Maica Domnului Leganatoarea Peruana -Purtatoarea de grija

 -Patroana casei celor nascuti de ziua ei! Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Purtatoarea de grija! Denumirea ei este intalnita Peruana -Leganatoarea(Colabelnita-lb.rusa).

Aceasta icoana se mai numeste in popor si purtatoarea de grija ,deoarece Maica Domnului are grija de noi ca o mama preaiubita ce are grija de copilasii sai.Maica Domnului vine în permanență la apărarea copiilor ei pământești, devine un zid indestructibil între necazuri și oameni, mai ales acolo unde sunt ridicate rugăciuni sincere pentru ajutor.

Veșnic purtătoarei de grijă, celei neînfricate și mult cinstitei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care veghează necontenit la căpătâiul celor ce o cheamă cu lacrimi de pocăință ne rugăm și noi cei afundați în foame, lipsuri și necazuri, și fiind încredințați de mila ei cea mare căutăm cu bucurie la minunile ei cele slăvite și o strigăm: Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

 

Icoana Maicii Domnului Peruanskaia o icoana frumoasa si rara  - Cantecul de leagan (purtând într-o eșarfă) a Maicii Domnului este o imagine foarte rară și minunată a Maicii Domnului. Această icoana ajută la somnul binecuvântat al bebelușilor și mamelor, calmează si aduce pace in suflete, ocroteste de boli si ajută la bolile existente. Icoana poate fi un cadou unic pentru botez sau Ziua Mamei.

Această icoană o arată pe Maica Domnului purtându-l pe Iisus într-un sal mare in spate care pare sa faca un intreg . Apropierea lui Dumnezeu o umple de lumină, libertate și bucurie. Merge acolo unde o aduce dragostea. Fiul ei se odihnește lângă ea și îi ascultă gingășia completă,care doarme și, judecând după zâmbetul său, este fericit. Hainele Maicii Domnului îi arată modestia, dar sunt umplute cu lumina stelelor, de parcă Creatorul însuși ar vrea să o împodobească.

Icoana nu se numește Cantecul de leagan degeaba, pentru că atunci când o mamă se roagă în fața acestei imagini, somnul ei și al bebelușului ei se îmbunătățește imediat. Și vă puteți ruga și în fața acestei icoane si în boală.

Icoana originala însăși se află acum pe Sfântul Munte Athos, în mănăstirea Xenofiană. În general, icoana a fost creată de pictorul sârb de icoane Marija Cumic. Cu toate acestea, imaginea este considerată rară si este canonica in ortodoxie.

Este Un Dar de NEPRETUIT pentru orice casa spre ocrotirea familiei .,daruire de prunci,educatie de prunci, somn linistit pentru mame si bebelusi,ajuta pe mamici sa mearga pe drumul vietii si sa creasca in armonie copii oferindu-le intelepciune si ajutor in toate cele de trebuinta, ocroteste de boala si grabnic ajutatoare la orice boala existenta,aceasta icoana cu rugaciune si acatist la Ea daruieste multe bucurii!  Maica Domnului este grabnic ajutatoare! Alunga tristetile si alina durerile.

Maica Domnului ne protejeaza si ne ocroteste mereu - Fericita este casa si familia care are in casa icoana Maicii Domnului! Cadoul ideal pentru nunti,casa nou-simbolizand BINECUVANTAREA si OCROTIREA FAMILIEI 

Maica Domnului are acatist-Sf.Porfirie  un bătrân grec, spune că trebuie să-ți revarsi toate nevoile, durerea, problemele Maicii Domnului. Ascetul ne învață să nu avem asteptari  de la oameni  apropiați, ci să apelăm la Maica Domnului, care va aranja totul asa cum este cel mai bine! 

Recomandare-De Citit .Mari daruri daruesc sfintii cand li se citeste acatistu si sunt pomeniti.

Mari daruri darueste Maica Domnului celor ce ii cinstesc icoanele si i se citeste acatistu in fata icoanei,macar de citit povestea icoanei,si asa veti fi mereu pomeniti in rugaciune de catre Nascatoarea de Dumnezeu la tron Sf.Treimi

Imn Acatist Cântecul de leagăn al Maicii Domnului la Icoana Peruană din Mănăstirea Xenofont, Sfântul Munte Athos

Condacul 1

Stăpânei noastre, Celei Alese,

Luminii din Ceruri, Măritei Împărătese,

Îi aducem în dar rugăciune curată

Maicii de Dumnezeu, Fecioară și Mamă,

Și într-un glas îi strigăm cu dor și cinstire:

Bucură-te, Maica Pruncului Iisus, liniștindu-ne-n Iubire!

Icosul 1

Îngerii cei luminoși care stau în Ceru-adânc

Te slăvesc cu glasuri limpezi, Maica Pruncului cel Sfânt!

Tu ești Leagăn de lumină ce aduci de Sus dorire,

Tu ești calea de la poarta inimii către simțire.

Te rugăm din suflet, Maică, vino de-adu liniștea,

Ne-nchinăm măririi tale, și te lăudăm așa:

Bucură-te, cea frumoasă;

Bucură-te, Fecioară mult luminoasă;

Bucură-te, steaua lumii, sus în cer și pe pământ;

Bucură-te, că îndrepți și zborul aripilor ce sunt frânte în avânt;

Bucură-te, crin curat, ocrotitor;

Bucură-te, mir înmiresmat cu dor;

Bucură-te, flacără de strălucire;

Bucură-te, Maica Pruncului Iisus, liniștindu-ne-n Iubire!

Condacul 2

Vii în taină pe la noi, luminând din casă-n casă,

Cea mai blândă dintre stele cu a harului Mireasă!

Rugăciunea te îmbie și te cheamă să ne-ajuți,

Cine să ne fie Mamă, decât Maica lui Iisus?

Și primind a ta blândețe, copleșiți de firea ta,

Strigăm spre Mântuitorul să ne ierte: Aliluia!

Icosul 2

Ești ca vantul cald de vară, când vii aerul adie,

Esti scânteia ce ne face inima să fie vie!

Leagănul din noi te cheamă, stă încremenit de plâns,

Sufletul ți-l dăm, Stăpână, să-l cuprinzi în harul blând,

Să îl faci pocal de lacrimi și tot răul să se-adune,

Să se risipească grabnic cu această rugăciune:

Bucură-te, mângâiere de dulceața cea mai fină;

Bucură-te, adiere cu mireasma din aripa cea mai lină;

Bucură-te, bucurie ce aduci somn liniștit;

Bucură-te, împăcarea și iertarea celor care n-au iubit;

Bucură-te, cea mai dragă Maică și Împărăteasă Sfântă;

Bucură-te, și cu milă, vino, și durerea ne alungă;

Bucură-te, și cu Domnul dă-ne-n prag de somn, unire;

Bucură-te, Maica Pruncului Iisus, liniștindu-ne-n Iubire!

Condacul 3

Nu e cale spre Împărăția Fiului, Domnul Iisus

Decât rugăciunea caldă și cuvintele-nspre Sus

Ce-s smerite și rostite în căința cea mai frântă,

Ca la capăt de-osteneală să primim cununa sfântă.

Către Mijlocitoarea noastră alergăm și ne rugăm așa:

Caută spre noi, nevrednicii, ce Îl slăvim pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Mintea nu mai știe, Doamnă, a descrie îndeajuns

Cât de mare ți-e iubirea de poporul cel ascuns,

Care noaptea ți se roagă, ziua te cinstește-n gând,

Buzele-i sunt miere caldă ce rostește ruga-n plâns.

Tu pe-aceștia îi acoperi cu harul cel bun, deplin,

Ascultă și-aceste rânduri, aduse din graiul plin:

Bucură-te, alinarea celor care nu-s iubiți;

Bucură-te, primitoarea celor care de vrăjmași sunt prigoniți;

Bucură-te, călăuza nopților de frământări;

Bucură-te, sfătuire spre-ale Cerului cărări;

Bucură-te, mângâierea celor care sunt topiți de greul dor;

Bucură-te, că le dai suflu fierbinte spre văzduhul călător;

Bucură-te, biruința a tot ce-i rău în fire;

Bucură-te, Maica Pruncului Iisus, liniștindu-ne-n Iubire!

Condacul 4

La vedere stă o Carte ce nimeni nu poate-a scrie,

Doar Cuvântul cel Puternic, Cel din Tatăl, spre zidire!

Sfântă Maică, tu, smerită, L-ai primit să-i dai un trup  

Celui ce-I Numit de veacuri: Fiu de Dumnezeu, Iisus.

Aceluia du-i rugăciunea aceasta și primiți de mila ta,

Să fii Mama noastră-n ceruri, strigând tare: Aliluia!

Icosul 4

Fără număr sunt minunile ce n-au sens și nici rațiune,

Doar credința dă crezare la cele ce Duhul spune,

Doar Iubirea dă puterea de-a merge-n jertfă răstignit

Pe crucea din Cer primită de cel ce se vrea sfințit.

Puterea ta, Împărăteasă, să fie veșnic printre noi

Să te chemăm în clipe grele, în al sfințeniei război:

Bucură-te, fiind căldura ce ne face să trăim;

Bucură-te, fiind armura ce ne face să răzbim;

Bucură-te, că din tine curge apa rugăciunii;

Bucură-te, că prin tine se închide rana grea a-ntinăciunii;

Bucură-te, că ești ceasul care numeri respirația spre Cer;

Bucură-te, că prin tine timpul se strecoară ca un dar, încetinel;

Bucură-te, cea cu aripi care-atingi inimi-mpietrite;

Bucură-te, Maica Pruncului Iisus, liniștindu-ne-n Iubire!

Condacul 5

Ca un fulger de lumină se pogoară-n noi un dar:

Harul dătător de viață, alungând ce-i în zadar!

Maica Domnului cea Sfântă, vino și privește cum

Din pământ Duhul ne naște omul nou cu un nou drum.

Născătoare ești de Viață, de zbor nou și de iubiri,

Ești acoperitoarea noastră de necaz și ispitiri.

Cine e ca tine, Doamnă? Peste tot domnia ta

Se-mpresoară de dulceață! Ne-nchinăm: Aliluia!

Icosul 5

Nu putem urca în ceruri decât doar prin suferință,

Ce se face trepți de sânge și de pocăinț’aprinsă.

Nu putem vedea nici Raiul: sfântul dar al mântuirii,

Decât doar dacă învingem marea cruce-a ispitirii.

Preacurată Născătoare, te rugăm să ne-ntărești

Și strigăm la Maica noastră, a Puterilor Cerești:

Bucură-te, că ești mirul pustnicilor ce se roagă;

Bucură-te, fiind toiagul celor care duc povară;

Bucură-te, că ești stâlpul celor care Fiului cu drag se-nchină;

Bucură-te, ești odihna cea prin care mintea lui Hristos se-nclină;

Bucură-te, curăția gândurilor ce de demoni ne păzește;

Bucură-te, limpezimea respirației – pulsul ”Doamne, miluieste!”;

Bucură-te, că-L aduci pe Dumnezeu în trăire și-n simțire;

Bucură-te, Maica Pruncului Iisus, liniștindu-ne-n Iubire!

Condacul 6

Cine poate să cuprindă cât îmbrățișezi tu, Mamă?

Cine poate sa-nțeleagă cum iubești fără tăgadă,

Cum alini un zbucium surd, dându-i somn înseninat

Cum ridici sufletul mut, și el știe că-i iertat?

Asta-i Maica cea curată! Ia în dar inima mea!

Și primește Serafimii ce îți cântă: Aliluia!

Icosul 6

Mirul curge, tămâiază creștetul de prunci curați,

Mâna ta îi îmbăiază, Maica celor închinați.

Alinarea ta e sfântă, cântecul ți-e ca un tril,

Pavăză ești peste noapte, apărându-i ca un zid.

Vino, Doamnă Împărăteasă, să domnești din noapte-n zi,

În cămara luminoasă cu copii și mari și mici:

Bucură-te, lumânare ce faci liniște-n odaie;

Bucură-te, că prin tine inima ni se înmoaie;

Bucură-te, că icoana ta-i pictată minunat cu mii de stele;

Bucură-te, că privirea ți-e lăcaș de alint și mângâiere;

Bucură-te, cea slăvită, fruntea o atingi ușor;

Bucură-te, și în minte are loc doar El, Hristos;

Bucură-te, ești culoarea cea mai caldă și mai vie;

Bucură-te, Maica Pruncului Iisus, liniștindu-ne-n Iubire!

Condacul 7

Rătăcindu-ne pe cale, visele-s un chin deșert,

Nori se-adună, vantul suflă, clipele se sting încet.

Sufletul se înfioară – oare-așa să-mi fie dat?

Oare chiar păcatu-acesta să mă facă lepădat?

Lacrimile-s mai amare, dar tu vii, Măicuța mea,

Și le ștergi cu mâna-ți dulce în cântarea: Aliluia!

Icosul 7

Doar un gând de pocăință, doar o faptă e de-ajuns

Că alergi degrab, Măicuță, cu iertarea să ne ungi,

Nimeni nu are o Mamă mai deplină decât tine,

Ne iubești adânc că suntem a Cuvântului zidire!

Ești lumina printre stele ce ne cari în spate mult,

Mijlocind odihna celor care ți se-nchină cu avânt:

Bucură-te, cea miloasă care cauți la copii;

Bucură-te, că iertarea vine să ne facă din nou vii;

Bucură-te, minunată, blândă Maică și Fecioară;

Bucură-te, alungând de-ndată răul ce ne înconjoară;

Bucură-te, prigonirea gândului ce nu-i sfințit;

Bucură-te, că ne dai cu mintea a lucra ce-i potrivit;

Bucură-te, cea blajină, miere-n glas și în simțire;

Bucură-te, Maica Pruncului Iisus, liniștindu-ne-n Iubire!

Condacul 8

Crud, amurgul se coboară peste dealuri și trăiri.

Razele de soare-aleargă peste buza de-asfințiri.

Sufletul se înfioară! Va vedea din nou lumini?

Va mai prinde răsăritul tămâiat cu flori și mir?

Din nădejde și din lacrimi te strigăm, Măicuța mea:

Fă din noapte zi curată, să ne bucurăm: Aliluia!

Icosul 8

Vremea trece…nu-i a noastră, e un timp fără-nceput!

Cine știe oare clipa când din trup vom fi doar lut?

Dar tu, Maică și Fecioară, stăpânind de veacuri multe

Dăruiește-ne iertare, fă ca sufletul s-asculte,

Să audă Glasul Vieții cum ne cheamă-n pocăință

Și cu inima smerită să te cheme cu credință:

Bucură-te, luminarea celor care vor salvare;

Bucură-te, izbăvirea celor ce-s pieduți pe mare;

Bucură-te, minunată Maică și Împărăteasă blândă;

Bucură-te, și ne lasă mireasma ce ne încântă;

Bucură-te, adiere de parfum și crini curați;

Bucură-te, că ești Mama celor ce-s de viață-mpovărați;

Bucură-te, cea mai mare alinare și dorire;

Bucură-te, Maica Pruncului Iisus, liniștindu-ne-n Iubire!

Condacul 9

Multe-s umbrele și omul caută mereu să fugă,

Alergând pe drumul care nicăieri nu o să-l ducă.

Multe-s căile prin care Dumnezeu ne-ncearcă iar,

Însă fuga nu-i o cale: alergând e in zadar!

Stai cu noi, Cea minunată, să ne dai puterea ta

De-a lupta prin rugăciune, strigând: Aliluia!

Icosul 9

Te chemăm, Împărăteasă, vino cu armuri și Duh,

Să învingi legiuni de demoni care zboară în văzduh!

Ei ne chinuie copii ce nu dorm că-s prea speriați,

Și părinții lor te roagă să-i ajuți că-s frământați.

Scoate sabia și vino! Adu somn odihnitor,

Iar noi te slăvim, Măicuță, cu cuvinte de mult dor:

Bucură-te, cea frumoasă, ce cobori din Cerul Sfânt;

Bucură-te, că aduci oșteni de îngeri pentru tine ei luptând;

Bucură-te, toți ți se-nchină: Maica Domnului Iisus;

Bucură-te, izbăvitoare de ce-i rău peste văzduh;

Bucură-te, ești Lumină…raze de mii de culori;

Bucură-te, aurită în icoană cu nimbul strălucitor;

Bucură-te, că nu-i alta mai frumoasă decât tine;

Bucură-te, Maica Pruncului Iisus, liniștindu-ne-n Iubire!

Condacul 10

Noaptea trece, timp se țese din urzeala lumii reci,

Ceasul bate miezul nopții, clopotul bate în veci.

Ziua cade iar tăcută, respirând din rugăciuni,

Din amiază vine seara ce-i topită-n plecăciuni.

Nu-i nimic mai calm, Măicuță, decât veșnicia ta

Unde Serafimii cântă tot mereu: Aliluia!

Icosul 10

De-am avea din începuturi salbe cu flori aurii,

Am fi ca un câmp de vară, pastelat în culori vii,

Dar începem lupta noastră să lăsăm păcatul lumii,

Și cădem iarăși și iarăși…devenind robii furtunii.

Nu lăsa de data asta să ne prindă iar ispita,

Căci cu lacrimi ne rugăm și asta ne este dorința:

Bucură-te, și adu-ne biruința cea mai bună;

Bucură-te, luptătoare ce alungi tot ce-i furtună;

Bucură-te, oblojirea rănilor de-nsingurați;

Bucură-te, că ești plaja cu nisip înmiresmat;

Bucură-te, că răsare soarele din ruga ta;

Bucură-te, că lumina ți-este pecete peste ziua cea mai grea;

Bucură-te, tu ești dragoste și împlinire;

Bucură-te, Maica Pruncului Iisus, liniștindu-ne-n Iubire!

Condacul 11

Ca un fulg să-mi fie trupul, ca un porumbel – privirea,

Inima să fie peștera unde Nașterea-i dorirea!

Să Îl naști în noi, Maicuță, pe Domnul Iisus Hristos,

Să primim a Lui iertare, ce-i mai bun și mai frumos.

Din lumini să crească mare Pruncul Sfânt, zicându-i așa:

Doamne, inima Te preaslăvește: Aliluia!

Icosul 11

Aripile tale, Mamă, sunt tămâia din altar!

Brațele-s icoane calde ce străbat strigăt amar.

Mantia ta e mângâiere, glasul tău – cristal duios

Ce-i cânta odată-n leagăn Pruncului Iisus Hristos.

Caută la noi, Cea Sfântă, spre durere te îndreaptă

Și ascultă-i pe copii care-n lacrimi te așteaptă:

Bucură-te, bucuria soarelui după-noptat;

Bucură-te, clipocitul apei din râul cel mai curat;

Bucură-te, fericirea celor ce te au ca Mamă;

Bucură-te, strălucirea celor care cu smerenie te cheamă;

Bucură-te, că ești valul de miresme și de mir;

Bucură-te, luminoasă și curată ca un soare-n răsărit;

Bucură-te, izvorâre de trăiri și de simțire;

Bucură-te, Maica Pruncului Iisus, liniștindu-ne-n Iubire!

Condacul 12

Pe cărări se duce viața, fiecare are-un drum

Mii de căi se-aștern în față…care-o fi drumul cel bun?

Pasul caută să știe încotro, dar mintea-i surdă,

Rătăcită printre spinii care caută s-o smulgă.

Vino, Mamă și Mireasă, că avem inima grea,

Ușurează-ne durerea, căci grăim: Aliluia!

Icosul 12

Mult pribeag e omul lumii, că nu are felinar.

De-ar fii omul rugăciunii, ar primi lumea în dar!

Tu ești lumânarea noastră, Maica celor osteniți

În genunchi căzuți te cheamă…se ridică miluiți!

Din tărâmul celor veșnici, vino către noi așa

Ca o adiere blândă, că te cheamă inima:

Bucură-te, întărirea gândurilor încercate;

Bucură-te, dezlegarea mrejelor întunecate;

Bucură-te, că din noapte faci lumina ce ne scaldă-n veșnicie;

Bucură-te, harul tău ne face inima ca să fie tot mai vie;

Bucură-te, că din tine curg mii raze de viață;

Bucură-te, mirul care îl trimiți pe cap, pe față;

Bucură-te, cea mai dragă și mai caldă miluire,

Bucură-te, Maica Pruncului Iisus, liniștindu-ne-n Iubire!

Condacul 13

Ne rugăm cu lacrimi, Mamă, ne rugăm și plângem surd,

Ocrotește-ne că noaptea-i lungă și dușmanu-i tare mult!

Dă-ne somn adânc cu tine, și în inimi – rugăciuni,

Dimineața să ne fie începutul veșnic bun.

Și din toate fă cărare, drumul lin spre Cerul Sfânt,

Să se nască-n noi Iubirea Pruncului ce-L ții la sân! (Acest Condac se spune de 3 ori)

Icosul 1

Îngerii cei luminoși care stau în Ceru-adânc

Te slăvesc cu glasuri limpezi, Maica Pruncului cel Sfânt!

Tu ești Leagăn de lumină ce aduci de Sus dorire,

Tu ești calea de la poarta inimii către simțire.

Te rugăm din suflet, Maică, vino de-adu liniștea,

Ne-nchinăm măririi tale, și te lăudăm așa:

Bucură-te, cea frumoasă;

Bucură-te, Fecioară mult luminoasă;

Bucură-te, steaua lumii, sus în cer și pe pământ;

Bucură-te, că îndrepți și zborul aripilor ce sunt frânte în avânt;

Bucură-te, crin curat, ocrotitor;

Bucură-te, mir înmiresmat cu dor;

Bucură-te, flacără de strălucire;

Bucură-te, Maica Pruncului Iisus, liniștindu-ne-n Iubire!

Condacul 1

Stăpânei noastre, Celei Alese,

Luminii din Ceruri, Măritei Împărătese,

Îi aducem în dar rugăciune curată

Maicii de Dumnezeu, Fecioară și Mamă,

Și într-un glas îi strigăm cu dor și cinstire:

Bucură-te, Maica Pruncului Iisus, liniștindu-ne-n Iubire!

Rugăciune:

Măicuței Celei Alese, ne-nchinăm cu dor adânc,

Ne rugăm cu mintea-n piept, unde suflul este frânt!

Iar tu, Mamă Împărăteasă, cea frumoasă printre stele,

Caută la noi degrabă: nopțile-s și lungi și grele,

Fă lumină în odaia unde dorm pruncii curați,

Fă lumină și în viața celor care-s încercați,

În ispite – biruiță, în necazuri –mângâiere,

Din durere fă putere și din lacrimi – înviere!

Și ne du, Măicuță dragă, în Ceruri să viețuim,

Să cântăm cu Serafimii, și acum și-n veci. Amin.

Cuvine-se, cu adevarat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Partajează asta:

Acatistul Icoanei Maicii Domnului de la Mânăstirea Frumoasa (Iași)

Condac 1

Pe Cea care este slăvită de toată lumea, Care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul L-a născut, pe care O cântă cei fără de trup şi e podoabă a credincioşilor, pe Fecioara Maria să O lăudăm, că Aceasta S-a arătat Biserică a Dumnezeirii. Acesteia, ca unei Ocrotitoare a creştinătăţii şi purtătoare de grijă a călugărilor, cântare de mulţumire Îi aducem noi, nevredinicii, strigând cu umilinţă dintru adâncul sufletului: Bucură-Te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea, Bucuria, Acoperământul şi Mântuirea sufletelor noastre!

Icos 1

De pe Cruce Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, în suferinţele Sale cele de pe urmă, ca un chivernisitor al celor ce aveau să fie prin cuvânt, Ţi-a încredinţat Ţie fiu pe ucenicul Său cel iubit, pe Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul, iar prin el şi pe noi toţi, cei dreptslăvitori, ne-a făcut fii şi fiice ai Tăi, după Har. Pentru aceasta, avându-Te pe Tine, de Dumnezeu Născătoare, Maică purtătoare de grijă, cu bucurie Îţi cântăm:

Bucură-Te, Fecioară, că Arhanghelul Gavriil Ţi-a adus Bunavestire şi Ţi-a zis: Bucură-Te!

Bucură-Te, că prin Tine, Preacurată, S-a întrupat Stăpânul tuturor!

Bucură-Te, Sicriu Sfânt după cum Te-a numit dreptul David, că Te-ai arătat mai desfătată decât Cerurile!

Bucură-Te, că L-ai purtat pe Făcătorul Tău, şi pe Tine Te-am dobândit folositoare!

Bucură-Te, lăcaş cinstit al Stăpânului, că ne ridici din desnădăjde şi Te avem mântuire întru ispite! Bucură-Te, Izvor al Darului, scară cerească şi uşă a Raiului, sfeşnic şi năstrapă cu aur poleită!

Bucură-Te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea, Bucuria, Acoperământul şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condac 2

Cine dintre oameni va putea vreodată să mărturisească cu limbă omenească adâncul cel de nedescris al purtării de grijă a Lui Dumnezeu faţă de oameni, că iată Îl vedem pe Fiul Lui Dumnezeu născut în trup din Fecioara Preacurată. O, taină mare din veac ascunsă, de Îngeri neştiută şi de oameni cu anevoie pricepută! Suflarea toată să-I cânte Lui Dumnezeu cântarea cea de laudă: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 2

Rodul rugăciunii neîncetate către Dumnezeu şi al vieţuirii curate eşti, Fecioară! Dumnezeieştii Tăi Părinţi, Multlăudatul Ioachim şi Preafericita Ana, prin rugăciune osârduitoare Te-au dobândit pe Tine de la Atoatefăcătorul mângâiere şi sprijin bătrâneţilor, ca o dovadă că tot ce e bun în această viaţă putem agonisi cu rugăciunea smerită şi cu viaţa curată; de care mărturie şi lucrare Dumnezeiască minunându-ne Îţi spunen:

 Bucură-Te, munte umbrit cu Darul Dumnezeiesc, pom al Vieţii celei Veşnice!

Bucură-Te, Rai al desfătării de Sus, munte netăiat care L-ai născut lumii pe Hristos, Dătătorul de Viaţă! Bucură-Te, aşteptarea şi mântuirea credincioşilor, că întru Tine se veselesc strămoşii neamului!

Bucură-Te, fiica lui Adam cel din ţărână, că Născătoare de Dumnezeu Te-ai făcut şi prin Tine s-a călcat iadul şi cei din legături s-au slobozit!

Bucură-Te, Mireasă neispitită de nuntă, bucurie a toată lumea, prin care ne-a răsărit nouă Dumnezeu!

Bucură-Te, Curată, că din Tine a ieşit Păstorul lumii, Care cu adevărat S-a îmbrăcat în trupul lui Adam!

Bucură-Te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea, Bucuria, Acoperământul şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condac 3

O, minunile Tale cele mai presus de fire, Preacurată! Că sub soare numai Tu, Fecioară, ai dat tuturor să cunoască minunea Naşterii Tale cea necuprinsă de minte! Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea cu cuvântul, pe Cuvântul Cel împreună lucrător Îl trimite în lume, Om Desăvârşit şi Dumnezeu Adevărat, din Tatăl născut mai înainte de veci, Căruia cu frică şi cu dragoste Îi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 3

În braţele sale părinteşti Te-a purtat Ioachim, Stăpână, şi a văzut cu ochii săi plinirea rugăciunilor cele cu nădejde şi rodul Binecuvântării Lui Dumnezeu. Fecioară, ai odrăslit din rădăcina proorocească a lui David, Dumnezeiescul Tău părinte, şi L-ai născut pe Domnul Slavei, Cel mai înainte proorocit. Stăpână, primeşte această cântare de bucurie care se aduce Ţie din dragoste:

Bucură-Te, uşă neumblată a Dumnezeirii, Cea păzită în curăţie şi pecetluită cu fecioria! Bucură-Te, Cea mai înaltă decât Cerurile şi decât toată zidirea cea văzută şi nevăzută! Bucură-Te, scara cea fără materie de demult, puterea credincioşilor şi scularea căzuţilor! Bucură-Te, pântece mai desfătat decât Cerurile, liman de mântuire şi zid neclătinat!

Bucură-Te, Lumina Vieţii şi a trupului meu, că eşti mai presus de legile firii prin Naşterera Ta!

Bucură-Te, Cea care singură ai câştigat către Fiul îndrăzneală de Maică şi ai dezlegat mâhnirea păcatului!

Bucură-Te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea, Bucuria, Acoperământul şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condac 4

Fiica Făcătorului Cerului şi al Pământului, Cel care din nemăsurata Sa bunătate hrăneşte toată zidirea cu suflarea Sa cea dătătoare de viaţă, Aleasa Tatălui Ceresc, la sânul maicii sale se alăptează. Cu laptele Anei se hrăneşte Fiica lui Israel cel vechi, cel care prin neascultare a pierdut moştenirea făgăduită a râurilor de lapte, iar noi ne închinăm Pruncului Hristos care ne hrănește cu Har și binecuvântare: Aliluia!

Icosul 4

Stăpână Maica Domnului nostru Iisus Hristos, chipul tău ne privește cu blandețe din Sfânta ta icoană, îmbrăcându-ne inimile cu dragostea pe care o ai pentru neamul omenesc. Pentru aceasta cu evlavie Îți cântăm ție, Celei Preacurate:

Bucură-Te, Sfânta Sfintelor, că ai născut întrupat pe Unul din Treime, pe Dumnezeu Cel neschimbat! Bucură-Te, cetate însufleţită a Celui ce împărăţeşte pururea, c-ai izvorât credincioşilor nestricăciunea!

Bucură-Te, Fecioară neîntinată, că mai presus de fire L-ai zămislit pe Cel nedespărţit de Tatăl! Bucură-Te, că pe Fiul cu trup L-ai născut, ca pe un Prunc cu lapte L-ai hrănit şi ca pe un scaun în chipul focului Dumnezeu a şezut!

Bucură-Te, Stăpână, că pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul în pântecele Tău L-ai ascuns şi prin Tine Dumnezeu a petrecut cu cei de pe pământ!

Bucură-Te, că după proorocie toiag ai odrăslit din rădăcina lui Iesei şi Fiul din Tine trup a luat şi în trup S-a preaslăvit!

Bucură-Te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea, Bucuria, Acoperământul şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condac 5

Precum de demult în Sinai focul Dumnezeirii, care a aprins rugul lui Moise, S-a coborât la noi Cuvântul Cel dintru început şezător pe scaun cu Tatăl şi cu Duhul. O! Lucrare de taină a mântuirii! O! Cum Fiul Lui Dumnezeu Om se face şi de sânurile Tatălui nu se desparte! Dumnezeu primeşte trup, Soarele se îmbracă în materie, ca pe om să-l aducă la strălucirea cea dintâi. Cu frică să-L lăudăm toţi pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 5

O! Lună nouă şi preafrumoasă pe cerul înroşit de păcate, care răsari lumii pe Soarele cel Nou al Dreptăţii! O! Mlădiţă Dumnezeiască de măslin odrăslită de Duhul în corabia neamurilor, care verşi în lume Mirul cel fără de preţ! O! Viţă a viei celei de taină, care storci omenirii Vinul cel dătător de viaţă! Maria, Fiica Sionului, în templul Legii intră ca din templul trupului Ei să scoată pe Dătătorul Legii, Cel ce-Şi are templu Cerul şi Pământul. Pentru aceasta văzători ai tainelor fiind, să-I cântăm Fecioarei aşa:

Bucură-Te, Cort Sfânt mai desfătat decât Cerurile, că Fiul Tău întocmai cu Tatăl este, Ipostas Desăvârşit în două firi!

Bucură-Te, că precum sântem noi, din Tine S-a închipuit Cel neîmpărtăşit de chip, şi, neschimbându-şi Dumnezeirea, S-a făcut Om cu chipul şi cu lucrarea!

Bucură-Te, că din Tine, Trupul Dumnezeirii ca o podoabă firească frumos a strălucit şi pe cetele cele înţelegătoare, ca o Maică, le-ai covârşit!

Bucură-Te, uşă a Lui Dumnezeu prin care a trecut întrupându-Se Făcătorul, pecetluită păzindu-Te! Bucură-Te, că Acela gol a fost la intrare şi purtător de trup S-a arătat la ieşire!

Bucură-Te, că nedeschizând uşa trupului Tău s-a făcut ieşirea şi uşa a rămas încuiată în chip negrăit!

Bucură-Te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea, Bucuria, Acoperământul şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condac 6

Cel născut din Tatăl mai înainte de veci, Care la întrupare n-a suferit schimbare, amestecare sau despărţire, ci a păzit întreagă osebirea celor două firi, pe pământ cu oamenii locuieşte ca un muritor, părtaş făcându-se cu desăvârşire omenirii, afară de păcat. Ne minunăm de Naşterea Dumnezeiască cea cu totul cinstită şi cu aprindere Îi cântăm Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 6

Pe Tine, Cea care ai mijlocit mântuirea neamului nostru, Fecioară nenuntită, Te vedem în Biserica Domnului, Curată, lucrând pământul trupului Tău şi curăţindu-l de cele ale firii, ca mai presus de fire să primeşti în el Sămânţa cea de la Tatăl, Bobul grâului cel de cină şi Strugurile viţei celei de taină, pe Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce Se dă lumii spre hrană şi băutură de viaţă. Cuprinşi fiind de frică şi cutremur, pentru măreţia tainei Naşterii Tale Îţi cântăm aşa:

Bucură-Te, nor uşor care ai purtat pe Hristos, Ploaia cea Dumnezeiască şi ai hrănit pe Cel ce cu negrăită bunătate hrăneşte toată suflarea!

Bucură-Te, liman şi adânc al minunilor, celor care aleargă la Tine cu credinţă, că prin Tine fiinţa omenească se uneşte cu Focul Dumnezeirii!

Bucură-Te, munte cinstit, scară cerească, scaun ceresc al Celui care ţine toate numai cu Voia, şi în braţele Tale ca un Om se ţine!

Bucură-Te, ancoră tare şi nemişcată a celor care Te cheamă pe Tine, că ai născut pe Ziditorul şi după Naştere ai rămas odor al fecioriei!

Bucură-Te, toiagul lui Aaron cel ce a odrăslit, că Cel mai înainte de veci de la Tine cu lapte Se hrăneşte! Bucură-Te, Stăpână, strigăm Ţie, că întru cuptorul Tău, Hristos Domnul, ca o azimă de pâine S-a copt! Bucură-Te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea, Bucuria, Acoperământul şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condac 7

Cel care fără de amestecare bărbătească a binevoit a Se face Om din fiica lui David, ca iarăşi să zidească chipul său cel stricat de patimi, Se coboară la noi în chip minunat. Păstor Bun în staulul Tatălui se arată, ca pe toată oaia cea cuvântătoare, rătăcită în prăpăstiile păcatului, aflând-o şi pe umeri ridicând-o, la chemarea cea dintâi iarăşi o aduce şi cu puterile cereşti o împreunează; cu care întrun glas şi noi, mulţumitori fiind, strigăm Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 7

Ancoră tare şi nemişcată Te avem pe Tine, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, care de la Înger ai primit cuvântul şi, prin cuvânt, darul de a fi Maică a Cuvântului. Prin Tine, Dumnezeu S-a arătat celor de pe pământ, întrupându-Se întru unire neamestecată. Te chemăm, Stăpână, grăbeşte spre rugăciunea celor care strigă Ţie:

Bucură-Te, Maică a Ziditorului, Care străluceşti cu frumuseţea fecioriei şi ai primit întru împărtăşirea materiei pe Cel fără de materie!

Bucură-Te, Lumină Sfântă, că prin Tine Lumina a venit în lume şi prin Naşterea Ta ne întorci din întunericul necunoştinţei!

Bucură-Te, casă a slavei, că Cel ce S-a sălăşluit în Tine, Rai de desfătare pe Tine pentru noi Te-a lucrat! Bucură-Te, cămară a sfinţeniei, că Făcătorul a primit trup din trupul Tău cel fecioresc!

Bucură-Te, că Pruncul Tău cu mâna Sa a cercetat vizuina cea pierzătoare de suflete a aspidelor! Bucură-Te, că Acela pe potrivnicul cel mândru l-a surpat şi sub picioarele credincioşilor l-a pus!

Bucură-Te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea, Bucuria, Acoperământul şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condac 8

În Marea Roşie S-a arătat lui Israel chipul Maicii Fecioare, prin Moise văzătorul de Dumnezeu. Acolo apele s-au despicat să iasă Israel din robie, iar aici trupul Fecioarei primeşte, mai presus de fire, pe Cel ce la zidere a despărţit apele, să scoată din robia păcatului pe cel căzut din făgăduinţă. Pentru aceasta, cu inimă mulţumitoare Îi strigăm Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 8

Biserică şi uşă neumblată a Domnului eşti, Preasfântă Fecioară Maria! Palat şi Scaun al Împăratului tuturor, Fecioară Preacinstită, prin Tine Dumnezeu S-a arătat celor ce dormeau în întuneric. Tu L-ai născut pe Soarele Dreptăţii, Care luminează pe tot omul zidit cu mâna Sa, după chipul Său. Ca o Maică ai agonisit îndrăzneală către Dânsul, şi prin aceasta Lui neîncetat Te rogi pentru noi. Ţie Îţi strigăm cu bucurie:

Bucură-Te, Fecioară Curată, cu totul fără prihană, nearsă de focul Luminii celei neapropiate! Bucură-Te, că Hristos, Piatra cea din capul unghiului, din Tine, muntele cel netăiat, S-a Tăiat! Bucură-Te, că în mijlocul spinilor ai înflorit şi de bună mireasmă i-ai umplut pe cei care Te măresc! Bucură-Te, Munte Sfânt şi de Dumnezeu umblat, că eşti Rug însufleţit şi nears!

Bucură-Te, că eşti lumii pod către Dumnezeu şi-i treci pe cei morţi la viaţa cea veşnică!

Bucură-Te, Fecioară, că ne-ai scos din blestemul de demult şi ai născut mântuirea sufletelor noastre!

Bucură-Te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea, Bucuria, Acoperământul şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condac 9

Cel care a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul Născut, din Cea Preacurată S-a întrupat. Dumnezeu fiind, S-a făcut pentru noi Om, nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela toată făptura, ca pe Domnul şi Izbăvitorul, Îl laudă cântând: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 9

Cel ce pe Cea Binecuvântată ai numit-O Maică a Ta, ai venit la Patimi prin sfatul cel de bună voie, strălucind pe Cruce. Şi vrând să cauţi pe Adam cel căzut, ai grăit Îngerilor: Bucuraţi-vă împreună cu Mine, că s-a aflat drahma cea pierdută! Cel ce toate cu înţelepciune le-ai făcut, Mântuitorule, dă-ne nouă Har a preaslăvi pe Maica Ta cu cântare:

Bucură-Te, zid şi Acoperământ celor ce aleargă la Tine, că ai primit strălucirea Duhului!

Bucură-Te, Ceea ce eşti cu dar dăruită, că în Tine S-a sălăşluit Lumina cea neînserată a slavei Tatălui! Bucură-Te, Cea înfrumuseţată cu podoaba bunătăţilor, că lumea ai luminat cu razele Dumnezeirii! Bucură-Te, că pe Tine, de demult în Sinai, Rugul cel aprins şi nears Te-a închipuit!

Bucură-Te, de trei ori Fecioară, că Te-ai făcut Maică a Cuvântului, pe Care fără dureri L-ai născut! Bucură-Te, că pe Tine, cu dreaptă credinţă, Maică a Lui Dumnezeu Te propovăduim!

Bucură-Te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea, Bucuria, Acoperământul şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condac 10

Unde vrea Dumnezeu se biruieşte rânduiala firii, şi precum în Sinai rugul aprins fiind n-a ars, tot aşa şi Fecioara a născut pe Fiul Lui Dumnezeu şi Fecioară a rămas, mai presus de cuvânt şi de cuget. Minunea Naşterii Tale, Hristoase, nu o putem spune, că preaslăvită fiind zămislirea, necuprinsă cu mintea este şi Naşterea. Pentru aceasta, toţi cu frică şi cu cutremur Îi strigăm Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 10

Fecioară de Dumnezeu Născătoare, visteria învierii noastre, pe cei ce nădăjduiesc în Tine, Prealăudată, scoate-i din groapă şi din adâncul păcatelor. Ţie, Celei care mai înainte de Naştere ai fost Fecioară şi în Naştere Fecioară şi după Naştere tot Fecioară ai rămas, cu umilinţă Îţi cântăm:

Bucură-Te, că Dreptatea şi Izbăvirea ne-ai născut nouă şi slobodă de blestem ai făcut firea strămoşului! Bucură-Te, Una Curată şi desăvârşit fără prihană, că proorocii pe Tine mai înainte Te-au vestit!

Bucură-Te, Nor luminos al Apei celei vii, că ai plouat nouă pe Hristos, Ploaia nestricăciunii! Bucură-Te, Fecioră de Dumnezeu aleasă, că pe mâinile Tale ai purtat pe Cel ce pe toate le poartă! Bucură-Te, Izvor de tămăduiri, Care adapi sufletele noastre cele însetate!

Bucură-Te, că pe Cel Multmilostiv, pe Pricinuitorul mântuirii L-ai născut nouă!

Bucură-Te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea, Bucuria, Acoperământul şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condac 11

Din iubire de oameni Împăratul Cerurilor pe pământ S-a arătat, cu oamenii a petrecut şi din Fecioară Curată trup a luat şi cu trupul pentru noi a pătimit. Pe Acesta Dumnezeu Desăvârşit şi Om Desăvârşit cu adevărat propovăduindu-L, Îl mărturisim pe Hristos Domnul şi Dumnezeul nostru, şi-I cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 11

Fecioară nenuntită, Care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, Te rugăm să asculţi rugăciunile robilor Tăi şi să dăruieşti tuturor curăţire de păcate, căci cu smerenie Îţi aducem aceste cântări de laudă:

Bucură-Te, că mai înainte Iacov, cu ochii minţii pe Dumnezeu Cel întrupat din Tine L-a văzut! Bucură-Te, că mai înainte a spus Ghedeon zămislirea şi David a tâlcuit Naşterea Ta!

Bucură-Te, că S-a pogorât ca roua pe lână, Cuvântul, în pântecele Tău!

Bucură-Te, că Isaia acum dănţuieşte văzând născut din Tine pe Dumnezeu Omul!

 Bucură-Te, Maică a lui Emanuel Cel Nou, că din fulgerul cel Dumnezeiesc L-ai născut pe Hristos! Bucură-Te, că pe Tine, minunat împodobită, Stăpânul, ca pe o Maică Te-a aşezat de-a dreapta Sa!

Bucură-Te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea, Bucuria, Acoperământul şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condac 12

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi ai răbdat de bună voie Crucea şi îngroparea cea de trei zile, Care cu moartea pe moarte ai călcat şi Învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta! Multmilostive, primeşte pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care se roagă pentru noi, şi-i mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe cei ce-Ţi cântă Ţie: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 12

Ceea ce eşti Biserică sfinţită şi Rai cuvântător, de Tine se bucură toată făptura, Soborul Îngerilor şi neamul omenesc. Lauda fecioriei din Tine Dumnezeu S-a întrupat, Prunc S-a făcut şi pântecele Tău mai desfătat decât Cerurile l-a lucrat. Pentru aceasta, toată făptura se bucură de Tine, Fecioară, şi Îţi cântă aşa:

Bucură-Te, că neamul lui Adam prin Tine la fericirea cea mai presus de lume s-a ridicat! Bucură-Te, că strămoaşei Eva Te-ai făcut îndreptare, născând pe Începătorul Vieţii!

Bucură-Te, că primind în pântece pe Dumnezeu Cel neîncăput, mai înaltă decât Heruvimii Te-ai arătat!

Bucură-Te, luminătoare cu raze de aur, făclie şi lumină neapropiată!

Bucură-Te, Biserică a Lui Dumnezeu, chivot al Legii Noi, cămară însufleţită şi uşă cerească! Bucură-Te, zid şi liman al creştinilor, folositoare grabnică a celor necăjiţi!

Bucură-Te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea, Bucuria, Acoperământul şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condac 13:

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că pe Unul din Treime L-ai născut negrăit! La Tine cădem şi Te rugăm, Stăpână, roagă-Te Fiului Tău şi Dumnezeului nostru pentru cei care se închină Ţie cu credinţă, să-i izbăvească de toată tulburarea vrăjmaşului şi de toată întristarea! Pe Tine Te avem toţi nădejde de mântuire şi Mijlocitoare tare către Fiul Tău, Dumnezeul Cel Mântuitor. Moştenirea şi robii Lui sântem, Maică Fecioară, şi prin Tine Îi aducem Lui cântarea: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (Aceste Condac se citește de 3 ori).

Icos 1

De pe Cruce Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, în suferinţele Sale cele de pe urmă, ca un chivernisitor al celor ce aveau să fie prin cuvânt, Ţi-a încredinţat Ţie fiu pe ucenicul Său cel iubit, pe Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul, iar prin el şi pe noi toţi, cei dreptslăvitori, ne-a făcut fii şi fiice ai Tăi, după Har. Pentru aceasta, avându-Te pe Tine, de Dumnezeu Născătoare, Maică purtătoare de grijă, cu bucurie Îţi cântăm:

Bucură-Te, Fecioară, că Arhanghelul Gavriil Ţi-a adus Bunavestire şi Ţi-a zis: Bucură-Te!

Bucură-Te, că prin Tine, Preacurată, S-a întrupat Stăpânul tuturor!

Bucură-Te, Sicriu Sfânt după cum Te-a numit dreptul David, că Te-ai arătat mai desfătată decât Cerurile!

Bucură-Te, că L-ai purtat pe Făcătorul Tău, şi pe Tine Te-am dobândit folositoare!

Bucură-Te, lăcaş cinstit al Stăpânului, că ne ridici din desnădăjde şi Te avem mântuire întru ispite! Bucură-Te, Izvor al Darului, scară cerească şi uşă a Raiului, sfeşnic şi năstrapă cu aur poleită!

Bucură-Te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea, Bucuria, Acoperământul şi Mântuirea sufletelor noastre!

Condac 1

Pe Cea care este slăvită de toată lumea, Care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul L-a născut, pe care O cântă cei fără de trup şi e podoabă a credincioşilor, pe Fecioara Maria să O lăudăm, că Aceasta S-a arătat Biserică a Dumnezeirii. Acesteia, ca unei Ocrotitoare a creştinătăţii şi purtătoare de grijă a călugărilor, cântare de mulţumire Îi aducem noi, nevredinicii, strigând cu umilinţă dintru adâncul sufletului: Bucură-Te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea, Bucuria, Acoperământul şi Mântuirea sufletelor noastre!

Rugăciune:

O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Ceea ce eşti mai Mărită decât Heruvimii şi mai Cinstită decât Serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, Bucuria celor necăjiţi, Te rugăm dă-ne mângâiere şi nouă, celor ce suntem în necazuri, că afară de Tine altă scăpare şi ajutor nu avem. Tu singură eşti Mijlocitoarea bucuriei noastre şi ca Maica Lui Dumnezeu şi Maica milostivirii, stând înaintea prestolului Preasfintei Treimi, poţi să ne ajuţi şi nouă, că nimeni din cei ce se roagă Ţie cu credinţă nu este ruşinat. Auzi-ne şi acum în ziua necazului nostru pe noi cei ce cădem înaintea Icoanei Tale şi cu lacrimi ne rugăm Ţie. Alungă de la noi toate necazurile şi nevoile ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viaţă şi prin puternica Ta mijlocire nu ne lipsi pe noi nici de veşnica şi nesfârşita bucurie întru Împărăţia Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, Căruia Îi aducem slavă, laudă, mulţumire şi recunoştinţă pentru toate. Amin!

Cuvine-se, cu adevarat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Colonul este responsabil

Toate bolile colonului, care apar în colon, sunt conflicte legate de supraviețuire: persoana trăiește în situațiile în care se simte încolțit, pe o alee moartă.
Pentru a rămâne într-un flux perfect cu viața corpul nostru trebuie să mențină echilibrul între ceea ce mâncăm, ceea ce asimilăm și ceea ce eliminăm.
Colonul este responsabil de eliberarea si eliberarea a tot ce nu ne mai este util si practic conflictele emotionale care duc la patologii in colon sunt legate de:

Situațiile trăite la fel de grave încât, după ce am fost "înghițiţiţi" şi "digeraţi", nu am putut renunţa la ele: "nu mai pot suporta acest disconfort", "situaţia e până în gât", "nu pot să cred că m-au trădat", "au căzut foarte jos, nu mi-aş fi imaginat vreodată că vor face eu acest joc."
Situații pe care le trăim ca nedrepte pentru că suntem acuzați de ceva ce nu am făcut: „Nu am făcut nimic. "
"M-am săturat@ să dai vina pe mine"

In colon exista o reabsorbtie a apei continute in materie, precum si eliminarea si acumularea ei, apa are legatura cu mama (reala sau simbolica). Dacă patologia este legată de procesul de reabsorbție vom căuta un resentir de: "Vreau să recuperez dragostea de mamă", dacă este cu eliminarea: "Vreau să o iau pe mama de pe mine", iar dacă este legată de acumulare: "Am nevoie de mai multă iubire de la mama mea."
Situația trăită de genul "asta e o lovitură sub centură, nu mă așteptam de la tine", ceea ce inevitabil mă determină să mă despart de cineva drag, să mă despart de cineva important pentru mine.

BOLI COMUNE ALE COLONULUI

Acum vom analiza unele dintre cele mai frecvente boli ale colonului bazate pe conflictele expuse:

Cancer de colon:
Iată care sunt "marile trădări" care se trăiesc cu frică și furie. Sa facem o diferentiere in functie de locul unde se afla tumora.

- Coloană în ascensiune:
Trădarea mă face oricare dintre urmașii mei: Tată/Mamă, Bunic, Șef, Șef...

- Colon transverso:
Trădarea este făcută de cineva care are același rang ca mine: frate, văr, soț/, soție, colegi de muncă, prieten..

- Colon descendent:
Trădarea mă face oricare dintre urmașii mei: copii, nepoți, angajați...

- Colon sigmoideo:
Ne vorbește despre "trădări vechi", situații petrecute cu mult timp în urmă, reținute de frica că scăpăm de ele.

- Colon inferior:
Această întindere a colonului este singura ale cărei conflicte au o temă diferită de cea a supraviețuirii: sunt legate de teritoriu.
Când locuiești în femeie se referă la un conflict de identitate: "nu știu unde mi-e locul", "ce caut eu aici, dacă chiar nu vreau să fiu? ", "nu știu cine sunt pentru familia mea", "nu am locul meu pe teritoriul meu";
Masculin cu conflict de resentimente si nedreptate in teritoriu, situatii in care trebuie sa "ma supun" (in fata sefului, tata, partenerului... ) chiar dacă mă simt ca și cum aș fi tratat ca o "persoană fără valoare".

Constipaţie:
Constipația poate rezulta din două conflicte:
Prima dintre ele este cea care are de-a face cu reabsorbția apei, pe care am văzut-o deja este "vreau să recuperez dragostea mamei mele".
Al doilea se referă la sentimentul de lipsă. Persoana trăiește cu o mare neîncredere în viață care îl face zi după zi să se teamă de lipsă sau să nu aibă suficient (=bani, iubire, statut, muncă.. ). Acest lucru o conduce la „păstrează și nu renunța” de teamă să nu-l piardă.

Boala Crohn:
Această boală inflamatorie cronică afectează ultima întindere a intestinului subțire și o parte a colonului. Situațiile în care locuiește persoana sunt legate de conflictele de:
"Mi-e imposibil să diger atâta răutate," "înghit prea multe prostii de familie. " Aceste conflicte sunt legate de "nu pot asimila" plus "frica de a rămâne fără nimic" (există un sentiment de mare neputință în raport cu lipsa hranei într-un context de supraviețuire extremă).
Trebuie să tac și să înghiți criticile și/sau hărțuirea constantă „indigestă” și nedreptățită pentru a evita „lucrurile în familie să se înrăutățească”.Polipi:
Pe de o parte au legătură cu situațiile pe care le trăim ca "mici trădări", iar pe de altă parte cu "agățarea de prejudecățile noastre, deși am vrea să scăpăm de ele. "Trebuie să lucrăm pe rând, pentru că fiecare polip corespunde unor situații diferite.

Colon iritabil:
Este "rahat obișnuit", adică în spatele unei situații vine alta. De obicei sunt oameni nesiguri care trăiesc în stres constant. Senzația pe care o trăiesc este să se simtă "reușiți", să "fi la dispoziția celuilalt".

Amuzante:
Te poti afla intr-o situatie in care ma simt presat si de care vreau sa scap, sau si ceva ce traiesc ca o tradare "foarte murdara" care cel mai bine "tinuta acasa".

Megacolon:
Apare atunci cand "trebuie sa asimilez cat mai mult". In acest caz cautam in arborele genealogic situatii de lipsuri precum lipsa hranei in timpul razboiului.

Colită:
De fiecare dată când simțim durere este rezultatul unei modificări a colonului, deoarece intestinul subțire nu are terminații nervoase. În această boală există o inflamație acută sau cronică a colonului, care indică (și acest lucru este important de reținut) că la nivel psiho-emoțional persoana și-a rezolvat conflictul.
Printre conflictele care au dus la raspunderea biologiei noastre cu o colita o gasim pe cea de "a nu putea digera", aceea de mentinere a unei lupte interne intre ceea ce eu consider "bun sau rau" pentru mine, si in ultimul rand conflictul de:
“Vreau să o iau pe mama de pe mine. ”

Există mai multe tipuri de colită:
- Colită cronică:
Apare atunci cand persoana traieste situatii "indigeste" pe care le rezolva dar le repeta iar si iar, de asemenea, in acele cazuri in care simt ca "nu vreau sa fiu ceea ce sunt dar nu stiu cum sa ma arat altfel".
-Colita spasmodică: Conflict de a nu vrea să digere această "rahat", dar "nu mai am de ales... el e șeful", "cum mă voi opune, îi datorez supunere", "profită că el e liderul".
- Colită ulcerativă:
În spatele acestei boli se află frica de "acesta e sfârșitul", "asta e ultima", trăită cu neputință și resemnare. Poate fi însoțit de simptome depresive.
- Colitis hemoragica:
Situația, trăită cu o mare frică viscerală, are conotații „de trădare și de a nu putea să o scoată de pe mine”, „ce joc mi-au făcut. "Daca tot exista sange trebuie sa cautam in relatia cu familia, mereu real sau simbolic, pentru ca stim ca inconstientul nu face diferenta intre cele doua.

Până la urmă, cel mai important lucru pentru tine ca pacient este să cauți sursa, să descoperi ce te-a determinat să trăiești cu boala; pentru că descoperind-o vei crea conștientizarea necesară și vei face primul pas spre vindecare.

Știați că în centrul pieptului se află o glandă mică numită Timus?

 “ÎȚI CUNOȘTI TIMUSUL SALVATOR?

Știați că în centrul pieptului se află o glandă mică numită Timus?
S-a dovedit că acesta crește atunci când suntem fericiți... Se înjumătățește atunci când suntem stresați și scade și mai mult dacă suntem bolnavi.
Glanda timus este organul principal al sistemului limfatic. Situată în regiunea superioară a pieptului, funcția sa principală este de a promova dezvoltarea unor celule specifice ale sistemului imunitar numite limfocite T.
Situată în centrul pieptului, în spatele sternului, osul unde oamenii se ating când spun Eu, se află această glandă mică numită Timus.
Numele său în greacă înseamnă energie vitală.
Astăzi știm că funcția sa este esențială pentru sistemul imunitar defensiv și că celulele sale sunt înrudite cu cele ale inimii.
Sistemul nostru imunitar este un sistem sofisticat, conceput pentru a ne proteja organismul de viruși, bacterii, ciuperci și celule imature. Acesta monitorizează constant corpul nostru și, acolo unde detectează o anomalie, lansează globule albe pentru a restabili țesutul normal, iar acest lucru se face cu o eficiență remarcabilă.
Totuși, ca orice sistem din corpul nostru, acesta poate fi supus unor dezechilibre, atât de mult încât atunci când funcționează la o capacitate mai mică decât de obicei, apar boli. Acest lucru deschide, de asemenea, ușile pentru tot felul de microorganisme care exploatează aceste breșe pentru a pătrunde.

Un alt tip de patologie a sistemului nostru imunitar este cea autoimună, adică cea în care „apărarea noastră internă” este alterată și ajunge să atace țesuturile normale ale corpului nostru. Unele boli autoimune sunt scleroza multiplă, fibromialgia, sindromul oboselii cronice, lupusul etc. În acest caz, există o legătură între creșterea stresului, fricilor, tristeții, furiei, vinovăției și vârfurile de manifestare ale acestor boli.

Acest sistem de apărare este gestionat de glanda timus. Aceasta gestionează toate operațiunile de apărare.

Această glandă este puternic influențată de stările emoționale. O încărcătură emoțională negativă intensă poate provoca o reducere a capacității noastre cu 50%.

Ea crește brusc atunci când suntem fericiți și se micșorează atunci când suntem stresați și chiar mai mult atunci când ne îmbolnăvim.

Știința a demonstrat că, deși se micșorează după copilărie, rămâne activă; este unul dintre pilonii sistemului nostru imunitar, alături de glandele suprarenale, și este direct legată de simțuri, conștiință și limbaj.

Asemenea unei centrale telefonice prin care trec toate apelurile, aceasta creează conexiuni atât externe, cât și interne.

Dacă suntem invadați de microbi sau toxine, reacționează imediat prin producerea de celule de apărare. Dar este, de asemenea, foarte sensibilă la imagini, culori, lumini, mirosuri, gusturi, gesturi, atingeri, sunete, cuvinte și gânduri. Iubirea și frica afectează profund glanda timus.

Gândurile negative au mai multă putere asupra timusului decât virusurile și bacteriile, așa că această glandă încearcă să reacționeze și slăbește, luptând împotriva unui invadator necunoscut imaginar: „doar gânduri”, este mai bine să nu mai credem în știri, imagini sau sa auzim despre ceea ce nu există….astfel deschidem spații pentru tulburări emoționale.

Așadar, sistemul imunitar slăbește și se manifestă infecțiile.
Pe de altă parte, gândurile pozitive, bazate pe iubire, înțelegere, compasiune, recunoștință și iertare, pot activa toate „puterile” tale, regenerând și protejând energia care trăiește în tine și pe care ai uitat-o.”

Acatist la Icoana Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk, Novgorod)

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Vestit-a prorocul Isaia că tu, Fecioară, vei lua în pântece și vei naște pe Fiul lui Dumnezeu, pe cel Care a slobozit lumea din pântecele iadului și a răsărit semnul mântuirii tuturor celor care strigă ție: Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Icosul 1

Cetatea Novgorodului ai izbăvit din cumplita primejdie, plecându-te spre rugăciunile fierbinți ale poporului necăjit, iar acum ascultă nevrednicele noastre rugăciuni, ale celor care cântăm ție așa:
Bucură-te, apărătoarea Novgorodului;
Bucură-te, poartă de mântuire;
Bucură-te, scara pocăinței;
Bucură-te, scut împotriva vrăjmașilor;
Bucură-te, primitoarea lacrimilor de pocăință;
Bucură-te, pavăză celor tulburați;
Bucură-te, cărarea mântuirii;
Bucură-te, slava credincioșilor;
Bucură-te, surpătoarea tulburărilor;
Bucură-te, păzitoarea cetății inimilor;
Bucură-te, pacea celor neputincioși;
Bucură-te, muntele sfințeniei;
Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 2-lea

Sfântul episcop Ioan a căzut înaintea ta cu lacrimi fierbinți, cerând izbăvire poporului din mâinile vrăjmașilor, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Arhiereul cetății Novgorod, Sfântul Ioan, a așezat pe zidurile cetății icoana ta, cerând mântuire și izbăvire poporului din primejdia vrăjmașilor și cântând ție așa:
Bucură-te, nădejdea noastră;
Bucură-te, apărătoare a cetății;
Bucură-te, izbăvitoare din primejdii;
Bucură-te, odihna inimilor noastre;
Bucură-te, ascultătoare a rugăciunilor;
Bucură-te, carte a mântuirii;
Bucură-te, oglinda veșniciei;
Bucură-te, icoana înțelepciunii;
Bucură-te, floarea fecioriei;
Bucură-te, pecetea izbăvirii;
Bucură-te, cununa celor mântuiți;
Bucură-te, apărătoarea drept credincioșilor;
Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 3-lea

Ploaie de săgeți s-a trimis asupra cetății Novgorodului, dar cu ploaia rugăciunii tale ai stins toată primejdia, primind de la cei drept-credincioși cântarea: Aliluia!

Icosul al 3-lea

O săgeată a atins sfânta ta icoană, fericită, dar chipul ți l-ai întors către poporul bine credincios, care aștepta cu nădejde ajutorul tău, cu glasul inimilor cântând:
Bucură-te, că ți-ai întors spre noi chipul;
Bucură-te, că ne trimiți ajutorul tău pururea;
Bucură-te, cetate a Împăratului ceresc;
Bucură-te, rază a înțelepciunii cerești;
Bucură-te, ridicarea din prăpastia primejdiei;
Bucură-te, lumina mântuirii oamenilor;
Bucură-te, ridicarea celor căzuți;
Bucură-te, săgeată a rugăciunii de foc;
Bucură-te, cununa sfințeniei;
Bucură-te, palat al slavei lui Hristos;
Bucură-te, alungarea vrăjmașilor noștri;
Bucură-te, biruitoarea celor mândri;
Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 4-lea

Semnele pătimirii tale pururea nouă le arăți, ca să întărim în răbdarea necazurilor Crucii noastre și să cântăm cu mulțumire Ziditorului a toate: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Cu curgerea rugăciunii tale oprește curgerea patimilor noastre, ca izbăvindu-ne de ocara nerodirii duhovnicești să aducem ție cântare de bucurie:
Bucură-te, acoperământul celor necăjiți;
Bucură-te, râu pururea curgător al milei;
Bucură-te, odihna celor împovărați cu fărădelegi;
Bucură-te, limanul cel preadorit al pustnicilor;
Bucură-te, dulce auzire a rugătorilor;
Bucură-te, pod al unirii cu Dumnezeu;
Bucură-te, făclie nestinsă a pătimirii pentru durerea lumii;
Bucură-te, semn al mântuirii celor deznădăjduiți;
Bucură-te, surpătoarea vrăjmașilor nevăzuți;
Bucură-te, semnul binecuvântat al pocăinței;
Bucură-te, oglindă a vieții celei luminate;
Bucură-te, veselia iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 5-lea

Din mare primejdie ai izbăvit cetatea Novgorodului, pe care și astăzi o păzește, iar pe noi toți întru pocăință ne păzește, ca să strigăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Pe tine te laudă toată suflarea, căci ai născut lumii cu trup pe Fiul tatălui și zidul vrăjmășiei ai dărâmat, aducând bucuria mântuirii tuturor celor care cântă cu credință:
Bucură-te, cântarea heruvimilor;
Bucură-te, lumina Ortodocșilor;
Bucură-te, porumbița iubitoare de pace;
Bucură-te, semnul mântuirii oamenilor;
Bucură-te, limanul binecuvântat al tăcerii;
Bucură-te, crinul cel neveștejit al fecioriei;
Bucură-te, bucuria nețărmuită a maicilor;
Bucură-te, oglinda desăvârșirii;
Bucură-te, scara înțelepciunii;
Bucură-te, poarta mântuirii;
Bucură-te, corabia rugăciunii;
Bucură-te, povățuitoarea monahilor;
Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 6-lea

La lumina poruncilor Fiului tău îndreptează-ne pe noi, Preacurată, ceea ce ai adus în lume pe Soarele dreptății, Căruia cetele îngerești Îi aduc razele cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cu curgerile lacrimilor tale pentru păcatele oamenilor, Preacurată, spală și nevrednicia sufletelor noastre și ne înnoiește haina sufletului prin pocăință, ca să aducem cu lacrimi cântări de mulțumire ca acestea:
Bucură-te, izvor de mângâiere;
Bucură-te, belșug al pocăinței;
Bucură-te, încununarea drepților;
Bucură-te, scăparea păcătoșilor;
Bucură-te, ocean de milostivire;
Bucură-te, stâlpul îndurărilor;
Bucură-te, ridicarea celor neputincioși;
Bucură-te, limanul bucuriei cerești;
Bucură-te, cântarea rugătorilor;
Bucură-te, slava Ierarhilor;
Bucură-te, comoara preoților;
Bucură-te, liniștea pruncilor;
Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 7-lea

Privirea ta înlăcrimată ai întors spre poporul înfricoșat de mânia năvălitorilor, arătând iubirea ta de maică și primind rugăciunile celor care cântau: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Lacrimile tale au curs pentru poporul necăjit și s-au vărsat pe veșmintele episcopului, care foarte s-a minunat de revărsarea milostivirii tale, cu frică strigând:
Bucură-te, adânc al milostivirii;
Bucură-te, mare a pocăinței;
Bucură-te, că stingi cu lacrimile tale văpaia ispitelor;
Bucură-te, ploaie a îndurărilor;
Bucură-te, căci cu lacrimi ai stins primejdia;
Bucură-te, casă a sfințeniei;
Bucură-te, risipirea vrăjmașilor;
Bucură-te, că înlături cumplitele primejdii;
Bucură-te, izvor al minunilor;
Bucură-te, odihna celor tulburați;
Bucură-te, vasul sfințeniei neapropiate;
Bucură-te, zid nebiruit al păcii;
Bucură-te, grabnică scăpare din primejdii;
Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 8-lea

Pe vrăjmașii cetății Novgorodului i-ai alungat cu fulgerele rugăciunii tale, iar acum pe vrăjmașii noștri nevăzuți îi izgonește cu sabia de foc a rugăciunilor tale, ca să cântăm Domnului cu mulțumire: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cetatea Novgorodului o ai păzit de arderea focului și sufletele celor ce te cinstesc pe tine le păzești de focul cel veșnic, cu roua pocăinței stingând focul patimilor celor care te cinstesc pe tine așa:
Bucură-te, izbăvitoare de primejdia focului;
Bucură-te, păzitoare tare a cetății Novgorodului;
Bucură-te, risipitoarea necazurilor;
Bucură-te, ploaie a milostivirii negrăite;
Bucură-te, scut nebiruit al mântuirii;
Bucură-te, înfricoșarea tiranilor;
Bucură-te, ocrotitoarea pruncilor;
Bucură-te, lumina bucuriei noastre;
Bucură-te, dulceața maicilor;
Bucură-te, mireasma fecioarelor;
Bucură-te, muntele fericirilor;
Bucură-te, primăvara Raiului;
Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 9-lea

Către tine întindem mâinile la rugăciune, așteptând ridicarea din robia patimilor, pe care le nimicește cu fulgerul rugăciunii tale de la cei care cântă cu credință: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult grăitori nu se pricep a lăuda minunile tale, Maică, cele lucrate spre apărarea poporului binecredincios, însă noi cu dragoste împletim ție cununi de cântări ca acestea:
Bucură-te, lauda monahilor;
Bucură-te, îngrădirea pustnicilor;
Bucură-te, semnul mântuirii oamenilor;
Bucură-te, vasul fecioriei;
Bucură-te, slava ierarhilor;
Bucură-te, cununa preoților;
Bucură-te, oglinda îngerilor;
Bucură-te, turnul biruinței;
Bucură-te, stingerea văpăii patimilor;
Bucură-te, floarea darurilor;
Bucură-te, comoara mântuirii;
Bucură-te, odihna tatălui;
Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 10-lea

Paharul durerilor ai băut la răstignirea Fiului tău, iar acum îndulcești necazurile noastre, ale celor care bem paharul pătimirii spre curățire de păcate, strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Pe cel Care moarte a gustat, ca să ne scoată pe noi din gura iadului ai născut fără de sămânță, iar acum cu semințele rugăciunilor tale faci să crească și în pământul inimilor noastre spice de laudă ca acestea:
Bucură-te, visteria Vieții;
Bucură-te, bucuria cetelor îngerești;
Bucură-te, izbăvirea oamenilor;
Bucură-te, adâncime a milostivirii;
Bucură-te, pod al mântuirii;
Bucură-te, palat al Cuvântului;
Bucură-te, mărgăritar al fecioriei;
Bucură-te, pecetea curăției;
Bucură-te, ploaia îndurărilor;
Bucură-te, soare al virtuților;
Bucură-te, răsărit al mântuirii;
Bucură-te, întărirea nevoitorilor;
Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 11-lea

Născut-ai pe cel mai presus de ceruri, ca pe omul căzut să-l ridici la cele cerești spre a cânta împreună cu puterile de sus Împăratului slavei: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Toate cetele îngerești au săltat și s-au bucurat, văzându-te pe tine că ai purtat în pântece pe cel Neîncăput în ceruri, pe Care lăudându-L pe tine te mărim așa:
Bucură-te, apărătoarea credincioșilor;
Bucură-te, mireasma sfințeniei;
Bucură-te, icoana fecioriei;
Bucură-te, veselia maicilor;
Bucură-te, cartea desăvârșirii;
Bucură-te, adâncul milei;
Bucură-te, tămăduitoarea celor neputincioși;
Bucură-te, apărătoarea celor nedreptățiți;
Bucură-te, mustrarea celor ce stăruie în păcat;
Bucură-te, deșteptarea celor din patimi;
Bucură-te, încununarea nevoitorilor;
Bucură-te, puterea mucenicilor;
Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 12-lea

În toate primejdiile la tine alergăm Stăpână, ca să ne slobozești din necazuri și să aflăm împăcare cu Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Semnul mântuirii oamenilor ai arătat prin purtarea în pântecele tău a celui Care a zdrobit pântecele iadului și pe Adam l-a înnoit, ca toți să cânte ție:
Bucură-te, pământul făgăduinței;
Bucură-te, vestitoarea mântuirii;
Bucură-te, trâmbița rugăciunii;
Bucură-te, tăcerea smereniei;
Bucură-te, înțelepciunea celor feciorelnici;
Bucură-te, liniștea celor tulburați;
Bucură-te, hrana pustnicilor;
Bucură-te, zidul mântuirii;
Bucură-te, casa rugăciunii;
Bucură-te, cer al Luminii;
Bucură-te, carte a tainelor cerești;
Bucură-te, luminarea celor nepricepuți;
Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul al 13-lea

O, Maică Prealăudată, ceea ce ai dat Semnul mântuirii oamenilor, zdrobind capul șarpelui celui viclean, arată și nouă , în vremea sfârșitului nostru, Semnul ocrotirii tale, ca să cântăm Domnului: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

Apoi Icos 1 si Condac 1

Icosul 1

Cetatea Novgorodului ai izbăvit din cumplita primejdie, plecându-te spre rugăciunile fierbinți ale poporului necăjit, iar acum ascultă nevrednicele noastre rugăciuni, ale celor care cântăm ție așa:
Bucură-te, apărătoarea Novgorodului;
Bucură-te, poartă de mântuire;
Bucură-te, scara pocăinței;
Bucură-te, scut împotriva vrăjmașilor;
Bucură-te, primitoarea lacrimilor de pocăință;
Bucură-te, pavăză celor tulburați;
Bucură-te, cărarea mântuirii;
Bucură-te, slava credincioșilor;
Bucură-te, surpătoarea tulburărilor;
Bucură-te, păzitoarea cetății inimilor;
Bucură-te, pacea celor neputincioși;
Bucură-te, muntele sfințeniei;
Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Condacul 1

Vestit-a prorocul Isaia că tu, Fecioară, vei lua în pântece și vei naște pe Fiul lui Dumnezeu, pe cel Care a slobozit lumea din pântecele iadului și a răsărit semnul mântuirii tuturor celor care strigă ție: Bucură-te, Maica Domnului, cea a semnului, pecetea mântuirii noastre!

Rugăciune

O, Preasfântă și Preabinecuvântată Maică a Preadulcelui nostru Domn Iisus Hristos! Cădem și ne închinăm ție înaintea sfintei tale icoane făcătoare de minuni, amintindu-ne minunatul tău semn al ocrotirii arătat marelui Novgorod în zilele năvălirii vrăjmașilor. Cu smerenie te rugăm, Apărătoare Atotputernică a neamului nostru: așa precum în vechime părinților noștri ajutorul le-ai grăbit, așa acum și pe noi, cei neputincioși și păcătoși, de ocrotirea și buna îngrijirea ta de Maică ne învrednicește. Mântuiește și păzește sub acoperământul milei tale, Stăpână, toată Rusia, țara noastră, și oastea ei. Sfânta Biserică o întărește, orașul tău și toată dreptmăritoarea noastră țară și pre noi, pre toți, cei ce cădem către tine cu credință, cu dragoste și cu umilință cerând cu lacrimi ocrotirea ta, miluiește-ne și ne păzește. O, Preamilostivă Stăpână! Milostivește-te asupra noastră celor învăluiți de multe fărădelegi, ridică către Domnul Hristos mâinile tale primitoare de Dumnezeu și mijlocește pentru noi înaintea bunătății Lui, cerând iertare păcatelor noastre, și viață binecinstită și pașnică, sfârșit creștinesc și răspuns bun la Strașnica Lui Judecată ca, mântuiți cu atotputernicile tale rugăciuni către Dânsul, să moștenim fericirea Raiului și să cântăm cu toți sfinții preacinstitul și preaminunatul nume al întru tot lăudatei Treimi, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și mila ta cea bogată către noi în vecii vecilor. Amin!