Gheara diavolului, denumita stiintific Harpagophytum procumbens, este o planta care face parte din familia susanului si isi are originile in sudul Africii. Cunoscuta si ca „planta agatatoare” sau „paianjenul de lemn”, planta taratoare apare la altitudini de aproximativ 1.000 de metri, pe solurile nisipoase si unde clima este arida.
Desi a aparut in Africa (Botswana), mai multe specii de plante nord-americane din genul Proboscidea si anumite specii de Pisonia poarta numele de „gheara diavolului”, ca urmare a aspectului lor – au fructele precum niste gheare atarnate de tulpina. Se cunosc aproape 2.000 de tipuri de astfel de plante, cu aspectul aproape lipit de pamant si tulpini ce se intind la aproximativ 1,5 metri.
Radacinile tuberoase ale ghearelor diavolului sunt utilizate adesea
in medicina pentru ca au proprietati antiinflamatorii. De sute de ani,
in sud-vestul Africii, gheara diavolului a inceput sa fie folosita
impotriva problemelor digestive, a febrei si pentru calmarea durerilor,
dar in Europa, beneficiile acestei plante au inceput sa fie cunoscute
abia in urma cu 100 de ani.
Gheara diavolului (harpagophytum procumbens)
Gheara diavolului face parte din familia Pedaliaceae si creste
in teren nisipos, in conditii foarte aride, la altitudini de 500-1000
de metri in Africa de Sud si Zimbabue. Este o planta taratoare, cu
radacini tuberoase, foarte puternice, din care ies radacinile secundare.
Tulpina sa este acoperita de frunze , ce cresc opozite, alcatuite din
3-5 lobi, de culoare verde, cu nuante de gri, datorita faptului ca sunt
acoperite cu perisori fini, care secreta mucilagii. Floarea are forma de
trompeta, colorata pe margini in nuante de la roz la violet - purpuriu,
iar spre centru este galbuie si infloreste in decembrie - februarie.
Fructul sau spinos are o forma aparte, de la care i se trage si numele,
este oval si incapsulat intr-o coaja lemnoasa, cu doi spini centrali
mari si 2 randuri laterale de 12-16 brate acoperite de tepi. Aceste
brate si spini sunt mult mai mari, mai lungi decat fructul in sine.
Semintele sale sunt alungite si de culoare neagra. Ghiara diavolului contine substante chimice
ca: harpagoside, harpagide si procumbide, zaharuri, acid oleanolic si
ursolic, fitosteroli, acizi aromatici - cafeic, cinnamic si chlorogenic,
flavonoide - luteolin si kaempferol. In scop fitoterapeutic este utilizata intreaga planta, care se recolteaza dupa inflorire.
Uz intern:
- detoxifierea ficatului, a rinichilor, afectiuni ale vezicii biliare,
lipsa de apetit, osteoartrita, artrita, artroza, poliartrita,
spondiloza, coxartroza, diabet, hipertensiune arteriala, aritmii ventriculare hiperkinetice, migrene, nevralgii, intoxicatia cu nicotina, hipercolesterolemie, nasteri dificile, menopauza – sub forma de decoct, tinctura, infuzie.
Uz extern:
- artrita cu inflamatii si durere, tendenite, osteoartrita, artrita, artroza, poliartrita, spondiloza, coxartroza, entorse – sub forma de cataplasme, comprese cu decoct.
Contraindicatii:
- Consumul plantei este interzis sub orice forma la femei insarcinate,
femei ce alapteaza, copii mici, coagulopatii, aritmii cardiace,
persoane cu ulcer gastric sau duodenal, persoanele aflate inaintea unei interventii chirurgicale (favorizeaza hemoragiile).
Efecte secundare:
- Supradozajul determina greturi, varsaturi, anorexie, dispepsie, bradicardie.Gheara diavolului, o planta unica
Gheara diavolului contine componente bioactive: harpagizide, harpagide, acizi aromatici, acid oleanolic, fitosteroli, flavonoide. Insumate, acestea confera proprietati antiinflamatorii preparatelor care contin aceasta planta.
Drept urmare, cunoscuta pentru efectele sale antiinflamatorii si analgezice, gheara diavolului a evidentiat o reducere clara a durerii pacientilor cu afectiuni lombare si osteoartrita. Pentru rezultate rapide, specialistii recomanda administrarea de gheara diavolului impreuna cu alte medicamente antiinflamatoare.
In scop medicinal, sunt folositi tuberculii, dupa ce au fost anterior lasati la uscat. Acestia se taie in bucatele mici, din care apoi se prepara infuzii, sau se macina pana devin pulbere. Planta se regaseste in comert sub forma de: ceaiuri, pulberi, tincturi, capsule, tablete, geluri si creme pentru aplicare topica.
Click pe imagine pentru a afla mai multe despre produs!
Gheara diavolului: proprietati, beneficii si utilizari
Gheara diavolului se numara printre cele mai importante componente ale fitoterapiei moderne. De-a lungul timpului, s-a dovedit faptul ca planta contribuie la reducerea intensitatii si frecventei durerilor articulare, ajuta la mentinerea functionarii normale a articulatiilor si sustine mecanismele de protectie impotriva stresului oxidativ. In aceste situatii, gheara diavolului este recomandata:
- pentru diminuarea durerilor in caz de entorse, luxatii sau fracturi, dar si in cazul durerilor de cap sau menstruale;
- pacientilor cu poliartrita reumatoida, reumatism, spondiloza, atroze.
In cazul durerilor cronice, studiile au demonstrat ca planta minune este potrivita pentru tratamentele pe termen indelungat. Extractul de gheara diavolului, care se regaseste in anumite suplimente alimentare, se administreaza cu precautie in cazurile in care, simultan, se ia si un tratament hipoglicemiant, antitrombotic sau inainte de interventiile chirurgicale.
In majoritatea cazurilor, medicamentele cu aceasta planta sunt usor de tolerat, iar efectele secundare, precum starea de greata, ameteala sau durerile de cap apar in cazuri foarte rare.
Salicilatul de metil din uleiul de Gaultheria procumbens intensifica circulatia sangvina din capilare, asigurand o senzatie placuta de caldura, pe care camforul o accentueaza si o mentine.
Efectul analgezic al produsului este sustinut de prezenta extractelor de gheara diavolului si arnica, substante vegetale cu efect dovedit clinic in tratamentul afectiunilor reumatice.
