Mizeriile au un numitor comun: mai devreme sau mai târziu ies la suprafață.

 Mizeriile au un numitor comun: mai devreme sau mai târziu ies la suprafață.

Sunt cinci feluri de iubiri. Două sunt bune, una mijlocie şi două de lepădat

 

Sfântul Maxim spune că sunt cinci feluri de iubiri şi, din cele cinci, două sunt bune, una mijlocie şi două de lepădat. Cele două bune sunt: să iubim pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea, şi să iubim pe aproapele ca pe noi înşine. O altă iubire este dragostea cea firească, pe care o au părinţii pentru copii şi copiii pentru părinţi şi pe care o au fraţii şi surorile şi rudeniile după trup între ei, adică de origine firească.

Apoi, mai sunt două feluri de iubiri: cea trupească, atunci când cineva iubeşte pe altul cu patimă, şi cea însoţită cu iubirea de argint, când cineva iubeşte pe altul că-i dă bani sau îi dă altă avere. Acestea sunt pătimaşe şi sunt de lepădat. Ba chiar şi cea mijlocie este de condamnat, atunci când e exagerată. Iar, celelalte două sunt bune.

Arhimandrit Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004

Te strâng tare la piept, de teamă că te-aș putea pierde.

”De unde am venit, unde m-ai găsit?” întreabă nou-născutul pe mama sa?

Ea își strânge copilul în brațe, și, plângând și râzând în același timp, îi răspunde:

”Comoara mea, erai ascuns în inima mea, erai dorința inimii mele. Erai în păpușile copilăriei mele. Când modelam dimineața imaginea zeului meu, te modelam și remodelam de fapt pe tine. Tu erai pe altar împreună cu divinitatea căminului nostru; adorând-o, te adoram de fapt pe tine. În toate speranțele mele, în toate iubirile, în toată viața mea, în cea a mamei mele, tu erai cel care trăia. Spiritul nemuritor care protejează căminul nostru te leagănă dintotdeauna. În copilărie, când inima mea își deschidea petalele, tu o cuprindeai ca un parfum învăluitor. Prospețimea ta delicată îmi învăluie corpul ca un reflex de rouă care precedă răsăritul. Tu, copil al cerului, a cărui soră geamănă este însăși lumina primei dimineți, mi-ai fost adus de valurile vieții universale care te-a așezat în inima mea. Când îți contemplu chipul, mă cufund în mister: tu cel care aparții tuturor, mi-ai fost dăruit mie. Te strâng tare la piept, de teamă că te-aș putea pierde. Prin ce minune oare comoara aceasta a lumii a fost încredințată brațelor mele fragile?”

Rabindranath Tagore

 

 

Randuiala Lui Dumnezeu pe care ne-o da sa ne aliniem la lucrurile pe care ni le dorim, este o binecuvantare, daca nu suntem atenti si nu o punem in practica, vom intelege mai tarziu ca unele lucruri nu vor mai putea fi niciodata cum au fost.

Sa ne bucuram de fiecare oportunitate, sa o folosim si vom avea bucuria de a ne implini ceea ce ne dorim.

Tot ceea ce trebuie facut, merita facut. Chiar daca mai gresim.

Cine nu lucreaza, cine nu-si asuma raspundearea acela nu greseste. Fii increzator in tine!..

 

Proverbele înțeleptului Solomon

 

Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poți s-o faci.

Nu gândi rău împotriva aproapelui tău, când locuiește liniștit lângă tine.

Nu te certa fără pricină cu cineva, când nu ți-a făcut nimic rău.

Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept, dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.

Comorile câștigate pe nedrept nu folosesc.

Ura stârnește certuri, dar dragostea acoperă toate greșelile.

Cine vorbește mult, nu se poate să nu păcătuiască.

Celui rău de ce se teme, aceea i se întâmplă, dar celor neprihăniți li se împlinește dorința.

Unul care dă cu mâna largă ajunge mai bogat.

Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.

Omul înțelept își ascunde știința.

Cine-și păzește gura își păzește sufletul.

Cel neprihănit urăște cuvintele mincinoase.

Înțeleptul se teme și se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat și fără frică.

Oriunde se muncește este și câștig, dar oriunde doar se vorbește este lipsă.

O inimă liniștită este viața trupului.

Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia.

Mai bine puțin cu dreptate, decât mult cu strâmbătate.

Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă.

Cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit.

Cel cu inima prefăcută nu găsește fericirea.

Înțelepciunea face pe om răbdător.

Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul și El îi va răsplăti binefacerea.

Ceea ce dă farmec unui om este bunătatea lui.

Băuturile tari sunt gălăgioase, oricine se îmbată cu ele, nu este înțelept.

Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac.

Apără-ți pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe față taina altuia.

Dacă este flămând vrăjmașul tău dă-i pâine să mănânce, dacă îi este sete, dă-i apă să bea.

Să te laude altul, nu gura ta - un străin, nu buzele tale

Cu cât înaintăm în vârstă.. cu atât devenim mai perverși.

 Cu cât înaintăm în vârstă.. cu atât devenim mai perverși.

METALE PRETIOASE - Sfantul Ioan din Kronstadt

 
Fara a fi puse la încercare, fierul ordinar ar putea trece drept otel, alama sau tinicheaua, sau vreun aliaj de argint drept argint curat, bronzul drept aur, aurul impur drept aur curat, o sticla ordinara drept diamant. Numai puse la încercare, aceste materiale îsi descopera adevarata lor valoare. Asa se întâmpla si cu oamenii. În aparenta, multi se arata blânzi, smeriti, milostivi, buni, simpli, chibzuiti, credinciosi etc. Daca sunt pusi la încercare, se descopera nu arareori ca sunt rai, mândri, împietriti la inima, necinstiti, zgârciti, lacomi, invidiosi, ranchiunosi, lenesi etc. Oamenii sunt pusi la încercare prin lipsuri, pierderi materiale, necazuri, boli, umilinte. Cei ce trec cu bine printr-o încercare sunt vrednici de Împaratia lui Dumnezeu, cei care nu-i fac fata nu sunt vrednici de ea, fiindca mai tin în ei o mare doza de rau.
 
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 281