n această lună, în ziua a treizecea, soborul
Sfinţilor, Slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli celor
doisprezece, cu arătare, cum şi unde fiecare dintr-înşii a propovăduit
şi unde s-a săvârşit.
PETRU:
Petru apostolul şi întâiul ucenicilor, propovăduind
întâi Evanghelia în Iudeea şi în Antiohia, după aceea în Pont,
Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a pogorât până la Roma. Şi
biruind cu minunile pe Simon vrăjitorul, a fost răstignit de Nero cu
capul în jos şi aşa şi-a primit sfârşitul.
PAVEL:
Pavel apostolul şi corifeul apostolilor, întrecând pe
toţi apostolii cu dumnezeiască râvnă şi cu credinţa în Hristos,
propovăduind pe Hristos din Ierusalim până la Iliric, şi mergând la
cetatea Romei, i s-a tăiat capul de către Nero.
ANDREI:
Andrei apostolul, cel întâi-chemat şi fratele lui
Petru, propovăduind pe Hristos în toată marginea Mării din Bitinia, a
Pontului şi a Armeniei, şi întorcându-se prin Pont şi Bizanţ, s-a
pogorât până la Elada, şi fiind răstignit de Egeat la Patarele Ahaiei,
şi-a primit sfârşitul.
IACOV:
Iacov apostolul şi fiul lui Zevedei propovăduind pe
Hristos în toată Iudeea, a fost omorât de Irod Agripa cu sabia, pentru
buna sa îndrăzneală.
IOAN:
Ioan evanghelistul şi cuvântătorul de Dumnezeu şi
fratele lui Iacov, cel ce s-a rezemat de pieptul lui Hristos,
propovăduind pe Hristos în Asia, şi fiind izgonit de Domiţian la
Patmos, şi trăgând multă mulţime de popor către Hristos, s-a întors la
Efes şi s-a odihnit cu pace, plin fiind de zile.
FILIP:
Filip cel din Betsaida Galileii, împreună-cetăţean
fiind cu Andrei şi cu Petru propovăduind şi el pe Hristos în Asia şi în
Ierapoli cu Mariamni, sora sa şi cu Vartolomeu, pe urmă fiind
răstignit de către elini în Ierapole, şi-a primit sfârşitul.
TOMA:
Toma, care şi Geamăn se zice, propovăduind Evanghelia
lui Hristos la parţi, mideni, perşi şi indieni, cei ce se zic bogaţi,
s-a săvârşit fiind pătruns de dânşii cu suliţe.
BARTOLOMEU:
Bartolomeu apostolul propovăduind Evanghelia lui
Hristos la indienii ce se zic bogaţi, a fost răstignit în Urvanupoli,
de şi-a primit sfârşitul într-însa, iar sfintele lui moaşte punându-le
într-o raclă de fier, le-au aruncat în mare.
MATEI:
Matei, care şi Levi se zice, fratele lui Iacov Alfeu,
vameşul şi evanghelistul, care şi ospăţ mare a făcut lui Iisus,
propovăduind pe Hristos, şi fiind împroşcat cu pietre, a răposat în
Ierapoli Asiriei, primindu-şi sfârşitul prin foc.
IACOV ALFEU:
Iacov Alfeu şi fratele lui Matei, căci amândoi aveau
tată pe Alfeu, fiind spânzurat pe cruce de cei necredincioşi, şi-a
primit sfârşitul.
SIMON ZILOTUL:
Simon Zilotul cel din Cana-Galileei, care şi Natanail
este numit în Evanghelia după Ioan, trecând prin toată Mauritania şi
prin Africa, propovăduind pe Hristos, şi fiind răstignit de dânşii, s-a
săvârşit.
TADEU:
Iuda al lui Iacov, care de Luca şi în Evanghelie şi în
Fapte este numit Iuda, iar de Matei şi de Marcu este numit Tadeu şi
Liveu, frate fiind după trup Domnului nostru Iisus Hristos,
propovăduind Evanghelia în Mesopotamia, apoi a răposat în cetatea
Ararat, fiind spânzurat şi săgetat de necredincioşi.
MATIA:
Matia care în locul vânzătorului a fost pus în număr cu
apostolii, propovăduind pe Hristos în Etiopia, şi chinuit fiind de
dânşii cu multe chinuri, şi-a dat sufletul la Dumnezeu.
IACOV, RUDA DOMNULUI:
Iacov, ruda Domnului, şi fecior lui Iosif logodnicul,
fiind întâiul episcop al Ierusalimului, fiind aruncat jos de pe aripa
templului şi lovit în cap cu un mai de cele de la nălbitori, şi-a
primit sfârşitul.
SIMEON:
Simon care şi Simeon şi Cleopa se cheamă, feciorul lui
Iosif şi fratele lui Iacov, al doilea episcop al Ierusalimului. Acesta a
trăit o sută douăzeci de ani, căci era rudenie Domnului, şi din neamul
lui Iuda; fiind osândit şi silit de Domiţian, împăratul Romei, să bea
otravă ce era scoasă din târâtoare veninoase, din şerpi, scorpii şi
din păianjeni, n-a păţit nici o stricăciune; apoi fiind răstignit de
Traian împăratul, s-a săvârşit.
VARNAVA (BARNABA):
Varnava, care şi Iosif se zice, de care se aminteşte în
Faptele Apostolilor, a scris Evanghelia după Matei cu mâna sa, şi s-a
săvârşit ucis cu pietre în Cipru.
MARCU:
Marcu evanghelistul, care era ucenic şi fiu duhovnicesc
lui Petru, corifeul apostolilor, şi a scris de la dânsul Evanghelia, a
propovăduit Evanghelia în Alexandria şi prin ţinuturile ei până la
Pentapoli. După aceea, fiind tras în Alexandria Egiptului şi fiind ars,
a mărturisit şi l-au îngropat acolo.
LUCA:
Luca evanghelistul şi doctorul (şi cu Pavel dimpreună
călătorul) a scris Evanghelia după propovăduirea fericitului Pavel,
încă şi Faptele Apostolilor; după ce s-a dus de la Roma, lăsând acolo
pe Pavel, a învăţat prin toată Grecia precum se spune, şi s-a săvârşit
cu pace la Teba Beoţiei, fiind de 80 de ani. Şi se spune că el cel
dintâi a zugrăvit icoana Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos şi a
pururea Fecioarei Maria, ceea ce L-a născut pe Dânsul, şi a corifeilor
apostolilor, şi de acolo a ieşit în toată lumea acest binecredincios
şi a tot cinstit lucru.
FILIP:
Filip, care este pomenit în Fapte, cel ce este din
Cezareea Palestinei, care a fost însurat şi a avut patru fiice
proorociţe, a fost făcut de apostoli diacon, şi a botezat pe Simon, ce
se făţărnicise, şi a luminat de asemenea pe etiopianul famen. Acesta
propovăduind în Trala Asiei, a murit acolo cu toate cele patru fiice
ale sale.
ANANIA:
Anania apostolul şi episcopul Damascului, care prin
descoperire dumnezeiască a botezat pe Pavel, făcând multe tămăduiri în
Damasc şi în Elefterupoli, a fost bătut cu vine de bou de guvernatorul
Lupian, şi zgâriat pe coaste şi ars cu făclii, apoi ucis cu pietre
afară din cetate.
JUST:
Iosif, care şi Just şi Varsava este numit, a fost la un gând cu cei 70 de ucenici, fiind unul dintre ei.
ŞTEFAN:
Ştefan, întâiul mucenic, unul din cei şapte diaconi şi
din cei 70 de ucenici, este pomenit în Faptele Apostolilor. El a fost
omorât cu pietre de iudei, fiind îndemnător şi Pavel la moartea lui.
După aceea în zilele marelui Constantin, au fost aduse moaştele lui în
Constantinopol şi aşezate în Costanziani.
PROHOR:
Prohor, şi acesta din cei şapte diaconi şi din cei 70
de ucenici, care a fost episcop al Nicomidiei din eparhia Bitiniei, cu
pace s-a săvârşit.
NICANOR:
Nicanor unul fiind din cei şapte diaconi şi din cei 70
de ucenici, care a fost episcop al Bostrilor Arabiei, de elini prin foc
a fost ucis.
PARMENA:
Parmena, unul din cei şapte diaconi şi din cei 70 de ucenici, în vederea apostolilor, cu pace s-a săvârşit în slujba sa.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Meliton, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Petru cel din Sinopi, care s-a săvârşit târât pe pietre.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Noul Mucenic Mihail grădinarul, care a mărturisit în Atena la anul 1770.
Tot în această zi, facem şi pomenirea Părintelui nostru, Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ.
În
veacul al XIV-lea, a trăit la Mănăstirea Râmeţ, un monah cu viaţă
îmbunătăţită, al cărui nume era Ghelasie. Credincioşii din partea
locului, l-au cinstit pe acesta ca sfânt din neam în neam, până în
zilele noastre, iar vieţuitorii sfintei Mănăstiri, îi cinstesc cu
veneraţie părţi din moaşte ştiind că prin rugăciuni neîncetate la Bunul
Dumnezeu, acestea au darul vindecării de boli şi suferinţe. Ceea ce
s-a transmis prin tradiţia locului de generaţii întregi, s-a adeverit
în zilele noastre, când, în anul 1978, s-a descoperit în biserica
Mănăstirii o inscripţie de mare însemnătate pentru Biserica şi neamul
românesc, mai ales din părţile Transilvaniei şi care consemnează
numele, "Arhiepiscopului Ghelasie", al zugravului Mihul de la Crişul
Alb", precum şi anul 1377. Acest Arhiepiscop al Transilvaniei, primul
atestat cu numele, este îmbunătăţitul Ghelasie pe care poporul, în
evlavia sa, îl cinsteşte ca sfânt.
În anii din urmă, s-au descoperit în chip minunat prin
bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu, în jurul Mănăstirii, părţi din
sfintele sale moaşte, prin care se fac nenumărate minuni în rândul
dreptcredincioşilor veniţi la Mănăstire pentru rugăciune şi închinare.
Astfel, o femeie, pe numele ei Maria, din Negreşti-Oaş, după ce i s-a
arătat în vis un porumbel care a îndemnat-o să meargă la Mănăstire la
Râmeţ, să se roage şi să se atingă de moaştele Sfântului Ghelasie, a
făcut precum i se poruncise în vis şi s-a vindecat de epilepsie. Unei
alte femei, Elisabeta din Albina (Timiş), i-a fost vindecată mâna
bolnavă, prin neîncetate rugăciuni şi lacrimi la moaştele Sf. Ghelasie,
iar un credincios căzut în rătăcire de la dreapta credinţă din Cocora
(Alba) şi care era paralizat, adus fiind într-un car cu boi, a aflat
vindecare, prin neîncetatele sale rugăciuni şi ale părinţilor la
moaştele Sfântului Ghelasie, întorcându-se vindecat la casa sa,
trupeşte şi sufleteşte, asemenea paraliticului din Evanghelie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Luna iunie în 30 de zile: Soborul Sfinţilor, slăviţilor şi întru-tot lăudaţilor Apostoli
Sfânta noastră Biserică prăznuieşte, astăzi pe toţi cei
doisprezece Apostoli ai Domnului nostru Iisus Hristos, ca pe unii, care
s-au nevoit a răspândi, până la marginile lumii, dreapta credinţă
creştină şi a vesti tuturor marginilor pământului pe Hristos Dumnezeu,
chemând toate neamurile la mântuire. Ei au fost chemaţi la apostolie
chiar de Domnul Însuşi, şi au fost martorii propovăduirii patimilor şi
Învierii Sale, ca să-L mărturisească, apoi, printre oameni. Astfel,
Sfântul Apostol Petru, întâiul între egali, se numea Simon, mai înainte
de a fi chemat de Domnul. El a propovăduit Evanghelia, mai întâi, în
Iudeia, apoi în Antiohia, în Pont, Capadochia, în Asia, Bitinia,
Galatia, şi după tradiţia Bisericii, a mers şi la Roma. În cele de pe
urmă, fiind răstignit de Nero împăratul, cu capul în jos, s-a dus la
cele cereşti.
Sfântul Apostol Andrei, "cel
întâi chemat", era fratele Sfântului Petru. După tradiţie, el a
propovăduit credinţa lui Hristos în toate ţările de pe lângă Marea
Neagră şi în Dobrogea, după care, s-a întors în Tracia şi s-a dus în
Grecia, iar la Patras, a fost răstignit pe o cruce în formă literei X,
"Crucea Sfântului Andrei".
Sfântul Apostol Iacob, fiul lui Zevedeu, a
fost numit de Domnul, "fiul tunetului", ca şi fratele său, Sfântul Ioan
Evanghelistul. Împreună cu acesta, şi cu Petru, a văzut Schimbarea la
Faţă a Domnului pe Tabor. După Înălţarea la cer a Domnului, el a
propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în Ierusalim şi în Iudeea şi a fost
ucis de Irod Agripa, cu sabia.
Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul, numit
şi Teologul, adică, cuvântătorul de Dumnezeu, era ucenicul iubit, care,
la Cină şi-a rezemat capul pe pieptul lui Hristos, iar, lângă Cruce, a
stat cu Preacurata Fecioară şi s-a învrednicit a se numi fiu al ei.
Acesta a propovăduit Evanghelia în Efes şi în toată Asia şi a scris
Evanghelia a patra, Apocalipsa şi cele trei Epistole din Noul Testament.
El a adormit, în Domnul, la Efes, bătrân fiind cu anii.
Sfântul Apostol Filip era
din Betsaida Galileii, cetatea lui Petru şi Andrei. Acesta a adus la
Hristos pe Natanail şi a propovăduit pe Hristos, în părţile Asiei, cu
sora sa Mariam, a avut sfârşit mucenicesc, în Ieropole, din Frigia.
Sfântul Apostol Bartolomeu, a
propovăduit pe Hristos, o vreme, împreună cu Apostolul Filip, în Asia,
iar, după moartea acestuia, a mers până în India, şi a tâlcuit, pentru
indieni Evanghelia scrisă de Sfântul Matei. S-a dus, apoi, de acolo, în
Armenia cea Mare şi în Albania a primit moarte de mucenic.
Sfântul Apostol Toma este
cel căruia i se mai spunea şi "Geamănul" şi care a pipăit rănile
Mântuitorului, după Învierea Lui. A purtat lumina Evangheliei până în
părţile Indiei şi a murit străpuns de săgeţi, pentru Hristos.
Sfântul Apostol Matei, care
pe când era vameş, se numea Levi, lăsând toate, n-a pregetat să meargă
după Hristos. Şi, fiind scriitor, a scris cel dintâi, Evanghelia
Domnului, în limba ebraică, şi, apoi, aceeaşi Evanghelie, în greceşte.
El a propovăduit pe Hristos în toată Etiopia şi, tradiţia spune că
Apostolul a primit moarte de mucenic, fiind ars pe rug, în Etiopia.
Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu, a
propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în multe ţări din răsărit,
închinătoare la idoli. Deci, nenumărate neamuri aducând la Hristos, a
primit moarte de mucenic, iar, cei ce s-au întors la credinţă, l-au
numit "sămânţă dumnezeiască."
Sfântul Apostol Iuda Tadeul, este
acela care a propovăduit pe Hristos în Iudea, în Galileea şi în
Samaria, în Arabia, în Siria şi în Mesopotamia. Şi, fiind spânzurat de
un lemn, de slujitorii idolilor, din părţile Araratului, şi-a pus
sufletul pentru Domnul său.
Sfântul Apostol Simon Zilotul era
din Cana Galileii. A propovăduit cu mult zel, cuvântul mântuirii în
Mauritania şi, din Africa, până în Britania. Şi, răstignit fiind de cei
necredincioşi, şi-a dat lui Dumnezeu duhul său.
Sfântul Apostol Matia a
fost ales în locul lui Iuda, vânzătorul, numărându-se cu cei unsprezece
Apostoli. El a propovăduit pe Hristos în Capadochia şi în Etiopia. Şi
acolo, multe pătimind, cu moarte năpraznică s-a săvârşit.
Sfântul mare Apostol Pavel, care
în urma tuturor, a fost chemat de Sus, de la Domnul, la apostolie, s-a
arătat vas ales al lui Hristos, că L-a purtat pe Domnul neamurilor şi
împăraţilor de la Ierusalim şi până la Roma. Deci, şi-a săvârşit
nevoinţa alergării sale, fiind ucis de Nero, cu sabia. Drept aceea,
acest Sfânt Apostol se prăznuieşte, de către Biserică, împreună cu
Sfântul Petru, ca unul ce, mai mult decât alţi Apostoli, s-a ostenit, cu
bunăvestirea lui Hristos. Dumnezeului nostru slavă !
Viaţa Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeț
Sfântul Ierarh Ghelasie s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai
întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeţ din Munţii Apuseni şi, apoi,
ca egumen al Mănăstirii Râmeţ din judeţul Alba, având o viaţă
duhovnicească îmbunătăţită şi învrednicindu-se încă din tinereţe cu
darul facerii de minuni. Era originar din partea locului. Luând din
tinereţe jugul lui Hristos, a deprins de la cei mai iscusiţi eremiţi
meşteşugul luptei duhovniceşti. Apoi, curăţindu-şi mintea de cugetele
cele rele şi învrednicindu-se de darul facerii de minuni, a coborât în
obşte şi a ajuns vestit povăţuitor de suflete, întemeind o obşte de
monahi aleşi.
În
tradiţia locului se spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece
ucenici cu care împreună se ruga şi postea, săvârşind sfintele slujbe cu
mare osârdie şi frică de Dumnezeu. În toată săptămâna, Cuviosul
Ghelasie nu primea mâncare, îndestulându-se numai cu Preacuratele Taine.
Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea făcea priveghere şi
săvârşea Sfânta Liturghie. Numai sâmbăta şi Duminica mânca împreună cu
călugării la trapeza mănăstirii. Acest
cuvios sihastru era, de asemenea, un mare părinte duhovnicesc al
sihaştrilor din Munţii Râmeţ, precum şi al sătenilor din Ţara Moţilor.
În posturi cerceta pe toţi sihaştrii ce se nevoiau în peşteri de piatră
şi el însuşi se ostenea la rugăciune împreună cu dânşii. Apoi cobora în
mănăstire, unde îl aşteptau credincioşii şi mocanii de prin munţi. La
fericitul Ghelasie veneau şi mulţi bolnavi, mai ales cei stăpâniţi de
duhuri rele, şi cu rugăciunile lui se vindecau, căci avea mare dar de la
Dumnezeu.
Odată, fiind cu ucenicii la adunat fân în poiana mănăstirii numită
Hopaţi şi fiind mare arşiţă, încât toţi sufereau de sete, Cuviosul
Ghelasie a căzut la rugăciune şi îndată a aflat un izvor cu apă. Acest
izvor de apă rece se vede până în zilele noastre şi se cheamă Izvorul
Cuviosului Ghelasie. Mulţi săteni iau apă din el pentru sănătate şi
binecuvântare.
Altădată, urcând Sfântul Ierarh Ghelasie în poiană cu asinul său
la adunat fân, şi-a cunoscut dinainte sfârşitul. Deci, rugându-se mult,
şi-a chemat ucenicii, poruncindu-le să trăiască în desăvârşită
dragoste, să iubească Biserica şi să fugă de beţie, desfrâu şi de tot
păcatul. Apoi sărutându-i pe toţi, şi-a dat sufletul în mâinile lui
Hristos.
În tradiţia mănăstirii se spune că, în ceasul când cobora asinul de
pe munte cu trupul Sfântului Ghelasie au început clopotele de prin sate
să sune singure. Apoi, fiind plâns de ucenici, a fost îngropat lângă
zidul bisericii şi mulţi bolnavi se vindecau la mormântul lui. În
anii din urmă, s-au descoperit în chip minunat, prin bunătatea şi
milostivirea lui Dumnezeu, în jurul mănăstirii, bucăţi din sfintele sale
moaşte, prin care se fac nenumărate minuni în rândul credincioşilor
veniţi la mănăstire pentru rugăciune şi închinare.
Astfel, o femeie, pe numele ei Maria, din Negreşti-Oaş, după ce i
s-a arătat în vis un porumbel care a îndemnat-o să meargă la Mănăstirea
Râmeţ, să se roage şi să se atingă de moaştele Sfântului Ghelasie, a
făcut precum i se poruncise în vis şi s-a vindecat de epilepsie. Unei
alte femei, din Albina - Timiş, i-a fost vindecată mâna bolnavă prin
neîncetate rugăciuni şi lacrimi la moaştele Sfântului Ghelasie, iar un
credincios căzut în rătăcire de la dreapta credinţă, din Cocora - Alba,
şi care era paralizat, adus fiind într-un car cu boi, a aflat vindecare
prin neîncetatele sale rugăciuni şi ale părinţilor la Moaştele Sfântului
Ghelasie, întorcându-se vindecat la casa sa trupeşte şi sufleteşte,
asemenea paraliticului din Evanghelie. Ceea
ce s-a transmis prin tradiţia locului, de generaţii întregi, s-a
adeverit în zilele noastre, când, în anul 1978, s-a descoperit în
biserica mănăstirii o inscripţie de mare însemnătate pentru Biserica şi
neamul românesc, mai ales din părţile Transilvaniei, şi care
consemnează numele „Arhiepiscopului Ghelasie", al zugravului „Mihul de
la Crişul Alb", precum şi anul 1337. Acest Arhiepiscop al
Transilvaniei, primul atestat cu numele, este îmbunătăţitul Ghelasie pe
care poporul, în evlavia sa, îl cinsteşte ca sfânt. Deci,
fără îndoială, Sfântul Ghelasie a fost Arhiepiscop şi păstor sufletesc
al credincioşilor din centrul Transilvaniei şi din Munţii Apuseni în
secolele XIV-XV, retrăgându-se la bătrâneţe în mănăstirea de metanie,
Râmeţ. Iar vieţuitorii sfintei mănăstiri îi
cinstesc cu veneraţie părţi din sfintele moaşte, ştiind că, prin
rugăciuni neîncetate la Bunul Dumnezeu, acestea au darul vindecării de
boli şi de suferinţe. Cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Amin.