Cu cât mai puțină este credința noastră, cu atât mai multă ne este și tristețea.
Unul dintre cele mai însemnate foloase ale credinței este eliberarea omului de întristări.
Cât timp copilul știe că există tatăl, care se îngrijește de casă și de toate nevoile casei, orice tristețe dispare îndată printr-un cântec.
Însă când acest sentiment se pierde, cântecul încetează! Atunci copilul se simte orfan și asuprit de tristeți, se simte ca înconjurat de un roi de sficși.
Cu cât mai mult omul încearcă el singur, cu puterile lui, să se „elibereze” de întristările ce-l cuprind, cu atât mai mult se încurcă în plasele acestora.
Bucuria se stinge, părul albește, trupul se „istovește”, furia se adună, până când omul ajunge ca o geantă din piele uscată, plină cu mânie, înclinată peste mormânt.
Din ce cauză aveți atâtea tristeți?
Aceasta este întrebarea pe care Mântuitorul o pune omenirii, tulburată și fărâmițată în bucăți din cauza multor supărări.
Cine dintre voi poate prin stres să adauge staturii sale un cot? (vezi Matei 6, 27)
Din ce cauză aveți atâtea tristeți? Este posibil ca mâine dimineață să nu răsară soarele?
Cel ce se îngrijește ca soarele să răsară mâine dimineață la o oră fixă și la o secundă fixă, se va îngriji și de toate frământările voastre .
Sfântul Nicolae Velimirovici
,,Vă las în grija Mântuitorului și a Preacuratei Sale Maici! Să aveți grijă de credința voastră, să nu o vindeți! Trăiți ortodox ca toți străbunii noștri și să nu uitați de jertfa lor, să nu fie zadarnică jertfa lor! Dumnezeu nu-i va părăsi pe ai Lui! Să nu vă temeți de vremurile care vin, că trebuie să se împlinească toate câte sau scris! Luptați cu rugăciunea și cu postul pentru Credința voastră și a copiilor voștri! Eu.... acum mă duc să mijlocesc mai mult pentru cei care ați rămas aici în această vale a plângerii. Iertați-mă dacă v-am greșit cu ceva în această viață și ceea ce ați văzut bun la mine.... să urmați și să transmiteți mai departe. Vă iubesc pe toți și vă las în grija Maicii Domnului! Să nu vă depărtați de Biserică, de Sfânt…
