💠 ÎNVAȚĂ SĂ TRĂIEȘTI BUCURÂNDU-TE... 💠
1. Mergi timp de 10 până la 30 de minute în fiecare zi; în timp ce mergi, zâmbește.
2. Stai liniștit cel puțin 10 minute în fiecare zi.
3. Ascultă muzică bună în fiecare zi, este o adevărată hrană pentru spirit.
4. Când te trezești dimineața, fă-ți un scop clar.
5. Trăiește cu cele trei E-uri: Energie, Entuziasm și Empatie.
6. Petrece ceva timp făcând ceva inactiv și distractiv.
7. Citește o carte.
8. Uită-te la cer cel puțin o dată pe zi și realizează măreția lumii din jurul tău.
9. Visează mai mult în timp ce ești treaz.
10. Încearcă să obții un zâmbet de la cel puțin trei persoane în fiecare zi.
11. Elimină dezordinea din viața ta și lăsă să curgă energia nouă.
12. Nu-ți pierde timpul prețios cu critici, lucruri din trecut, gânduri negative sau lucruri scăpate de sub controlul. Investește mai bine energia în prezent, plin de optimism.
13. Realizează că viața este o școală și că ești aici pentru a învăța. Problemele sunt lecții care vin și pleacă; ceea ce înveți din acestea este pentru viață.
14. Zâmbește și râde mai mult.
15. Nu rata ocazia de a îmbrățișa pe cine iubești.
16. Lasă deoparte judecățile inutile.
17. Nu vă luați atât de în serios; nimeni altcineva nu o face.
18. Nu trebuie să câștigi fiecare argument; acceptă că nu ești de acord și învăță de la celălalt.
19. Fii în pace cu trecutul tău; în felul acesta nu îți va strica prezentul.
20. Nu compara viața ta cu cea a altora; Nu ai nici o idee despre calea pe care au parcurs-o în viață.
21. Nimeni nu este responsabil de fericirea ta, decât tu.
22. Amintește-ți că nu deții controlul asupra a tot ceea ce ți se întâmplă.
23. Învață ceva nou în fiecare zi.
24. Ceea ce cred alții despre tine nu este treaba ta.
25. Apreciază-ți corpul și îngrijește-l.
26. Indiferent cât de bună sau rea este situația, ea se va schimba.
27. Munca ta nu va avea grijă de tine când ești bolnav. Prietenii tăi o vor face. Rămâi în legătură cu ei.
28. Aruncă orice nu este util, rupt sau stricat. Nu îți ocupa spațiul cu lucruri inutile.
29. Invidia este o pierdere de timp. Ai deja tot ce ai nevoie.
30. Cel mai bun lucru este pe cale să vină.
31. Indiferent cum te simți, ridică-te, îmbracă-te și participă.
32. Sună frecvent membrii familiei tale și trimite-le mesaje spunându-le că te gândești la ei.
33. În fiecare seară înainte de culcare, mulțumește pentru ceea ce ai primit sau ai realizat.
34. Amintește-ți că ești binecuvântat și ocrotit divin, pentru a mai fi supărat sau stresat.
35. Bucură-te de călătorie. Ai o singură șansă, profită la maximum de ea.
36. Viața este frumoasă, trăiește fiecare moment, și primește cu brațele deschise tot ce vine către tine. Ești unic ești minunat!!!!
Să-ți fie de folos Om minunat!!!”
Exista in viata Maicii Domnului un moment de mare rascruce, atat pentru
propria ei randuiala, cat si pentru istoria mantuirii noastre. Acest
moment se intrupeaza intr’un singur cuvant. Fara el, ceea ce Dumnezeu
intentiona in Buna Vestire ar fi fost un esec divin; prin el,
conlucrarea dintre Dumnezeu si om se dovedeste biruitoare, iar
consecintele ei razbat pana la sfarsitul veacurilor.
Asadar, tanara Fecioara se afla in rugaciune, iar ingerul Domnului i se arata la un moment dat, o saluta: Bucura-te! Si i vesteste ca va naste fiu. Maria ii raspunde prin uimire; ea este numai logodita, nu stie de barbat, nu pricepe cum, in conditia ei de absoluta puritate, i s’ar putea intampla aceasta. Ingerul face un pas mai departe: zamislirea va fi de la Duhul Sfant, Pruncul ce se va naste se va chema Fiul lui Dumnezeu. Uluirea Mariei e totala, puterea oricarei intelegeri e coplesita de mister. Mai mult, asemenea momente sunt pandite, in mod obisnuit, de indoiala si de necredinta. In fata vestilor naprasnice, colosale, spiritul reactioneaza intai negativ. El s’a obisnuit cu intamplarile comune si accepta cu foarte mare greutate faptul extraordinar. Vestea, de pilda, ca ti a murit cineva drag e intampinata, mai intotdeauna, cu exclamatia: nu se poate, asa ceva nu pot sa cred! Asa va exclama o mama care afla ca i-a murit fiul pe front, desi de mult s’a obisnuit cu razboiul si cu posibilitatea unei asemenea pierderi. Dar tot asa va exclama si peste cativa ani, afland ca, de fapt, prima veste exprimase o eroare, ca fiul ei a fost doar prizonier si ca s’a intors acum acasa. Imposibil! E indoiala, vecina cu necredinta, cu care ucenicii Domnului au intampinat vestea invierii Lui; de aceea nu le venea sa creada, ne spune Evanghelia, de bucurie mare. E prea frumos ca sa fie si adevarat!
Indoiala insa e imponderabilul din care te poti inclina fie intr’o parte, fie in alta, e punctul neutru al cumpenei, e acea muchie de cutit care te poate salva sau te poate prabusi. Pe o asemenea lama subtire se afla, iata, acum, sufletul Fecioarei. Cat va fi stiut ea din Sfintele Scripturi? Cat va fi cunoscut ea din proorocia Isaiei? In ce masura astepta si ea, ca intregul Israel, venirea lui Mesia? Iar daca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu, urma sa Se nasca dintr’o fecioara, de ce tocmai ea trebuie sa fie aceea? E prea frumos ca sa fie si adevarat! Dar, dincolo si mai presus de aceasta, cum poate fi o zamislire de la Duhul Sfant, in ce chip poate Dumnezeu sa umbreasca o femeie pamanteana spre a I naste Lui un Fiu? Intelegerea in sine sovaie si se poticneste. Maria sta in cumpana, dar ingerul nu i da ragaz si i ofera un exemplu de putere a lui Dumnezeu: batrana Elisabeta, de o viata cunoscuta ca stearpa, se afla in cea de a sasea luna a unei sarcini binecuvantate. Asemenea intamplari, asadar, nu trebuie judecate la masura omului, ci la aceea a lui Dumnezeu, nemasurata.
Exemplul Elisabetei poate fi convingator, dar, pe de alta parte, e de o concretete brutala. O femeie insarcinata in luna a sasea poarta toate semnele apropiatei maternitati, cu toate implicatiile ei intime, familiale si sociale. Or, ceea ce ingerul ii vesteste tinerei Fecioare este tocmai o viitoare maternitate. Imaginea Elisabetei se proiecteaza, naprasnica si nemiloasa, asupra nevinovatei adolescente. Elisabeta insa e o femeie casatorita, cu legamant legiuit inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, iar faptul ca va naste la batranete e de natura sa starneasca, cel mult, uimire. Dar ea, Maria?... Daca va trebui sa poarte semnele sarcinii, cine o va scuti de banuiala logodnicului, de osanda rudelor, de batjocura satului, de tot ceea ce se poate chema oprobiu? Cine o va apara de condamnarea legii, care o poate tari la poarta cetatii si ucide cu pietre? Daca e vorba de un mister, cine va fi in stare sa-l propuna intelegerii si, mai ales, cine va fi in stare sa l accepte, cand el vine din gura unei tinere care nu vadeste intr’insa nimic extraordinar? Iar daca ea va avea destula putere sa indure toate umilintele si va ajunge mama, cine-L va scuti pe Fiul ei de stigmatul unui copil de pripas, al unui bastard caruia societatea ii refuza un statut normal?...
Cuvantul ingerului nu este o porunca. Poruncile se dau in vis, asa cum le va primi, ceva mai tarziu, logodnicul Iosif. Cuvantul ingerului nu este nici vestirea unui fapt implinit, asa cum o avusese preotul Zaharia langa altarul tamaierii. Buna Vestire anunta, deocamdata, doar faptul ca Dumnezeu o alesese pe ea, Maria, sa devina mama Fiului Sau. Ingerul poarta un mesaj, dar si o invitatie. E un apel la libertatea Fecioarei de a decide, de a se pronunta intre doua alternative, intre un da sau un nu. Pentru ca libertatea ei sa nu fie intru nimic viciata, i se pun in fata cele doua perspective: pe de o parte, harul de a deveni Nascatoare de Dumnezeu, pe de alta, jertfa de a purta o sarcina aparent reprobabila. Spre a i inlesni hotararea, ingerul ar fi putut s’o asigure ca Iosif, prin revelatie, va lua totul asupra lui si ca, in fata societatii si a legii, el va trece drept tatal Celui ce Se va naste dintr’insa. Dar Mariei nu i se face o astfel de fagaduiala, e lasata sa cumpaneasca singura, in deplina libertate a cugetului. Un nu ar insemna o amanare a planului dumnezeiesc, un da, implinirea lui imediata. Ingerul asteapta din gura Mariei un singur cuvant. Il asteapta Dumnezeu, dar in acelasi timp il asteapta toata suflarea, caci, intreband o pe ea, Dumnezeu ne intreaba pe noi, iar prin raspunsul ei urmeaza sa se rosteasca intreaga omenire. Iata, Eu stau la usa si bat! E clipa cand Fecioara insumeaza intr’insa setea universala de libertate.
- Fie! Sa mi fie mie dupa cuvantul tau!
In acea clipa s’a petrecut Intruparea.
Din acest moment ingerul nu mai are nimic de spus si se face nevazut.
Buna Vestire nu e o idila divina, nici capitolul romantat al unei biografii, ci actul dramatic prin care Dumnezeu consulta libertatea omului si o invita la participare. Daca, prin Adam si Eva, omul se pronuntase impotriva lui insusi, prin Fecioara Maria el se reasaza la unison cu Creatorul si si restaureaza propria i libertate, redandu-i, in acelasi timp, directia pentru care ii fusese, intru inceput, daruita. Printr’un singur cuvant, Maria e purtatoarea de cuvant a tuturor risipitilor ce aspira la un destin comun, obstea mantuitilor Domnului.
Prin acelasi cuvant insa, Maria isi
asuma, in mod constient si deliberat, o randuiala personala cu totul
aparte, care va face din ea un unicat al neamului omenesc. Totul decurge
din faptul ca, intre toate fecioarele lumii, ea este singura hranitoare
de prunc. Dar faptul acesta nu se petrece undeva, intr’un spatiu
indefinit si atemporal, ci aici, pe pamant, intr’un anume context social
si intr’un anume timp istoric, ceea ce ii confera un caracter de
profunda autenticitate umana si, totodata, o nota de dureroasa drama
personala. In aceasta privinta, realismul aproape brutal al relatarii
din Evanghelia dupa Matei este de a dreptul zguduitor. Maria nu e
scutita de banuieli, iar primul care se indoieste de ea este insusi
Iosif, ocrotitorul si garantul ei in fata societatii. E de crezut ca el
va fi fost cel dintai caruia ea i a marturisit despre dumnezeiasca
vestire si suprafireasca intrupare, despre uluitoarea zamislire din
pantecele ei sau, mai simplu si mai omeneste, despre faptul ca era
insarcinata. Dar Iosif nu are nici pe departe capacitatea unei asemenea
intelegeri, asa dupa cum nici insasi Maria nu o avusese dupa cele dintai
cuvinte ale ingerului. Cine va intampina un asemenea adevar fara sa
incerce mai intai sa se scuture de el? Dreptul barbat se crede victima
unei mistificari, iar intaia sa reactie este aceea de a repudia
impostura si, mai mult, poate chiar de a o denunta.
Spusele Mariei incearca, desigur, sa invaluiasca o greseala, dar in
cazul acesta vina ei este indoita: mai intai, greseala in sine, in al
doilea rand, refuzul de a o marturisi, tendinta de a o ascunde tocmai
fata de el, care ii acordase logodnicei o incredere totala. Este aici un
"vifor de ganduri necredincioase", care face din sufletul lui Iosif un
adevarat iad si e de presupus, tot omeneste, ca acest vifor va fi
dezlantuit nu numai in cuget, ci si in lungi si dureroase aruncari de
cuvinte. Totusi, este posibil ca, pana la urma, el sa fi acceptat
adevarul Mariei, chiar daca nu era in stare sa inteleaga nimic, si sa fi
facut din el si adevarul lui. Dar acest adevar, al lui, putea oare sa
devina si adevarul societatii? Cine va fi dispus sa creada macar o
farama din povestea cu ingerul? Doua alternative ii stau in fata: sa se
creada ca el este faptasul si sa fie osandit ca unul care a incalcat
puritatea logodnei, sau sa se creada ca faptasul este altcineva, un
necunoscut, iar el sa fie aratat cu degetul ca un credul naiv, luat in
ras de semeni si pusi in randul netrebnicilor. Si intr’un caz, si in
altul, integritatea lui morala e compromisa, nu exista nici o solutie de
a o salva in fata opiniei publice, atata vreme cat el va continua sa
ramana logodnicul Mariei. In cele din urma, Iosif alege solutia
disperarii: s’o paraseasca pe Maria pe ascuns, fara nici o explicatie,
sa si piarda urma, sa ramana fiecare cu destinul sau. E un act de
lasitate, intr’adevar, dar singurul care il poate salva. Il poate salva,
desigur, pe el. Dar cu Maria ce se va intampla? Ea va ramane complet
descoperita in fata societatii, caci nimeni nu va crede ca logodnicul a
parasit o fara pricini foarte evidente. Fecioara e pandita de o
singuratate fara margini.
Este Fecioara Maria o constiinta
tragica? In ordinea omenescului, da. Dar ea este si purtatoarea unei
ordini suprafiresti, iar aceasta se face cu luciditate, cu o anume
constiinta de sine. Cat timp traieste pe pamant, misterul Mariei nu
poate fi inteles si acceptat de nimeni, dar ea "il poarta in inima ei",
ca pe o dulce povara. Nu este exclus ca episodul dramatic dintre ea si
Iosif, povestit de Evanghelistul Matei, ca si teama de o nelamurita
curiozitate publica, sa fi determinat vizita ei, de trei luni, la
Elisabeta. Dar extraordinarul episod istorisit de Evanghelistul Luca ne
da masura constiintei de sine a Sfintei Fecioare, poate ca de abia acum
dobandita pe deplin. Emotionanta intalnire dintre cele doua femei are
dimensiunile unui poem ceresc. Elisabeta este cea care se simte deodata
navalita de Duhul Sfant si are revelatia Celui pe care Maria Il poarta
in pantece. Salutarea ei este, in acelasi timp, si marturisirea acestei
revelatii, ceea ce face ca raspunsul Mariei sa capete o rezonanta de
harpa cosmica. El este nu numai un rezumat al mesajului evanghelic, ci
si prefigurarea unei apoteoze tragice, a faptului ca ea, Fecioara, va fi
fericita de toate neamurile ca rezultat al jertfei sale de a se smeri.
Salutarea ingerului: „Bucura-te!”, de neinteles in suita suferintelor
Mariei, isi dobandeste acum intelesul plenar. Lacrimile
Mamei, varsate din belsug de a lungul a treizeci si trei de ani, sunt
rascumparate de bucuria launtrica a Fecioarei, careia Puternicul i a
harazit marire in veci. Urmare a unui singur cuvant: Fie!
IPS Bartolomeu Anania
Sfanta Evanghelie randuita de Biserica spre a fi citita in ziua praznuirii Bunei Vestiri
"In zilele acelea Elisabeta, sotia lui Zaharia, a zamislit si s-a
tainuit pe sine cinci luni, zicand: Astfel mi-a facut mie Domnul in
zilele in care a socotit sa ridice dintre oameni ocara mea. Iar in a
sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil
de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret,
catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui
David; iar numele Fecioarei era Maria. Si, intrand ingerul la ea, a
zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine.
Binecuvantata esti tu intre femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de
cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie
aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la
Dumnezeu. Si, iata, vei lua in pantece si vei naste Fiu si vei chema
numele Lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema
si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va
imparati peste casa lui Iacov in veci si Imparatia Lui nu va avea
sfarsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu
nu stiu de barbat? Si, raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va
pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea
si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.
Iata, Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei, si
aceasta este a sasea luna pentru ea, care se numea stearpa. Ca la
Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: Iata roaba
Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Si ingerul a plecat de la ea."
(Luca 1, 24-38)
În calendarul popular sărbătoarea
aceasta se mai numește și Blagoveștenie. Sărbătoarea este aproape de
echinocțiul de primăvară, cînd sosesc rîndunelele și începe a cînta
cucul şi mai este numită în Calendarul Popular ‒ Ziua Cucului. E o
sărbătoare de trecere de la „moarte” (iarna) la „viață” (primăvara). E
hotarul dintre iarnă și primăvară, cînd începe renașterea naturii.
Tradiţii şi obiceiuri.
În ziua Bună Vestirii se efectuau acte de purificare a spațiului, de
alungare a șerpilor de pe lîngă casă, a insectelor și omizilor din
livezi: afumarea cu tămîie și cîrpe arse a casei, grajdului de vite,
livezilor, producerea zgomotului de care să se sperie forțele malefice
prin tragerea unui clopoțel legat de picior sau lovirea în fier,
scoaterea din lăzi a straielor și țesăturilor la aerisit. Se stropeau
rădăcinile pomilor fructiferi cu rachiu și se amenințau pomii că vor fi
tăiați dacă nu vor rodi.
Buna Vestire era neprielnică pentru lucru: nu se puneau cloști, căci se credea că din ouăle ouate în această zi nu ies pui, nu se dădeau la împerecheat vitele, ca să nu se nască monştri, nu se semăna porumbul. Femeile strîngeau apa provenită din neaua, care nu s-a topit pentru a fi folosită în practicile medicinii și cosmetologiei populare.
De Buna Vestire se fac multe praznice și se dă de pomană. După cum se știe, în această zi este dezlegare la pește, peștele fiind „personaj” central al acestei sărbători. Consumul ritual de pește este justificat prin credința, că acei ce vor mînca pește vor fi sănătoși tot anul şi respectiv cel care gustă peşte în această zi se va simţi tot anul ca peştele în apă.
Tradiţia populară mai spune că de Buna vestire este bine să se pună, pe pragul casei, pîine şi sare pentru a aduce linişte în casă şi a da hrană îngerilor.
O altă denumire populară a Bunei Vestiri era Ziua Cucului, percepută ca încarnare a strămoșului mitic, pasăre cu un pronunțat substrat erotic, care anunța sosirea efectivă a primăverii, fiind înfăţişat ca un uliu în miniatură. Este o pasăre mică, care nu-și face cuib, nu-și crește puii. Își depune ouăle prin cuiburi străine, iar puii săi îi dau jos pe ceilalți din cuib pentru a profita de un surplus de hrană, ca astfel să poată supravieţui. Se zice, că cucul cîntă pentru prima oară de sărbătoarea Bunei Vestiri, fiind așteptat de către toți oamenii în haine curate, veseli, cu stomacul plin și cu bani în buzunare. Cîntecul cucului prevestea venirea primăverii dar și norocul omului, iar cel care auzea pasărea cîntînd trebuia să numere pentru a afla cîţi ani mai are de trăit. Fetele şi băieţii necăsătoriţi, întrebau cucul peste cît timp se vor căsători. Dacă pasărea tăcea, înseamnă că se va întîmpla repede, iar dar dacă începea să cînte, trebuia să numere de cîte ori cîntă ca să vadă peste cîţi ani se căsătorea. Dacă nu erau îndeplinite aceste condiții rituale, oamenii nu beneficiau, respectiv, de toate acele lucruri în anul care urma. Dacă primul cîntec al cucului era auzit cumva pe stomacul gol din partea stîngă sau din spatele omului, erau semne de rău augur. Fiind însă simbol al primăverii, al timpului frumos și al dragostei pătimașe, poporul îi iartă toate păcatele. În legende cucul este antropomorfizat, fiind argat, slugă, tîlhar.
Această pasăre ar fi mai puțin cunoscută dacă n-ar marca succesiunea de primăvară cînd începe a cînta de Buna Vestire și încetează brusc să cînte la solstițiul de vară de Sînzîene (sau Drăgaică). Se zice, că de Sînzîene cucul se îneacă cu orz și nu poate cînta, prefăcîndu-se pînă la primăvara viitoare în uliu.
În popor se mai spune că în ziua de Bunavestire oamenii nu au voie să se certe, fiindcă cine se ceartă va avea necazuri tot anul.
Se crede, că cum e vremea în ziua Bunei Vestiri aşa e şi ziua de Paști, iar bătrînii mai spun că dacă ziua de Buna Vestire este una ceţoasă, primăvara va fi călduroasă.
Aceasta este sărbătoarea Blagoveștenie, una în care cucul și peștele au roluri importante, însă dincolo de toate acestea, trebuie să putem vedea spiritele strămoșilor, spirite care veghează mereu cu dor buna rînduială a lucrurilor în lumea celor vii.
Pe 25 martie, creștinii ortodocși prăznuiesc Bună Vestire, o sărbătoare cu o încărcătură simbolică specială pentru țăranul din satul tradițional, numită Blagoveștenie / Blagoviștenie sau Ziua Cucului, în care se desăvârșește primăvara.
În Bucovina se consideră că Buna Vestire sau Blagoveștenia este la fel de mare ca și Învierea, pentru că dacă nu ar fi Buna Vestire, nu ar exista nici Paștele. Mai mult, se crede că soarele este vesel și jucăuș doar de două ori pe an: de Blagoveștenie și de Înviere, iar în restul timpului este supărat. Unii cred că e vesel și de Sânziene. Însă în celelalte zile ale anului, cine îl privește cu atenție va vedea că este mâhnit.
Drept dovezi ale importanței pe care țăranul român o acorda Blagoveșteniei stau și icoanele pictate pe sticlă de către meșterii iconari transilvăneni. Două astfel de icoane, una pictată la Nicula și cealaltă la Șcheii Brașovului, în secolul al XIX-lea, ce redau scena în care Sfântul Arhanghel Gavriil îi aduce Fecioarei Maria vestea că îl va naște pe Mesia, se află în expoziția permanentă a Muzeului de Artă Populară Constanța.
Se crede că pe 25 martie, de Blagoveștenie, se dezleagă limba tuturor păsărilor, pentru a cânta, dar mai ales a cucului, care toată iarna a fost uliu. El va cânta până la Sânziene sau până la Sân-Petru, când se zice că se îneacă cu orz și neamaiputând să cânte se transformă iar în uliu până anul viitor, de Buna Vestire.
E bine ca oamenii să aibă bani la ei în această zi, să nu fie flămânzi, să nu fie supărați și să nu se certe, pentru că așa cum îi va prinde cântecul cucului așa vor fi tot restul anului.
De Blagoveștenie încep să vină rândunelele. Cine vede prima dată doar o rândunică va fi singur toată vara, iar cel care vede mai multe nu va suferi de singurătate. Se mai spune că cine zărește prima dată rândunele în această zi este bine să se spele pe față cu apă rece sau cu lapte, pentru a nu avea pe față pete sau alunițe.
În ajun de Blagoveștenie sau chiar și în ziua de Buna Vestire pomii fructiferi se amenință cu tăierea, pentru a da rod bogat. În această zi se scot stupii afară, dacă nu cumva au fost deja scoși afară pe 17 martie, de Alexii.
La fel ca de Alexii, și de Blagoveștenie există obiceiul să se înconjoare și să se afume casa și gospodăriile pentru alungarea șerpilor și a omizilor. În Bucovina, de Buna Vestire se făcea foc în ogradă, înaintea ușei, și se punea alături pâine, sare și o cofă de apă, ca să mănânce și să bea îngerii. Pâine și sarea se dădeau apoi de pomană.
În această zi este dezlegare la pește. De aceea, e bine ca fiecare român să mănânce pește nu doar pentru a se hrăni, ci pentru a fi sănătos ca peștele tot timpul anului.
A doua zi după Buna Vestire se cinstește Blagoveșnicul, adică Sfântul Arhanghel Gavriil (în calendarul creștin-ortodox este Soborul Sfântul Arhanghel Gavriil), cel trimis de Dumnezeu să aducă vestea cea marea Preacuratei Fecioare Maria.
Se mai zice că așa cum va fi de Blagoveștenie așa va fi și de Paște, dar și tot timpul anului.
Ai păcătuit? Vezi păcatul pe care l-ai săvârșit, nu-ți fie teamă să-l vezi, și pocăiește-te!
Păcatele nu se șterg nici cu trecerea timpului, nici dacă cineva spune pur și simplu, în rugăciunea lui: „Doamne iartă-mă pentru că am păcătuit!”.
Tema aceasta este mult mai serioasă și omul trebuie să o rezolve responsabil, nu prin dispoziție bolnăvicioasă. Predomină opinia că, prin cele pe care le spunem noi, duhovnicii, îi facem pe oameni să se simtă vinovați și având sentimente de vinovăție, se îmbolnăvesc psihic. Nimeni nu pățește nimic, din contră, se izbăvește, atunci când reușește să își vadă păcatul.
Ai păcătuit? Vezi păcatul pe care l-ai săvârșit, nu-ți fie teamă să-l vezi, și pocăiește-te. Dacă te pocăiești, sufletul tău se izbăvește. Cel ce se teme, în adâncul lui nu se pocăiește cu adevărat. Simte că a păcătuit, dar nu vrea să se pocăiască, nu vrea să recunoască, să se smerească în fața lui Dumnezeu și să ceară mila lui Dumnezeu. Vrea să aibă chipul curat. Însă în fața lui Dumnezeu nimeni nu poate avea așa ceva. Acolo unde există pocăință adevărată, acolo unde există spovedanie sinceră, nu mai există sentimente de vinovăție care-l presează pe om și-i creează complexe și stări psihopatologice.
(Arhimandrit Simeon Kraiopoulos, Sufletul meu, temnița mea, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Bizantină, București, 2009, pp. 128-129)
Icoana Maicii Domnului „Muntele netăiat” aparţine tipului iconografic
Hodighitria sau Călăuzitoarea, potrivit căruia Pururea Fecioara Maria Îl
ţine pe braţul stâng pe Mântuitor şi arată spre El, ca o călăuză spre
Dumnezeu şi spre mântuire . Specific acestei Icoane este faptul că în
mâna dreaptă, Maica Domnului are reprezentat un munte pe care se afla o
Biserică.
În alte variante ale Icoanei, pe lângă munte, mai apare
reprezentată şi o scară, Maica Domnului însăşi fiind numită in
imnografia Bisericii”munte netăiat”, „scară cerească”,”Biserică” şi
„munte umbrit”.
Numele Icoanei are ca temei pasajul scripturistic din Daniel 2:44-45:
„Iar în vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat veşnic care nu va fi nimicit niciodată şi care nu va fi trecut la alt popor; El va sfărâma şi va nimici toate aceste regate şi singur El va rămâne în veci. După cum tu ai văzut că o piatră a fost desprinsă din munte, nu de mână , şi a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul şi aurul, Marele Dumnezeu a dat de ştire regelui ceea ceva fi în viitor; visul este adevărat şi tâlcuirea lui neîndoielnică”.
În cântările bisericești se face adeseori referire la vedenia Prorocului Daniel:
„Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, pe care Sfântul profet Daniel mai înainte te-a văzut munte netăiat, din care S-a tăiat Piatra cea din capul unghiului...”
Icoana Maicii Domnului „Muntele netăiat” a fost trecută în sinaxarele ruse cu data de prăznuire 24 martie.
Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, pe care Sfântul profet Daniel mai înainte te-a văzut munte netăiat, din care S-a tăiat Piatra cea din capul unghiului.
Traducere din limba rusă
Condacul 1
Aleasă din toate neamurile omeneşti, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Vas curat, ai aşezat în Tine Muntele Necuprins ale cărui hotare ajung în Împărăţia lui Dumnezeu şi urcă la Hristos, iar noi Te numim: Bucură-te, Împărăteasa Cerului, Muntele Umbrit prin care coboară Dumnezeu spre oameni!
Icos 1
Îngerii cu Arhangheli cu bucurie slăvesc alegerea Ta de către Dumnezeu, Maica Domnului, prorocită fiind prin psalmii lui David drept Muntele Netăiat. Ai primit și Muntele Athos, partea Ta pământească pe care o acoperi din belșug cu har, iar noi acum ne închinăm sfintei Tale icoane și Te lăudăm, zicând:
Bucură-te, Fecioară Neprihănită, mai presus de toate femeile, slăvită de Arhangheli;
Bucură-te, Fecioară al cărei pântece este mai larg decât Cerul;
Bucură-te, steaua care ai avut Soarele în Tine;
Bucură-te, rod din care a crescut Pomul Vieții Veșnice;
Bucură-te, ușă nepieritoare prin care trece Creatorul tuturor;
Bucură-te, păzitoarea neobosită a oamenilor;
Bucură-te, aducându-ne Raiul îmbelșugat;
Bucură-te, cea ce faci neîncetat rugăciuni către Dumnezeu;
Bucură-te, Împărăteasa Cerului, Muntele Umbrit prin care coboară Dumnezeu spre oameni!
Condacul 2
Văzând sub acoperământul Tău Sfântul Munte Athos, slujitorul lui Dumnezeu Savatie Ți-a pictat chipul Sfânt, Maica Domnului, având un munte în mână , Biserica este așezată pe el iar Pruncul Iisus, Mântuitorul nostru, binecuvântează Biserica. Lui Hristos Dumnezeu Îi cântăm acum un cântec: Aliluia!
Icos 2
Înțelegând profunzimea icoanei pictate și întorcându-se în țara părinților săi, înțeleptul părinte Savatie l-a învățat pe călugărul Vorshin cum să picteze în mănăstire icoana Ta sfântă, iar noi cântăm cu inima curată:
Bucură-te, aducând călugări în mănăstiri pentru a întemeia familia lui Dumnezeu;
Bucură-te, bucuria călugărilor smeriți;
Bucură-te, călăuzitoare în feciorie;
Bucură-te, aducând pe pământ comorile nepieritoare ale minunatei Moșteniri cerești;
Bucură-te, că ai împlinit ascultarea până la capăt, spre Slavă veșnică;
Bucură-te, promițând celor nevinovați și blânzi slava Preafericirilor din Cer;
Bucură-te, încălzind cu Har și milostivire inimile credincioșilor;
Bucură-te, ajutătoarea călugărilor și mirenilor;
Bucură-te, Împărăteasa Cerului, Muntele Umbrit prin care coboară Dumnezeu spre oameni!
Condacul 3
Puterea Celui Prea Înalt umbrește pe oricine care, cu credință și recunoștință, se închină chipului Tău cinstit, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, de aceea ne închinăm Cuvântului lui Dumnezeu care a înflorit ca o floare parfumată pe pământul sterp al vieții noastre, și strigăm la El cu tandrețe: Aliluia!
Icos 3
Cu buna intenție de a lucra pentru slava Domnului și de dragul Mamei Sale Neprihănite, evlaviosul constructor Cosma s-a străduit să termine de ridicat catedrala cu hramul Înălțarea Domnului înainte de termenul convenit cu starețul Voršinski. Când bunul stareț i-a văzut râvna, a ținut să-i mulțumească muncitorului cu cuvintele: „Alege icoana pe care o vrei pentru salariu, în dar din această sfântă familie”. Lucrătorul a ales bine icoana ”Muntele Umbrit” uitată de frați în colțul bisericii, iar noi, Maica Domnului, Te așteptăm cântând:
Bucură-te, că ne ajuți să te găsim, atunci când uităm de Tine;
Bucură-te, acoperitoarea celor evlavioși și cei a celor muncitori;
Bucură-te, cea care Te bucuri cu îngerii;
Bucură-te, Cea ce ești mereu temută de demoni;
Bucură-te, Cea ce rămâi în slava veșnică;
Bucură-te, Cea ce în dragostea sfântă a Tatălui te-ai întâlnit cu Fiul Lui;
Bucură-te, că ai fost umplută de Har la coborârea Duhului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Cea ce ai fost cinstită cu binecuvântarea Sfintei Treimi la Nașterea Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Împărăteasa Cerului, Muntele Umbrit prin care coboară Dumnezeu spre oameni!
Condacul 4
Îneci furtuna gândurilor rele în harul iubirii Tale sincere pentru neamul omenesc, Maica Domnului. Cuviosul muncitor Cosma s-a rugat pentru binecuvântarea Ta în drum spre casă, cântând cu bucurie pentru acest dar prețios către Veșnicul Dumnezeu: Aliluia!
Icos 4
Auzind despre marile haruri ale Maicii Domnului dar neînțelegând nimic și neascultând de obiceiuri, viclenii urmași ai lui Cosma au fost nepăsători față de Sfânta Ta Icoană și au dat-o uitării, Maica Domnului, dar noi încurajați de Tine ne îndreptăm firea și cu evlavie strigăm cu mulțumire către Tine, zicând:
Bucură-te, rugăciune tăcută pentru noi înaintea Dumnezeului Preaînalt;
Bucură-te, Bucuria luminii mai mari decât toată bucuria pământească;
Bucură-te, că ne călăuzești spre bine;
Bucură-te, că ai grijă de copiii tăi cu sârguință;
Bucură-te, ocrotind orfanii;
Bucură-te, apărătoare de încredere a văduvelor;
Bucura-te, că miluiești sufletele îndurerate;
Bucură-te, că îi avertizezi pe cei nepăsători;
Bucură-te, Împărăteasa Cerului, Muntele Umbrit prin care coboară Dumnezeu spre oameni!
Condacul 5
Ne închinăm Icoanei Tale preacurate care este ca o stea descoperită de Dumnezeu, ca un Izvor care împrăștie multe vindecări și care stă în fața copiilor credincioși ai Bisericii lui Dumnezeu ca dovada ajutorului Tău atotputernic împotriva forțelor demonilor. Ai fost chemată la înfierea neamului omenesc împreună cu Sfântul Apostol Ioan când Dumnezeiescul Tău Fiu atârna pe Crucea de Lemn, zicând: „Femeie, iată Fiul Tău”. Mulțumim pentru o astfel de Mamă pentru familia noastră și strigăm către Hristos Dumnezeu: Aliluia!
Icos 5
O tânără femeie care avea un soț care o insulta tot mereu s-a gândit să se sinucidă într-o baie veche din casă, deoarece nu putea îndura durerea. În drum spre baie i s-a arătat un monah care i-a spus: „Unde te duci, tu nefericito? Întoarce-te în casa ta, caută icoana Maicii Domnului «Muntele umbrit», roagă-te înaintea ei și vei trăi în pace cu soțul tău” apoi călugărul a dispărut. Femeia aceea a crezut în cele spuse și a făcut totul așa cum i s-a spus și a avut pace în familie. Noi, cei care admirăm această minune, îți strigăm din fericire:
Bucură-te, ocrotitoarea căminului creștinilor de furtunile acestei lumi;
Bucură-te, aducând binecuvântarea căsătoriilor ortodoxe;
Bucură-te, bucuria părinților cu copii mici;
Bucură-te, Povățuitoarea copiilor;
Bucură-te, Păzitoarea înțelepciunii celor bătrâni;
Bucură-te, apărătoarea fecioriei celor tineri;
Bucură-te, potolind soții fioroși și răi;
Bucură-te, aducând liniște femeilor abuzate de soți;
Bucură-te, Împărăteasa Cerului, Muntele Umbrit prin care coboară Dumnezeu spre oameni!
Condacul 6
Spre seară, în ajunul Bunei Vestiri, femeia și familia ei au chemat preotul din parohie, povestindu-i cele întâmplate. Acesta a săvârșit apoi Priveghere de toată noaptea înaintea icoanei „Muntele Umbrit”. Din acel moment, preotul a venit și a săvârșit anual rugăciuni înaintea icoanei în ziua de 24 martie, iar noi ne bucurăm și mulțumim Domnului pentru toate, cântându-I: Aliluia!
Icos 6
Mare slavă a strălucit asupra minunilor care s-au petrecut înaintea sfintei Tale Icoane care a atras la Tine o mulțime de închinători care se așteptau să primească bunătatea Ta nemăsurată, Maica Domnului. Și acum avem nevoie de ajutor de la Tine, lăudându-Te și zicând:
Bucură-te, că scapi de orice necaz familiile care Te cinstesc;
Bucură-te, că păzești toate orașele creștine;
Bucură-te, păzitoarea tuturor;
Bucură-te, că acoperi cu acoperământul tău popoarele ortodoxe;
Bucură-te, cea ce te rogi pentru cei mari;
Bucură-te, cea ce ești binefăcătoarea celor mici;
Bucură-te, bucuria noastră sinceră și mântuirea viitoare;
Bucură-te, plângând cu amar pentru păcatele și căderile noastre;
Bucură-te, Împărăteasa Cerului, Muntele Umbrit prin care coboară Dumnezeu spre oameni!
Condacul 7
Dorind să-Și dezvăluie dragostea, Dumnezeu Cel iubitor de oameni ne-a dat-o pe Preacurata Maică a Sa ca o milostivă rugătoare pentru neputințele noastre. Am învățat astfel de la Ea bunele obiceiuri de rugăciune și cântare către Fiul Său și către Dumnezeul nostru: Aliluia!
Icos 7
Îi umpli de bucurii pe cei care, din suferință și iubire aleargă cu rugăciuni înaintea icoanei Tale pentrua mijlocirea Ta blândă. Cu cât povara celor drepți este mai grea, cu atât povara celor păcătoși este mai greu de îndurat. Nu toți sunt chemați la Ospățul cu Dumnezeu, pentru că nu toți sunt aleși. Astfel, Tu înmoi mânia Lui Dumnezeu și te rogi Fiului Tău Iisus Hristos să dea ajutor celor slabi, descurajați și necredincioși, pentru că El ne-a răscumpărat pe toți cu Sângele Său. Văzând grija Ta pentru noi mulți păcătoși, cu toții Te slăvim:
Bucură-te, îndreptând păcătoșii;
Bucură-te, că-i înveți pe cei triști să se liniștească;
Bucură-te, rugăciune neîncetată a celor pocăiți;
Bucură-te, mustrare aspră a mândriei;
Bucură-te, că în lupta pentru Hristos ne dai putere în duh și curaj;
Bucură-te, eliberându-ne de atacurile demonilor;
Bucură-te, munte de mângâiere pentru cei disperați;
Bucură-te, Împărăteasa Cerului, Muntele Umbrit prin care coboară Dumnezeu spre oameni!
Condacul 8
O mare minune a arătat Domnul în Tine, Maica Domnului, căci aveai să rămâi fecioară după Naștere. Acum, înconjurată de slava și cinstea Heruvimilor și Serafimilor, stai față în față cu Dumnezeu și cobori pe pământ ca să ajuți oamenii, învațându-I să-I cânte Fiuli Tău Iisus Hristos: Aliluia!
Icosul 8
Ai grijă de noi neîntrerupt, Maica Domnului, căci tu ești Muntele Umbrit în care vedem chipul Fiului lui Dumnezeu, căci pe Muntele Sinai Dumenzeu a dat Legea lui Moise, tot pe Muntele Sinai poporul și-a ales calea sfântă; pe Muntele Tabor, Fiul Tău le-a descoperit apostolilor o mare parte din Puterea și Slava Lui; de pe Muntele Măslinilor s-a înălțat Hristos; iar în Muntele Athos ești acum cu monahii până la sfârșitul veacurilor, și odată cu ei, și cu noi. Privim chipul legământului dintre Tine și noi, Maica Domnului și strigăm către Tine, zicând:
Bucură-te, că ne-ai învățat să mărturisim credința ortodoxă;
Bucură-te, că l-ai chemat pe ereticul cel rău care vroia să scape;
Bucură-te, că prin cuvintele lui Dumnezeu aduni turma credincioasă;
Bucură-te, că de mai înainte ai fost prevestită de prooroci;
Bucură-te, inspirația preoților în predici;
Bucură-te, aducând binecuvântări celor care fac milostenie;
Bucură-te, punând înțelepciune în mintea mai marilor Bisericii;
Bucură-te, aducând iscusința preoților în rugăciune;
Bucură-te, Împărăteasa Cerului, Muntele Umbrit prin care coboară Dumnezeu spre oameni!
Condacul 9
Nici o generație nu a înțeles predica miraculoasă despre Tine care a fost spusă de vechiul profet Zaharia: „ Cine ești tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc șes. El va pune piatra cea mai însemnată în vârful Templului, în mijlocul strigătelor de: «Îndurare, îndurare cu ea;»’”, care a întemeiat un alt templu în Ierusalim. Tu, Maica Domnului, ești temelia tuturor Bisericilor lui Dumnezeu, hrănind cu laptele Tău pe Cel care acum ne dă hrană Trupul și Sângele Lui, Căruia toți îi cântăm un cântec: Aliluia!
Icos 9
Ritorii cei mult grăitori nu pot exprima laudă vrednică de marile și nenumăratele minuni ale icoanei Tale, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Ție îți aparținem cu dragoste și credință și Îți cântăm cu bunătate și cu tremur din inimă, zicând:
Bucură-te, împodobită cu dragostea mai înaltă decât aurul și mărgăritarele;
Bucură-te, dulce parfum al harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, mereu plină de minuni sfinte;
Bucură-te, Chivotul în care este înfățișat chipul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că speli cu lacrimi păcatele celor care ți se închină;
Bucură-te, că L-ai purtat în tine pe Creatorul universului;
Bucură-te, rușinând uneltirile diavolilor;
Bucură-te, Scutul și Acoperământul nostru;
Bucură-te, Împărăteasa Cerului, Muntele Umbrit prin care coboară Dumnezeu spre oameni!
Condacul 10
Vrei să mântuiești multe femei de păcatul deznădejdii și al morții, ne-ai dat Icoana numită Muntele Umbrit, Maica Domnului. Ești un Ajutor grabnic pentru copiii mici care au necazuri și boli și ești bucuria tuturor părinților, iar noi te rugăm învață-ne să cântăm lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10
Ai fost zid puternic pentru toți cei care ți se roagă, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, iar la timpul rânduit ți-ai dorit ca Preacurata ta Icoană făcătoare de minuni să-și aibă locul ei și l-ai inspirat pe bătrânul Koniaev să construiască o biserică alături de un alt lăcaș de cult închinat ioanei tale din Smolensk. Noi Îți cântăm, zicând:
Bucură-te, aducând bătrânilor bucurii și liniște;
Bucură-te, Ajutor nesecat al celor ce zidesc bisericile lui Dumnezeu;
Bucură-te, răsplata cerească a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu;
Bucură-te, că nu avem alt ajutor decât pe Tine și pe Dumnezeu;
Bucură-te, că ne arăți calea spre comorile cerești;
Bucură-te, împodobită cu o cunună de har;
Bucură-te, că ești încununată de soborul sfinților din ceruri;
Bucură-te, virtutea nemăsurată ale Slavei;
Bucură-te, Împărăteasa Cerului, Muntele Umbrit prin care coboară Dumnezeu spre oameni!
Condacul 11
Credincioșii Ți-au cântat cântări, aducând sfânta Ta icoană la biserică, Maica Domnului. Admirăm purtarea de grijă a lui Dumnezeu căci biserica Ta nou construită se află pe cel mai înalt munte din oraș, unde se adăposteau oamenii în zilele marilor inundații. Acest munte a devenit cu adevărat muntele lui Dumnezeu – Muntele Umbrit, iar noi amintindu-ne de asta Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 11
Le oferi celor triști o ușurare rapidă și vindecare sufletească și trupească, Stăpâna noastră. Oamenii care vin de departe în orașul Tver spun vestea bună a tuturor minunilor, cum untdelemnul tămăduitor din icoana Ta vestește harul atotputernic al lui Dumnezeu, fiind tămăduitor. Noi, care am văzut toate acestea, Îți cântăm, zicând:
Bucură-te, cea ce deschizi ochii orbilor;
Bucură-te, că nu-i ascunzi mult timp pe cei nerușinați;
Bucură-te, că le dai auz bun celor surzi;
Bucură-te, că astupi urechile celor care ne ascultă fără voia noastră;
Bucură-te, că pui în gura noastră cuvinte bune;
Bucură-te, că închizi izvorul cuvintelor rele;
Bucură-te, umblarea șchiopilor;
Bucură-te, ridicarea celor slăbănogiți;
Bucură-te, Împărăteasa Cerului, Muntele Umbrit prin care coboară Dumnezeu spre oameni!
Condacul 12
Harul Tău este dat tuturor celor care cred în Hristos Dumnezeu, Maica Domnului, dar aceste cuvinte erau necunoscute celor răi și fără evlavie. Autoritățile care Îl urau și se luptau cu Dumnezeu au vărsat sânge cu furie nebunească asupra orașului creștin Tver și au închis sfânta Ta biserică unde se afla icoana „Muntele Umbri”, au început să se omoare între ei și nu a mai fost pace și bucurie. Ne rugăm cu glasuri umile lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 12
Cântând și sărbătorind mila Ta minunată asupra neamului omenesc, credincioșii slujitori ai lui Dumnezeu au postit și s-au rugat mult, Născătoare de Dumnezeu, și Ți-au pictat din nou icoana Muntele Umbrit așezând-o în Catedrala Adormirea Maicii Domnului iar apoi în Biserica Înălțarea Domnului a orașului Tver. Înnoirea chipului Tău s-a făcut întocmai cu vechea icoană, iar noi, care vedem mila lui Dumnezeu în toate, cântăm cu cinste, zicând:
Bucură-te, că ai venit de la Înălțare la Cel Înălțat;
Bucură-te, miluitoarea fiilor tăi duhovnicești;
Bucură-te, că ei aleargă la Tine cu bucurie;
Bucură-te, că Ţie se închină, apărătoarea lor;
Bucură-te, că tu trimiți har și talent pictorilor buni de icoane;
Bucură-te, că îi mântuiești pe diaconii și preoții cinstiți;
Bucură-te, că ajuți și cântăreții să cânte la strană;
Bucură-te, că îi eliberezi de ispite și de vrăjmași pe cei ce se roagă Ție;
Bucură-te, Împărăteasa Cerului, Muntele Umbrit prin care coboară Dumnezeu spre oameni!
Condacul 13
O, atotlăudată Mamă și Mijlocitoare a neamului creștin! Privește greutățile, necazurile și mizeria din noi, cei împovărați. Ne plecăm genunchii, rugându-ne Ție din inimă: primește mica noastră rugăciune și trimite nouă, slujitorilor Tăi născuți din Dumnezeu (nume), ajutor, întărire și înțelegere și păstrează-ne familiile în pace, vindecă toate bolile și necazurile noastre, alungă de la noi orice vrăjmaș și dușman, atrage-ne la Tine și unește-i în Dumnezeu pe toți cei ce strigă către El: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icos 1
Îngerii cu Arhangheli cu bucurie slăvesc alegerea Ta de către Dumnezeu, Maica Domnului, prorocită fiind prin psalmii lui David drept Muntele Netăiat. Ai primit și Muntele Athos, partea Ta pământească pe care o acoperi din belșug cu har, iar noi acum ne închinăm sfintei Tale icoane și Te lăudăm, zicând:
Bucură-te, Fecioară Neprihănită, mai presus de toate femeile, slăvită de Arhangheli;
Bucură-te, Fecioară al cărei pântece este mai larg decât Cerul;
Bucură-te, steaua care ai avut Soarele în Tine;
Bucură-te, rod din care a crescut Pomul Vieții Veșnice;
Bucură-te, ușă nepieritoare prin care trece Creatorul tuturor;
Bucură-te, păzitoarea neobosită a oamenilor;
Bucură-te, aducându-ne Raiul îmbelșugat;
Bucură-te, cea ce faci neîncetat rugăciuni către Dumnezeu;
Bucură-te, Împărăteasa Cerului, Muntele Umbrit prin care coboară Dumnezeu spre oameni!
Condacul 1
Aleasă din toate neamurile omeneşti, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Vas curat, ai aşezat în Tine Muntele Necuprins ale cărui hotare ajung în Împărăţia lui Dumnezeu şi urcă la Hristos, iar noi Te numim: Bucură-te, Împărăteasa Cerului, Muntele Umbrit prin care coboară Dumnezeu spre oameni!
Rugăciune către Maica Domnului:
Munte netăiat Te-a văzut proorocul Daniel pe Tine, Ceea Ce ne-ai înălţat pe noi cei din văile păcatelor la Hristos, Soarele dreptăţii, Lumina celor din întunericul patimilor. Cu adevărat scară către cer Te-am aflat pe Tine Ceea Ce ai chemat pe toţi cei ascunşi în adâncul răutăţilor către înălţimea vieţuirii îngereşti. Nu ne trece cu vederea acum pe noi, cei ce pătimim grele ispite şi suntem osteniţi de povara păcatelor noastre. Tinde-Ţi mâna Ta cea tare şi mă scoate pe mine din groapa cumplitelor fărădelegi în care am căzut din nepriceperea mea şi din pizma cea neîncetată a vrăjmaşului.
Tu Te-ai milostivit Preafericită, de femeia cea biruită de multa
întristare, care voia să rupă firul acestei vieţi pământeşti,
nemaisocotind că focul cel veşnic îi era gătit. Spre îndreptarea Ei un
monah i-ai trimis şi minunea icoanei Tale i-ai descoperit. Deci, caută
cu blândeţe şi spre mine, cel ce sunt ţinut în aceleaşi lanţuri ale
întristării şi biciuit în fiecare zi de mânia multor ispite ale
asupritorului. Îndreptează Preacurată, pe cei ce mă necăjesc către căile
pocăinţei şi arată deşartă toată lucrarea diavolului celui urâtor de
oameni. Caută cu milostivire spre sufletul meu istovit de arşiţa
necazurilor şi fă-Te mie Ploaie dumnezeiască şi curăţitoare de toată
întinăciunea minţii. În pustiul acestei vieţi întâmpină-mă şi
îndreptează-mi căile rugăciunii către izvoarele cele limpede curgătoare
ale pocăinţei.
Stai înaintea tronului Celui Preaînalt şi rugăciune stăruitoare
adu pentru mine, ca să-mi deschidă Hristos uşa iertării şi să mă
izbăvesc de mulţimea greşelilor mele. Seacă izvorul patimilor mele şi
dă-mi mie cufundare în marea rugăciunii Tale prin care să aflu călătorie
netulburată către limanul mântuirii.
Nu ştiu a Te lăuda pe Tine şi de împietrirea inimii fiind biruit,
nu am nici evlavie către Tine, iar spicele credinţei mele sunt pururea
plecate la pământ de viforul multor ispite. Îmi lipseşte dragostea către
Tine şi îndrăzneala întru rugăciune, dar de multele necazuri sunt
istovit şi voiesc a mă învrednici de ajutorul Tău. Am auzit Preacurată,
de multele minuni pe care cu toţi le-ai săvârşit. Adusu-mi-am aminte şi
de minunile pe care şi cu mine nevrednicul le-ai săvârşit. Oare va uita
milostivirea Ta să mă cerceteze pe mine în acest necaz ? Oare mulţimea
fărădelegilor mele va schimba gândul Tău de a mă ajuta pe mine şi întru
aceste cumplite primejdii ? Oare îmi vei închide porţile îndurărilor
Tale când zac şi eu ca săracul Lazăr plin de bubele păcatelor mele şi
flămând de a primi măcar fărâmituri de milostivire de la masa Sfinţilor ?
Oare iubirea Ta de Maică va fi uitată şi nu mă va chema din ţările
străine ale păcatelor ? Preacurată, Ceea Ce şti necazurile inimii mele
şi viclenia vrăjmaşilor mei, nu mă lăsa până în sfârşit ca să ajung ca
un gard surpat, ci mă ridică prin pocăinţa la viaţa cea mai bună.
Luminează
mintea mea şi curăţeşte inima mea de toată întinăciunea păcatelor, ca
să te cinstesc pe Tine cu credinţă aşa: Bucură-Te, Izvorul cel pururea
curgător al înţelepciunii celor smeriţi cu duhul, Uşa mântuirii celor
necăjiţi de vrăjmaşii nevăzuţi, Potolirea valurilor întristării din
sufletele tulburate de multe necazuri, Cărarea pocăinţei celor greşiţi,
Făclia Ce străluceşte în întunericul sufletelor umbrite de păcat,
Chemarea tuturor la slujirea Cuvântului, Vasul cel de aur al darurilor
grăitorilor de Dumnezeu, Împăcarea tuturor cu Părintele luminilor,
Răbdarea noastră întru necazuri, Mângâierea noastră întru primejdii,
Muntele doririlor, nu uita pe robii Tăi în necazuri, ci pururea ne
acoperă cu milostivirea Ta. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Înger, îngeraşu meu
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
Şi mă-nvaţă să fac bine.
Eu sunt mic, tu fă-mă mare,
Eu sunt slab, tu fă-mă tare.
În tot locul mă-nsoţeşte
Şi de rele ma păzeşte. Amin
Să faceţi
metaniile cu evlavie şi iubire, şi să nu le număraţi. Mai bine să faceţi
zece şi bune, decât multe şi fără râvnă, fără cinstire şi dragoste
dumnezeiască. Faceţi cât puteţi, pe măsura râvnei, dar nu false metanii
şi false rugăciuni. Nu lucruri tipiconale pentru Dumnezeu. Dumnezeu cere
ca tot ce se face pentru El să fie din tot sufletul şi din toată
inima….
Metaniile sunt şi gimnastică. Şi – deşi nu
trebuie deloc să ne gândim la asta – nu există o mai bună gimnastică
pentru stomac, intestine, piept, inimă, coloana vertebrală. Este foarte
folositoare, de ce să n-o facem? Când această asceză se face întru slava
lui Dumnezeu, sufletul se umple de bucurie, se linişteşte. Aceasta este
totul. Bineînţeles, se foloseşte apoi şi celălalt, adică trupul. Aţi
înţeles? În suflet vine pace şi linişte, iar în trup buna funcţionare a
tuturor sistemelor organismului nostru, precum cel circulator, cel
digestiv, respirator, endocrin, care au legătură nemijlocită cu sufletul
nostru.
Din Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa
şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie
Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, p. 284-28
1. Metaniile şi semnificaţia lor
Metania este o formă de jertfire
trupească, fiind singurul mod de rugăciune care implică un efort fizic
din partea credinciosului. Metania este în acelaşi timp un mod de
înfrângere a comodităţii şi a lenei. După cum ne învaţă Sfinţii Părinţi,
nici o rugăciune nu este primită de Dumnezeu dacă nu este făcută cu
osteneală. Metania simbolizează căderea lui Adam şi a neamului omenesc
în robia păcatului şi căderea Domnului sub povara crucii, urmate de
Învierea Mântuitorului şi izbăvirea noastră din păcat.
2. Felurile metaniilor şi despre cum se fac acestea
În tradiţia Bisericii avem două feluri de
metanii: aşa‑numitele metanii mari şi metaniile mici, care se mai numesc
şi închinăciuni. Pentru o metanie mare credinciosul începe
însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci şi, rostind rugăciunea: „Doamne,
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul“,
se apleacă cu evlavie atingând cu genunchii, palmele şi fruntea
pământul. Apoi se ridică şi se însemnează din nou cu semnul Sfintei
Cruci.
Pentru o metanie mică sau închinăciune,
credinciosul începe însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci şi, rostind
rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă
pe mine, păcătosul“, se apleacă cu evlavie, atingând cu mâna dreaptă
pământul, fără a îndoi genunchii. Apoi, îndreptându-se, se însemnează
iarăşi cu semnul Sfintei Cruci.
Când nu se fac metanii mari, ele se pot
înlocui cu închinăciuni, câte 2 închinăciuni pentru o metanie mare sau 3
închinăciuni pentru o metanie mare, după
tradiţia adusă de ucenicii Stareţului
Paisie Velicikovski. Sfinţii Părinţi ne învaţă că metaniile cele mai
primite la Dumnezeu sunt cele făcute de creştini în casele lor în cursul
privegherilor de noapte (după miezul nopţii). Sfântul Ioan Postitorul
recomandă ca, după săvârşirea unui păcat mic, până la spovedanie, să ne
autocanonisim cu 12 metanii mari.
3. Când nu se fac metanii
Metanii mici sau închinăciuni se pot face
oricând, fără nici o restricţie. Metanii mari nu se fac: – după ce am
primit Sfânta Împărtăşanie (în acea zi); – la sfârşitul săptămânii, de
la rugăciunea „Învredniceşte-ne, Doamne…“ de la vecernia de vineri şi
până duminică la aceeaşi rugăciune de la vecernie, cu excepţia
praznicelor închinate Sfintei Cruci (Duminica a 3-a din Postul Sfintelor
Paşti, 1 august, 14 septembrie, în Joia Mare la Denia celor 12
Evanghelii la scoaterea Sfintei Cruci) şi în Vinerea Mare la scoaterea
Sfântului Epitaf; – în biserică, de la vecernia din Miercurea Mari din
Săptămâna Patimilor, iar în particular (la chilie, acasă), de la
vecernia din Vinerea Mare până la Înălţare; – de la Naşterea Domnului
(25 decembrie) până la Bobotează (6 ianuarie);
4. Ce nu este permis când facem metanii
– nu se sărută pământul; – nu se face
semnul Sfintei Cruci pe pământ; – metaniile mari nu se fac începând din
poziţia îngenunchiat sau aplecat; – la metaniile mari nu se pun palmele
una peste cealaltă şi fruntea peste ele; – întotdeauna se va atinge
pământul cu genunchii, fruntea sau mâna dreaptă; – la închinăciuni
atingerea pământului se face cu mâna deschisă normal; – metaniile, mai
ales cele mari, nu se fac în număr mare în biserică sau în public; –
metaniile nu se însoţesc de alte rugăciuni decât de „Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul“; –
metaniile nu se fac foarte repede (ca un exerciţiu fizic); – Sfântul
Isaac Sirul recomandă ca metaniile să nu se facă mai multe de 33 o dată.
Lumea Credintei, anul VI, nr. 8 (49) August 2008
*
– Gheronda, când fac rugăciune pe şiragul de metanii pentru cineva, trebuie să o fac cu semnul crucii şi metanie mică?
– În funcţie de ce vrei să oferi. Ceea ce presupune mai multă osteneală are o valoare mai mare.
– Gheronda, când facem Rugăciunea lui Iisus pe şiragul de metanii cu metanie mică, trebuie ca mâna să atingă pământul?
– Nu, când facem rugăciune pe şiragul de metanii cu metanie mică, mâna ajunge până la genunchi şi apoi ne ridicăm drepţi. Altceva sunt metaniile mici pe care le facem atunci când ne închinăm la icoane sau la „Ceea ce eşti mai cinstită…”, etc. Atunci, dacă cineva poate, bine este ca mâna să ajungă până la pământ.
– Gheronda, când fac rugăciune pe şiragul de metanii cu semnul crucii şi metanie mică, nu pot să mă concentrez.
– Eu mai bine mă concentrez când fac rugăciunea pe şiragul de metanii cu semnul crucii şi metanie mică. Uit de mine atât de mult, încât după aceea, când termin Rugăciunea pe şiragul de metanii, mă doare mâna.
– Gheronda, cum trebuie să fac metaniile mari?
– Bine este ca metaniile mari să le faci întregi; adică, după fiecare metanie să te ridici dreaptă. În felul acesta faci o plecăciune mai mare înaintea lui Dumnezeu, dar aşa este şi mai odihnitor pentru trup. De asemenea, să nu-ţi sprijini mâinile jos, cu palma deschisă, pentru că se poate ca asta să dăuneze tendoanelor, ci închise, cu partea exterioară. Şi, ca să nu-ţi apară bătături la mâini, să le faci pe un covoraş moale.
traducere: https://acvila30.ro, sursa: ”Despre rugăciune” – vol. 6 din seria “Cuvinte duhovniceşti”
Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri este ziua premergătoare celei în care Maicii Domnului i s-a arătat Arhanghelul Gavriil, vestindu-i că va primi în pântece pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri este serbată în calendarul ortodox în data de 24 martie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
În ziua de 24 martie a fiecărui an, Biserica Ortodoxă marchează începutul Bunei Vestiri, Praznic Împărătesc ce amintește de momentul în care Fecioara Maria a primit vestea că Îl va naște pe Mesia așteptat de atâtea veacuri. Cu o zi înainte de această mare sărbătoare a creștinătății (Ajunul Bunei Vestiri), pe lângă slujbele sfinților prăznuiți în ziua respectivă, se adaugă rugăciuni, cântări și lecturi care amintesc de Vestea cea Mare pe care Fecioara Maria a primit-o în cetatea Nazaretului iar în ziua odovaniei praznicului (ultima zi de prăznuire a sărbătorii), slujba se pune aproape la fel ca și în ziua însăși a praznicului (omițându-se doar paremiile și litia la Vecernie, polieleul și Evanghelia la Utrenie, iar Apostolul și Evanghelia de la Liturghie sunt ale zilei). Pentru aceasta, uneori, slujba sfântului (sfinților) din acea zi se mută, adică se oficiază cu o zi mai înainte sau mai în urmă, după cum prevede Tipicul (carte care prevede modul de desfășurare al slujbelor) sau după cum rânduiește cel mai mare.
Încă din ajunul preserbării Bunei Vestiri, pe iconostasul bisericilor se așază icoana în care este zugrăvit acest moment sacru și rămâne acolo până la sfârșitul preserbării, adică până în ziua odovaniei praznicului (încheierea unei sărbători este ultima zi în care aceasta mai este prăznuită în Biserică în cursul unui an liturgic – în cazul Bunei Vestiri odovania este pe 26 martie în ziua de prăznuire a Soborului Sfântului Aranghel Gavriil).
Perioada de după-serbare are rolul de a păstra interesul pentru cele ce au fost prăznuite și de a ne ajută să vedem însemnătatea sărbătorii dăinuind în viața noastră.
La încheierea perioadei de după-serbare se prăznuiește odovania praznicului. Termenul odovanie (otdania) este din limba slavona și înseamnă "sfârșit", "dezlegare" sau "încheiere" a sărbătorii, un fel de concluzie. În limba greacă se folosește cu același sens, de încheiere a sărbătorii, termenul "apodosis".
Lungimea răstimpului de încheiere a praznicului variază de la an la an, mai ales la acele sărbători a căror data depinde de Paști. De obicei, răstimpul de încheiere a praznicului ține de la o zi până la opt zile, după importanta și poziția pe care o are în cadrul anului bisericesc (asa cum se arată în Minee, Triod și Penticostar).
Astfel, după-serbarea Nașterii Domnului ține 6 zile, sfârșindu-se la 31 decembrie, când este odovania praznicului. Schimbarea la Fata (6 august) are odovania la 13 august; Adormirea Maicii Domnului (15 august) are odovania la 23 august. Odovania Învierii este cea mai lunga, ea se face în a șasea săptămână după Paști (până la Înălțare).
În toată perioada pre-serbării și a după serbării, pe lângă slujba sărbătorii respective se adaugă cântări, rugăciuni și lecturi în legătură cu praznicul respectiv, iar în ziua odovaniei praznicului, slujba se pune aproape la fel ca și în ziua întâi a praznicului.
Surse: Creștin Ortodox, Orthodoxwiki.
Înainte-prăznuirea unei mari sărbători creștine este asemenea primelor raze pe care soarele și le aruncă blând pe infinitul albastru al cerului, amintind de viața veșnică și de Împărăția lui Dumnezeu. De aceea, ziua care precedă un mare praznic trebuie petrecută de creștini în post și rugăciune: "Să scuturăm lenea, să omorâm poftele, să călcăm invidia, să lepădăm mânia și împietrirea din inimă, luând alături pacea și smerenia." Este o perioadă de pocăință, de curățire sufletească și trupească, să putem primi cum se cuvine Vestea cea Bună adusă din cer de Arhanghelul Gavriil.
Sursă: StiriActuale.
Începând cu secolul al IV-lea, Biserica a statornicit ca Praznicele Împărătești și chiar cele ale unor sfinți să fie sărbătorite într-un chip mai deosebit. Astfel că, pentru pregătirea sufletească a credincioșilor, aceste sărbători sunt precedate de un timp special, numit "pre-serbare" cum este în cazul de față Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri.
Înainte-prăznuirea marchează apropierea unei sărbători mari din calendarul creștin. Este un timp de pregătire, de introducere în atmosfera sacră specifică acelui mare praznic. Anticiparea unui Praznic Împărătesc se reflectă mai cu seamă în viața liturgică; se oficiază slujbe speciale care amintesc de marea sărbătoare ce urmează să fie prăznuită de întreaga comunitate, clerici și laici deopotrivă.
Dionisie din Furna în "Erminia picturii bizantine" nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie sa fie pictată icoana zilei de Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri.
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine
Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălțime, a robit robime și a dat daruri oamenilor". Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părțile cele mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. Și el a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, spre desăvârșirea sfinților, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos.
Epistola Sfântului Apostol Pavel către Efeseni 4, 7-13
Și pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Și, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești; Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc.
Sfântul Evanghelist Luca 10, 38-42; 11, 27-28
Cartea în format fizic ➡ Biblia/Sfânta Scriptura
Bine este cuvântat Dumnezeu Tatăl, Domnul Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului și al tuturor celor văzute și nevăzute; Bine este cuvântat Unul-născut Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Cel fără de început și fără de ani, din Tatăl Sau Născut: Dumnezeu din Dumnezeu, Înțelepciunea cea ipostatică și Puterea cea stăpânitoare. Care pe toate le-a făcut; bine este cuvântat Mângâietorul, Sfântul de viață făcătorul de Duh, Cel ce din Tatăl purcede și prin Fiul S-a arătat oamenilor; bine este cuvântată Sfânta Treime cea, în trei Ipostasuri, împreună de o ființă. Care prin Cuvântul a făcut toată făptura. Același Cuvânt și pe cel dintâi om pe pământ l-a zidit, după al Său chip l-a făcut pe el și cu slava l-a încununat. Și a zidit Raiul la răsărit și l-a așezat pe om într-insul, punându-l pe el, împărat a toată făptura. Și cu voie liberă l-a cinstit pe el și o porunca i-a poruncit să tină, ca, de o va păzi, să fie în veci viu, slăvind pe Dumnezeu împreună cu îngerii, iar de o va călca, morții și stricăciunii să o dea.
Iar sfătuitorul a tot răul, diavolul, și urătorul a tot binele, pizmuindu-l pe el, cu a sa sălbăticie, l-a învățat pe el, ca să calce porunca lui Dumnezeu. Deci, pentru aceasta, l-a izgonit pe el Dumnezeu din Rai, zicându-i lui: "Sa lucrezi pământul și, intru sudoarea fetei tale, sa-ți mănânci pâinea ta; și cu moarte vei muri, pentru că pământ ești și în pământ iarăși vei merge". Deci, de atunci, fraților, a intrat în noi suferința și moartea. Și, pentru aceasta, S-a pogorât la noi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, trupul nostru asupra Sa luându-l, vrând să înnoiască chipul Lui cel rănit cu călcarea poruncii, și ne-a arătat noua calea cea dințai, pe care mergând, vom intra în același Rai.
Astăzi începutul bucuriei a toată lumea
îndeamnă a lăuda Înainteprăznuir ea, că iată, Arhanghelul Gavriil vine,
aducând Fecioarei Buna Vestire și către dânsa strigă:
Bucură-te, cea
Plină de har, Domnul este cu tine! Bine este cuvântat Dumnezeu Tatăl,
Domnul Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului și al tuturor
celor văzute și nevăzute;
Bine este cuvântat Unul-născut Fiul și
Cuvântul lui Dumnezeu, Cel fără de început și fără de ani, din Tatăl Său
Născut: Dumnezeu din Dumnezeu, Înțelepciunea cea ipostatică și Puterea
cea stăpânitoare. Care pe toate le-a făcut;
Bine este cuvântat Mângâietorul, Sfântul de viață făcătorul de Duh, Cel ce din Tatăl purcede și prin Fiul S-a arătat oamenilor;
Bine
este cuvântată Sfântă Treime cea, în trei Ipostasuri, împreună de o
ființă. Care prin Cuvântul a făcut toată făptura. Același Cuvânt și pe
cel dintâi om pe pământ l-a zidit, după al Său chip l-a făcut pe el și
cu slavă l-a încununat. Și a zidit Raiul la răsărit și l-a așezat pe om
într-însul, punându-l pe el, împărat a toată făptura. Și cu voie liberă
l-a cinstit pe el și o poruncă i-a poruncit să țină, că, de o va păzi,
să fie în veci viu, slăvind pe Dumnezeu împreună cu îngerii, iar de o va
călca, morții și stricăciunii să o dea.Iar sfătuitorul a tot răul,
diavolul, și urâtorul a tot binele, pizmuindu-l pe el, cu a sa
sălbăticie, l-a învățat pe el, ca să calce porunca lui Dumnezeu. Deci,
pentru aceasta, l-a izgonit pe el Dumnezeu din Rai, zicându-i lui: "Să
lucrezi pământul și, întru sudoarea fetei tale, să-ți mănânci pâinea ta;
și cu moarte vei muri, pentru că pământ ești și în pământ iarăși vei
merge". Deci, de atunci, fraților, a intrat în noi suferința și moartea.
Și, pentru aceasta, S-a pogorât la noi Domnul Dumnezeul nostru Iisus
Hristos, trupul nostru asupra Sa luându-l, vrând să înnoiască chipul Lui
cel rănit cu călcarea poruncii, și ne-a arătat nouă calea cea dintâi,
pe care mergând, vom intra în același Rai.
Și aceasta este calea ce ne-a arătat-o nouă: curăția, blândețea, smerenia, dragostea, dreptatea, credința, ascultarea, milostenia, înfrânarea, pocăința și postirea. Că, prin pocăință, prin postire și prin milostenie se curăță toate păcatele. Iar, de trebuință este să știm și aceasta: Astăzi este Înainte-prăznuirea Buneivestiri către Stăpâna noastră și pururea Fecioară Măria, Bunăvestirea Arhanghelului, că, în sfatul Lui cel tainic, Făcătorul lumii a ales-o pe ea, Fecioara Măria, să fie mama lui Dumnezeu, Care S-a făcut om, Mântuitorul lumii, Cel de-a pururi bine cuvântat, Dumnezeu și omul, Domnul nostru Iisus Hristos. Să vă adunați, deci, în biserică și să vă sârguiți la fapte bune și la rugăciune, încă și mai mult în aceste sfinte zile. Că acestea sunt zile de Dumnezeu așezate, spre curățirea sufletelor și a trupurilor și nu se cade ca să le cheltuim pe ele în lenevire și în fapte rele. Că aurul de-l va pierde omul, sau orice alt lucru, apoi va putea afla, iarăși, ceva asemenea, de vremea aceasta pierzând-o, alta nu vom mai afla, pentru că este trecătoare. Drept, aceea, să nu o petrecem pe ea cu inima împietrită, ci, cu sârguință să ne nevoim și pe toți să-i îndemnăm la rugăciune. Lenea să o scuturăm, poftele să le omorâm, invidia să o călcăm, mânia să o lepădăm, iar pacea să o luăm Ca și nouă să ne zică iubitorul de oameni, Domnul: "După credința voastră, să vă fie vouă". Și toate cererile cele bune le vom primi, rugându-ne lui Hristos, Dumnezeului nostru.
Pentru a citi Acatistul Bunei Vestiri APĂSAȚI AICI.
Astăzi începutul bucuriei a toată lumea îndeamnă a lăuda Înainteprăznuirea, că iată, Arhanghelul Gavriil vine, aducând Fecioarei Buna Vestire și către dânsa strigă: Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine!
Tu ești Începutul mântuirii noastre, a tuturor celor de pe pământ, Născătoare de Dumnezeu. Căci Dumnezeiescul slujitor, mai marele începător al cetelor, Arhanghelul Gavriil, a fost trimis din cer să stea înaintea ta și ți-a adus bucurie, Ceea ce ești cu har Dăruită. Pentru aceasta, toți strigăm ție: Bucură-te, Mireasă Nenuntită!
Cu venirea Preasfântului Duh, pe cel împreună cu Tatăl pe scaun șezător și de o ființă, prin glasul arhanghelului l-ai zămislit, de Dumnezeu Născătoare, chemarea lui Adam.
În această lună, în ziua a douăzeci și patra, Înainte-prăznuirea Buneivestiri a preasfintei Născătoarei de Dumnezeu;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Artemon, episcopul Seleuciei din Pisida;
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfințitului mucenic Artemon, preotul din Laodiceea;
Tot în această zi, pomenirea
preacuviosului părintelui nostru Zaharia, cel din Schetis (Schit), în
Egipt, care în pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfinților opt mucenici din Cezareea Palestinei, care prin sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Martin Tebeul, care în pace s-a săvârșit;
Tot
în această zi, pomenirea sfântului sfințitului mucenic Partenie,
patriarhul Constantinopolului, care a mărturisit la anul 1657 și care
prin sugrumare s-a săvârșit.
În această lună, în ziua a douăzeci și cincea, Bunavestire a preasfintei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria;
Tot în această zi, pomenirea sfântului părintelui nostru Senufie, purtătorul de semne, care în pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfintelor mucenițe Pelaghia și Teodosia, care prin sabie s-au săvârșit;
Tot
în această zi, pomenirea unui călău care, ajungând la cunoștința lui
Hristos și închis fiind într-o temniță întunecoasă, s-a săvârșit acolo
din viață.
Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuieșne-ne pe noi. Amin.Sursă: pravila.ro
