mentionez ca mama unui copil ce suferea de o supuratie cronica rebela a recurs la acelasi procedeu naturist (160 ml suc de morcovi pe zi) si copilul s-a vindecat. E bine ca in lupta cu boala sa folosim toate mijloacele nenocive, absolut naturale si fara urmari secundare, pe care natura ni le pune la dispozitie.Belu Florian - Calarasi

Pentru Combaterea Surditatii
30 ml suc de ceapa se combina cu 30 ml rachiu. Se amesteca bine solutia obtinuta si se incalzeste pe baie de aburi. Se pun cate 3 picaturi, de trei ori pe zi, in conductul urechii, ultima data seara, la culcare.

Leac contra anemiei
Intr-un pahar obisnuit se pune un galbenus de ou proaspat. Se adauga doua lingurite de miere de albine si se amesteca bine. Apoi se umple paharul cu vin rosu, amestecandu-se din nou. Aceasta compozitie se bea dimineata, pe stomacul gol, timp de 10 zile. Rezultatul n-o sa intarzie sa apara.

Reteta pentru eliminarea pietrelor de la fiere
Intr-o sticla se pun un litru de vin alb natural, 250 g miere de albine si 250 g leustean tocat marunt. Sticla respectiva se agita de doua ori pe zi, pastrandu-se timp de 7 zile la macerat la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Se bea zilnic, de trei ori, dupa mesele principale, cate un pahar de 50 g. Reteta este garantata si este recomandat sa se repete la interval de o jumatate de an. Gheorghe Didea - Boroaia, jud. Suceava

        "Tata sufera de cancer rectal neoperabil, cu metastaze"
       (Raspuns pentru BIANCA, F. AS nr. 785)

       Tratamente anti-cancer sunt multe. Concentratele din plante antitumorale pot ajuta in absolut toate cazurile. Apelati la preparatele produse de "Hypericum" Baia-Mare, care sunt de gasit la orice magazin de profil. Suplimentar, va trebui sa-i dati bolnavului tinctura de propolis, cate 2 picaturi pentru fiecare 5 kg corp, de trei ori pe zi, puse pe un miez de paine. (La fiecare 2 picaturi se va pune un centimetru cub de miez de paine.) Se administreaza cu 15 minute inaintea meselor principale, se mesteca bine si se inghite. Este un antibiotic de exceptie care, in plus, ajuta sa se elimine din organism celulele necrozate. In toate cazurile de cancer de colon este indicat sa se ia tarate de grau din faina cernuta proaspat si apoi macinate cu rasnita de cafea. De asemenea, se indica folosirea graului incoltit, perioade lungi de timp. Se mai poate lua suc din orz verde, cate o lingurita, de trei ori pe zi. Un produs de exceptie sunt flavonoidele (Flavin 7), dar puteti sa obtineti si singur aceste substante din struguri negri, din care s-a scos mustul. Se pune la uscat coaja strugurelui si semintele, indepartandu-se codita. Se pot pastra in pungi de hartie. La administrare, se vor macina cu rasnita de cafea. Se va lua cate o lingurita de praf, de trei ori pe zi. Este demonstrat ca au o actiune anticanceroasa de exceptie.
       Pentru metastaze, se indica si folosirea sucului de sfecla rosie (150 ml) in combinatie cu suc de castravete (50 ml) si patrunjel radacina (20 ml). La inceput se va dilua cu apa, in functie de toleranta, si apoi se va lua ca atare, dupa ce se stoarce si inainte de a se oxida, adica foarte proaspat si facut doar cat se consuma.
(Raspuns valabil si pentru C., "Sora mea are deja metastaze", F. AS nr. 785). EUGEN GIURGIU - str. Aleea Detunata, bl. D2, sc. A, ap. 19, Alba Iulia, cod 510064, tel. 0741/92.88.80, e-mail: eugen.giurgiu@gmail.com

Sursa: http://www.formula-as.ro/2008/844/medicina-naturii-44/tataneasa-o-minune-a-naturii-10424

TATANEASA - o minune a naturii

Plante anticancerigene din flora romaneasca

       Pentru majoritatea cititorilor nostri tataneasa (Symphytum officinale) nu mai are nevoie de prezentare. Planta inaltuta, prezenta mai ales in zonele umede, de pe marginea santurilor, a paraielor si in zavoaie, are florile rosii-violacee, cu frunze aspre, de un verde pal, si tulpina paroasa. Infloreste din luna mai pana in august, intreaga planta - radacina, frunze si flori - avand proprietati terapeutice extraordinare, folosite atat in medicina umana, cat si in cea veterinara.
       Printre numeroasele virtuti ale tatanesei, la loc de frunte se afla capacitatea ei de a diminua inflamatiile, de a vindeca rapid ranile, de a opri dezvoltarea tumorilor. Veritabila planta-medicament, marele secret al tatanesei il reprezinta alantoina, o substanta cu proprietati antitumorale si anticancerigene, ale carei principii vindecatoare au fost dovedite prin experiente de laborator.
       Recoltarea: radacinile se recolteaza acum, toamna, in octombrie si noiembrie, sau la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, in lunile februarie-martie-aprilie. (In intervalul cuprins intre lunile ianuarie si martie, radacinile secreta maximum de alantoina.) Frunzele si florile se recolteaza in timpul infloririi (mai-august), pe timp frumos, dupa ora 10.00, cand planta secreta maximum de principii active.

Tataneasa in medicina populara

         Planta este cunoscuta din antichitate, utilizata pe scara larga de vindecatorii daci, care o numeau pojarne sau taciune. Folosirea tatanesei in medicina populara este mentionata de etnobotanisti in toate zonele tarii. Din Banat in Bucovina, din Oltenia in Transilvania, tataneasa era principalul leac contra fracturilor, scrantiturilor, a durerilor de toate felurile. Era unul din cele mai eficiente remedii contra herniei (vatamaturii). Daca bolnavul voia sa se tamaduiasca repede, trebuia sa manance turte din tarate amestecate cu radacini pisate de tataneasa, sa se incinga cu o legatura facuta cu tataneasa si pedicuta, sa se crute de la efortul fizic macar 3-4 saptamani. Proprietatile vitalizante ale tatanesei erau la mare pret, de altfel una din denumirile populare ale plantei este aceea de iarba intaritoare.
       * Pentru fracturi la maini si picioare, radacina se scotea din pamant, se spala, se taia in rondele foarte subtiri, se fierbea intr-o oala cu apa pana scadea la jumatate, se amesteca cu faina de orz, se aseza pe o bucata de panza cat sa cuprinda fractura, se indreptau oasele si apoi se aplica pe zona afectata. Peste panza cu tataneasa se puneau lopatele din lemn, care fixau zona fracturata, si se lega cu o alta panza. Legatura se tinea 48 de ore, udandu-se cu decoct de tataneasa. Se schimba apoi. Procedeul continua pana se vindeca fractura. * Radacina rasa si fiarta in lapte dulce se punea calda pe locul durerilor de pantece, de splina, de rinichi. * Decoctul radacinilor se administra lehuzelor, ca sa le aline durerile, iar plantele fierte se puneau pe abdomen. * Radacina pisata si fiarta se folosea in legaturi contra durerilor de mitra (uter). * In ulcer de stomac, se bea decoctul radacinii in loc de apa. Se mai lua impotriva diabetului. * Mai tarziu, dupa descoperirea distilarii alcoolului, radacina de tataneasa se plamadea in rachiu si se bea contra urdinarii (diaree) sau se lua cate un paharut in fiecare dimineata, de catre cei debili, ca sa se intremeze. Radacina rasa si amestecata cu miere se lua, cate o lingura, contra suspinului (astm) si hepaticei (tuberculozei). (Constantin Parvu, "Enciclopedia plantelor".)

       Tataneasa in medicina moderna

Studiile facute in ultimele decenii au confirmat in cea mai mare parte ceea ce se stia din medicina populara despre tataneasa. S-a stabilit faptul ca principiile active ale tatanesei favorizeaza cicatrizarea si regenerarea rapida a pielii si a mucoaselor, sudarea rapida a fracturilor, remisia tumorilor maligne si benigne. Alantoina, considerat actualmente cel mai important principiu activ al tatanesei, are efecte antiinflamatoare, antitumorale si favorizeaza regenerarea tesuturilor. Exista foarte multe preparate externe (mai ales unguente) pe baza de tataneasa, folosite pentru tratarea ranilor, tumorilor, nevralgiilor. Planta e continuta, insa, si in preparate interne, mai multe formule Plafar de ceaiuri includ tataneasa ca planta de baza in diverse amestecuri. Ceaiurile Cicatrizant gastric, Calmant gastric, folosite la scara larga la noi in tara, de peste 20 de ani, contin tataneasa si sunt folosite pentru tratamentul gastritei hiperacide si al ulcerului. Pentru uz extern, tataneasa este cea mai folosita planta din ultimii 10 ani, existand peste 200 de preparate farmaceutice care o contin in formula lor.

Tataneasa si cancerul

Judecand dupa rezultatele obtinute, tataneasa este unul dintre cele mai puternice remedii anticancerigene din plante, alaturi de spanz si de marul-lupului. Este utilizata ca anticancerigen atat intern, cat si extern, cu rezultate de exceptie. Intern, este de preferat sa fie folosita in forme cat mai apropiate de cea naturala: pulbere, macerat la rece combinat cu decoct, mai rar - tinctura. Extern, se foloseste in forme cat mai concentrate si, eventual, asociata cu alte plante anticancerigene si antitumorale puternice: rostopasca (planta care avand efecte caustice permite patrunderea in profunzime), marul-lupului, muguri de plop, piperul-lupului, iedera, cimisir. In cele ce urmeaza va punem la dispozitie cateva retete extrem de eficiente pe baza de tataneasa.

Preparate din tataneasa

       Pulberea de tataneasa
       Radacinile uscate se macina fin, cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza la adulti este de o lingurita de 3 ori pe zi. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copii intre 2 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copii sub 2 ani se aduce la o treime.

       Maceratul la rece
         La o cana de apa, se pun 2 lingurite de radacina de tataneasa, macinata cu rasnita electrica de cafea. Se lasa 8-10 ore la macerat, dupa care se filtreaza. Se obtine un lichid usor vascos, puternic emolient, cu efecte cicatrizante si calmante gastrice, dar si expectorante, deosebite. Se beau 2-3 cani de macerat la rece pe zi, de obicei pe stomacul gol.

       Decoctul de tataneasa
       Se fierb 2 lingurite de pulbere de tataneasa intr-o jumatate de litru de apa (doua cani) timp de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se amesteca jumatate de litru de decoct astfel obtinut cu inca jumatate de litru de macerat la rece. Preparatul obtinut se bea in 3-4 reprize zilnic, pe stomacul gol.

         Tinctura de tataneasa
         Considerata de multi "buruiana", intra in peste 200 de preparate farmaceutice
         Se pun 20 linguri rase de pulbere de tataneasa (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea) intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75gr. (3 parti alcool alimentar 96gr. si o parte apa), atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 4-5 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Se tine in sticlute mici, inchise la culoare. (Preparatul poate fi cumparat si in magazinele naturiste, sub licenta "Dacia Plant" Sebes, Alba.)

       Extractul fluid de tataneasa
       Din tinctura astfel obtinuta se pun intr-o farfurioara curata 4-5 lingurite, si se lasa vreme de 4-6 ore la evaporat, pana cand volumul scade de circa trei ori. Se obtine o pasta inchisa la culoare si foarte vascoasa, cu efecte antitumorale si cicatrizante cu totul deosebite.

       Tratamente interne

        * Cancer - tataneasa este un adjuvant pretios pentru mai multe forme de cancer, fiind folosita intern, drept remediu principal in vindecarea spectaculoasa a unor cazuri de cancer la intestin, prostata, stomac. Se administreaza decoctul, 1 - 1,5 litri pe zi, pe stomacul gol, in 3-4 reprize, din care una obligatoriu dimineata, la sculare, inainte de a manca sau a consuma altceva. In tratamentul cu tataneasa al cancerului este strict interzis consumul de carne, zahar, alimente cu conservanti, prajeli. Regimul alimentar va fi compus din minimum 50% cruditati. Se fac cure lungi: de la 6 luni, la doi ani. Acelasi tratament ne-a fost semnalat din scrisorile cititorilor nostri, ca fiind valabil pentru cancer la ficat, fibrom uterin, polipi stomacali.
       * Gastrita hiperacida si ulcer - se combina pulberea de tataneasa in parti egale cu pulbere de flori de tei. Se ia o lingurita din acest amestec, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba 15 minute, dupa care se inghite cu putina apa.

           Tratamente externe

       * Cancerul de piele - Se aplica extract fluid de tataneasa de trei ori pe zi, pe locul afectat. Pentru a spori aderenta pe tesutul tratat, se adauga in extract, inainte de aplicare, 10-20 de picaturi de tinctura de propolis. Extractul fluid se intinde cu o bucatica de vata pe toata suprafata, care anterior a fost curatata cu apa fiarta si racita sau cu apa de tarate (obtinuta prin macerarea a doua linguri de tarate proaspete intr-un pahar de apa 4-5 ore.
       * Alunitele care tind sa se transforme in formatiuni tumorale. Se amesteca tinctura de tataneasa cu tinctura de rostopasca (o gasiti in comert, preparat "Dacia Plant") si se evapora dupa metoda descrisa la obtinerea extractului fluid. Se fac aplicatii pe locul afectat, de patru ori pe zi, apoi se lasa sa se usuce fara bandaj, in aer liber (locul sa nu fie acoperit de imbracaminte) macar 20 de minute (de preferat ar fi 1-2 ore). Aceste formatiuni dispar in 2-4 saptamani.
       * Entorse, luxatii, fracturi - pe entorse si luxatii se aplica comprese cu tinctura de tataneasa sau se face un masaj foarte usor, cu extract fluid de tataneasa. Pe fracturile care se consolideaza cu intarziere, se aplica extract fluid, de doua ori pe zi.
       * Rani pe col - se pune decoctul de tataneasa in irigator si se fac spalaturi zilnice, timp de doua saptamani. Dupa introducerea decoctului, bazinul se tine mai ridicat decat trunchiul, asa incat lichidul sa ajunga in profunzime. O alta metoda de tratament este combinarea in proportii egale a tincturii de tataneasa, de coada-soricelului (se gaseste in comert) si de propolis, si evaporarea lor dupa metoda descrisa la obtinerea extractului fluid. Se iau cu o seringa fara ac 5-8 ml din acest extract si se introduc in vagin, dupa care vreme de 15 minute faceti lumanarea, cu picioarele sprijinite pe un perete ("statul pe umeri" cu spatele ridicat, de la orele de gimnastica) sau in alta pozitie, cu bazinul ridicat. Tratamentul se face de unu-doua ori pe zi, dureaza doua saptamani si este foarte eficient.
       * Hemoroizi - se aplica extract fluid de doua ori pe zi pe zonele afectate. Suplimentar, se fac clisme cu 200 ml de decoct de tataneasa - o data la trei zile (cel putin). Se folosesc plante laxative si se introduc cruditati in alimentatie, pentru marirea tranzitului intestinal. In locul extractului fluid, se pot folosi cu succes si unguentele de tataneasa din comert: unguentul cu tataneasa de la "PlantExtrakt" Cluj, crema Radex de la "Plantavorel" Piatra-Neamt etc.
       * Arsuri de gravitate mica, rani vechi ori care se vindeca greu, cicatrice inestetice - se trateaza eficient, prin pensulari facute de doua ori pe zi pe locul afectat cu tinctura sau, cand nu este suportat alcoolul, cu extract fluid.
       * Boli venerice - tataneasa, mai ales extractul fluid, este un ajutor pretios, deoarece grabeste vindecarea si favorizeaza actiunea altor plante. De exemplu, tataneasa are o actiune potentatoare pentru rostopasca, care este un remediu pretios in tratamentul vegetatiilor veneriene (produse de Papiloma virusuri) si al herpesului. Aplicata la cateva ore dupa solutiile topice, pe baza de podofilina, are capacitatea de a reface rapid tesuturile lezate, fara a diminua efectul terapeutic al acesteia. Pentru igiena normala a organelor genitale, decoctul de tataneasa este de preferat altor solutii, deoarece nu distruge flora normala, fapt care ar duce la cronicizarea unor afectiuni in aceasta zona. Extractul fluid obtinut din partile aeriene ale rostopascai este un anticandidozic puternic.

       Tataneasa - pericol cancerigen?

        In ultimii ani, se aud tot mai multe voci care sustin ca anumite plante medicinale traditionale, printre care la loc de frunte se afla tataneasa, ar avea efecte cancerigene. Nu vom trata problema global, ci ne vom opri deocamdata la cazul tatanesei.
       Asa cum precizam, planta este utilizata inca din timpuri imemoriale. "Enciclopedia de etnobotanica romaneasca" precizeaza ca este una din cele mai importante si mai folosite plante medicinale de la noi din tara, consacrandu-i un spatiu foarte amplu. Jumatate din retetele descrise in aceasta lucrare de referinta sunt pentru uz intern. Este un fapt obisnuit ca un produs farmaceutic folosit vreme de un deceniu sa-si dovedeasca in acest timp toxicitatea, dar o planta atat de larg utilizata ca tataneasa, sa se dovedeasca toxica, dupa doua-trei mii de ani de utilizare, este cu adevarat neobisnuit. Din acest motiv, am mers pe firul studiilor prin intermediul carora s-a ajuns la concluzia ca tataneasa este cancerigena.
Iata care sunt, pe scurt, argumentele in baza carora s-a ajuns la aceasta concluzie.
       1. Animalele hranite cu cantitati mari de tataneasa au prezentat tulburari hepatice. La autopsierea unor exemplare din loturile experimentale, unele dintre ele prezentau tumori hepatice.
       2. Au fost izolati anumiti compusi ai tatanesei - asa numitii alcaloizi pirolizidinici - al caror efect mutagen si cancerigen a fost demonstrat prin teste de laborator.
       In baza acestor doua fapte s-a facut o campanie furibunda, prin care tataneasa a fost declarata "planta toxica", cu efect nociv asupra sanatatii. Preluata de mediile de presa, problema a devenit "catastrofica" si asa a ramas, desi n-a fost... nici pe departe elucidata. Iata doar cateva intrebari la care acuzatorii n-au fost pusi sa raspunda, desi sunt fundamentale:
       1. Care au fost dozele, calculate pe kilogram corp, care au fost administrate animalelor din experimente? Daca le-au fost administrate 20 grame pe kilogram corp, timp de 3-6 luni, atunci acest fapt nu are nici o validitate din punct de vedere al medicinii umane. Aceasta, deoarece in acest caz, ar trebui sa-i administram unui adult de 75 de kilograme 1,5 kg tataneasa pe zi, asa incat sa apara efectele cancerigene mentionate. Daca doza cancerigena ar fi de doar 2 g/kilogram corp, atunci un adult ar risca doar daca ar lua 150 grame de tataneasa (trei pungi de la Plafar!) pe zi. Neasteptat de multe substante pe care le consumam zilnic au un potential cancerigen extrem de ridicat: zaharina produce cancer al vezicii si al prostatei, carnea de porc consumata in cantitati mari produce cancer al colonului, nitratii din mezeluri produc cancer al ficatului, glutamatii (conservanti alimentari intalniti in preparatele tip Vegeta) produc cancer al ficatului etc. De aici se deduce foarte clar ca ceea ce conteaza mult in estimarea riscului cancerigen al unei substante este doza. Or, tocmai doza nu a fost luata in calcul in cazul tatanesei.
       2. De ce se pune semnul egalitatii intre alcaloizii pirolizidinici (cu efect demonstrat cancerigen) si alte substante antitumorale, cum ar fi alantoina, care se afla in stare naturala in tataneasa? In farmacognozie este cunoscut efectul sinergic al substantelor active existente intr-o planta medicinala. Desprinsi de "contextul" plantei ca intreg, planta care contine zeci si sute de substante active, intr-adevar, alcaloizii in cauza au efect cancerigen. "Problema" este ca nu sunt administrati alcaloizii simpli, ci planta intreaga. Semne de intrebare ar putea aparea doar in cazul unor produse de semisinteza sau a unor extracte la care ar fi schimbata compozitia naturala a tatanesei.
       3. Care este gradul de intensitate al presupusei actiuni cancerigene a tatanesei? Sunt anumite substante, printre care la loc de frunte se afla, paradoxal, medicamentele de sinteza anticancerigene, care au o toxicitate extrem de mare. Exista, insa, si o lista de cateva sute de substante, dintre care multe sunt consumate de noi zilnic, care au un potential cancerigen suficient de redus, asa incat sa nu prezinte riscuri majore. De exemplu, nitritii din mezeluri sunt substante cancerigene binecunoscute, totusi sunt tolerate in anumite doze. Acelasi lucru se aplica si la anumiti stabilizatori de aroma, indulcitori, conservanti etc. pe care-i consumam zilnic, fara sa stim. Singura referire cat de cat precisa pe care o gasim in literatura noastra despre gradul de toxicitate al tatanesei este in cartea lui Mark Mayell - "Ghid naturist de prim ajutor" (Editura "Colosseum", 1996) unde se spune negru pe alb: "In cercurile fitoterapeutice internationale se sugereaza ca potentialul cancerigen al unei cesti de tataneasa este mai scazut decat al unui suc indulcit cu zaharina". Va lasam sa trageti singuri concluziile.
         4. Avand in vedere ca tataneasa a fost si este una din cele mai folosite plante la nivel mondial, ce spun statisticile medicale, privitoare la utilizarea ei?
Intr-o disputa privitoare la toxicitatea unui procedeu sau a unui remediu, intotdeauna ultimul cuvant il are statistica. Din '85-'89, cand au luat nastere curentele de opinie "anti-tataneasa", nu a aparut si, probabil, nu va aparea vreodata vreun studiu statistic care sa arate ca tataneasa, utilizata in doze normale, este cancerigena si mutagena. Vor aparea insa studii statistice care sa arate ca tataneasa este un anticancerigen redutabil. Ca un argument in acest sens, numai la redactia noastra au aparut zeci de scrisori, din toate colturile tarii, in care oamenii relateaza ca s-au vindecat de cancer, folosind tataneasa, intern, ca remediu de baza. Multi din acesti oameni si-au dat numarul de telefon si adresa, asa incat aceste date experimentale, concrete, pot fi verificate.
       Fara a raspunde la aceste intrebari, nici un specialist nu poate fi credibil atunci cand afirma ca tataneasa este cancerigena, cel putin atunci cand ne referim la doze normale (4-10 grame zilnic). Din pacate, marile concernuri farmaceutice recurg la mijloace din ce in ce mai sofisticate si bizare pentru a-si vinde produsele, subminand cat pot mijloacele naturale, care sunt mult mai ieftine, accesibile si intr-o diversitate care in mod normal ar amuti orice concurenta. Si, tot din pacate, farmacistii nostri, care isi vad din ce in ce mai ingradita munca (pana la a comercializa, pur si simplu, medicamente), se confrunta in ultimii ani cu o noua problema: intoxicarea cu informatii false sau, ca sa fim mai exacti, partial adevarate. Faptul ca aceasta meserie implica o onestitate si o corectitudine care nu au fost incalcate vreme de decenii a creat un climat de incredere care a fost exploatat de cei interesati, pentru a "vinde" informatii incomplete, verificabile prin studii indoielnice, desi destul de ample si costisitoare. Timpul va scoate adevarul la iveala, dar acest timp trece in defavoarea celor in suferinta.

Prin tratamentul d-lui Nicolae Pop din Cluj, m-am vindecat de metastaza osoasa"

Va multumesc mult de tot ca ati avut acest gand bun de a edita aceasta revista. Datorita dvs., acum un an, am aflat despre tratamentele d-lui Nicolae Pop din Cluj (cu marul-lupului), la care am apelat in disperare de cauza, vindecandu-ma de metastaza osoasa. Diagnosticul a fost confirmat in urma unei radiografii, a unei tomografii si a unei scintigrafii facute la Targu-Mures si Cluj. Mentionez ca acum un an nu puteam umbla, nu ma puteam intoarce in pat, in permanenta trebuind sa fie cineva langa mine. La ora actuala, sunt un om sanatos, merg normal, conduc masina si bicicleta, nu schiopatez deloc. Atentie! Tratamentul d-lui N. Pop trebuie tinut asa cum il recomanda, nu dupa pofta inimii. In final, vreau sa ii multumesc pe aceasta cale pentru viata pe care mi-a daruit-o si ii doresc sanatate, impreuna cu intreaga familie!
Mariana Magdoiu - Targu-Mures, tel. 065/14.42.15. D-l Nicolae Pop poate fi contactat la tel. 064/17.06.77. Ii multumesc d-lui Kohlenberg Rafael pentru sprijinul acordat
Sunt Dinescu Ion, din comuna Sarichioi, jud. Tulcea, si doresc ca, prin intermediul revistei "Formula As", sa-i multumesc din suflet d-lui Kohlenberg Rafael din Moinesti, jud. Bacau, pentru bunatatea de care a dat dovada, daruindu-mi, exact cand aveam mai mare nevoie, pungile pentru anus contra naturii, solicitate de mine in revista "Formula As". Va multumesc si dvs. ca sunteti mereu alaturi de cei aflati la nevoie.

        Sursa: http://www.formula-as.ro/2007/799/cititorii-raspund-49/sufar-de-limfangiom-chistic-submandibular-8944

       "Am doua hemangioame pe ficat"
       (Raspuns pentru TOMA NECULESCU - Bucuresti, F. AS nr. 791)
         Fiind o afectiune a ficatului este necesar in primul rand sa se urmeze un regim alimentar specific suferintelor acestui organ, fara alcool, tutun, cafea, grasimi animale, carne de porc, prajeli, bazat pe legume, fructe crude si fierte, produse lactate (lapte, branza dulce de vaci, urda, cas desarat, iaurt), in cantitati mai reduse, carne slaba de vita, pui, peste, la care se adauga suplimente nutritive care sa asigure necesarul de vitamine B5, C, F, B6, A, B8, K, substante minerale Mg, Mn, S, glucide, ionul fosfat, mezoinozitol etc. Fructe recomandate: agrise, cirese, fragi, gutui, lamai, masline, prune, visine, struguri, pepene verde, mere, grepfruit, netratate cu substante chimice, necultivate cu ingrasaminte chimice.
       Legume si plante ecologice recomandate: morcov, fasole, ridiche, salata, spanac, rosii in salate, supe, ciorbe, papadie, anghinare, salvie, rozmarin, sub toate formele. Sucuri proaspete de ridiche (50-200 ml pe zi) in amestec cu suc de morcov, patrunjel, pastarnac. Se ia dimineata pe stomacul gol, cate o lingurita. Ulei de masline din prima presare la rece. Un tratament care a vindecat hemangioame aparute dupa o interventie chirurgicala pe colecist este cel care urmeaza. Ceai de pedicuta - infuzie cu o lingurita de planta la 250 ml apa clocotita, se bea o cana dimineata si una seara, cu o ora inainte de masa. Ceai de obligeana - o lingura de radacina maruntita se pune seara la macerat in 250 ml apa rece. A doua zi dimineata se strecoara, se incalzeste pe baie de abur si se bea cate o inghititura cu o jumatate de ora inainte si dupa mesele principale, adica de sase ori pe zi (la fiecare masa, o inghititura inainte si una dupa). Ceai de urzica - infuzie cu o lingurita de planta la 250 ml apa, se bea in cursul zilei sau pe tot parcursul zilei in loc de apa. Comprese cu coada-calului - doua maini pline de planta se pun intr-o sita, deasupra unei oale cu apa clocotita, astfel incat apa sa nu atinga plantele. Cand ele se inmoaie si devin fierbinti, se pun intr-o bucata de panza de bumbac sau tifon, se aplica pe zona ficatului, se acopera cu un prosop si un fular. Procedeul se face seara, la culcare. Se sta bine acoperit, mai multe ore sau peste noapte. In cazul tratamentului - pana la disparitia hemangioamelor - a durat trei luni, cu un regim alimentar cu foarte multe fructe, foarte putina carne fiarta, multa urda de vaca, iaurt, paine prajita. Tratamente reusite, pentru cazuri foarte dificile de hemangioame, cu medicamente chinezesti, a facut doamna doctor Rodica Graur din Constanta, tel. 0723/87.87.09. Va doresc succes!

        Sursa: http://www.formula-as.ro/1999/345/sanatate-35/cititorii-raspund-322

       "Fiica mea are cancer la cotul drept"
       (Raspuns pentru Stanciulescu Ionela - com. Stefanesti, jud. Arges, F. As nr. 328)
       Va propun un tratament care va da rezultate pozitive in scurt timp. Trebuie sa va faceti rost de planta numita in popor "Marul Lupului", care se foloseste in felul urmator: se pune intr-un litru de apa rece cca 150 g din aceasta planta (uscata la umbra). Aceasta combinatie se fierbe pana ce apa scade la jumatate din cantitatea initiala. Apoi, ceaiul se strecoara si se foloseste la realizarea unor comprese cat mai fierbinti, asezate pe locul afectat. Compresa se tine 20 de minute, dimineata si seara, umezindu-se ori de cate ori se raceste (trebuie sa fie cat mai calda). Locul bolnav nu se bandajeaza, exceptandu-se perioadele cand se iese din casa. Mi-as permite sa va recomand si un regim alimentar bazat pe o alimentatie naturista, ceea ce ar curati organismul de toxine. Daca sunteti interesati, va rog sa ma contactati. Pop Nicolae - str. Primaverii nr. 6, bl. S2, sc. 9, et. 5, ap. 325, Cluj, tel. 064/17.06.77

        Sursa: http://www.formula-as.ro/2000/408/sanatate-35/sanatate-1349

       "Marul lupului si d-l Rusalin Todor mi-au salvat viata"
       Se cuvine sa va adresez cele mai calde multumiri si eterna recunostinta pentru faptul ca Dumnezeu v-a indemnat sa-i luati un interviu d-lui Rusalin Todor care, prin tratamentul complex pe care il practica si care are la baza planta-miracol Marul lupului, m-a salvat de la moarte. Subsemnata Cheveresan Hereta, in varsta de 75 de ani, am fost operata la plamanul drept de o tumora canceroasa, urmata de o metastaza, la care toti medicii specialisti care ma tratasera pana atunci au ridicat neputinciosi din umeri, spunandu-mi ca mai am de trait doar cateva saptamani. Dar mare a fost Dumnezeu care a lasat aceste plante pe pamant si pe omul acesta, d-l Rusalin Tudor, care pur si simplu mi-a redat sanatatea! Doresc sa va informez ca in momentul de fata ma simt foarte bine, ca nu stau la pat, fac multa treaba in gospodarie si sunt din nou de folos familiei mele. Date fiind toate acestea, va sugerez sa mai popularizati tratamentul d-lui Rusalin, ca sa mai salveze si alte vieti omenesti. Cheveresan Hereta - B-dul Basarabiei nr. 98, bl. E1, ap. 55, Bucuresti, tel. 324.84.57

Sursa: http://www.formula-as.ro/2000/410/medicina-naturista-25/medicina-naturista-1377

         Medicina naturista
       Noi succese in lupta cu Cancerul. Ene Voinea Fanica. "Dupa numeroase cercetari si experimentari clinice, am ajuns la formule optime de tratament". In multe din articolele publicate in pagina noastra de sanatate folosim scrisorile cititorilor ca argument. Exista, oare, alt drum mai scurt catre sanatat...

       Noi succese in lupta cu Cancerul

       Ene Voinea Fanica
        "Dupa numeroase cercetari si experimentari clinice, am ajuns la formule optime de tratament"
         In multe din articolele publicate in pagina noastra de sanatate folosim scrisorile cititorilor ca argument. Exista, oare, alt drum mai scurt catre sanatate decat recomandarile unor oameni care s-au vindecat? Mai ales in cazul bolilor grave, nerezolvate, in ciuda unor indelungate tratamente si spitalizari, scrisorile cu recomandari medicale ale cititorilor nostri - indiferent daca e vorba de medici, medicamente sau tratamente de inspiratie naturista - scurteaza adesea drumul spre vindecare, iar uneori salveaza chiar vieti omenesti.
         Printre terapeutii care in ultima vreme se bucura de o sustinere considerabila in corespondentele sosite in redactie se afla si d-l Ene Voinea Fanica din Valenii de Munte, unul dintre terapeutii ale carui succese in lupta impotriva cancerului nu sunt deloc de neglijat. Despre d-l Ene Voinea Fanica s-a mai scris in revista noastra. Anul trecut, el oferea un tratament complex oamenilor disperati, atinsi de virusul meningitei. Astazi, vom vedea in ce consta terapia pe care o aplica in tratamentul bolilor neoplazice si ce rezultate a obtinut.
         Despre pasiunea sa pentru tainele naturii, d-l Ene Voinea Fanica isi aminteste: "Este o poveste veche, care isi are radacinile in copilarie. Bunica mea - Dumitra Ene, din comuna Gura Calitii, judetul Vrancea - era o tamaduitoare cunoscuta in zona. Fiind infirma, ma trimitea sa-i recoltez , dupa descrierile ei. Astfel am ajuns sa cunosc, copil fiind, peste 120 de plante medicinale. Deseori o ajutam la prepararea retetelor din plante, pe care mi le notam pe un maculator, ca sa nu le uit. Tot atunci, m-a invatat sa unele boli dupa semnele pe care le lasa pe ochi, ceea ce intre timp a devenit o adevarata stiinta: iridiologia. Cand a simtit ca i se apropie sfarsitul, mi-a dictat 138 de metode de tratament, altele decat cele pe care mi le notasem, completandu-mi, astfel, de leacuri din plante. In prezent, folosesc in tratament peste 500 de plante. Anul trecut, impreuna cu prof. dr. Ion Plesca, dr. Ion Strana, dr. Leonard Cosovei si alti adepti pasionati ai terapiilor naturiste, am infiintat la Valenii de Munte, jud. Prahova, Fundatia ".
         - Numerosi bolnavi v-au recomandat pentru rezultatele dvs. in lupta impotriva cancerului. Ce remedii folositi in tratament?
         - Terapia este deosebit de complexa: se folosesc tratamente cu plante (ceaiuri, tincturi, siropuri, uleiuri si pulberi de plante medicinale), produse apicole (tinctura de propolis, miere si polen), argila, cenusa vegetala, diete cu efect terapeutic bazate pe cure de legume si fructe, masajul si automasajul, gimnastica medicala, chiar si urinoterapia, in unele cazuri exceptionale.
         - Ati facut cercetari amanuntite asupra cancerului?
         - Bineinteles; altfel nici nu puteam elabora aceste tratamente. In acest domeniu, am efectuat cercetari impreuna cu regretatul profesor Ion Plesca, doctor in stiinte medicale, renumit oncolog la Spitalul Fundeni. Profesorul imi descria cu aproximatie efectele fitoterapeutice de care avea nevoie in combaterea diferitelor cazuri, iar eu cautam combinatia de plante medicinale care era capabila sa determine aceste efecte. Astfel, dupa numeroase cercetari si experimentari clinice, am ajuns la formule optime de tratament.
         - In opinia dvs., care este directia ce ar trebui urmata in tratamentul bolilor neoplazice?
         - Azi, tratamentul pentru cancer se bazeaza mai ales pe paleative. Chimioterapia (cu citostatice), radioterapia, chirurgia si alte asemenea metode vizeaza cu prioritate destructurarea celulei canceroase, care este efectul bolii si nu mecanismul ei. Ca atare, in urma unui astfel de tratament, organismul este curatat de celulele ucigase, dar acestea se refac, pentru ca nu este posibila distrugerea sistemului lor de producere. Trebuie mers la radacina cancerului: a viza doar efectul - si nu cauza cancerului - este, din pacate, insuficient. Pornind de la aceste considerente, orientam tratamentul pentru cancer spre acele parghii ale sistemului imunitar care pot produce anticorpii necesari distrugerii mecanismului bolii. Mijloacele folosite (plante medicinale, produse apicole, argila, petrol dublu rafinat) nu contravin metodelor alopate utilizate in prezent (chirurgie, chimioterapie, radioterapie), ci le completeaza. Rezultatele au fost mai bune atunci cand pacientii au urmat tratamentul nostru concomitent cu cel utilizat in clinicile de specialitate.
         Referitor la plantele medicinale, as dori sa subliniez ca exista o stransa legatura intre azotul pe care acestea il contin si cel prezent in organismul uman. Cancerul inseamna in primul rand degenerarea structurii celulelor, alcatuita in principal din aminoacizi, a caror componenta de baza este azotul. Iata de ce folosesc in tratarea cancerului numai plante medicinale care contin alcaloizi, deci care au in compozitia lor azot: muguras, tintaura, trei frati patati, talpa-gastei, rostopasca, dracila, saschin mic, urzica moarta, pedicuta, drobita, pochivnic, marul lupului.
         - Care sunt etapele tratamentelor dvs.?
         - Tratamentul se face in mai multe cure, care dureaza doua-trei luni fiecare, cu pauze intre ele. Pauzele sunt necesare pentru ca organismul sa nu se obisnuiasca cu remediile pe care le folosesc. Fiecare cura trebuie sa inceapa cu un tratament de epurare de doua-sase zile, in care se consuma numai ceaiuri de plante medicinale si sucuri de legume si fructe, pentru a putea curata organismul de toxinele acumulate pe timpul evolutiei bolii. Acest tratament pregateste totodata terenul pentru aplicarea remediilor terapeutice prescrise. In timpul tratamentului se impune un regim alimentar in care sa predomine alimentele neprelucrate termic. Prin prelucrarea termica se distrug o serie de principii active, enzime si vitamine, luand nastere produsi toxici. Se pune un accent deosebit pe consumul de legume, fructe, cereale germinate, fulgi de ovaz si de orz, tarate de grau, soia, alune si nuci, iaurt, branza proaspata, peste oceanic gras, ulei de soia etc. Trebuie eliminate din alimentatie grasimile animale (ingreuneaza metabolismul), carnea de mamifere (este nociva mai ales prin continutul de acid uric, uree si alte toxine), zaharul (agreseaza chimic tesuturile), tot ce contine aromatizanti, conservanti si coloranti sintetici (cresc numarul de radicali liberi din organism - principalii responsabili ai producerii bolilor degenerative), alcoolul, cafeaua, prajelile, condimentele iuti.
         As dori sa atrag atentia ca la inceputul tratamentului apar mai totdeauna unele fenomene negative: o stare de rau general, dureri de organe (sau accentuarea durerilor existente), ameteli, dureri de cap etc. Este asa-zisa criza de epurare - un fenomen pozitiv in terapia naturista, care exprima angajarea organismului in lupta cu boala. Ar fi o greseala ca pacientii sa renunte la cura terapeutica din aceste motive.
        - In ce tipuri de cancer ati obtinut cele mai bune rezultate?
        - N-as vrea sa par lipsit de modestie, dar practic am avut rezultate pozitive in toate tipurile de cancer: sarcom, carcinom, adenom malign, limfom, epiteliom, melanoame maligne, trombocitemie. Totusi, cele mai bune rezultate le-am observat in tratamentul cancerului glandelor endocrine (mamar, uterin si ovarian, de prostata si testicule, tiroidian, hipofizar etc.), precum si in cel al sangelui (boala Hodgkin, leucemie, policitemie vera etc.). Formulele adoptate sunt valabile si pentru combaterea afectiunilor benigne ale organelor corespondente: fibrom uterin, chist ovarian, adenom de prostata, noduli tiroidieni, mononucleoza infectioasa.
         - Puteti recomanda cititorilor nostri unele sfaturi utile in profilaxia cancerului?
         - Desigur, este necesar ca fiecare dintre noi sa puna un mare accent pe prevenirea bolii canceroase. Trebuie evitati, in acest scop, o serie de factori predispozanti, dintre care as aminti:
         Agentii cancerigeni: alimentele interzise enumerate mai inainte, fumatul, poluantii aerului, ai apei si ai solului (pesticide, ierbicide, ingrasaminte chimice, emisii industriale etc.), expunerile la diferite radiatii (ultraviolete, raze X, radiatii telurice), stationarea in zone cu energii patologice (camerele in care au zacut bolnavii de cancer, de pilda), unele medicamente (estrogeni, steroizi anabolizanti, anticonceptionale, antibiotice, antihistaminice, sulfamide, corticosteroizi, chinina, chinidina, cloramfenicol, piramidon, nitrofurantion etc.). De asemenea, unele plante medicinale sunt de-a dreptul periculoase: tataneasa, floarea de podbal (doar floarea, caci frunza e buna) si limba mielului contin alcaloizi pirolizidinici - cu efect clar cancerigen, in timp ce obligeana este cancerigena datorita azaronei, o substanta care se gaseste in radacina plantei. De aceea, cred ca plantele enumerate mai sus ar trebui scoase din circuitul comercial.
         Agentii care slabesc sistemul imunitar: intoxicatiile cronice, circulatia deficitara a sangelui, insuficienta oxigenare a organismului, bolile cronice, focarele de infectii (granuloame dentare, sinuzite, nefrite, prostatite), lipsa unui somn profund si odihnitor, tensiunile nervoase.
         - Cat costa tratamentul pe care-l prescrieti?
         - Pentru orice forma de cancer, costul remediilor folosite in tratament nu depaseste 200.000 de lei pe luna.
         - Ce alte boli pot beneficia de metodele terapeutice pe care le folositi?
         - Dintre afectiunile tratate cu succes la Fundatia "Medicina Naturista" as aminti indeosebi ciroza hepatica, fibromul uterin, adenomul de prostata, litiaza biliara si urinara (eliminarea calculilor si corectarea metabolismului pentru evitarea recividei), ulcerul gastroduodenal, tulburarile endocrine (in special ale tiroidei si ale glandei suprarenale), obezitatea (tratarea cauzelor acesteia), psoriazisul, candida, giardia, cardiopatia ischemica, insuficienta cardiaca, impotenta, sterilitatea s.a.

Sursa: http://www.formula-as.ro/2001/493/medicina-naturista-25/medicina-naturista-2765

Medicina naturista

Radacinile vietii

Tataneasa.

        - Putine alte plante din fitoterapeutica romaneasca sunt atat de divinizate dar si atat de hulite ca ea. De cand s-a zvonit ca ar avea efecte cancerigene, marilor firme de preparate din plante li s-a interzis pana si fabricarea nevinovatelor unguente. Suntem in fata unui...
         Radacinile vietii Tataneasa
         - Putine alte plante din fitoterapeutica romaneasca sunt atat de divinizate dar si atat de hulite ca ea. De cand s-a zvonit ca ar avea efecte cancerigene, marilor firme de preparate din plante li s-a interzis pana si fabricarea nevinovatelor unguente. Suntem in fata unui scenariu stupid. Folosita de sute de ani in medicina populara din tara noastra, tataneasa este, in realitate, o planta-minune, o planta cu virtuti terapeutice de exceptie. Cu o conditie: o administrare corecta, bazata pe dozaje care sa elimine orice urma de risc -

Tataneasa, in medicina veche romaneasca

In limba dacilor, tataneasa se numea prodiarnela, fiind folosita inca de acum cateva mii de ani pentru tratarea ranilor si a fracturilor, precum si pentru diferitele actiuni interne. De la daci se pare ca a invatat aceasta planta celebrul medic roman Dioscoride, care a inclus-o apoi in nu mai putin celebrul sau tratat "Materia medica", in acest fel denumirea data supravietuind pana in zilele noastre. Poate nici o iarba de leac nu a fost atat de pretuita si iubita in popor ca tataneasa, care, fara discutie, intra in clasamentul primelor zece plante tamaduitoare folosite de romani. Utilizarea tatanesei in scopuri terapeutice este mentionata de etnobotanisti, practic, in toate zonele tarii. Din Banat in Bucovina, din Oltenia in Transilvania, tataneasa era principalul leac extern contra fracturilor, a scrantiturilor si a plagilor de toate felurile. Pe cale interna, se administra contra herniei (daca bolnavul voia sa se tamaduiasca repede, trebuia sa manance turte din tarate amestecate cu radacini pisate de tataneasa, sa se incinga cu o legatura facuta cu tataneasa si pedicuta, sa se crute de la efortul fizic macar 3-4 saptamani). Ca vitalizant puternic (una din denumirile populare ale tatanesei este aceea de iarba intaritoare), tataneasa amestecata cu miere era data celor bolnavi de tuberculoza ("hectica") si de astm ("suspin"). Decoctul de radacina era baut in loc de apa de bolnavii de gastrita hiperacida si de ulcer.
Legatorile cu tataneasa erau folosite in Oltenia contra durerilor de cap, in Apuseni la scrantituri si dureri de oase, in Nordul Moldovei in gastro-enterita, in Banat contra durerilor de stomac, splina, rinichi. Zeci de retete cu tataneasa au fost consemnate de catre culegatorii de traditii populare, retete care vom vedea ca se regasesc si in medicina moderna.

Tataneasa in terapia moderna

Studiile facute in ultimele decenii au confirmat in cea mai mare parte ceea ce se stia din medicina populara despre tataneasa. S-a stabilit faptul ca principiile active ale tatanesei favorizeaza cicatrizarea si regenerarea rapida a pielii si a mucoaselor, sudarea rapida a fracturilor, remisia tumorilor maligne si benigne. Alantoina, considerata actualmente cel mai important principiu activ al tatanesei, are efecte antiinflamatoare, antitumorale si favorizeaza regenerarea tesuturilor. Exista foarte multe preparate externe (mai ales unguente) pe baza de tataneasa, folosite pentru tratarea ranilor, tumorilor, nevralgiilor. Mai multe formule Plafar de ceaiuri includ tataneasa ca planta de baza in amestec. Ceaiurile cicatrizant gastric, calmant gastric, folosite la scara larga la noi in tara vreme de 20 de ani, contin tataneasa si sunt folosite pentru tratarea gastritei hiper-acide si a ulcerului. Pentru uz extern, tataneasa este cea mai folosita planta din ultimii 10 ani (la nivel mondial), existand peste 200 de preparate farmaceutice pe baza de tataneasa.

Retete cu tataneasa

        Pulbere de tataneasa
         Radacinile uscate se macina fin cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza la adulti este de o lingurita de trei ori pe zi. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copiii intre 2 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copiii sub 2 ani se reduce la o treime.
        Tratamentul intern cu tataneasa se face vreme de maximum doua luni, dupa care se face o pauza de 14-21 de zile.
         Maceratul la rece de tataneasa</b> La o cana de apa se pun 2 lingurite de radacina de tataneasa macinata cu rasnita electrica de cafea. Se lasa 8-10 ore la macerat, dupa care se filtreaza. Se obtine un lichid usor vascos, puternic emolient, cu efecte cicatrizante si calmante gastrice, expectorante - deosebite. Se beau 2-3 cani de macerat la rece pe zi, de obicei pe stomacul gol.

Decoctul de tataneasa
Se fierb 2 lingurite de pulbere de tataneasa intr-o jumatate de litru de apa (doua cani) timp de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se amesteca jumatate de litru de decoct astfel obtinut cu inca jumatate de litru de macerat la rece. Preparatul obtinut se bea in 3-4 reprize zilnic, pe stomacul gol.

Tinctura de tataneasa
Se pun 20 linguri rase de pulbere de tataneasa (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea) intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75� (trei parti alcool alimentar de 96� si o parte apa), atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 4-5 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Se tine in sticlute mici, inchise la culoare.

Alifia de tataneasa
Cea mai buna alifie de tataneasa se obtine casnic, pe suport de unt si ceara de albine. Se pune un pachet de unt intr-o oala si se fierbe pe foc de intensitate medie, inlaturandu-se spuma din cand in cand. Dupa 15-20 de minute, niste sedimente inchise la culoare se depun pe fundul cratitei, iar untul ramane limpede. Atunci se ia de pe foc si se trece untul incins, limpede (fara vreun sediment de pe fund) intr-o alta oala curata, in care se adauga si un bob de ceara de albine de marimea unei alune (se gaseste in piata la apicultori), dupa care se amesteca bine. Atunci cand amestecul de unt limpezit si ceara este gata sa se intareasca, se adauga 3-4 linguri cu varf de pulbere de tataneasa, obtinuta prin macinare, urmata de cernere cu sita pentru faina alba. Se amesteca pana la omogenizarea completa, dupa care se lasa sa se raceasca si se pastreaza in frigider. Cu aceasta alifie se ung locurile afectate de 2-3 ori pe zi.

        Cateva din bolile care se vindeca cu tataneasa
         Cancer - Tataneasa este un adjuvant pretios pentru mai multe forme de cancer, cum ar fi cancerul la intestin, prostata si stomac, in care s-au obtinut rezultate spectaculoase. Se administreaza decoctul, 1-3 cani pe zi, pe stomacul gol, in 3-4 reprize, din care una obligatoriu dimineata, la trezire, inainte de a manca sau a consuma altceva. In tratamentul cu tataneasa al cancerului este strict necesar sa nu se consume carne, zahar, alimente cu conservanti, prajeli. Regimul alimentar va fi compus din minimum 50% cruditati. Se fac cure de patru saptamani, cu 12 zile pauza. Pe ansamblu, tratamentul dureaza sase luni. Acelasi tratament ne-a fost semnalat din scrisorile cititorilor nostri, ca fiind valabil pentru cancer la ficat, fibrom uterin, polipi stomacali.
       Gastrita Hiperacida si Ulcer - In aceste afectiuni, un tratament intern de 2-4 saptamani cu pulbere de tataneasa este cu adevarat miraculos. Principiile active ale tatanesei protejeaza si ajuta la refacerea peretilor stomacului, alina durerea si reduce frecventa puseelor de gastrita, pana la vindecarea completa. Se ia o lingurita de pulbere de radacina de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Daca vreti sa obtineti rezultate si mai bune, puneti la fiecare doza de tataneasa cate o jumatate de lingurita rasa, dintr-o planta calmanta, cum ar fi florile de tei sau de salcam.
       Dureri De Gat, Bronsita, Boli Pulmonare Trenante - Se tine in gura o bucatica de radacina de tataneasa, sugand-o ca pe o bomboana (pentru o eficienta mai mare, poate fi folosita direct pulberea de tataneasa care este mult mai solubila). In acest fel, se extrag principii active care regenereaza epiteliul, calmeaza tusea, favorizeaza expectoratia si grabesc vindecarea. Acelasi tratament este deosebit de eficient in tusea seaca si iritanta, in faringite si amigdalite acute si cronice.

         Utilizari externe:
         - Cancerul de piele, plagi si alunite cu risc de malignizare. Se aplica tinctura de tataneasa de 3-4 ori pe zi pe locul afectat. Pentru a spori aderenta acestui extract pe tesutul tratat, se adauga in el cateva picaturi de tinctura de propolis. Tinctura se picura cu o pipeta, "scaldand" bine toata suprafata tratata, de mai multe ori, pana ce pe locul afectat se formeaza o pelicula groasa. (Recomand in cunostinta de cauza eficienta tincturii pe care am folosit-o si eu, cu succes, in vindecarea unei alunite pe cale de a se canceriza.)
       - Entorsele, luxatiile si fracturile - Pe entorse si luxatii se aplica comprese cu tinctura de tatanesa sau se face un masaj foarte usor cu alifie de tataneasa. Prin acest tratament facut zilnic, vreme de macar o saptamana, perioada de vindecare se scurteaza cu pana la jumatate.
       - Hemoroizi - Se aplica pe locul afectat de doua ori pe zi alifia de tataneasa, al carei mod de preparare a fost descris mai sus.
       - Arsurile de gravitate mica, ranile, ranile vechi ori care se vindeca greu, cicatricele inestetice se trateaza eficient prin pensulari cu tinctura sau, cand nu este suportat alcoolul, cu decoct de tataneasa, facute de doua ori pe zi pe locul afectat.
       - Ranile de pe colul uterin - Cu ajutorul irigatorului se fac spalaturi zilnice cu decoct de tataneasa. Dupa introducerea decoctului, bazinul se tine mai ridicat decat trunchiul, asa incat lichidul sa ajunga in profunzime. Pentru o mai mare eficienta, la decoctul obtinut dupa metoda prezentata mai sus se adauga doua linguri cu iarba de coada-soricelului.         Tratamentul dureaza timp de doua saptamani.
       - In tratamentul bolilor venerice, tataneasa este un ajutor pretios, deoarece grabeste vindecarea si favorizeaza actiunea altor plante. De exemplu, tataneasa are o actiune potentatoare pentru rostopasca, aceasta fiind un remediu pretios in tratamentul vegetatiilor veneriene (produse de papilomavirusuri) si al herpesului. Pentru igiena obisnuita a organelor genitale, decoctul de tataneasa este de preferat altor solutii, deoarece nu distruge flora normala. Decoctul de tataneasa este si un anticandidozic puternic.Ilie Tudor

       Tataneasa - un pericol?!
         In ultimii ani se vehiculeaza ideea ca anumite plante medicinale traditionale, printre care la loc de "frunte" se afla tataneasa, ar avea efecte cancerigene. Argumentele aduse in discutie sunt urmatoarele: 1. Animalele furajate cu cantitati mari de tataneasa au avut tulburari hepatice, unele au prezentat chiar tumori hepatice. 2. Au fost izolati anumiti compusi ai tatanesei - asa-numitii alcaloizi pirolizidinici -, ai caror efecte mutagene si cancerigene au fost demonstrate prin teste de laborator. In baza acestor doua fapte, s-a facut o adevarata campanie prin care s-a sustinut ca "tataneasa este cancerigena". O campanie care insa nu "sta in picioare" atunci cand se pun cateva intrebari:
       1. Care au fost dozele, calculate pe kilogram-corp, administrate animalelor din experimente? - Daca a fost administrat 1 g de tataneasa/kilogram-corp, animalelor furajate cu tataneasa din experimentele mentionate, atunci acest fapt nu are nici o validitate din punct de vedere al medicinii umane. Aceasta, deoarece in acest caz ar trebui sa-i administram unui adult cu greutate normala 75 g de tataneasa (o punga si jumatate de la Plafar!) pe zi, asa incat sa apara efectele cancerigene mentionate.
       2. De ce sunt trecute sub tacere substantele anticancerigene din tataneasa? - Desprinsi de "contextul" plantei ca intreg, planta care contine zeci si sute de substante active, intr-adevar alcaloizii in cauza ar putea avea efect cancerigen. "Problema" este ca nu sunt administrati alcaloizii simpli, ci planta intreaga, planta care contine principii active cu efecte antitumorale foarte puternice.
       3. Care este gradul de intensitate al presupusei actiuni cancerigene a tatanesei? Singura referire cat de cat precisa pe care o gasim in literatura noastra despre gradul de toxicitate al tatanesei este in cartea lui Mark Mayell - "Ghid naturist de prim-ajutor" (Editura "Colosseum" 1996), in care se afirma: "In cercurile fitoterapeutice internationale, se sugereaza ca potentialul cancerigen al unei cesti de ceai de tataneasa este mai scazut decat al unui suc indulcit cu zaharina". Va lasam sa trageti concluziile.
       4. Presupunand ca tataneasa ar fi, intr-adevar, o planta cancerigena, ar fi trebuit ca accidentele provocate de folosirea ei sa fie popularizate la nivel mondial. Unde sunt statisticile privitoare la bolile sau mortalitatea provocate de utilizarea interna a tatanesei? Ele nu exista! Din 85, cand au luat nastere curentele de opinie "anti-tataneasa", nu a aparut si, probabil, nu va aparea vreodata vreun studiu statistic care sa arate ca tataneasa utilizata in doze normale este cancerigena si mutagena. Este foarte posibil sa apara insa studii statistice care sa arate ca tataneasa este un... anticancerigen redutabil. Asta, da! Ca si in cazul altor plante puternice: spanz, naprasnic, rostopasca, marul-lupului, problema consta in dozaj, deci in modul de administrare, lucru valabil si pentru multe dintre medicamentele de sinteza, care contin in ele procente mult mai mari de nocivitate, decat nevinovata tataneasa.
       De altfel, marile concerne farmaceutice recurg la mijloace din ce in ce mai sofisticate si bizare pentru a-si vinde produsele, subminand cat pot mijloacele naturale, care sunt mult mai ieftine, accesibile si intr-o diversitate care in mod normal ar anula orice concurenta. Stim, desigur, ca timpul va scoate adevarul la iveala, dar acest timp trece in defavoarea celor in suferinta.

        Sursa: http://www.formula-as.ro/2002/515/sanatate-35/sanatate-3183

       "Mamei mele i s-au mai dat doar 6 luni de viata"
       (Raspuns pentru Veronica Cral sau Marinela Gheorghe - Bucuresti, F. As nr. 487)
         Pentru cancerul de colon si metastazele de la ficat si plaman, adresati-va de urgenta d-lui dr. ing. Birca Georgel, tel. 095/40.04.00. Radu Raducan - com. Litieni, jud. Suceava

        Sursa: http://www.formula-as.ro/2003/557/societate-37/societate-3949

       Stiti, am intalnit foarte multi oameni care-si doreau sa cunoasca tot mai multe tari straine, sa calatoreasca, dar care nu si-au cunoscut cu adevarat tara lor, care este mai frumoasa decat toate cele ale vecinilor la un loc si inca multe altele. La fel este si cu plantele - oamenii aflati in suferinta strabat sute de kilometri, ajungand pe la doctori vestiti, bat din usa in usa ca sa-si afle vindecarea, trecand de sute, de mii de ori, pe langa leacul lor, fara sa stie. Rostopasca, de exemplu, creste pe langa toate gardurile si drumurile, dar cati ii cunosc tainele si puterea vindecatoare? De la un timp, se vorbeste despre plantele medicinale cu efecte cancerigene, iar eu, ca om de stiinta, sunt dator sa ascult toate argumentele pro si contra. Se vorbeste tot mai mult despre tataneasa ca este cancerigena, dar cum sa cred eu acest lucru, cand aceasta planta m-a scapat pentru a doua oara de la moarte? S-a petrecut in "84, cand incepusem sa ma simt tot mai rau, fara un motiv aparent. Slabeam, eram mereu obosit, aveam un fel de dureri difuze in corp. Am fost la mai multi medici care mi-au pus tot felul de diagnostice, iar pana la urma am ajuns la Spitalul "Fundeni". Pe holul spitalului, m-am intalnit cu un prieten de-al meu chirurg care, vazandu-ma cum arat, imediat s-a aratat disponibil sa ma consulte. Era un medic cu mare experienta si, palpandu-mi abdomenul, mi-a spus direct: e o tumora in abdomen, pe intestinul gros. Stia ca am cunostinte de anatomie umana si ca sunt capabil sa inteleg fenomenologia unei boli. M-a pus sa ma palpez singur si am simtit acea formatiune, care pulsa foarte tare - semnul unei vascularizatii puternice, vascularizatie specifica tumorilor canceroase! Analiza imagistica a confirmat cele spuse de prietenul meu chirurg. Am inteles dintr-o strafulgerare simptomele acelea inexplicabile, pe care le aveam in ultimele luni. Ajutasem, la randul meu, multi oameni bolnavi de cancer cu cunostintele mele de fitoterapie si stiam cum decurg lucrurile si ca nu mai am timp de pierdut. Am venit acasa si am intrat pe tratament cu tataneasa. Preparatul pe care l-am folosit era simplu: doua linguri de radacina de tataneasa le fierbeam in doi litri de apa vreme de 30 de minute, dupa care luam decoctul de pe foc si-l lasam inca 24 de ore sa stea acoperit, la temperatura camerei. La inceput, am baut dimineata o cana, la pranz o cana si seara o cana. Apoi, am ajuns ca peste cateva saptamani sa beau si doi litri de ceai pe zi, beam intruna. Am mai tinut si un regim vegetarian (pe care l-am mentinut de atunci mereu) si cand m-am dus la control, nu mi-au mai gasit nici urma de tumora, si asa a ramas pana in ziua de azi, dupa aproape 20 de ani. La putin timp dupa vindecarea mea miraculoasa, m-am intalnit la Institutul de Biologie cu un cercetator care stia de povestea bolii mele si m-a intrebat cum m-am tratat, pentru ca avea un frate operat de cancer la colon, caruia ii mergea tot mai rau dupa operatie si sfarsitul ii era aproape. I-am spus ca singura solutie pe care o stiam era tataneasa. Si omul acela, ale carui zile pareau numarate, a plecat intr-o vacanta prelungita in Delta, unde a mancat efectiv tataneasa cruda, de mai multe ori pe zi. Tratamentul lui original a durat o luna si jumatate, iar "pacientul" traieste si azi. Dupa cancer! Iata deja doua cazuri concludente, pe care le-am verificat personal, cat se poate de bine. Intrebarea nu este daca tataneasa este cancerigena, ci daca este anticancerigena, in ce tipuri de cancer si in ce stadii ale bolii.
       Un tezaur fabulos In ultimul deceniu, la noi in tara s-a produs o adevarata explozie a terapiei cu plante. Merg prin sate si vad oameni care s-au intors la mestesugul culegerii si folosirii plantelor, amintindu-si lucrurile stiute din batrani. Numai contra cancerului am aflat deja zeci si sute de retete care au dat rezultate, unele cu plante mai cunoscute de publicul larg - rostopasca, tataneasa, obligeana -, altele cu plante aduse mai de curand la lumina - spanzul, napraznicul, marul-lupului. Acesta din urma este foarte mult folosit contra cancerului de catre vindecatorii populari din judetele Bihor si Bistrita Nasaud. Aici, in judetul Prahova, unde locuiesc eu, am gasit o planta anticancerigena cu totul deosebita: norocelul, a carui radacina a salvat de la moarte o persoana cu cancer genital de gradul trei. Sunt inca foarte multe ierburi de leac pe care vindecatorii nostri le cunosc din mosi-stramosi, dar pe care publicul larg, ca sa nu mai vorbesc de oamenii de stiinta, nu le-a descoperit inca. De aceea am simtit nevoia sa scriu aceste lucrari ale mele, deosebit de ample, pentru ca informatii de medicina populara pretioase, care ar putea salva mii de vieti, sa nu se piarda si sa fie cat mai accesibile unor categorii cat mai largi de oameni.

        Sursa: http://www.formula-as.ro/2002/520/medicina-naturista-25/medicina-naturista-3276

       Medicina naturista
       Semnele vindecarii CanceruluiInterviu cu dr. Cristian Boerescu. Cancerul continua sa reprezinte o problema nerezolvata a medicinii moderne, astfel ca la inceputul mileniului Iii, aceasta maladie este a doua cauza de mortalitate la nivel mondial si national, afectand din ce in ce mai multi oameni, d...
       Semnele vindecarii Cancerului    Interviu cu dr. Cristian Boerescu
       Cancerul continua sa reprezinte o problema nerezolvata a medicinii moderne, astfel ca la inceputul mileniului Iii, aceasta maladie este a doua cauza de mortalitate la nivel mondial si national, afectand din ce in ce mai multi oameni, de la copii la tineri, maturi si varstnici. Cu evolutia sa imprevizibila, producand dureri insuportabile, boala canceroasa este cel mai adesea insensibila la tratamentele clasice. La doi ani de la declansarea bolii, doar 28% din cei care au urmat un tratament alopat vor supravietui, pentru ca la cinci ani, numarul supravietuitorilor sa se reduca cu inca o treime. Si totusi, cancerul poate fi invins. Ne dovedesc acest lucru numeroasele scrisori ale cititorilor revistei "Formula As", care au apelat la metodele medicinei alternative. Vreme de mai multi ani, publicatia noastra a scos la lumina leacuri stravechi, multe dintre ele extrem de eficiente in tratamentul cancerului. S-au prezentat plante exceptionale, cum ar fi spanzul, marul-lupului, napraznicul, captalanul. S-au pus la dispozitia cititorilor cure naturiste de vindecare: regimul Oshawa cu cereale integrale, cura cu sucuri si cruditati, dieta anticancer, postul negru de mai multe zile si faimoasele regimuri Bg (adica boli grave) ale regretatului Valeriu Popa, subliniindu-se, deasemeni, si importanta intaririi morale prin rugaciune. Mai pretios poate decat toate aceste metode a fost exemplul personal al celor care au invins aceasta boala si pe care i-am prezentat in paginile revistei.
       Cancerul este vindecabil, dar dincolo de acest enunt optimist se afla si o fata nevazuta a vindecarii, adica efortul urias pe care trebuie sa-l depuna pacientul. In urma cu cateva luni, am publicat o scrisoare extrem de interesanta a unei cititoare care, dupa o interventie chirurgicala intr-un cancer mamar, reusise sa se refaca aproape miraculos, dubland tratamentele cu autosugestie pozitiva... Epuizata, totusi, de lunga lupta cu boala, autoarea scrisorii punea o intrebare extrem de acuta: Care sunt semnele vindecarii cancerului? Exista semnale care sa arate finalul, victoria, pragul dincolo de care incepe o viata normala? Intrucat spaima de recidiva este o boala la fel de grea ca si cancerul, am abordat-o intr-un interviu cu d-l dr. Cristian Boerescu, un medic cu mare experienta in tratarea bolilor neoplazice, prin metodele medicinei alternative.
         "Important e ca lupta sa fie pornita din primul minut"
         - D-le dr. Cristian Boerescu, v-ati specializat in Germania, la Clinica "Albert Schweitzer", v-ati ocupat mult timp de terapia bolilor cronice, aveti cazuri de cancere vindecate. Bogata dvs. experienta ne incurajeaza sa va intrebam daca vindecarea cancerului poate fi constatata in mod concret.
       - Este minunat sa putem vorbi despre vindecari intr-o boala atat de grava, pentru ca cei care lupta cu ea sa stie ca au o speranta, ca au o sansa, chiar daca ea este uneori foarte mica. In acest grup de afectiuni reunite generic sub numele de cancer, mai mult ca in orice maladie, factorul psihic joaca un rol hotarator. Fiecare bolnav trebuie sa-si evalueze resursele interioare, sa-si stabileasca o motivatie puternica pentru care vrea sa traiasca si sa se mobilizeze personal pentru obtinerea reusitei. In tratatul Oxford de Oncologie, pacientii sunt sfatuiti sa intrebe intotdeauna doi medici. Eu as spune ca in astfel de cazuri sa se consulte serios chiar trei-patru specialisti, pentru a se stabili o strategie terapeutica cat mai eficienta. Pentru a va raspunde la intrebare, trebuie sa ne intoarcem putin in urma, la inceputul tratamentului naturist, cand pot aparea unele simptome care "sugereaza" bolnavului o agravare a starii sale. Multi se sperie si se opresc aici, fiind multumiti doar daca medicul face ceva ca sa le dispara simptomele neplacute. Insa cei interesati de o reala vindecare in cancer trebuie sa inteleaga ca un tratament simptomatic, asa cum o spune si numele, este paleativ, doar "ascunde" aceste simptome neplacute, le mascheaza, nu ataca cauza, deci nu vindeca. Este inexplicabil cum unele persoane se plang la cele mai mici neplaceri ale tratamentului naturist, in schimb suporta fara cracnire reactiile adverse inimaginabile ale medicamentelor de sinteza. Intr-un regim naturist purificator, pot aparea senzatii de greata, varsaturi, durere, transpiratie, senzatii de disconfort etc., care, chiar daca sunt greu de suportat, indica mai mult o reactivitate a organismului, o modificare a metabolismului general sau activarea eliminarilor de toxine decat o agravare a bolii. La drept vorbind, astfel de manifestari suparatoare pot aparea si la un om normal, care recurge la o cura de dezintoxicare. Totusi, pentru a ma edifica asupra acestui fenomen, am aplicat o metoda simpla, pe care am invatat-o in Germania, la Clinica "Albert Schweitzer": pur si simplu i-am pus pe rudele bolnavilor, oameni aparent sanatosi, sa urmeze aproximativ acelasi regim si aceleasi prescriptii naturale ca si cel bolnav. Multe persoane fiind "trup si suflet" alaturi de ruda lor aflata in grea suferinta, au decis cu entuziasm sa se supuna de bunavoie "la supliciile" unui tratament naturist, lucru care evident este imposibil de realizat in cazul chimioterapiei sau al radioterapiei. Rezultatele au fost in toate cazurile mult mai bune, bolnavul nu s-a mai simtit singur, solidaritatea celor din jur i-a dat curaj si s-a putut convinge personal ca unele simptome tin de dezintoxicare, si nu de "agravarea" bolii (din moment ce apare si la persoanele sanatoase din jurul sau).
       La pacientii pe care i-am supravegheat de-a lungul timpului, am observat ca cei care au reusit sa se vindece, aproape invariabil au trecut prin "chinurile facerii", ca sa ma exprim mai plastic, dupa cum se poate vedea si din relatarile publicate in "Formula As": "Am strans din dinti, m-am chinuit ingrozitor", spunea intr-una din scrisori o pacienta. Sigur ca au existat si situatii foarte fericite, in care durerile si neplacerile au disparut imediat ce s-a inceput cura naturista, aceasta pentru ca nu toti bolnavii sunt la fel. Dar pe parcurs, la majoritatea pacientilor care insista in tratament, la un moment dat apar unele semne de bine, care conving bolnavul ca se afla pe drumul cel bun...

       "Multi pacienti care se considera vindecati isi reiau obiceiurile gresite ale trecutului"
         - Ce semne sunt acestea?
       - Respiratie mai usoara, digestie si tranzit intestinal normale, somn lin, odihna deplina - senzatii subiective, pe care insa bolnavul le recunoaste fara dubiu si care se pot particulariza in functie de localizarea cancerului. De la acest moment, chiar daca boala mai comporta unele suisuri si coborasuri, pacientul devine constient ca are o sansa, prinde curaj si se mobilizeaza cu mai multa perseverenta. Din nefericire, sunt si foarte multi pacienti care se opresc aici, se considera vindecati, nu mai vin la control si, chiar mai grav, isi reiau obiceiurile gresite ale trecutului care i-au adus anterior la starea de boala. Aici pot sa dau multe exemple negative, dar regretele nu mai ajuta la nimic. De aceea, in orice caz, nu dupa simptome trebuie sa ne orientam cand apreciem vindecarea unui bolnav de cancer.
       - Atunci dupa ce trebuie sa ne orientam? Ce analize trebuie facute si la ce interval, pentru a fi siguri ca am scapat?
       - In cazul tumorilor exteriorizate (mai ales in fazele incipiente), se poate observa direct diminuarea pana la disparitie a deformatiei produse de tumora. Tumorile interne sunt observate in clinici medicale, prin bronhoscopie pentru tumorile bronhopulmonare, endoscopie pentru tumorile gastrice si duodenale, colonoscopie si rectoscopie pentru tumorile de colon si rect, citoscopie pentru tumorile vezicale, colposcopie pentru cancerele de col uterin, laringoscopie pentru laringe etc. Dar pana la urma, metodele imagistice moderne, ca ecografia si chiar mai bine, tomografia computerizata sau rezonanta magnetica nucleara, sunt singurele metode care pot masura foarte exact diminuarea sau disparitia din corp a unei tumori, absenta sau prezenta adenopatiilor ganglionare, a leziunilor osoase sau a altor complicatii care pot aparea in cancer in diversele segmente ale corpului. Am vazut cazuri cand dupa mai multe luni de tratament, formatiunea tumorala a scazut progresiv pana la disparitie (mai ales in cazul tumorilor cerebrale mici) sau in cazul unor tumori mari, inoperabile, dupa o scadere initiala, practic s-a oprit rata de crestere tumorala si ulterior s-a putut interveni chirurgical in scop terapeutic. Intr-o evolutie favorabila, cand exista o imunitate puternica, unele tumori maligne mari, inoperabile, se necrozeaza (se distrug), se calcifica si se fibrozeaza, practic se pietrifica izolandu-se tumora de restul organismului. Imi amintesc in acest context de o pacienta de 72 de ani, care avea o tumora de vezica biliara inoperabila si care, asa cum mi-a marturisit, s-a tratat mai multi ani dupa sfaturile din "Formula As", neavand bani sa mearga la doctori. Anul trecut a facut o ocluzie intestinala (incurcatura de mate, in limbaj popular). Atunci a fost operata de urgenta, ocazie cu care s-a vazut ca tumora diagnosticata in urma cu mai multi ani la tomografia computerizata, practic se pietrificase, fara a avea metastaze in alte organe, iar pacienta traieste si azi cu "piatra" in abdomen. Totusi, toata lumea trebuie sa stie ca investigatia cea mai sigura care poate certifica in ultima instanta vindecarea cancerului este fara indoiala "punctia biopsie", acolo unde evident se poate face fara alte riscuri si complicatii. Din nefericire, la noi in tara pacientii nu stiu in ce faza de boala se afla, pentru ca de cele mai multe ori, din lipsa de fonduri, nu li se fac aceste investigatii imagistice de care vorbeam, pe parcursul tratamentului oncologic, decat poate dupa 6 sau chiar 12 cure de chimioterapie. La spital, bolnavilor li se ia doar o banala proba de sange pentru hemoleucograma, dar aceasta investigatie nu apreciaza nicidecum vindecarea bolii sau evolutia ei, ci are doar rolul de a orienta (medicul) cu privire la doza de citostatice care se mai poate face... Mai clar, cititorii "Formulei As" trebuie sa retina ca un pacient care s-a vindecat de cancer sau este in tratament (fie el si naturist) trebuie sa certifice acest lucru cu aproape aceleasi investigatii medicale care i s-au facut initial, cand i s-a pus diagnosticul, iar daca nu i se fac periodic, sa le ceara la medicul curant sau la medicul de familie. Abia atunci se poate bucura pe deplin de succesul pe care l-a realizat.
       - Totusi, la ce simptome trebuie sa se alerteze bolnavul si sa consulte medicul de urgenta? Care dintre ele arata o recidiva?
       - La aproape orice simptom - durere (in primul rand), scadere nejustificata in greutate, febra fara o cauza aparenta, transpiratii superficiale, prurit (mancarime), scurgeri anormale din diverse cavitati ale corpului, sughit etc. - trebuie sa se consulte medicul de familie sau medicul curant. In orice caz, un bolnav de cancer, si atunci cand se inscrie intr-o evolutie favorabila, trebuie sa fie atent supravegheat medical, pe o perioada care poate ajunge pana la doi ani. De aceea, el trebuie sa vina obligatoriu la control regulat medical, la trei luni, maximum 6 luni interval, chiar daca nu are nici un simptom suparator.
       "Pacientii cei mai perseverenti, care s-au vindecat de cancer, raman fideli naturismului"
       - Trebuie urmat un anumit tip de viata, un regim special dupa vindecare?
       - Din punctul meu de vedere, nu se pune problema unor restrictii exagerate. Totusi, cine a trecut prin cosmarul unei asemenea boli cumplite, nu vad de ce ar reveni la obiceiuri alimentare nesanatoase, ca sa-si debiliteze sistemul imunitar, sau cine a avut cancer pulmonar, de ce sa se apuce din nou de fumat, doar pentru a umfla conturile firmelor de tigarete? Este absurd, fara logica! Am observat ca pacientii cei mai perseverenti, care s-au vindecat de cancer, raman totusi fideli naturismului, sunt practic alti oameni, mai constienti de realitatile care ne inconjoara. Ei devin foarte sensibili la valorile vietii si sunt veritabile focare benefice de altruism, daruire si puritate in anturajul lor. Este, daca vreti, un fenomen similar cu cel pus in evidenta de psihiatrul american dr. Raymond Moody, care a observat mai multi ani zeci de persoane care au trecut prin moarte clinica. "Experientele parapsihologice extraordinare si pana la urma spirituale suferite de subiectii respectivi", explica cercetatorul american, "au facut ca acestia sa-si schimbe radical modul de viata, sa se orienteze catre bine, sa-si ajute semenii, sa fie foarte atenti cu viata si sanatatea lor, de aceea au renuntat la consumul de carne, alcool, cafea, tutun sau droguri, cu alte cuvinte, doreau sa traiasca mult mai atent si sa se bucure din plin de fiecare zi a vietii lor, ca si cum aceasta ar fi ultima."
       Este foarte neplacut sa vezi cum un bolnav care avea o mare speranta, caruia ii disparusera spre exemplu metastazele cerebrale in urma unor luni bune de tratament naturist, se apuca din nou de fumat, pentru ca apoi boala sa recidiveze si sa nu se mai poata face nimic. Nu exista cuvinte pentru a descrie regretele unor astfel de situatii triste. In schimb, cei care dupa vindecare s-au mentinut in limitele impuse de curentul naturist, la care pana la urma orice om al societatii moderne trebuie sa adere pentru a fi sanatos si la care "Formula As" face referiri aproape numar de numar, acestia se bucura de o sanatate infloritoare, chiar dupa mai multi ani de la vindecare: si-au reluat munca si duc o viata fericita alaturi de cei dragi, fiind in comunitatile lor exemple vii ale puterii regeneratoare a Naturii.Ilie Tudor
         P.S. Reamintim pe aceasta cale ca revista "Formula As" realizeaza o documentare in randul cititorilor sai, pentru a pune la punct o cazuistica cu persoanele din intreaga tara care s-au vindecat de cancer, prin metode naturiste. Cazurile cele mai interesante vor fi premiate si publicate in paginile revistei, indiferent de tipul de tratament care a fost urmat.

        Sursa: http://www.formula-as.ro/2007/751/cititorii-raspund-49/sotia-mea-nu-poate-dormi-noaptea-din-cauza-unor-carcei-9250

       "Medicul imi spune ca sunt bine, dar eu am dureri mari"
       (Raspuns pentru Elena - Timisoara, F. As nr. 745)
         Si eu m-am confruntat cu aceasta boala cumplita, cand in urma unor analize medicale mi s-a confirmat diagnosticul: tumora canceroasa stadiul Iii B neoperabila. Am avut trimitere la Institutul de Oncologie Cluj, unde mi s-a spus ca am venit foarte tarziu si nu prea au ce sa-mi faca. Dupa multa insistenta, m-au internat si am facut 32 de sedinte de radioterapie. Dupa ce m-au externat, aveam dureri foarte mari si eram foarte slabita. Cineva m-a indrumat la o doamna specializata in tratamente naturiste, care mi-a dat niste plante pe care le puneam la macerat, iar din acel macerat imi faceam spalaturi vaginale, de 2-3 ori pe saptamana. Mi-a dat si niste tincturi si o alifie din plante, cu care imi faceam masaj pe locul dureros. Persoana in cauza culege singura plantele din locuri nepoluate, cum ar fi zona muntelui Gutai si Rotunda. Mi-a recomandat si un regim bazat pe cruditati, fara carne de porc si grasimi animale. Acum, dupa 5 ani, ma simt foarte bine si am putere de munca. Mi-am revenit, de parca nu as fi avut cancer niciodata. Va recomand si dvs. sa luati legatura cu doamna respectiva - cu cat mai repede, cu atat mai bine. O cheama Iuszberenyi Florica si o puteti contacta la tel. 0262/22.10.98. Pe aceasta cale ii multumesc foarte mult, la fel si revistei "Formula As", prin intermediul careia aflam atatea lucruri de folos. Dumnezeu sa va ajute! Riemer Elena - loc. Livada, str. Principala nr. 6, jud. Satu-Mare

        Sursa: http://www.formula-as.ro/2007/797/cititorii-raspund-49/caut-un-tratament-pentru-rana-pe-colul-uterin-8888

       Remediu pentru cancer 18.12.2007, 15:43Muresan Sidonia
       In vara anului trecut mama mea avea cancer cu metastaze la ficat si o doamna mia spus ca ea sa vindecat cu medicamente Elvetiene date de o doamna care lucreaza la acea firma.Am primit cele 4 medicamente care a facut-o pe meme mea bine dupa ce doctorul ii daduse 3 luni de trait.Ele se numesc Clorobalance, Reishi Balance, Cllorela Plus si Anti-aging.Dupa 6 luni a facut analizele si nici urma de cancer.Vreu sa multumesc d-nei Gabriela din Brasov pentru sfaturile si pentru ca a fost alaturi de noi intr-o perioada asa critica.Pentru toate tipurile de cancer aceste medicamente sint nemaipomenite.Pentru mai multe detalii scieti-mi pe adresa de email sidoniamuresan@yahoo.com

        Sursa: http://www.formula-as.ro/2004/614/sanatate-35/am-fost-diagnosticata-cu-cancer-mamar-4982

       "Tatal meu are cancer de colon"
         Tata, in varsta de 70 ani, s-a operat acum patru luni de cancer la colon, unde medicul a gasit o tumora destul de avansata pe care nu a taiat-o, ci doar a strangulat-o. Nefericirea este ca s-au constatat "mici bule de metastaze la ficat" ca sa repet exprimarea medicului. In afara de medicamentele pe care le-a luat pentru intarirea sistemului imunitar (nerecomandate de doctor, deoarece tatal meu a fost trimis acasa sa moara), nu i s-a recomandat nimic altceva si tata a devenit suspicios. Recent a facut o ecografie la care s-a stabilit ca intestinul pluteste in lichid, despre care se crede ca este ascita. Are dureri abdominale mari si este foarte constipat, desi ia ulei de ricin (mierea ii face rau). Mentionez ca, de asemenea, zarzavaturile provoaca crampe puternice, chiar fierte fiind. Vreau din tot sufletul sa-mi salvez tatal, sa fac altceva decat sa astept neputincioasa sa se topeasca. Mai mentionez ca tata este o persoana cu credinta in Dumnezeu si a mers la biserica regulat si inca o mai face. De altfel, nu oboseste, e activ si are pofta de mancare, nu scade in greutate. Ce se mai poate face? A avut cineva simptomele descrise si s-a vindecat? Va multumesc foarte mult si va doresc multa sanatate! I.D. - e-mail: ibranzan@mnsi.net
(Intrati in legatura cu d-na dr. Rodica Graur din Constanta, tel. 0723/87.87.09, care practica tratamente anti-cancer cu medicamente naturale chinezesti.)

        Sursa: http://www.formula-as.ro/2004/622/sanatate-35/caut-tratament-pentru-boala-lui-von-willebrand-5139

       "Caut un tratament care sa inlocuiasca citostaticele"
         Bunica mea a fost diagnosticata cu cancer la colon. I s-a propus operatie urmand sa faca citostatice dupa aceasta. Din pacate este foarte slabita si chiar daca va suporta operatia nu cred ca va suporta citostaticele. Va rog din suflet, daca cineva poate sa-mi dea un sfat cum pot inlocui citostaticele dupa operatie, mi-ar face un mare bine. Va multumesc.
Alexa Ispas - Bucuresti, tel. 0724/39.06.23 (Apelati de urgenta la tratamentele d-lui Todor Rusalin din Bucuresti, tel. 021/647.22.08.)

        Sursa: http://www.formula-as.ro/2002/520/sanatate-35/sanatate-3277

       Mamei mele i s-au mai dat doar 6 luni de viata"
       (Raspuns pentru Veronica Cral sau Marinela Gheorghe - Bucuresti, F. As nr. 487)
         Pentru cancerul de colon si metastazele de la ficat si plaman adresati-va de urgenta d-lui dr. ing. Georgel Birca, tel. 095/40.04.00. Radu Raducan - com. Litieni, jud. Suceava

        Sursa: http://www.formula-as.ro/2000/441/sanatate-35/sanatate-1883

       "Va rog din suflet, ajutati-ma sa-mi salvez sotul!"
         Sunt intr-o situatie disperata: sotul meu este bolnav de cancer si am nevoie de ajutor. Mi-a fost de un real folos faptul ca paginile revistei dvs. sunt accesibile pe Internet, asa ca am cautat ce ati publicat in acest domeniu. Sunt insa intr-o mare dilema, caci exista mai multe variante de tratament si-mi este aproape imposibil sa hotarasc singura ce este cel mai bine pentru stadiul bolii sotului meu. Diagnosticul este bloc tumoral care cuprinde colonul, penetreaza in vezica urinara, sacrum si anse ileale. A fost operat la Targu-Mures in luna septembrie, adica i s-a facut colostomie (anus contra naturii), dar tumora nu a fost extirpata. I s-a prescris tratament cu citostatice si radioterapie. Stiu care este prognoza medicilor chirurgi si oncologi, dar eu ma simt responsabila pentru viata sotului meu si nu vreau sa ma dau batuta in fata acestei boli necrutatoare. Ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute si sa primesc un sfat bun cu privire la cel mai indicat tratament care ar putea fi urmat de sotul meu. Mentionez ca sotul meu este destul de slabit dupa operatie (are si diabet). Are insa un moral bun si vrea sa lupte cu boala. In prezent, nu putem incepe tratamentul cu citostatice deoarece a facut o diaree care de o saptamana nu trece, cu toata ca a tinut regim si a luat Imodiu si Saprosan. Am mare nevoie de ajutor si incerc pe aceasta cale sa va cer sprijinul. Imi este aproape imposibil sa-mi privesc sotul in ochi si sa nu-l pot ajuta. Cu multa recunostinta si apreciere pentru stradaniile si reusitele dvs.,Carmen Petrascu - petrascu@duet.actrus.ro (Luati legatura cu d-l Nicolae Pop din Cluj, un bun cunoscator al tratamentului cu marul-lupului, in cancerul de colon. Il puteti contacta la tel. 064/17.06.77.)

        Sursa: http://www.formula-as.ro/2002/511/sanatate-35/sanatate-3104

       "In urma tratamentului cu Imunomod, ultimele analize dovedesc vindecarea de o tumora la vezica urinara"
         In urma unei operatii de tumora maligna la vezica urinara, dupa care boala a continuat sa avanseze, am recurs la tratamentul cu Imunomod al d-nei dr. Ionascu, recomandat in "Formula As". Sunt fericit sa va spun ca, dupa o serie de 40 de injectii, ultimul control efectuat la Urologie arata ca tumora a disparut. Tin sa-i multumesc public d-nei dr. Ionascu pentru medicamentul-minune pe care l-a inventat si sa deplang obtuzitatea autoritatilor sanitare din Romania, care n-au gasit de cuviinta sa-l fabrice, spre binele milioanelor de bolnavi de cancer din toata lumea. Ghersu Gheorghe - Bucuresti, tel. 220.37.58. D-na dr. Elena Ionascu poate fi contactata la tel./fax: 051/40.63.69

        Sursa: http://www.pentrusuflet.com/2015/10/celulele-canceroase-se-descompun-in.html

        "Celulele canceroase se descompun in doar cateva zile cu ajutorul acestei plante (ceai radacina de papadie)"
        Oamenii de stiinta au descoperit faptul ca aceasta planta actioneaza mai bine decat chimioterapia deoarece omoara complet celulele infectate cu cancer. Pe langa acest lucru actioneaza si ca diuretic, stimuleaza secretia bilei, curata ficatul, ajuta in cazul alergiilor si reduce nivelul de colesterol.
          Contine foarte multe vitamine si minerale precum vitamina B6, tiamina, riboflavin, vitamina C, fier, calciu, potasiu, acid folic si magneziu.
          Contine peste 535% din doza zilnica recomandata de Vitamina C si 110% din doza zilnica recomandata de vitamina A. Toate acestea sunt date stiute cu multi ani inainte.
         Universitatea Windsor din Canada a facut un studiu initial in cadrul departamentului de Chimie si Biochimie iar rezultatul avea sa dea noi sperante pacientilor cu cancer. Conform Natural News s-a demonstrat faptul ca papadia omoara celulele infestate cu cancer fara a afecta celelalte celule ale corpului.
         John Di Carlo, un barbat in varsta de 72 de ani, s-a convins de proprietatile papadiei dupa ce a fost supus unei chimioterapii agresive. Procesul de vindecare a durat trei ani si a inceput chiar atunci cand medicii l-au trimis acasa pentru a-si petrece ultimele zile din viata alaturi de familie.
          Datorita faptului ca tratamentul cu chimioterapie nu a avut niciun efect iar medicii nu au oferit nicio alternativa, John a inceput sa bea ceai din radacina de papadie, acesta fiind ultimul tratament pe care il mai putea incerca pentru viata lui. In doar trei luni, acest barbat a reusit sa bage cancerul in remisie.

༺꧁❤️꧂Medicamente pentru suflet !!

joi, 18 aprilie 2024

Religie

Sbornicul. Culegere despre Rugăciunea lui Iisus

Sfântul Ioan Casian - Scrieri alese

Cele 8 gânduri ale răutăţii - Ioan Casian

Lupta cu cancerul

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor

PATERICE

༺꧁❤️꧂Medicamente pentru suflet !!