Sfânta Muceniță Teodota cu fiii săi 29 Iulie

 Sfânta Muceniță Teodota a fost trimisă către Nichitie, stăpânitorul Bitiniei, care a poruncit să fie băgată, împreună cu cei trei prunci ai săi, într-un cuptor de foc, unde și-a luat cununa muceniciei.

Această sfântă a fost din cetatea Ciliciei, binecredincioasă, și se nevoia la poruncile lui Dumnezeu, învațându-și pruncii spre cunoștința dumnezeiască pe vremea când trăia și Sfânta Muceniță Anastasia. Stăpânitorul Lefcait îi făcea silă să și-o ia femeie, dar ea nu a vrut nicidecum. Pentru aceea a fost trimisă către Nichitie, stăpânitorul Bitiniei, care a poruncit să fie băgată, împreună cu cei trei prunci ai săi, într-un cuptor de foc, unde și-a luat cununa muceniciei. Și se face soborul lor în locul muceniciei lor, ce este la Cambo.

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Teodota

Troparul Sfintei Muceniţe Teodota

Glasul al 4-lea

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Teodota, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Muceniţă a lui Hristos, Sfântă Teodota, ceea ce eşti luminată cu strălucirea muceniciei şi a fecioriei, roagă-te pentru cei ce te laudă, să fie luminaţi cu darul dumnezeieştii dări de lumină.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ceea ce te-ai întărit cu Dumnezeiescul Duh şi ai ruşinat mulţimea duhurilor celor viclene, Muceniţă Teodota prealăudată, luminează cu lumini duhovniceşti pe cei ce te laudă pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind împodobită în chip luminat cu învăţăturile cuvintelor celor de Dumnezeu insuflate, după lege ai mers către luptă, Muceniţă Mărită Teodota, pururea pomenită şi ai înnebunit sfaturile celor fără de credinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Adusu-te-ai fecioară pe urma Maicii lui Dumnezeu, cea Aleasă şi Cinstită mai presus de cuget, ca să stai înaintea Împăratului Hristos şi te-ai făcut prinos sfinţit Bisericii celei Cereşti.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne, Scăparea şi Întărirea.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tiranul cel păgân, biruit fiind de împleticirea cuvintelor tale, socotea că, prin închisoare, să biruiască bărbăţia ta.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorirea ta cea către Dumnezeu şi însuflarea Mântuitorului au arătat osârdia sufletului tău cu bună tărie, muceniţă a lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nevoitu-te-ai a defăima trupul şi a purta grijă pentru suflet. Pentru aceea, ai răbdat sfărâmarea cu bătăi cumplite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Punându-te tu pe jăratecul cel mucenicesc, te-ai făcut tămâie cuvioasă Jăratecului Celui Înţelegător, Care S-a născut din Fecioară.

Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne, Scăparea şi Întărirea.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Pentru dragostea chipului Tău, Îndurate, ai stătut pe Cruce,  şi s-au topit neamurile; că Tu eşti, Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întraripată cu dragostea Stăpânului şi mutându-ţi cugetul către doritul tău, nu simţeai chinurile cele cu dureri, cugetătoare de Dumnezeu.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce a amăgit pe Eva în Rai este călcat acum sub picioarele frumoase ale tinerei Teodota, Muceniţa cea cugetătoare de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind logodită cu Mirele Cel Nemuritor, prin moartea trupului te-ai mutat către viaţă, câştigând sfârşitul cel veşnic, prealăudată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind învăţată cele dumnezeieşti, strigai Celui Întrupat din Fecioara Doamnă şi Născătoare de Dumnezeu: Tu Îmi eşti, Iubitorule de oameni, Tăria şi Lauda.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gândul tău, Sfântă Teodota, prin dreapta credinţă unindu-se cu dragostea Ziditorului, tare ai defăimat răsfăţările lumii.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndreptându-ţi cugetarea către veşnica veselie cea viitoare, nu te-ai îngrijorat de întristarea chinurilor şi a durerilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În locul ostenelilor şi al durerilor de chinuri, pe care le-ai pătimit, ţi s-a dăruit ţie prelungire de zile şi bucurie veselitoare, cugetătoare de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născându-Se Hristos din Fecioara, Singura Maică lui Dumnezeu, dumnezeieşti daruri izvărăsc fecioarelor şi muceniţelor.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săbiile vrăjmaşului nu mai sunt, căci acum el este călcat de fecioare fete tinere, întărite în chip lămurit cu puterea Crucii.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Căderea strămoaşei Eva au îndreptat-o fiicele ei, încununându-se cu darurile biruinţei şi lămurit ridică multe feluri de semne ale biruinţei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arzând de dragostea Mirelui tău, Muceniţă Teodota Preaînţeleaptă, ai răbdat iuţimea focului şi văpaia înşelăciunii cu vitejie ai stins-o.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu gură grăitoare de Dumnezeu şi cu limbă cugetătoare de Dumnezeu, ai lepădat momelile tiranilor, muceniţă, Dumnezeu mărturisind pe Cel Întrupat din Fecioara, Maica lui Dumnezeu.

Irmos: Jertfi-voi cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind de Împărăţia Cerurilor, muceniţă, neabătut ai umblat pe cărarea cea strâmtă, prin chinuire grăind: Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Faptă de fiară foarte crudă a arătat necredinciosul, sfârtecându-te cu bătăile pe tine, Muceniţă Teodota, care cântai: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Plată răbdării şi suferinţei tale ţi-a dăruit ţie Hristos mărirea şi desfătarea nepieritoare, Sfântă Teodota, care grăiai: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu Singură, Mireasă a lui Dumnezeu, născând pe Hristos, Viaţa Cea Nemuritoare, ai ridicat firea omenească cea omorâtă; Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor, cele deschise, în groapă le-a încuiat şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nici una din cele rele, nici focul, nici bătăile, nici zdruncinările mădularelor, nici moartea, n-a putut să rupă unirea ta cea către Stăpânul, purtătoare de chinuri, care cântai: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mirele tău Hristos văzându-te, preacinstită, că străluceşti cu daruri îndoite, cămară de mire veselitoare şi curată ţi-a dăruit ţie acum; de care, dorind cu aprindere, bucurându-te cântai: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Putere pe potriva doririi tale lămurit a suflat întru tine doritul tău Hristos; prin aceea ai înfruntat necredinţa cea nesuferită şi ai suferit supărări de multe feluri, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Urmând cuvintelor tale, te fericim pe tine, de Dumnezeu Fericită, aflându-te pe tine Dumnezeiască Pricină de fericire, care ne-ai născut nouă pe Cuvântul Cel Fericit, Căruia cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor, cele deschise, în groapă le-a încuiat şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Muceniţă vrednică de minune, cugetătoare de Dumnezeu, ceea ce pururea străluceşti cu luminile darului, roagă-te Mirelui tău Cel Nemuritor să fie Milostiv nouă, celor ce cu dragoste te lăudăm.

Stih: Sfântă Muceniţă Teodota, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o fecioară şi muceniţă cu adevărat bineplăcând prin amândouă bunătăţile, cu îndrăzneală stai înaintea Divanului Stăpânului, Cel Ce ţi-a suflat ţie putere şi te-a încununat cu dare bogată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toată eşti Frumoasă, Sfântă Teodota şi dorită de Stăpânul. Toată eşti purtătoare de lumină şi prihană nicicum nu este întru tine, muceniţă; căci tu eşti dăruită în chip ales cu daruri îndoite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mireasă şi Născătoare te-ai arătat Împăratului tuturor, căci tu din veci te-ai cunoscut mai sfântă decât toată zidirea. Prin tine mântuindu-ne, te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Ca o muceniţă fără prihană, iubind pe Preafrumosul Hristos, prin tot felul de osteneli şi nevoi înfumuseţându-ţi sufletul cu curăţia, te-ai logodit cu Dânsul. Pentru aceasta, te-ai învrednicit de cămările cele cereşti, rugându-te Lui pentru noi, cei ce te cinstim pe tine, cinstită fericită.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine Singură Nădejde te-am câştigat.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Mieluşeaua şi Fecioara cea Preacurată, dacă a văzut pe Fiul ei, pe Care L-a născut, întins pe Cruce, se rănea la suflet cu dureri de moarte şi tânguindu-se, grăia: Iubitul meu Fiu, unde este aducerea aminte de darul şi de minunile pe care le-a luat de la Tine poporul cel nemulţumitor? Dar acestea acum le pătimeşti ca să mântuieşti neamul omenesc. Laud milostivirea Ta.

Sfântul Mucenic Calinic 29 Iulie

 Sfântul Mucenic Calinic vedea pe mulți oameni lepădându-se de Stăpânul Hristos și, plângând pentru pierzarea lor, a început a-i învăța cunoștința adevărului, întorcând pe elini de la rătăcirea lor.

Sfântul Mucenic Calinic s-a născut în părțile Ciliciei și a fost crescut în buna credință creștină. Și venind el în vârsta bărbatului desăvârșit, vedea pe mulți oameni lepădându-se de Stăpânul Hristos și ținându-se de păgânătate. Aceia întunecându-se de drăceasca înșelăciune, credeau pietrelor celor fără suflare și aduceau jertfe spurcate idolilor. Deci Calinic plângea pentru pierzarea lor și a început a-i învăța la arătare cunoștința adevărului, întorcând pe elini de la rătăcirea lor către Hristos Dumnezeu. Deci, trecând prin multe cetăți și sate și propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, s-a dus și în Ancira, cetatea Galatiei, căutând mântuirea sufletelor omenești.

Și petrecând el multă vreme acolo și ostenindu-se întru buna vestire a lui Hristos, a câștigat pe mulți lui Dumnezeu. Apoi, fiind prins de cei necredincioși, a fost dus la judecată înaintea unui boier cu numele Sacherdon, om prea spurcat și slujitor fierbinte al diavolilor, vrăjmaș lui Hristos și cumplit muncitor al creștinilor. Deci toți păgânii strigau către judecătorul acela, zicând: „Acesta este Calinic, care a venit din alte țări în cetatea noastră și învață poporul să nu aducă jertfe zeilor, nici să li se închine lor și pe mulți îi duce în urma înșelăciunii sale”. Atunci boierul, căutând spre dânsul cu iuțime, a început a-l întreba cu glas groaznic, zicând: „Pentru ce îndrăznești, o, nebunule, fiind străin, a răzvrăti popoarele, învățân-du-le să lase pe zeii care au făcut lumea și pe care îi cinstește împăratul și toți boierii, încă și lumea toată? Au doară tu nu înțelegi puterea lor?”. Iar sfântul i-a răspuns lui cu blândețe: „Eu sunt rob al lui Hristos și, văzând oamenii ducându-se la pieire, mă doare inima pentru dânșii și, pe cât pot, mă sârguiesc prin învățătura cea bună a-i întoarce de la întuneric la lumină și de la pierzare spre mântuire; pentru că în cărțile noastre stă scris: De va întoarce cineva pe cel păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui suflet de la moarte și va acoperi mulțime de păcate. Deci aș fi voit să te aduc și pe tine la lumină, din întunecarea diavolească care te-a cuprins și astfel să te povățuiesc la calea adevărului”. Iar boierul, umplându-se de mânie, a zis: „Au doară voiești să mă lepăd de zei și să cinstesc mai mult moartea cea amară decât viața cea dulce, ascultând cuvintele tale nebune? Nu voi face aceasta nicidecum, ci pe tine te voi sili, chiar și nevrând tu, să te închini zeilor noștri, căci cumplite chinuri voi pune asupra ta și voi vedea de va veni Dumnezeul tău să te scape din mâinile mele. Nu voi cruța trupul tău, până ce nu vei cunoaște puterea și stăpânirea zeilor și până nu le vei aduce lor jertfe”.

Atunci sfântul a început a-i răspunde cu îndrăzneală, zicând: „Nu vei înfricoșa cu îngrozire pe robul lui Hristos cel adevărat, căci mie îmi este atât de dorită munca cea pentru Dumnezeul meu, precum hrana este dorită celui flămând. Deci nu zăbovi îngrozin-du-mă cu cuvintele, ci începe cu muncirea ta asupra mea. Iată, trupul meu stă înaintea ta gata de munci, având în sufletul său pe Dumnezeu care mie îmi pregătește mântuire, iar ție pierzare”. Iar boierul, umplându-se și mai mult de mânie, a zis: „O, ticălosule, cum îndrăznești să mă ocărăști pe mine cu niște cuvinte ca acestea? Mă jur pe zei, că nu te voi milui, ci voi despărți carnea de pe oasele tale și toată munca o voi aduce asupra ta, până ce te voi pierde cu moarte cumplită”. Iar sfântul a răspuns: „O, om necurat, mai mult decât toți oamenii cei necurați, până când vei cheltui vremea în deșert, iuțin-du-te cu mânie și nesăvârșindu-ți fapta? Muncește-mă odată și vei vedea bărbăția și răbdarea nevoitorului lui Hristos, care așteaptă să ia de la Mântuitorul său cununa biruinței”.

Atunci chinuitorul a poruncit ca, dezbrăcând și întinzând pe mucenic la pământ, să-l bată cu vine de bou fără cruțare. Astfel au bătut pe sfânt multă vreme. Și propovăduitorul striga: „Calinic, cunoaște pe zei și cheamă-i pe ei, iar aceia te vor izbăvi de munci!”. Iar sfântul mucenic, fiind bătut, îl batjocorea pe chinuitor și muncile lui, și striga către dânsul, zicând: „Mi-ai făgăduit munci mari, dar îmi dai munci foarte mici. Deci dă-mi mai mari bătăi și adu asupra mea mai cumplită muncire, pentru că eu nu mă tem de foc și nu mă înspăimânt de sabie; ci râd de moarte, așteptând să iau de la Domnul meu viața cea veșnică”.

Deci boierul a dat poruncă să-l spânzure pe mucenic de un lemn de muncă și să-i strujească trupul cu piepteni de fier. Și astfel i-au strujit trupul până la oase. Iar el răbdând toate acestea ca în trup străin, râdea de muncirea păgânilor și zicea către ighemon: „Poruncește să mă strujească mai tare, căci cu cât vei struji trupul meu mai mult, cu atât vei sătura sufletul meu. Pentru că am pe Hristos, Care-mi ajută și cu al Cărui dar întărindu-mă, nu simt durerile în munci”.

După aceasta, pogorând de la muncire pe pătimitorul lui Hristos, chinuitorul a poruncit să încalțe pe mucenic cu încălțăminte de fier, în care erau piroane ascuțite, și să-l ducă pe el la cetatea Gangra, care era departe de cetatea Ancira ca la 80 de stadii și acolo să-l ardă cu foc, fiindcă în acea cetate Sfântul Calinic întorsese mulți oameni la Hristos și voia ca aceia să-i vadă sfârșitul lui și să se teamă. Deci cumplitul ighemon a dat pe slujitorul lui Hristos ostașilor săi cei nemilostivi, poruncindu-le să alerge pe cai iuți, iar pe mucenic să-l silească să alerge înaintea cailor, bătându-l pe el dinapoi cu bice. Deci sfântul, fiind încălțat în încălțămintele cele cu piroane de fier, umbla ca și cum nu simțea durerea din rănirea picioarelor și cânta psalmul lui David: Așteptând, am așteptat pe Domnul, și a căutat la mine și a auzit rugăciunea mea. Și m-a scos din groapa patimilor și din tina noroiului, și a pus pe piatră picioarele mele și a îndreptat pașii mei.

Deci a mers în calea ce i se poruncise și alerga degrab fără silire, întrecând și caii. Iar după ce a alergat 60 de stadii și au ajuns la un loc ce se chema Matrica, ostașii au însetat foarte mult, din pricina arșiței soarelui, căci era luna lui iulie. Și negăsindu-se apă în cale, au început a slăbi de sete împreună cu caii lor, și abia mai suflau. Deci fiind ei aproape de sfârșit, au zis cu lacrimi către Sfântul Calinic: „Robule al adevăratului Dumnezeu, miluiește-ne pe noi, cei deznădăjduiți de viața noastră, și roagă-te Dumnezeului tău, ca să ne dea apă și să nu murim. Căci noi am auzit, că Dumnezeul tău pe toate le poate. Deci să nu pomenești răutățile făcute de noi ție, căci nu de voia noastră te-am muncit, ci din porunca ighemonului”.

Iar Sfântul Calinic, văzându-i topindu-se de sete, s-a milostivit spre ei și, vrând să facă bine vrăjmașilor săi, s-a oprit lângă o piatră ce se întâmplase în cale; apoi, ridicându-și ochii spre cer, s-a rugat, zicând: „Stăpâne al cerului, al pământului, al mării și a toată făptura, care de demult ai scos apă din piatră în pustie și ai adăpat pe robul Tău Moise și cu dânsul pe poporul cel însetat, arată și acum minunile Tale și fă ca să izvorască apă din această piatră și să adape pe acești însetați, ca să se arate lucrurile Tale minunate spre cei ce nu Te știu pe Tine și să se preamărească numele Tău cel sfânt!”. Astfel rugându-se el, îndată a izvorât din piatra aceea izvor de apă vie, încât toți au băut și s-au răcorit și cu glas mare strigau: „Mare este Dumnezeul creștinilor și mai minunat decât toți!”. Iar izvorul acela n-a încetat de atunci a izvorî apă, spre pomenirea minunii lui Dumnezeu, care s-a făcut cu rugăciunile mucenicului.

Deci ostașii și dobitoacele lor răcorindu-se din destul din izvorul care a curs cu minune, au trecut înainte fără osteneală depărtarea căii care le rămăsese și au ajuns la cetatea Gangra. Și n-au voit să dea morții pe Sfântul Calinic, făcătorul lor de bine, care i-a scăpat pe cale; însă temându-se de moarte, din partea voievodului, au făcut fără de voie porunca lui. Deci, arzând un cuptor de foc, l-au pus pe mucenic aproape de văpaia cuptorului care ardea. Iar el, bucurându-se și veselindu-se, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și s-a rugat, zicând: „Mulțumesc Ție, Părinte ceresc, că m-ai făcut vrednic de ceasul acesta, în care mor pentru numele Tău cel Sfânt. Deci primește în pace duhul meu, iar pe vrăjmașii Tăi rușinează-i, Dumnezeule Atotputernice”.

Zicând aceasta, a intrat în foc, în mijlocul cuptorului, și culcându-se, și-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Apoi, stingându-se cuptorul, s-a găsit cinstitul său trup nevătămat de foc, pe care, luându-l credincioșii, l-au îngropat cu cinstea cuvenită, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe unul Dumnezeu în Treime, Căruia și de la noi să-I fie cinste și slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Calinic

Troparul Sfântului Mucenic Calinic

Glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Calinic, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Armele lui Faraon şi puterea lui le-a aruncat în mare Cel Tare întru războaie; să-I cântăm cântare nouă, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Punându-te pe căruţă înţelegătoare, cu adevărat ai înecat cetele egipteanului celui înţelegător, în Marea Roşie cea din sângiuirile tale, Sfinte Calinic, Lauda mucenicilor.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dumnezeiască haină îmbrăcându-te, înţelepte, te-ai dezbrăcat de podoaba cea pământească şi ai alergat în privelişte şi în chip vădit şi pe vrăjmaşul l-ai biruit, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin legăturile chinurilor tale dezlegând măiestriile cele cu multe împletituri ale vrăjmaşului, l-ai trântit la pământ, ca pe un neputincios şi l-ai sfărâmat cu picioarele tale, Sfinte Calinic.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, pe care te-a văzut mai înainte ceata proorocilor ca o Uşă Cerească şi ca un Rug Nears, te cunoaştem, Maică Fecioară Curată, căci ai născut pe Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce întăreşti tunetul şi sădeşti duhul, întăreşte-mă, Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat şi să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind rănit de dragostea lui Hristos, mucenicul, răbdând în privelişte, striga: către mirosul Mirurilor Tale voi alerga, urmând patimii Tale cu chinuirea cea prin sânge.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De săgeţile şarpelui ai fost păzit nevătămat, căci amăgitorului, celui ce a găurit cu piroane călcâiul tău, i s-a sfărâmat capul prin chinurile tale, Sfinte Calinic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sabia Duhului tăind spinii înşelăciunii, ai ogorât credinţa lui Hristos, aducând roade însutite Stăpânului tău, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislind în pântecele tău, Fecioară, pe Dumnezeiescul Cuvânt, Cel mai înainte decât tine şi aplecând ca pe un Prunc pe Cel fără de început, numai tu te-ai făcut Maică naşterii şi Facerii de netâlcuit.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Dumnezeule, glasul Tău şi m-am temut; înţeles-am lucrurile Tale şi m-am înspăimântat, Doamne, că de lauda Ta este plin pământul.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind spălat în curgerile sângiurilor tale, preafericite, te-ai arătat foarte curat cu duhul şi ai ajuns la odihna celor fără de trup, Sfinte Mucenice Calinic.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Piatră adevărată de mult preţ te-ai zidit Bicericii şi capiştile idolilor le-ai clătinat; şi cu împotrivirea cea neplecată a chinurilor tale, le-ai surpat la pământ.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Momelile cele cu adevărat otrăvite ale vrăjmaşilor le-ai lepădat, mucenice. Şi întărindu-ţi sufletul în cuvintele Duhului, ai ridicat semn de biruinţă împotriva înşelăciunii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Moise cel mare, însemnându-te mai înainte pe tine în rugul cel din Sinai, te-a văzut acum nears, purtând în pântecele tău Focul Dumnezeirii, Preacurată.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Răsari mie, Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine mânecă duhul meu şi Te laudă pe Tine; că Tu eşti Dumnezeul nostru şi la Tine scap, Împăratul păcii.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Căzut-am, Doamne, în noroi nesuferit şi întru adâncul pământului; şi fiind înfipt în viforul faptelor mele celor cumplite, strig Ţie: Tu fii mie Ajutor.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pironindu-ţi picioarele cu încălţăminte înfierbântat în foc, mucenice, la călătoria muceniciei tale cântai: mult m-am veselit, Stăpâne, Dătătorule de nevoinţe, căci rabd răni, cu nădejdea răsplătirilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu untdelemnul tău bine neguţătorindu-ţi milostenia, ţi-ai luminat candela muceniciei, preafericite, prin care te-ai făcut cu adevărat jertfă curată şi ardere de tot primită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Propovăduirea proorocilor, Lauda Apostolilor şi Podoaba mucenicilor tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată; că ai purtat pe Dumnezeiescul Cuvânt mai presus de cuvânt, pe Cel Născut din Tatăl mai înainte de veci.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Cufundat fiind în viforul păcatelor şi ca în pântecele chitului fiind ţinut, strig către Tine cu proorocul: Doamne, scoate viaţa mea din stricăciune şi mă mântuieşte.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Staulul turmei tale a fost ferit necălcat de fiarele eresurilor, că având toiagul cel tare al chinurilor tale, mărite, s-a arătat izgonitor lupilor.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În chinuirea ta noaptea înşelăciunii s-a gonit; şi în mărturisirea ta, preamărite, frumuseţea credinţei a răsărit ca soarele la marginile pământului, ostaşule al Treimii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un propovăduitor preaiscusit al credinţei, strigai către păgânul: ce îngrozeşti pe cel ce are suflet mai tare decât diamantul? Căci săgeţile celor fără de lege sunt tocite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

După naştere, precum şi mai înainte de naştere, ai rămas Neispitită de nuntă şi Neîntinată. Căci Taina cea dintru tine, Mireasă a lui Dumnezeu, se cunoaşte că este mai presus de tot cugetul şi de tot cuvântul.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Cele de sus frumoase, după vrednicie, acum le-ai moştenit, căci, de dragostea lui Hristos aprinzându-te, Sfinte Calinic, asupra focului prin aceasta bărbăteşte ai îndrăznit. Aceluia şi acum stându-I înainte, nu înceta să te rogi pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Focul arzând în cuptor se întindea, dar tinerii se răcoreau şi lăudând, grăiau: Binecuvântat eşti, Cel Ce Singur eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îngrozirile chinurilor mie îmi sunt pricinuitoare de desfătare, striga mucenicul; pentru că nici focul, nici bătăile nu mă vor despărţi de Doritul meu Cel Adevărat.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ajutorul lui Hristos întărindu-te, mărite, ai trântit la pământ pe vrăjmaşul, biruindu-l şi împotriva tiranilor te-ai arătat purtător de numele cel bine biruitor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin chinurile tale, mărite, ai ruşinat pe diavolul, iar pe îngeri i-ai veselit şi către Hristos grăiai: Binecuvântat eşti, Cel Ce Singur eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin naşterea ta, Preacurată Fecioară, ai dezlegat blestemul strămoaşei Eva, că eşti Maică Stăpânului tuturor, Ceea ce ai pricinuit bucurie la toţi.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Toate le-ai aşezat cu înţelepciunea Ta, Stăpâne şi fundul pământului iarăşi precum ştii l-ai întărit, temelia lui înfigând-o pe ape nemărginite. Pentru aceasta, toţi grăim, cântând: Binecuvântaţi, lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bucură-te, desfătarea ostaşilor adevărului, bucură-te, înfrumuseţarea şi lauda credinţei; bucură-te, Luceafărul cel prealuminos al mucenicilor, cel ce ai risipit înşelăciunea şi prin chinuirea ta, ai strălucit lumină în lume, Preaînţelepte Calinic.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De împotrivirea luptelor tale s-a ruşinat tiranul şi de rănile tale au fost biruiţi chinuitorii; de piroanele călcâiului tău, fericite, s-a rănit înşelăciunea; şi chinuit fiind în foc, au fost arse şi s-au prăpădit toate capiştile idolilor.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Slujindu-te tu, Sfinte Calinic, de în drăzneala ce ai către Dumnezeu, roagă-te neîncetat pentru cei ce te cinstesc pe tine; apără turma ta, scoţând-o pe dânsa din cursele vrăjmaşului cele de multe feluri şi întărind credinţa, căci întru tine se laudă şi se întăreşte ea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu Duhul te însemnează mai înainte pe tine, Fecioară, proorocii; Cort şi Masă, Năstrapă şi Sfeşnic, Munte Preasfânt şi Nor, Lespede şi Sicriu, Toiag şi Uşă Dumnezeiască, prin care tuturor oamenilor s-a deschis Raiul cel de demult.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Naşterea ta cea fără de sămânţă, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, care ai avut în pântece pe Hristos, Dumnezeul nostru, cu laude fără încetare o slăvim.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ţesutu-ţi-s-a de sus haina credinţei, prin care în privelişte ai dezgolit pe vrăjmaşul, mărite mucenice.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În nebunia sa tiranul socotea să plece pe mucenicul cu momeli, dar el se întărea în credinţă.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin focul chinurilor tale dreaptă ardere de tot şi tămâie primită te-ai adus lui Dumnezeu, Mărite Calinic.

Stih: Sfinte Mucenice Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Credincioşii te cunoaştem ca pe un nou rai, adăpat cu dumnezeieştile ape ale ostenelilor şi chinurilor tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Frumoase sunt picioarele tale, Pătimitorule Calinic, care au fost ţintuite cu piroanele şi te-au dus către dumnezeiasca propovăduire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Acoperământ şi Liman pururea te avem pe tine, Preacurată, Armă şi Întărire şi Nădejde Nesmintită în primejdii.

 

SEDELNA

Glasul al 3-lea

Podobie: Pentru mărturisirea...

Având râvnă dumnezeiască înăuntrul sufletului tău, mărite, tare ai înfruntat pe cei ce făceau fărădelege în deşert. Şi primind chinurile, ţi-ai săvârşit nevoinţa cu cuget viteaz, Mucenice Calinic. Pentru aceea, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine Singură Nădejde te-am câştigat.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Mieluşeaua şi Fecioara cea Preacurată, dacă a văzut pe Fiul ei, pe Care L-a născut, întins pe Cruce, se rănea la suflet cu dureri de moarte şi tânguindu-se, grăia: Iubitul meu Fiu, unde este aducerea aminte de darul şi de minunile pe care le-a luat de la Tine poporul cel nemulţumitor? Dar acestea acum le pătimeşti ca să mântuieşti neamul omenesc. Laud milostivirea Ta.

Cele 8 patimi de căpătâi

 cele 8 patimi de căpătâi (diagnosticul sufletului) și vom încheia cu rugăciunile de protecție (tratamentul spiritual).

Sfinții Părinți explică faptul că diavolul nu poate intra în sufletul nostru dacă nu găsește o ușă deschisă de una dintre aceste opt slăbiciuni.

---

Cele 8 patimi de căpătâi (Cum ne prinde diavolul)

Acestea sunt rădăcinile tuturor păcatelor. Ele sunt grupate în trei categorii: ale trupului, ale sufletului și ale minții.

• Lăcomia pântecelui: Obsesia pentru mâncare, băutură și plăceri senzoriale. Slăbește voința fizică și lasă mintea tulbure.
• Desfrânarea: Pervertirea iubirii curate în poftă trupească egoistă. Întunecă rapid rațiunea și desparte omul de har.
• Iubirea de argint (Avariția): Alipirea inimii de bani, averi și siguranță materială. Naște lăcomia, zgârcenia și neîncrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
• Mânia: Furia, violența verbală sau fizică și dorința de răzbunare. Blochează complet prezența Duhului Sfânt în inimă.
• Întristarea (Tristețea rea): Durerea sufletească ce apare când nu ne împlinim poftele sau când pierdem ceva pământesc. Ea ne lipsește de bucuria credinței.
• Acedia (Lenea spirituală sau Lehamitea): O stare de plictiseală, dezgust de cele sfinte și deznădejde. Omul nu mai vrea nici să se roage, nici să muncească.
• Slava deșartă: Dorința de a fi lăudat, admirat și recunoscut de oameni pentru calitățile tale. Este o mândrie ascunsă, „diplomatică”.
• Mândria: Cea mai periculoasă patime, cea care l-a transformat pe Lucifer în diavol. Încrederea absolută în sine și disprețuirea celorlalți. Ea alungă complet harul.

---

Rugăciuni specifice de protecție spirituală

Când simți un atac puternic (frică, furie, gânduri de deznădejde sau de mândrie), folosește aceste arme spirituale verificate:

1. Rugăciunea Sfintei Cruci (Cea mai puternică barieră)

„Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui, și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul; cum se topește ceara de fața focului, așa să piară păcătoșii de la fața celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul Crucii...”

2. Rugăciunea către Sfântul Arhanghel Mihail (Conducătorul oștilor cerești)

„Sfinte Arhanghele Mihail, apără-ne în luptă! Fii ocrotirea noastră împotriva răutății și a curselor diavolului. Smerit ne rugăm ca Dumnezeu să-l certure; iar tu, Principe al oștirilor cerești, prin puterea divină, aruncă în iad pe Satana și pe toate duhurile rele care cutreieră lumea pentru pierzania sufletelor. Amin.”

3. Psalmul 90 (Cel mai puternic psalm de protecție)

„Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui. Va zice Domnului: «Sprijinitorul meu ești și scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul». Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor și de cuvântul tulburător...” (Se citește integral la vreme de ispită sau frică).

---

Rezumatul eliberării tale

Mântuirea este o alegere zilnică. Pentru a păstra legătura cu diavolul ruptă:

1. Identifică care dintre cele 8 patimi te atacă mai des.
2. Închide ușa prin paza minții (gândul bun).
3. Cere ajutorul prin Rugăciunea lui Iisus și semnul Sfintei Cruci.

Pentru a te ajuta să aprofundezi acest război nevăzut, iată o listă cu cele mai accesibile și puternice cărți de spiritualitate ortodoxă, selectate special pentru a oferi sfaturi practice, clare și ușor de aplicat în viața de zi cu zi.

Top cărți esențiale pentru războiul spiritual

• „Războiul nevăzut” – Sfântul Nicodim Aghioritul: Aceasta este Biblia tacticii spirituale. Cartea explică pas cu pas cum funcționează atacurile demonice asupra voinței, cum să ne păzim simțurile și cum să folosim armele credinței pentru a nu fi învinși.
• „Cu durere și cu dragoste pentru omul contemporan” (Volumul I) – Sfântul Paisie Aghioritul: O carte extrem de caldă și actuală. Sfântul Paisie vorbește pe limba omului modern despre stres, gândurile negative, capcanele diavolului și cum să ne recăpătăm pacea prin „gândul bun”.
• „Paza minții în scrierile Sfinților Părinți”: O culegere excelentă care sintetizează sfaturile marilor asceți din Filocalie despre cum să oprești gândurile rele înainte ca ele să devină fapte sau patimi.
• „Mila deșertăciunilor” sau scrierile Sfântului Siluan Athonitul: Oferă o perspectivă profundă despre cum mândria alungă harul și cum iubirea de vrăjmași și smerenia zdrobesc definitiv orice putere a diavolului.

Cum să începi lectura lor?

• Citește puțin și rar: Nu citi aceste cărți ca pe romane. Citește doar 2-3 pagini pe zi (de preferat seara sau dimineața).
• Aplică imediat: Caută ca în ziua respectivă să pui în practică cel puțin un sfat (de exemplu: să nu răspunzi la o provocare sau să folosești Rugăciunea lui Iisus).
• Subliniază ideile cheie: Notează-ți frazele care îți ating inima pentru a le reciti în momentele de ispită sau descurajare.

Cum să integrezi lectura spirituală într-un program aglomerat

Nu ai nevoie de ore întregi libere pentru a citi; secretul stă în consecvență și în valorificarea momentelor moarte din timpul zilei. 

• Înlocuiește primele 10 minute de rețele sociale: În loc să deschizi telefonul pentru știri sau aplicații media imediat ce te trezești sau înainte de culcare, citește doar 2-3 pagini dintr-o carte duhovnicească. 
• Folosește timpul de navetă: Dacă mergi cu autobuzul sau aștepți la cozi, deschide varianta PDF de pe telefon. Dacă ești la volan, ascultă audiobook-uri sau înregistrări audio. 
• Regula „O pagină pe zi”: Sfinții Părinți spun că mai bine citești un singur paragraf pe care să îl pui în practică și să îl岐meditezi toată ziua, decât să citești 50 de pagini din obligație și să nu reții nimic. 
• Transformă lectura în ritual: Creează-ți un colț liniștit în casă, aprinde o candelă sau o lumânare și citește într-o poziție de respect (pe scaun, nu întins în pat), pentru a-ți ajuta mintea să rămână concentrată.