Sinaxar 27 Iunie

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Samson, făcătorul de minuni şi primitorul de străini.

Acest sfânt era roman de neam şi rudenie a marelui Constantin. Dăruindu-şi averea ce-i rămăsese de la părinţi la săraci, s-a dus la Constantinopol şi aflând sfintele case de rugăciune, şi cucerindu-se în ele cu cuviinţa, se bucura petrecând sihăstreşte, şi se desfăta întru dumnezeieştile Scripturi, fiindu-i gândul numai la Dumnezeu. După aceea, dacă a aflat de el preacinstitul patriarh Mina, l-a hirotonit preot. Şi era el liman de mântuire săracilor şi celor ce aveau nevoie de ajutor. Şi având ştiinţa şi de meşteşugul doftoricesc, a vindecat pe împăratul Iustinian ce căzuse într-o boală de netămăduit. Din pricina aceasta, împăratul mirându-se foarte de vrednicia omului şi smerindu-se, a zidit prin mijlocirea lui acea mare şi vestită casă, a făcut şi casă de oaspeţi şi pe sfântul acesta l-a făcut schevofilax, adică păzitor al sfintelor vase ale bisericii celei mari. Apoi el bine şi cu plăcere dumnezeiască petrecând şi făcându-se multora pricina mântuirii, şi pornind pe mulţi spre râvna şi urmarea vieţii sale celei plăcute lui Dumnezeu, acolo a adormit. Iar cinstitele lui moaşte au fost mutate în marea biserică a Sf. Mochie, izvorând în toate zilele tămăduiri, întru slava şi lauda lui Hristos Dumnezeul nostru.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Anect.

Acesta a trăit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi a lui Urvan guvernatorul Cezareei din Capadocia. Şi pentru că învăţa pe creştini şi-i sfătuia să nu se înfricoşeze de chinuri, ci mai vârtos să se îmbărbăteze pentru adevăr şi să moară pentru dreapta credinţă, a fost pârât la guvernator şi prins. Şi întâi a fost băgat în temniţă; apoi fiind adus înaintea guvernatorului a fost silit să jertfească la idoli, pe care el i-a doborât jos prin rugăciune; drept aceea a fost întins de patru inşi şi bătut cu toiege de zece ostaşi. Apoi a fost spânzurat de un lemn. Şi-i tăiară degetele mâinilor şi ale picioarelor, şi a fost strujit cu unghii de fier peste tot trupul. Dar biruind chinurile şi prin arătarea dumnezeiescului înger rămânând sănătos, a fost în repetate rânduri şi în felurite chipuri supus la cele mai grele chinuri. Văzând puterea cu care răbda chinurile şi seninătatea cu care le aştepta, mulţi din cei de faţă mergând către dânsul, se botezau şi se vindecau de bolile ce aveau. Însă pentru acestea, cei ce se botezaseră au fost ucişi prin tăierea capului, iar sfântul a fost supus din nou la chinuri cumplite. Iar pe urmă scoţându-i două fâşii de piele de pe spinare din grumazi până în călcâie, sfântul a luat una şi a azvârlit-o în obrazul judecătorului, pentru care i s-a tăiat capul, întru slava şi lauda adevăratului Hristos şi Dumnezeului nostru.

Tot în această zi, povestirea lui Sinesie, episcopul Cireneim, despre un oarecare filozof Evagrie şi despre trei sute de litre de aur.

În Alexandria pe vremea lui Teofil, episcopul acelei cetăţi, Sinesie, episcop al Cirenei, bărbat şi filozof, şi iubitor de străini, cunoscând pe un oarecare Evagrie, filozof şi acela, dar nu iubitor de străini, grec însă cu credinţă şi foarte pornit spre închinăciunea la idoli, fiind amândoi ucenici la şcoală şi împrietenindu-se, nu contenea Sinesie a-l sfătui, şi în tot chipul a încercat ca să-l aducă pe acela spre cunoştinţa lui Dumnezeu. Şi în sfârşit târziu oarecând l-a plecat pe el să se facă creştin, şi botezându-l cu toată casă sa, îi vorbea lui despre judecata şi ce va să fie şi despre răsplătire, şi despre iubirea de săraci şi milostenie, căci Evagrie avea multă avere şi nu puţin aur; era însă învârtoşat şi atât de nemilostiv, încât mult s-a ostenit episcopul în toate chipurile ca să moaie învârtoşarea lui şi să-l aducă la îndurare, şi nicicum putând, în sfârşit l-a plecat ca să împartă aurul la săraci pentru ca să-l ia pe acesta de la Hristos însutit, precum îi spunea episcopul. Dar mai întâi acela a zis către episcop:

"Eu mă aflu cu totul neputincios ca să împart cu mâinile mele acest aur la săraci după învăţătura ta, însă tu dacă crezi că-mi spui adevărul, primeşte trei sute litre de aur şi, dându-mi mie dovada cu mâna ta de plata lor, împarte precum voieşti, şi aşa cu adevărat, voi cunoaşte că-mi va plăti precum tu zici"; şi plecându-se episcopul la aceasta şi împărţind aurul, Evagrie a luat dovada scrisă de mâna episcopului, şi o avea în păstrare. Deci mai trăind după aceasta câţiva ani şi căzând într-o oarecare boală, aproape de darea sufletului fiind, a poruncit fiilor săi ca, atunci când îl vor îngropa, să-i pună în mâini dovada scrisă de episcop şi apoi să-l acopere cu piatra de deasupra mormântului. Deci luând fiii săi dovada, au făcut precum li s-a poruncit, şi după a treia zi de la îngroparea lui s-a arătat Evagrie episcopului Sinesie, zicându-i: "Vino, Prea Sfinte Episcope, la mormântul meu, şi primeşte-ţi dovada scrisă de mâna ta, căci eu mi-am primit datoria de la Hristos, după făgăduinţa ta, şi nu mai am cu tine nici o socoteală; iar spre a ta deplină încredinţare, cu însăşi mâna mea am iscălit de primire pe dovada ce mi-ai dat", căci nu ştia episcopul că împreună cu Evagrie fusese îngropată şi dovada dată de el. Făcându-se ziuă, a chemat episcopul pe fiii lui Evagrie şi i-a întrebat dacă au îngropat şi altceva împreună cu tatăl lor, iar ei îi spuneau că nici altceva decât hainele cu care era îngropat. Zisu-le-a episcopul: "N-aţi îngropat împreună cu el şi o oarecare hârtie?" Atunci ei, aducându-şi aminte, i-au zis aşa: "Stăpâne, când era el aproape de sfârşit, ne-a dat nouă o hârtie, zicându-ne: "După ce mă veţi îngropa, să nu mă acoperiţi cu piatra de deasupra mormântului, până ce nu-mi veţi pune în mâini această hârtie fără să ştie cineva despre aceasta". Atunci episcopul degrabă împreună cu fiii lui Evagrie şi cu tot clerul bisericesc, aflându-se împreună cu ei şi unii bărbaţi iubitori de Dumnezeu, au mers la mormântul lui Evagrie şi deschizând, au văzut pe Evagrie zăcând cu bună întocmire şi după rânduială, neavând nimic neplăcut.

Iar hârtia se afla în mâinile sale, pe care şi luând-o episcopul, a citit în auzul tuturor aceste cuvinte: "Eu, Evagrie filozoful, scriu ţie preacuviosului episcop:

Bucură-te întru Domnul. Am primit datoria, şi mi s-a plătit cu desăvârşire, şi despre aceasta nu am nici o socoteală cu tine. Şi mulţumesc lui Dumnezeu şi cuvioşiei tale, că am câştigat însutita comoară în ceruri şi viaţa veşnică precum mi-ai făgăduit mie". După ce au văzut toţi scrisoarea proaspătă şi au cunoscut că este scrisă de mâna mortului, mai ales că au adeverit aceasta fiii aceluia, că, atunci când au îngropat scrisoarea aceea împreună cu tatăl lor, avea scrise numai cele de mâna episcopului, s-au spăimântat toţi, şi cu mare glas întru multe ceasuri strigau: "Doamne miluieşte". Povestea şi cel ce le-a spus acestea ca şi scrisoarea aceasta se păstrează până acum, acolo, unde se păstrează odoarele sfintei episcopii a Cirenei, spre deplina încredinţare a multora, arătând adică datoria, cu scriere veche de mâna episcopului, iar scrisoarea cea după moartea lui Evagrie, este proaspătă şi de mâna sa scrisă.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Ioana mironosiţa, care cu pace s-a săvârşit.

Sfânta Ioana Mironosiţa, soţia lui Chusa, administratorul proprietăţii Regelui Irod, a fost una din femeile care L-au urmat şi însoţit pe Iisus Hristos în perioada misiunii sale pe pământ. Ea este amintită de Sf. Ap. Luca în capitolele 8:3 şi 24:10. Împreună cu celelalte mironosiţe, Ioana s-a dus la mormântul Mântuitorului ca să ungă trupul sfânt cu mir după moartea Sa pe Cruce, auzind de la îngeri despre minunea învierii lui Hristos. Conform tradiţiei, ea a fost cea care a recuperat capul Sf. Ioan Botezătorul, după ce Irod a dat ordin să-i fie tăiat şi aruncat (24 februarie).

Sf. Ioana mai este prăznuită şi în Duminica Mironosiţelor.

Tot în această zi pomenirea Cuviosului Luca pustnicul, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Marchie şi Marchia, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Pierie preotul Antiohiei, care prin foc s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iunie în 27 zile: pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru și făcătorul de minuni Samson, primitorul de străini (+530).

     Sfântul Samson a fost, cu neamul, din Roma și rudenie lui Constantin cel Mare. Din tinerețe, arătându-se plecat spre milostenie și spre ajutorarea celor săraci. Fericitul Samson și-a împărțit săracilor averea rămasă de la părinți, și și-a eliberat robii și se bucura, viețuind ca un sihastru și împlinind porunca Domnului. Că ajutorarea sărmanilor era bucuria cea mare a vieții lui, după cum firea soarelui este să lumineze și a focului să ardă. 

     Mergând în cetatea Constantinopol, și-a găsit o casă smerită, în care găzduia pe nevoiașii ce veneau în cetate, cu nevoile și necazurile lor. A învățat și meșteșugul doctoricesc și a ajuns doctor iscusit și nu-și cruța nici o osteneală, tămăduind, nu pentru plată, nici pentru faună, ci din dragoste pentru oameni, ca și Mântuitorul Hristos, pe cei ce se aflau în suferințe trupești, și se desfăta în dumnezeieștile Scripturi. Patriarhul Mina, al Constantinopolului, aflând de dânsul și cunoscând credința și curățenia vieții lui și găsindu-l în cunoașterea dumnezeieștilor învățături, l-a sfințit preot al Bisericii lui Hristos; dar fericitul se ostenea mult spre milostenie. Cu meșteșugul său doctoricesc a izbutit să tămăduiască pe însuși marele împărat Iustinian de o boală grea. Și, vrând împăratul să-l răsplătească, pentru osteneală, smeritul doctor n-a cerut nimic pentru sine, ci l-a rugat pe împărat să poruncească să se zidească, lângă locuința sa, două case mari, una pentru tămăduirea bolnavilor, iar alta, pentru găzduirea străinilor. Deci, împăratul, văzând râvna evanghelică a preotului, a dat poruncă de  s-au zidit acele case, iar pe Samson l-a rânduit purtătorul lor de grijă.

      Și așa, îngrijind pe bolnavi și găzduind pe străini, fericitul Samson și-a petrecut viața lui, cea plăcută lui Dumnezeu, răposând, la adânci bătrâneţe, și făcându-se multora pricină de mântuire. Întru slava și lauda lui Hristos, Dumnezeul nostru!

  Întru această zi, pomenirea Sfântului Sever, preotul din învățătura Sfântului Grigorie (+530).

      În părțile cetății Tuderia, între doi munți și o vale, la un loc care se numea Entiroclina, era o biserică a Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria. La acea biserică era un preot, anume Sever, foarte minunat, prin viața lui cea plăcută lui Dumnezeu. Iar un bărbat, viețuitor din cei de acolo, îmbolnăvindu-se și de moarte apropiindu-se, a trimis, degrabă la preotul acela, rugându-l să vină la el, ca, prin mărturisire și prin pocăință, să-și curețe păcatele făcute și să ia dezlegare, mai înainte de ieșirea lui din trup. Și, s-a întâmplat că preotul acela era în via lui, îndeletnicindu-se cu strângerea strugurilor. Și a zis celor ce veniseră la el: "Mergeți voi înainte, iar eu vă voi ajunge pe voi". Și, văzând că nu rămăseseră mulți struguri, preotul a gândit să zăbovească puțin și să-i culeagă și pe aceia și, sfârșind lucrul său, să pornească și să se ducă la cel bolnav. Și așa a și făcut, dar, pe când mergea el, l-au întâmpinat pe cale, cei ce au fost la cel bolnav și i-au zis: "Pentru ce, părinte, ai zăbovit ? De acum, nu te mai osteni, că, iată, a murit omul acela". Acestea auzindu-le, preotul s-a cutremurat și a început a plânge, numindu-se, cu mare glas, pe sine, ucigaș al aceluia. Deci, plângând, a ajuns la casa unde zăcea trupul mortului și, aruncându-se înaintea patului, la pământ, cu lacrimi se tânguia mult și se lovea cu capul de pământ, zicându-și ucigaș, adică pricinuitor al morții aceluia. Așa tânguindu-se el, deodată mortul a înviat. Și aceasta văzând-o cei ce stăteau de față s-au înspăimântat foarte tare de acea minune, și s-au bucurat de învierea lui. Și, de bucurie, au plâns și-l întrebau pe el: "Unde ai fost? Și cum te-ai întors, cu sufletul, în trup ?" Iar acela, răspunzându-le le-a zis: "Niște arapi înfricoșători și foarte mândri, din gura și din nările cărora ieșea foc, m-au luat pe mine și m-au dus în niște locuri întunecoase, pline de frică și de cutremur. Și, iată, deodată, s-a arătat un tânăr prealuminos, cu alți purtători de lumină, venind întru întâmpinarea noastră și au zis, cu hotărâre, către cei ce mă duceau pe mine: "Întoarceți-l pe acesta, că Sever, preotul, plânge pentru el, iar pentru lacrimile lui, Domnul i l-a dăruit lui pe acesta". Atunci, Sever, preotul, sculându-se de la pământ, cu negrăită bucurie a dat mulțumire lui Dumnezeu. Apoi, pe omul acela înviat învățându-l pentru pocăința și mărturisirea lui ascultându-i și dezlegându-i păcatele, l-a împărtășit cu dumnezeieștile Taine, cu Trupul și Sângele lui Hristos. Și a fost omul acela șapte zile în viața aceasta, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu, iar într-a opta zi, veselindu-se, s-a mutat din această viață.

      Iar noi putem să înțelegem, că multă dragoste avea Domnul pentru Sever preotul: că n-a vrut să-l mâhnească pe el, ci, degrabă, i-a ascultat rugăciunea lui și voia lui a făcut-o. De aici, să cunoaștem că Sever preotul mult iubea pe Dumnezeu și, întru toată viața lui, L-a slujit din inimă. Și, plăcând Domnului, s-a săvârșit și s-a dus la Dânsul și stă, înaintea Scaunului dumnezeieștii slave, în cetele Sfinților celor ce slăvesc pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Unul în Treime, Dumnezeu. Căruia, și de la noi, să-I fie slavă în veci. Amin.

  Întru această zi, cuvânt că bun lucru este a cerceta pe cei bolnavi.

     Să nu vă leneviți a cerceta pe bolnavi, pentru Domnul, pentru că cercetarea bolnavilor este asemenea cu milostenia. Ascultați pe Domnul, Cela ce zice: "Bolnav am fost și M-ați cercetat pe Mine". Iar cel ce-și astupă urechile sale, ca să n-audă de bolnavi, se va ruga și el, și nu va fi cine să-l ajute. Căci, chiar în cinste mare de ești, mai mare plată vei afla de la Hristos și vei fi iubit, pentru aceasta, iar de ești sărac și nu ai ce să duci, pentru trebuința bolnavului, atunci, pe tine să te duci și mângâierea cea prin cuvinte, să-i aduci lui. Și, așa, în ziua aceea, vei auzi de la Domnul: "Veniții, binecuvântații Părintelui Meu, de moșteniți Împărăția cea gătită vouă; că bolnav am fost și M-ați cercetat pe Mine".

  Întru această zi, cuvânt din minunile Maicii Domnului.

      În vremea Sfântului Sava, erau, în lavra lui, mulți monahi îmbunătățiți. Deci, s-a dus ca să se facă monah și un dregător, de bun neam și bogat, pe care Sfântul l-a primit, cu bucurie. Și, fiindcă nu era obișnuit cu osteneala, îl cruța și nu-l lăsa să se ducă cu alții, la munca cea grea a pământului. Că se lucra până la ceasul al nouălea și, atunci, veneau să citesca slujba de obște și, după Vecernie, mâncau, o dată pe zi, după rânduiala vieții de obște. Deci, fiindcă nu putea să facă aceasta acel începător, i-a poruncit să se nevoiască în mânăstire, după putere, și să postească până vin toți frații, ca să mănânce toți împreună, după rânduială. Iar acela nici măcar porunca aceasta n-a păzit-o, ci mânca în chilia lui, pentru că îi aduceau rudeniile felurite bucate. Deci, Sfântul știa aceasta, dar, pentru că era monahul acela începător nu-l certa, ca să nu-l îngreuieze. Îl ruga numai, pe Dumnezeu, să-l îndrepteze. Deci, a venit praznicul Adormirii Preasfintei, Născătoarei de Dumnezeu, cel din ziua a cincisprezecea a lui august, și, în ziua cea dinaintea prăznuirii, pe când se duceau frații la ascultare, ca să lucreze, le-a spus Sfântul să vină la ceasul al nouălea, ca să cânte Vecernia. Iar acelui începător i-a zis să se ducă la biserică, la ceasul Vecerniei, să caute când toți frații se adună, ca să-i dea și lui vreun cuvânt. Așa, s-a și făcut. Și, după ce au venit părinții, începătorul a avut o arătare minunată fără să doarmă, ci treaz, adică, a văzut o femeie preafrumoasă între doi îngeri, strălucind mai mult decât razele soarelui, și un înger ținea un potir plin de pâine cerească și celălalt ținea o mahramă subțire, iar femeia aceea frumoasă, care era Stăpâna noastră, ținea o linguriță de aur. Și se ducea câte un frate și îngerul îi ștergea fața lui cu mahramă. Apoi, se închina Preasfintei și ea lua lingurița și îi dădea pâinea cea cerească. Acestea văzându-le, începătorul se minuna și, apropiindu-se, ca să se învrednicească și el de un dar ca acesta, nu și-a dobândit dorința, căci nici îngerul nu l-a șters, nici Preasfânta nu l-a împărtășit, ci i-a zis lui: "Mâncarea aceasta este trupul Fiului meu, și-l iau numai cei ce postesc până seara, în ceasul acesta, și se curăță. Însă, tu nu postești; cum, dar, te vei împărtăși cu pâinea aceasta ?" "Să mă șteargă, măcar îngerul, cu mahrama aceea sfântă". Iar ea i-a răspuns: "Dacă vrei să te șteargă cu aceasta, să te ostenești și tu, cu ceilalți, pentru că aceia asudă de osteneală și, pentru aceasta, se șterg, dar pe tine, de care sudoare să te șteargă îngerul ?" Acestea auzind, s-a îngrozit și, alergând la egumen, a zis: "Ați văzut oare, arătarea pe care am văzut-o eu, nevrednicul ?" Iar egumenul i-a răspuns: "Ceea ce ai văzut, a fost spre îndreptarea ta. Că frații sunt încredințați, că Preasfânta îi sfințește, ca să fie vrednici în tot praznicul să se împărtășească cu dumnezeieștile Taine".

     De atunci înainte, se ostenea și el, mai mult, și mânca mai puțin și, așa, sfârșindu-se în fericită ascultare, s-a învrednicit de fericirea cea cerească. Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor Amin.

Proloagele de la Ohrida

27 iunie Pomenirea Sfîntului Sampson Primitorul de  Străini

         Acest sfînt s-a născut din părinţi foarte nobili şi extrem de bogaţi din Roma cea veche, cetate  în care şi-a făcut şi strălucitele studii ale ştiinţelor acelui timp, închinîndu-se pe sine mai ales ştiinţei medicale. Sampson a fost un medic foarte milostiv şi fără de arginţi, dîndu-le bolnavilor lui nu doar medicamente trupului, ci şi  sufletului. El pe toţi pacienţii lui îi sfătuia să împlinească cu scumpătate  cerinţele  Sfintei  Credinţe  a  lui  Hristos.  Mai  tîrziu  s-a strămutat la Constantinopole, unde a locuit într-o casă mică, din care, întocmai cum soarele îşi trimite razele sale pretutindeni, aşa şi el trimitea milosteniile lui în toate ţinuturile, milostenii de bani, sfat, nădejde, leacuri eficace şi în general, tot ajutorul celor neajutoraţi şi cu trupul, şi cu sufletul, însuşi Patriarhul a auzit de marile virtuţi ale acestui bărbat şi l-a sfinţit preot. La acea vreme s-a întîmplat că împăratul Iustinian cel Mare s-a îmbolnăvit, şi toţi medicii curţii imperiale credeau că este o boală incurabilă. Atunci împăratul s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi şi cu căldură, şi Dumnezeu i-a descoperit în vis că Sampson este acela care îl va vindeca. Cu adevărat,  aflînd  împăratul despre  Sampson, l-a  chemat  de îndată la curtea imperială. Bătrînul Sampson a sosit şi, punîndu-şi mîna peste locul bolnav, împăratul s-a însănătoşit. Cînd împăratul a poruncit ca acest medic-preot să fie copleşit  cu  daruri,  Sfîntul  Sampson a mulţumit, dar  nu  a primit nimic, şi i-a zis: „O, împărate, eu însumi  am avut multe bogăţii de aur şi argint şi alte mari bunuri, dar le-am lăsat pe toate pentru dragostea lui Hristos, ca să cîştig viaţa cea veşnic bogată şi nestricăcioasă." Cînd împăratul a insistat şi a zis că voieşte să-i dăruiască orice voieşte, atunci Sfîntul Sampson l-a rugat pe împărat să-i zidească o casă pentru săraci. În acea casă, care s-a zidit, Sfîntul Sampson i-a îngrijit pe săracii din ea  aşa cum părintele îşi îngrijeşte copiii. Lui îi era firească milostenia pentru săraci şi pentru neajutoraţi. La sfîrşit, acest bărbat sfînt, plin de toate virtuţile şi harurile cele  cereşti,  s-a odihnit cu pace în a douăzeci şi şaptea zi a lunii iunie din anul 530, şi a fost îngropat în biserica Sfîntului Mucenic Mochie, ruda lui. După sfînta sa adormire, Sfîntul Sampson s-a înfăţişat multor oameni care îl chemau în ajutor în nenorocirile lor.

Pomenirea Sfîntului Sever Presbiterul 

         Sever a locuit în Italia de mijloc şi a fost un bărbat foarte sfînt. Odată a fost chemat să mărturisească un om pe moarte, şi să-l împărtăşească cu Sfintele Taine. El însă, obosit din pricină că muncise la vie, a ajuns prea tîrziu, cînd omul deja murise. Părîndu-i cumplit de rău şi temîndu-se cumplit, căci socotea că el îl ucisese pe acel om, Sever a început să se roage fierbinte lui Dumnezeu ca să învie omul, ca să-l poată mărturisi şi cumineca, aşa cum  i se ceruse. Dumnezeu a ascultat ruga preotului său celui bun. Aşa, Preotul Sever a ascultat mărturisirea omului, l-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi, pregătindu-i sufletul pentru ceasul morţii, l-a lăsat. Omul acela,după opt zile, a murit la loc.

Pomenirea Sfintei Ioana Mironosiţa

          Această  Ioana  a fost femeia lui Huza, intendentul lui Irod(Luca 8: 3). Cînd Irod a poruncit  uciderea lui Ioan Botezătorul, el, Irod, a lăsat să fie aruncat capul sfîntului într-un loc necurat. Această Ioana s-a dus şi a luat de acolo capul Sfîntului Ioan şi l-a îngropat cu cinste la Muntele Măslinilor. După vreme îndelungată, în timpul domniei Marelui Constantin, s-a aflat capul Sfîntului Ioan Botezătorul.  Sfînta  Ioana Mironosiţa a fost martora şi a Răstignirii şi a învierii Domnului. Ea s-a odihnit cu pace.

Cîntare de laudă la Sfîntul Sever Presbiterul

            Cînd mortul a înviat, oamenii l-au întrebat: „Spune-ne nouă, ce locuri ai văzut, şi cine te-a înviat pe tine?" „Eu într-un loc cumplit am fost, plin de spaimă: împresurat am fost de cei negri, de cîini şi de lupi; Sub pămînt într-o groapă am fost, plină de necurăţie; Era fără de fund, şi lumină nu era nicidecum. Sufletul meu sugrumat era de deznădejde, Cînd deodată un tînăr luminos de mînă m-a luat. În acele adîncuri deodată un curent de aer s-a făcut, Şi cei negri fioroşi cu capete de cîini au prins a lătra: „Acesta al nostru este - Al nostru, unde vrei să-l duci?! Au nu vezi că cetăţean al iadului este!? " Dar îngerul a zis: „Severus se roagă pentru el! Porunca Celui Preaînalt este aceasta, Să-l scot dintre voi! El într-al lui trup se va întoarce, Căci iată, Severus voieşte să-l mărturisească Şi Sfintele Taine să i le împărtăşească lui! Aşadar, necuraţilor, în lături feriţi!" Aşa grăit-a îngerul şi cu el împreună  în sus m-a zburat, Prin recele iad noi am trecut Prin  întuneric de  spaimă. Pînă cînd eu la loc sfînt am ajuns, şi în trupul meu iarăşi m-am întors. Iată istoria mea, a celui mort. O, comoara mărturisirii păcatelor Şi a împărtăşirii! O, bucuria de a muri curăţit!" 

Cugetare

             Nimeni  nu  este mai prost decît acela care nu-şi vede păcatele lui şi virtuţile celorlalţi. Nimeni nu este mai luminat decît acela care pururea îşi vede păcatele lui şi virtuţile celorlalţi. Sfîntul Ioan Hrisostomul îi compară pe cei care văd mereu păcatele altora cu muştele cele rele care se bagă în rănile oamenilor nu spre a le vindeca, ci spre a le adînci şi a le infecta şi mai mult. „Dumnezeu ne-a trimis în această viaţă ca să ne pocăim," a zis Fericitul Teofil de la Kiev (+1853). Cel care cunoaşte şi simte că el se află pe lume spre a se curăţi prin pocăinţă, se cufundă în tăcere şi rugăciune pentru curăţirea păcatelor lui, iar lacrimile cele din tăcere şi din rugăciune  îl  aduc  la  adevărata pocăinţă. Acelaşi fericit a mai zis odată: „Se cuvine să plîngi şi pentru păcatele aproapelui tău; căci fără aceasta, nici un suflet de Dumnezeu zidit nu se va mîntui." Deci fiule, cum este scris, să vesteşti păcatele celorlalţi, sau să plîngi pentru ele? Fericitul Teofil  zice că să plîngi, pe cînd satana  zice că să le vesteşti. Iată ce testament le-a lăsat Fericitul Teofil cu limbă de moarte fraţilor lui: „Pomeniţi la rugăciunile voastre pe cel rău-mirositor Teofil!" Iată cum vorbea despre sine cel mai sfînt om care se afla la Kiev în anul 1853.

Luare aminte

             Să  luăm  aminte  la vindecarea minunată a celui bolnav de idropică (Luca 14: 2):•    La cum luîndu-l, Domnul l-a vindecat şi apoi i-a dat drumul;•    La cum şi sufletul meu boleşte de idropică, aflîndu-se sub sarcina iubirii detrup;•    La cum Domnul şi pe al meu suflet poate să-l vindece, liberîndu-l de apăsarea întunericului necuratelor patimi trupeşti.

Predică - Despre  adăpostul  cel  de  sus  - Cel ce nădăjduieşte în Domnul stă la adăpost(Pildele lui Solomon 29: 25).

            Dreptul  se  află pururea  la adăpostul Celui Preaînalt, la adăpostul cel de sus. Apa nu-l va ajunge, nici potopul nu îl va îneca. Cu adevărat, potopul pe Noe nu l-a înecat, căci Domnul i-a fost lui adăpostul cel de sus.Totuşi, fraţilor, există un potop mai rău decît potopul apelor, şi anume potopul patimilor. Cînd încep patimile să clocotească, cînd încep să fumege şi să se înnegrească, cînd încep să-şi scoată duhoarea lor şi să o răspîndească în jur - atunci unde  va mai putea fugi omul,  sau cine îl va mîntui pe  el ? El nu va putea scăpa  decît  la mîna Domnului, şi numai în adăpostul Lui, adăpostul cel de sus. Potopul patimilor l-a cuprins şi pe David, dar el a fugit şi a aflat adăpost sub dreapta Celui Preaînalt; el s-a izbăvit de focul, de fumul şi de duhoarea patimilor celor care îl vînau, şi a scăpat la adăpostul cel de sus. Omul nu se poate izbăvi singur de urgia potopului, numai Domnul îl poate mîntui. Dumnezeu este Stăpînul norilor şi îmblînzitorul patimilor. Cu adevărat, El este Adăpostul cel de sus. Noi alergăm la El şi ne ascundem sub marginea veşmîntului Lui. Cîinele se repede ca un leu la traista săracului, dar el se face ca un sac de cîlţi           înaintea         picioarelor   stăpînului    lui. O  Stăpîne  Doamne  Cela  Ce şezi pe tronul cel din înălţime, Tu eşti Adăpostul nostru cel de sus. Milostiv fii nouă Doamne Ziditorul nostru, şi tinde mîna Ta şi ne  ridică la adăpostul Tău cel de sus. Mîntuieşte-ne pre noi de potopul care pururea ne îneacă, Căci Ţie  Se cuvine toată slava şi mulţumita  în  veci, Amin.

Acatistul Sfantului Samson, primitorul de straini (27 iunie)

dec.10

Condacul 1

Alesule al Domnului, doctor binecuvantat si milostiv primitor de straini, pe tine te cinstim si cu dragoste ne inchinam icoanei tale, fericindu-te, cuvioase parinte Samson. Tu, care ai indrazneala la Dumnezeu, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa strigam: Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Icosul 1

Ingerilor celor ceresti, care Il slavesc de-a pururi pe Creatorul si Stapanul tuturor, pe pamant te-ai asemanat, insuflatule de Dumnezeu Samson, prin fapte minunate si cu truda slavind pe Tatal Cel ceresc, iar oamenilor mila si bunatate de negrait aratand. Acum, in salasurile ceresti fiind, nu ne uita pe noi, cei ce-ti cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, preaalesule urmator al ingerilor;

Bucura-te, slujitor urmator si credincios al Imparatului slavei;

Bucura-te, minte sfanta si luminata de Dumnezeu;

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucura-te, in inaltimi si rugaciuni neincetate arzatorule;

Bucura-te, ca jugul cel bun al lui Hristos pe umeri ai luat;

Bucura-te, ca ai primit cununa cea nevestejita de la Domnul;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 2

Vazator fiind cu ochii credintei, ca unul ce ai urmat pe Dumnezeu in vietuire, in salasurile dreptilor, unde este lumina cea neinserata, te-ai salasluit acolo si vrednic de Dumnezeu ai fost socotit, mostenind Imparatia lui Hristos cea vesnica, pentru care si cantam Domnului, Celui Ce a binevoit intru tine: Aliluia!

Icosul 2

Intelepciune in virtuti ai aratat, Samson, infrnare avand si rabdare, iar in rabdare evlavie si in evlavie iubire de frati, aratandu-ne cu adevarat cum sa traim si noi in vapaia credintei. Pentru aceasta, cuvioase, laudam vietuirea ta cea virtuoasa si te fericim cu laude ca acestea:

Bucura-te, luminare preaaleasa a vechii Rome;

Bucura-te, odrasla nobila a unor parinti cinstit si buni;

Bucura-te, ravnitor din tinerete al evlaviei;

Bucura-te, in sufletul tau fauritor intelept al scarii virtutilor omenesti;

Bucura-te, preaintelepte intru invataturile omenesti;

Bucura-te, ca ai primit intelepciunea doctorilor pentru a sluji  saracilor;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 3

Umbrit fiind de puterea Celui de Sus, in credinta, nadejde si dragoste ai crescut, preafericite, invatand Scripturile cele dumnezeiesti pe langa scrierile oamenilor si mestesugul doctorilor intelegand, putere vindecatoare de la Dumnezeu ai primit, inaintea Caruia si stai cu indrazneala si dragoste, cantand: Aliluia!

Icosul 3

Ravna multa avand la Dumnezeu, Caruia I-ai slujit cu toata inima intreaga ta viata, lepadandu-ti firea, Samson, minunatule ascet, averile si pamanturile le-ai parasit, crucea luand si urmand lui Hristos; bogatia parinteasca ai dat-o saracilor, iar robilor libertatea, mergand in lume ca un strain. Pentru aceasta, cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, ca ai urmat cu adevarat indemnul evangheliei;

Bucura-te, ca nu ai pregetat sa faci ceea ce voiai;

Bucura-te, ca numai pe Hristos ai iubit in aceasta viata;

Bucura-te, ca pe Acela, Unul, L-ai si cautat;

Bucura-te, ca din dragoste pentru Hristos ti-ai schimbat mintea;

Bucura-te, ca ai lasat averea cea pamanteasca pentru averea cea cereasca;

Bucura-te, ca in ceruri iar nu pe pamant, ti-ai dobandit comoara;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 4

Furtuna de ganduri avea tanarul in minte, dupa cum spune Evanghelia: “Mergi, vinde-ti averea si da-o saracilor si apoi urmeaza-Mi!”, dar acela a plecat mahnit. Tu insa, parinte, cu bucurie, dupa cuvantul lui Hristos ai facut, de bogatie despartindu-te si numai cu hainele ramanand, desavarsirea ai dobandit, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Glasul Domnului care te chema auzind, de Dumnezeu purtatorule parintele nostru Samson, vechea Roma ai parasit si in pustie ai locuit, ca odinioara Ilie, pentru a dobandi virtutile. Dar ai slujit apoi in noua Roma, cetatea lui Constantin, unde ai si facut asezamant pentru saraci si flamanzi. Acolo, pentru Hristos ai savarsit multe fapte bune, saracii si strainii primind, iar bolnavii vindecand. Noi insa, vazand unele ca acestea, te laudam cu cantari ca acestea:

Bucura-te, crin al pustiului, crescut de Dumnezeu in marea cetate, pe care ai si infrumusetat-o;

Bucura-te, ca ai aratat milostenia cetatii imparatesti, ca sa se preaslaveasca credinta sfanta;

Bucura-te, ca pe Hristos Cel strain, flamand si insetat L-ai primit;

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucura-te, ca pe Acesta, gol fiind, L-ai imbracat;

Bucura-te, ca pe Hristos, bolnav fiind, L-ai cercetat;

Bucura-te, ca lui Hristos ai facut, prin fratii acestia mai mici;

Bucura-te, ca ai auzit fericitul Sau glas: “ Vino, binecuvantatul Parintelui Meu, si mosteneste Imparatia cea gatita tie!”;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 5

Facerea de minuni ai acoperit, cuvioase, cu mestesugul doctoriei omenesti, din smerenia ta cea mare, ca sa nu fii slavit de oameni ca facator de minuni. Dar nu poate lumina sa fie pusa sub obroc si nici sa  se ascunda cetatea cea din varful muntelui. Pentru aceasta, vazand puterea cea dumnezeieasca, cea facatoare de minuni, preot te-a facut patriarhul, pentru ca in soborul clericilor sa canti lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Bolnav vazandu-se, Justinian imparatul a chemat pe multi dintre doctori, dar nu au putut sa-l vindece, si atunci cu lacrimi catre Domnul a strigat. Milostivindu-Se de el, Dumnezeu in vis i te-a aratat pe tine, parinte, ca pe un doctor binecuvantat, care poti sa-l vinceci. Chemandu-te cu credinta fierbinte imparatul, cu lacrimi te-a rugat sa-l vindeci de boala lui grea. Pentru aceasta, iti cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, rob al Imparatului celui de Sus si sol al Acestuia catre imparatul cel pamantesc;

Bucura-te, doctor preaales, care minunat pe imparat ai vindecat;

Bucura-te, mangaietor al celor necajiti si datatorule de bucurie;

Bucura-te, bucuria credinciosilor si veselia imparatului;

Bucura-te, minunatule fara de arginti, ca nu ai primit darurile de aur si argint;

Bucura-te, milostivule primitor de straini, care l-ai facut pe imparat sa zideasca asezamantul;

Bucura-te, ziditor minunat care fara aur si argint bolnita ai facut;

Bucura-te, ca ai iubit pe saraci si lor le-ai slujit pana la sfarsitul vietii;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 6

Biserica propovaduieste pomenirea ta cea cinstita, Sfinte Samson, ca ai ajuns la batranete, trudind evlavios pentru saraci si straini, iar la sfarsitul vietii pamantesti nu te-ai infricosat de moarte, ci bucuros te-ai despartit de cele pamantesti, la Domnul mergand, cu Care vei si locui totdeauna, impreuna cu cetele cele ingeresti, cantand: Aliluia!

Icosul 6

Dragostea ta cea buna pentru saraci stralucind in vietuirea cea pamanteasca, parinte Samson, ai facut asezamantul pentru acestia si chiar dupa mutarea ta nu ai parasit bolnita, in chip minunat aparand-o de navala focului. Pentru aceasta, minunandu-ne noi, cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, evlavios primitor de straini;

Bucura-te, ocrotitor al asezamantului tau chiar dupa mutarea ta la Domnul;

Bucura-te, in aceasta viata scapare si liman al celor saraci;

Bucura-te, scapare si mijlocire in curtile cele ceresti;

Bucura-te, ca ai scapat asezamantul tau de vapaia focului;

Bucura-te, ca la rugaciunile tale ploaia a inceput;

Bucura-te, limanul celor straini si scaparea celor bolnavi;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 7

Voind Iubitorul de oameni Dumnezeu sa arate prin tine, parinte, mila Sa cea negraita pentru oameni, vindecator ales pe tine te-a aratat, chiar si dupa adormire: caci lui Teodoret, cel care patimea, in vis i-ai aparut, dezlegandu-l dupa cum si lui Leon cel grav bolnav, impreuna cu Cosma si cu Damian vindecare i-ai dat. Pentru aceasta, cei bogati, cat si cei saraci Ii canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Un nou izvor vindecator a aparut dupa adormirea ta, facatorule de minuni, in biserica trupeasca si sufleteasca a rudei tale, Mochie mucenicul, care, fiind pus in groapa a inceput sa izvorasca mir vindecator, din care bolnavii ungandu-se cu credinta, primesc sanatate si iti canta tie unele ca acestea:

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucura-te, adanc al smereniei, de Dumnezeu inaltatule;

Bucura-te, ca ai fost preaslavit prin multe minuni, dupa adormirea ta;

Bucura-te, rau de minuni vindecatoare;

Bucura-te, ca Dumnezeu a preaslavit mormantul tau prin vindecari minunate;

Bucura-te, ca pe marele Leon, cel slabit, l-ai intarit cu mir de la mormantul tau;

Bucura-te, ca ai insufletit pe cei care continuau slujba ta de primire a strainilor;

Bucura-te, ca prin ungerea cu mir de la mormantul tau, Gheorghe, cel bolnav de idropica, s-a vindecat;

Bucura-te, ca multime de minuni savarsesti, incat vreme nu avem a le povesti;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 8

Primirea de straini a ta cinstind si de minunile tale minunandu-se, crestinii evlaviosi au zidit casa de primire si bolnita, iar locul unde ai vietuit l-au rugat pe patriarh ca biserica sa-l sfinteasca, unde sa fie preaslavite minunile tale, pentru ca in cantari bisericesti acestia sa-I cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

In Domnul fiind cu toata mintea si de slava neputrezitoare bucurandu-te, nu te-ai lasat mahnit de lipsuri si dojana, parinte, ci ai primit pe strainii fugiti de la stapanii lor si pe bolnavi in casa ta, pe toti aparandu-i. Cu acestia impreuna, te rugam cuvioase, de rautatea omeneasca si de suparari ne pazeste, prin  mijlocirea ta cea puternica, ca sa-ti cantam tie cu dragoste unele ca acestea:

Bucura-te, pedepsitor nemitarnic al obijduitorilor;

Bucura-te, grabnic aparator al celor obijduiti;

Bucura-te, ca l-ai incredintat de adevar pe Enesie ziditorul;

Bucura-te, ca pe acela l-ai facut mut si bolnav, pentru mantuire;

Bucura-te, ca l-ai indreptat pe el cu iertarea cea buna;

Bucura-te, ca pe Eustratie ziditorul l-ai invata sa aiba grija de bolnavi si de straini;

Bucura-te, ca prin aparitia ta cea manioasa si vindecarea bolii l-ai facut vrednic slujitor;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 9

Orice dregatorie lumeasca, imparat sau rob, sarac sau bogat, te cinsteste pe tine, cuvioase, in cetatea si imparatia lui Constantin cel intocmai cu apostolii, de unde a si pornit credinta ortodoxa cea sfanta si cu aceasta si pomenirea ta. Tie inchinandu-se, parinte, credinciosii orodocsi, de la slugi la imparati, cu credinta canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei mult graitori nu pot sa laude dupa vrednicie minunile tale din toata lumea, caci aparare ai aratat poporului si oastei in zilele pomenirii tale. Pentru aceasta, cazand inaintea ta iti cantam: fii pururea aparator de cei ce ni se impotrivesc, pazind Biserica cea sfanta in pace si intelegere, ca sa-ti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, ca ai iubit pamanturile credinciosilor care te cinstesc pe tine;

Bucura-te, ca ai intarit ostile crestine in lupta lor cea dreapta;

Bucura-te, ca izbavire ai daruit celor ce alearga la tine;

Bucura-te, cel ce ai intarit pe principele Vsevolod;

Bucura-te, ca pe vrajmasii acestuia minte i-ai invatat;

Bucura-te, ca i-ai ascultat pe cei ce se rugau tie si Maicii Domnului;

Bucura-te, ca in ziua pomenirii tale ne-ai dat biruinta asupra vrajmasilor si opresti lupta cea dintre noi;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 10

Vrand sa mantuiesti pe cei ce alearga la tine si iti cer ajutorul, le arati mila Atotbunului Stapan iar acestia, laudandu-te si cinstindu-te ca pe un aparator intru necazuri si ocrotitor al tarii, canta lui Dumnezeu ca oarecand parintii nostri, pentru Cel Care le-a ascultat rugaciunile: Aliluia!

Icosul 10

Zis puternic esti tarii noastre si ajutator statornic impotriva dusmanilor. Parinte si aparatorule Samson, prin mijlocirea ta in fata Celui puternic in lupta, Domnul Dumnezeu daruieste biruinta voievozilor. Pentru aceasta, cu multumire si umilinta iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce ai ingradit tara noastra de robie;

Bucura-te,  cel ce ai infrant pe dusmanii trupurilor si ai sufletelor noastre;

Bucura-te,  ca ai daruit biruinta voievozilor crestini;

Bucura-te,  ca ai intarit tara noastra cea ortodoxa;

Bucura-te, luptatorule pentru noi, lauda si bucuria noastra;

Bucura-te,  ca ai facut cunoscuta popoarelor puterea credintei ortodoxe;

Bucura-te,  Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 11

Cantare de umilinta aducandu-ti, cuvioase, ca unui grabnic aparator si mijlocitor adevarat, pilda luam din vietuirea ta cea cu multa truda si iti urmam minunile, fiind  indrazneti in rugaciune si cantand lui Dumnezeu Cel minunat intre sfintii Sai: Aliluia!

Icosul 11

Luminator stralucit ai fost pentru Rasarit, ca un soare care alunga intunericul deznadejdi si al necazurilor, luminand prin nadejdea inimii pe cei care sunt manati de vantul necredintei. Pentru aceasta, credinciosii iti canta tie unele ca acestea:

Bucura-te, ca de popoarele ortodoxe esti slavit;

Bucura-te, ca multe tinuturi iti sunt tie multumitoare;

Bucura-te, ca ai intarit cetatile cele credincioase;

Bucura-te, ca biserici s-au ridicat intru pomenirea ta;

Bucura-te, ca in bisericile tale credinciosii se inchina cu evlavie;

Bucura-te, ca in fata icoanei tale lacrimi de pocainta si smerenie se varsa;

Bucura-te, ca cei fara de casa si orfani prin tine isi afla mangaierea;

Bucura-te, ca parinte te numesc pe tine si cei saraci, si cei bogati;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 12

Har si mila cere pentru noi din ceruri, parinte cuvioase Samson, si roaga-te Domnului sa pazeasca tara noastra, iar Biserica Sa de necredinta sa nu fie atinsa si de erezie nebiruita, si pe noi, cei ce alergam cu credinta la tine, sa ne izbaveasca de necazuri si boli, ca sa cantam cu multumire: Aliluia!

Icosul 12

Cantari primind in Biserica Ortodoxa, pe tine te fericim, cuvioase parinte Samson, zicand: nu ne lasa pe noi, ci ne ajuta, ca necredinciosi, neajutorati si necajiti suntem, ca sa mergem in Imparatia cerurilor impreuna cu sfintii cei fericit si sa-ti cantam din suflet unele ca acestea:

Bucura-te, prietenul lui Hristos, care poruncile Lui ai implinit;

Bucura-te, ca ai iubit pe aproapele tau mai mult decat pe tine insuti, la fel ca Hristos;

Bucura-te, doctor binecuvantat si vindecator fara de arginti;

Bucura-te, ca ai largime de necuprins a dragostei si mangaiere in necazuri;

Bucura-te, bucuria celor vindecati;

Bucura-te, ascultatorule al suspinurilor tainice de pe pamant si grabnice ajutator;

Bucura-te, ca stiind faptele tale cele bune, slavim pe Tatal nostru Cel ceresc;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 13

O, preacuvioase parintele nostru Samson, preaminunate vindecator, bunule mangaietor, milostivule de straini primitor si grabnic aparator, primeste aceste laude si, stand in fata Tronului Treimii Celei de viata facatoare, roaga-te pentru noi, cei care cinstim sfanta ta pomenire, sa se reverse asupra noastra mila Domnului cea negraita, care mantuieste pe cei credinciosi din nevoile acestei vieti si de moartea cea amara in viata cea viitoare, ca sa cantam cu nadejde: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Ingerilor celor ceresti, care Il slavesc de-a pururi pe Creatorul si Stapanul tuturor, pe pamant te-ai asemanat, insuflatule de Dumnezeu Samson, prin fapte minunate si cu truda slavind pe Tatal Cel ceresc, iar oamenilor mila si bunatate de negrait aratand. Acum, in salasurile ceresti fiind, nu ne uita pe noi, cei ce-ti cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, preaalesule urmator al ingerilor;

Bucura-te, slujitor urmator si credincios al Imparatului slavei;

Bucura-te, minte sfanta si luminata de Dumnezeu;

Bucura-te, in inaltimi si rugaciuni neincetate arzatorule;

Bucura-te, ca jugul cel bun al lui Hristos pe umeri ai luat;

Bucura-te, ca ai primit cununa cea nevestejita de la Domnul;

Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Condacul 1

Alesule al Domnului, doctor binecuvantat si milostiv primitor de straini, pe tine te cinstim si cu dragoste ne inchinam icoanei tale, fericindu-te, cuvioase parinte Samson. Tu, care ai indrazneala la Dumnezeu, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa strigam: Bucura-te, Samson, parinte milostiv si doctor fara de arginti!

Rugaciune catre Sfantul Samson, primitorul de straini

O, mijlocitor al nostru in fata Domnului si fierbinte rugator, cuvioase parinte Samson, vezi din ceruri cum pierim noi in necazuri si nevoi! Necredinta noastra creste, faradelegile, ispitele, bolille si necazurile multor oameni fara casa, flamanzi si orfani se inmultesc. De unde vom avea putere, parinte, sa rabdam ispitele acestei lumi, sa pastram in inimi credinta si dragostea lui Hristos si nadejdea crestineasca, ingrijindu-ne de bolnavi si de saraci, daca nu ne vei ajuta, prin mjlocirea ta cea fierbinte, cerand ajutor de la Dumnezeu? Cu rugaciunile tale pazeste pacea lumii si pacea Bisericii lui Hristos, iar pe noi ne ingradeste sa nu fim doborati de necredinciosi si hulitori; pazeste-ne de ispite, inmoaie inimile bogatilor spre miluirea celor napastuiti, hranirea flamanzilor, adaparea celor insetati, gazduitorul celor fara de casa si ajutorul orfanilor. Inceteaza bolile si necazurile, foamea, si daruieste sanatate pruncilor celor bolnavi, trimite-ne intarire de la Dumnezeu, mangaiere si bucurie celor care sunt in spitale, inchisori si robie, pentru ca toti sa slaveasca pe Dumnezeu, Cel in Treime laudat: Tatal si Fiul si Sfantul Duh. Amin!

Rugaciunea a doua

O, rugatorule fierbinte, parinte cuvioase Samson, roaga-te lui Dumnezeu pentru mine, pacatosul, si trimite-mi de la Stapanul ajutor si izbavire, ca viata mea este scurta si plina de schinuri, necazuri si dureri. Intareste inima mea ca sa pot duce ascultarea fara ispite, si cu apararea ta sa indrepti calea mea spre Imparatia cerurilor, ca sa slavesc pe Domnul, Care intru tine este preaslavit, in veci. Amin!

Tropar, glas 8

Intru rabdari ti-ai agonisit rasplata, parinte cuvioase; intru rugaciune toate ai rabdat, pe cei saraci ai iubit si sinele l-ai parasit; fericite Samson, pe Hristos Dumnezeu roaga-l sa se mantuiasca sufletele noastre.

Condacul, glas 8

Ca la un doctor ales si rugator bineplacut venind in fata raclei tale celei dumnezeiesti, inteptitule Samson, ne bucuri cu cantare de dragoste, psalmi si alauta si preaslavim pe Hristos, Care ti-a dat harul vindecarilor.

Marimurile

Fericimu-te pe tine, cuvioase parintele nostru Samson, si cinstim pomenirea ta, ca tu esti monahilor indrumator si vorbitor cu ingerii.

Amin.