„Oboseala este mama tulburărilor psihiatrice. Adolescenții care cresc în oboseală își configurează sistemul nervos pentru tulburări ce vor apărea la 30-40 de ani.”

 

„Oboseala ne ia capacitatea de a rămâne în luciditate. E ca și cum am spune că omului îi e rău, dar nu știe de unde vine răul.”

„Suntem obosiți și totuși fugim de odihnă. Fugim de liniște, fugim de ceea ce ne-ar face bine.”

„Dobândirea sărăciei minții îți dă odihnă. Iar odihna inimii este adevăratul loc pentru cuvintele lui Dumnezeu.”

„Oboseala este mama tulburărilor psihiatrice. Adolescenții care cresc în oboseală își configurează sistemul nervos pentru tulburări ce vor apărea la 30-40 de ani.”

„Compasiunea nu obosește. Ea este aproape identică neurofuncțional cu iubirea maternă. Empatia, în schimb, te consumă.”

„Cuvântul despre virtute are nevoie de o inimă care se odihnește de cele ale pământului și de îndeletnicirea cu ele.”

„Cine respectă poruncile va avea viața ușoară… pentru că jugul lui Dumnezeu este blând, iar sarcina este ușoară.”

„Trebuie să ne oprim din când în când și să ne minunăm. Să ne uităm la o floare, la primăvară. Asta ne schimbă starea de conștiință.”

"O RUGĂCIUNE CU MARE PUTERE A ELIBERĂRII DE SUPĂRĂRI ȘI NECAZURI... (a părintelui Arsenie Boca)."

 

"Doamne, Tu ești mare, Tu ești Dumnezeu, Tu ești Tatăl, Pe Tine Te rugăm, prin mijlocirea Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail, să ne eliberezi de tot răul care ne-a robit, de neliniște, de tristețe și de obsesii.

Te rugăm, izbăvește-ne Doamne, de ură, de desfrânare și de invidie! Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne, de gelozie, de mânie și de frică!

Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne, de gândul sinuciderii ori al avortului!

Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne, de orice formă de destrăbălare!

Te rugăm, izbăvește-ne Doamne, de farmece și de vrăjitorie!

Te rugăm, izbăvește-ne Doamne, de destrămarea familiei și de orice rău ascuns!

Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne! Tu, Doamne, care ai spus: „Pacea Mea o las vouă, pacea Mea dau vouă!”, dăruiește-ne prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria eliberarea de orice formă a răului și bucuria veșnică, întru împărăția Ta.

Amin!”.

De ce se simte ciudat timpul?

 Există un motiv pentru care totul pare intens acum...

De ce se simte ciudat timpul?

De ce sunt oamenii mai reactivi?

De ce se defectează sistemele?

Nu doar societatea trece printr-o schimbare.

Pământul însuși trece prin unul. Am intrat într-o nouă regiune a spațiului... una cu radiații mai mari, frecvențe mai rapide și energie cosmică intensificată.

Această energie interacționează cu câmpul magnetic al Pământului... și acel câmp este direct conectat la conștiința noastră colectivă.

Deci, ce se întâmplă?

Începem să o simțim. Fizic, emoțional, spiritual.

Apar răni vechi. Adevărul iese la suprafață.

Relațiile se schimbă. Prioritățile se schimbă. Cum rămâne cu sistemele care nu pot gestiona această frecvență? Se prăbușesc.

S-ar putea să te simți epuizat într-un moment și electrizat în următorul moment.

S-ar putea să te trezești punând la îndoială totul... și tânjind după ceva real.

Asta pentru că această energie nu admite falsul.

Restructurează totul din interior spre exterior

Ceea ce se întâmplă acum nu este întâmplător... este cosmic. Și cu cât ne aliniem mai mult cu ea... prin împământare, prezență și alegere conștientă... cu cât schimbarea devine mai ușoară
Lăsați energia să facă ceea ce a venit să facă.
Lasă-l să se curețe.
Lasă-l să se trezească.
Lasă-l să se dezvăluie.
Acesta nu este sfârșitul lumii... este începutul unuia nou. Și începe cu noi.

O NOUĂ ZI SE IVEȘTE.

 O nouă renaștere cu 24 de ore pline de momente și oportunități pentru a-ți face viața o lume mai bună.

Nu lăsa viața să scape dorindu-ți o viață mai bună.

Astăzi poate fi momentul să-ți pierzi temerile și să te arunci în ceea ce te face cu adevărat fericit.

Nu te uita înapoi pentru că face deja parte din trecutul tău și trecutul tău trebuie luat ca o lecție de viață.

Să mergem!! Pierde-ți fricile și mergi în căutarea unei lumi mai bune în care nu intră nimic care să nu fie evoluția ta și, prin urmare, fericirea ta. 💜♾️

Universul nu judecă și nu separă binele de rău. El reflectă exact ceea ce omul emană — fie că e lumină sau umbră.

 Nu e noutate pentru nimeni dacă spun că istoria se scrie sub ochii noștri în aceste vremuri. Se vede cum Vechea Paradigmă se prăbușește și se dizolvă și o Nouă Paradigmă se naște.
Oamenii se trezesc și spun că trebuie să fie un alt mod de a trăi decât cel care a fost „normalul” până acum.
Întrebarea care se pune, în acest context, este dacă noi suntem observatori pasivi la modul în care se face istoria sau suntem participanți activi.

Voi nu ați pe venit pe Pământ ca să vă irosiți câteva decenii pe aici, ci ca să vă activați cel mai înalt potențial, să vă împliniți cele mai înalte visuri, să lăsați ceva de valoare în urma voastră, să faceți diferența în această lume. Și pentru asta este necesar să acționați, să vă folosiți talentele/ Darurile, nu să așteptați ca lucrurile să se schimbe în bine în viața voastră.
Contează foarte mult în ce mod priviți viața, contează dacă aveți o viziune asupra viitorului vostru și acționați în sensul împlinirii acelei viziuni sau dacă nu faceți decât să vă plângeți de situația voastră actuală, de faptul că nu aveți noroc în viață, etc.

Chiar dacă treceți printr-o perioadă dificilă, mențineți-vă credința că totul lucrează spre Binele vostru, mențineți-vă convingerea că Dumnezeu știe ce face.
Niciunul nu scăpăm în viață de perioade dificile, de pierderi grele, de momente în care ne simțim puși cu spatele la zid, de momente în care suntem trântiți la pământ. Noi toți trecem prin perioade întunecate, de alternanțe între perioadele întunecate și cele luminoase și tocmai această alternanță ne șlefuiește, ne facem să devenim mai puternici, mai rezistenți, mai curajoși, mai responsabili, mai înțelepți.
Și de fiecare dată când trecem prin asemenea perioade de întuneric este necesar să ne întrebăm: „Ce lecție am eu de învățat din ceea ce mi se întâmplă? În ce fel îmi folosește această situație?”.
Poți să fii sigur că oricât de greu ți-ar fi, există în acea situație ceva care te ajută să crești.

 Într-o dimineață obișnuită, un om mergea spre serviciu. Pe drum, în mintea sa, se învârteau aceleași gânduri:

„Iar mă duc la muncă... același drum, aceiași oameni, același peisaj... încă o zi plictisitoare, ca toate celelalte. Parcă nu se mai termină acest chin.”

În urma lui, un înger nevăzut îl însoțea în tăcere. În mâini ținea un sul de lumină și un condei invizibil. Tot ce omul spunea în gând, îngerul nota cu grijă, zi după zi:

„Iar mă duc la muncă... același drum, aceiași oameni... încă o zi... același chin...”

Timpul trecea, iar omul continua să se plângă de viața lui, fără să schimbe nimic. Într-o zi, uimit, îngerul a întrebat tăcut spre cer:

„Doamne, de ce acest om își dorește zilnic același lucru, și totuși e nemulțumit de el?”

''Ce ciudat ! In fiecare zi aceleasi dorinte !''

Și o voce i-a răspuns:

„El nu știe, dar prin gândurile și cuvintele lui, creează lumea în care trăiește. Tu doar împlinești ceea ce el repetă. El cere — tu dai.”

 Învățătura:
Universul nu judecă și nu separă binele de rău. El reflectă exact ceea ce omul emană — fie că e lumină sau umbră. Gândul rostit sau repetat devine o sămânță plantată în realitate.

Îngerul este oglinda Universului. Iar Universul răspunde întocmai.

 Concluzie:
În Univers funcționează legi nescrise, dar imuabile. Una dintre ele este:

„Fiecare acțiune are o reacțiune egală și opusă.”

Așadar, fii atent la ce gândești, ce spui și ce repeți. Gândul devine realitate. Intenția devine direcție. Vibrația devine destin.

 Legi Universale regăsite în Biblie:
Legea cauzei și efectului: „Ce seamănă omul, aceea va și secera.”

Legea măsurii echivalente: „Cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura.”

Legea reflecției: „După cum judeci, așa vei fi judecat.”

Legea atracției: „Cel ce are, i se va da; iar cel ce n-are, i se va lua și ce are.”

Legea alegerii și a responsabilității: „Iată, îți pun înainte viața și moartea… alege viața.”

Este posibil să cazi în iluzie, pentru că diavolul îți transmite sentimentul că ai realizat ceva și apoi, dacă realizezi ceva, atunci îl pierzi.

 

O rugăciune cu inimă conștientă reprezintă cel mai înalt grad de experiență spirituală, în care omul, prin rugăciunea constantă și deschiderea inimii către Dumnezeu, devine una cu voința lui Dumnezeu. Acest proces necesită dăruirea şi îndrumarea minţii, inima şi sufletul rugăciunii. Există multe lucruri care influențează modul în care o rugăciune cu inima înțeleaptă devine parte din noi, modul în care mintea și inima intră în armonie și cum să obținem unitatea cu Dumnezeu în cele din urmă. Când un om practică adesea o rugăciune conștientă, harul ei apare în momentele în care un om se așteaptă cel mai puțin la asta. Când apare harul rugăciunii, ea a trăit în inima omului pentru totdeauna de atunci. Pe măsură ce inima bate, bătaia de după bătaie, așa că rugăciunea nu se oprește niciodată. Există mai multă metodă de practicare a rugăciunii mentale, una dintre ele este că merge cu respirația, dar acest lucru poate fi riscant, deoarece ritmul inimii poate fi mișcat și inima se poate îmbolnăvi apoi. Această rugăciune ar trebui să intre treptat în inimă acceptând-o în timp, dar nu într-un timp scurt, ci pe o lungă perioadă de timp și astfel intră în ea. Totul începe cu rațiunea și conștiința care sunt în cap, dar mintea nu este în cap. Mintea este în jurul inimii. Când rugăciunea intră în minte, care este în jurul inimii, mintea cuprinde apoi inima și „filmează” inima cu cuvintele de rugăciune: „Doamne Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă.” El face acest lucru până când inima este deschisă și a acceptat cuvintele rugăciunii. Până atunci, totul este o rugăciune mentală și, pe măsură ce inima se deschide și acceptă rugăciunea, omul devine ceva care îl face ca și cum ar fi în afara acestei lumi. Când inima îl primeşte pe Dumnezeu, ea caută contactul cu Cel care a creat-o. Acest contact cu Dumnezeu se numește Contemplație – o stare în care omul devine unul cu voia lui Dumnezeu. Când ajunge la acea etapă, atunci Dumnezeu dărâmă harul omului, oricât de mult ar putea primi un om. Omul se schimbă în funcție de primirea acestei grații. Apoi devine ciudat pentru această lume. Lumea crede că omul este nebun și, pur și simplu, omul se unește apoi cu Dumnezeu Cine știe totul și cine este creatorul tuturor lucrurilor. În timp, Dumnezeu dă tuturor cunoştinţelor omului, pur şi simplu omul se schimbă, iar inima lui se întoarce la starea în care era înainte de cădere. Bătrânii au experimentat contactul cu Dumnezeu, nu au învățat-o din cărți, ci au experimentat o întâlnire cu Dumnezeu. Astfel de oameni, cum ar fi Sfântul Ambrozie sau Sf. Paisios, care au experimentat o întâlnire cu Dumnezeu, ar putea vorbi despre asta altora oamenilor din propria lor experiență și astfel să-i ajute. Călugării simpli au experimentat contactul cu Dumnezeu prin rugăciune, dar evită apropierea și contactul cu oamenii. Totuşi, pentru mulţi oameni, viaţa este îndreptată spre material şi adesea astfel de oameni uită de Dumnezeu, gândindu-se că tot ceea ce fac, fac după voia lui Dumnezeu. Dar Scriptura spune: „Ce valorează pentru un om dacă va căpăta întreaga lume şi îşi pierde sufletul?” Trebuie să ne întrebăm dacă suntem cu Dumnezeu sau cu lumea. Dacă suntem cu Dumnezeu, atunci noi urmăm poruncile Lui: iubire, răbdare, respect – tot ceea ce ne duce la El. Pe de altă parte este tot opusul, invidia, alergând pentru progres în viață, alergând pentru îmbunătățirea vieții în detrimentul altora. - E lumea. Este important să știm dacă vrem Domnul sau vrem lumea. Domnul îi va da omului ceea ce are nevoie, dar nu când vrea omul, ci când un om este gata să-l primească. Și omul aleargă să-l obțină atunci când vrea, nu atunci când este gata pentru ea, și apoi totul se dovedește greșit. Când un om vede această eroare, atunci fuge la Dumnezeu şi îi cere lui Dumnezeu să o corecteze, dar omul a devenit în grabă să se implice în astfel de probleme.

Nenad: Cum ar trebui să se facă rugăciunea în practică fără a cheltui atenția pentru suspin și expirând în practică, astfel încât, așa cum spui, să nu fie deranjat de bătăile inimii?

Ieromonk Vasile: Nu, rugăciunea lui Hristos, nu este pentru tine. Mai întâi trebuie să-l întorci pe cei rosari şi să repeţi: „Doamne Isus Hristos al lui Dumnezeu, mila la mine”, în timp ce femeia strigă la tine: „Acolo unde ai fost şi ce ai făcut”.

Cât timp se recomandă în timpul zilei să se repete rugăciunea cu inimă de minte?

Hieromonk Basil: Rugăciunea se face în orice moment când ești liber la cod. Nu e mult. Ne putem ruga în orice moment, oriunde ne aflăm – fie că așteptăm la coadă sau călătorim cu mașina. Rugăciunea poate fi mai scurtă, cum ar fi „Doamne, ai milă”. Păstrează atunci gândurile despre lucruri pozitive. Dacă aveți ocazia să spuneți întreaga rugăciune, dacă nu aveți, atunci spuneți o scurtă rugăciune. Prin simplitatea și repetarea acestor cuvinte, curățăm mintea și o menținem capabilă să recunoască ceea ce este bun și ce este rău. Rugăciunea poate începe cu o voce, de la limbă, ea și apoi trece prin rațiune, conștiință și, în cele din urmă, ajunge la minte și inimă. Este un proces – de la cuvintele pe care le rostim la sentimentul mai profund, conștient al prezenței lui Dumnezeu în ființa noastră.

Când spunem rugăciune, o facem cu mintea sau rațiunea noastră?

Hieromonk Vasile: Rugăciunea trebuie mai întâi să fie stăpânită de la nivelul său de bază, vorbirea, astfel încât să fie auzită, și apoi când discursul este rugat, atunci se aude, apoi se roagă și înțelegere. Atunci îți dai seama și devii conștient. Când înțelegerea ei devine conștientă, atunci rugăciunea coboară în conștiință,

Nenad: Mintea și conștiința?

Hieromonk Vasile: Nu, nu decât înțelegere și conștiință. În conştiinţă totul merge spre o întrebare, tot ce este în minte, dar la rugăciunea Domnului nu se pune problema, şi îşi trece conştiinţa şi vine în minte,

Nenad: Dar cum vine în minte, din moment ce repet rugăciunea cu raţiune?

Ieromena Vasile: Deci, este, cu rațiunea repetați rugăciunea și apoi, când va veni momentul, mintea pune rugăciunea în conștiință. Când rugăciunea intră în conștiință, atunci conștiința trece în minte. Când conştiinţa vede gânduri păcătoase, atunci nu trece pe ele. Conştiinţa este încorporată în om ca formă a Legii lui Dumnezeu. Dumnezeu a pus-o în om pentru a face un om conștient de ceea ce este păcatul, înțelegi tu? Deci, păcatul nu trece, ci se întoarce la raţiune, şi apoi un om vine la starea că conştiinţa lui nu-i permite să doarmă.

Nenad: Foarte interesant, vrei să spui că gândurile păcătoase nu trec la minte şi, prin urmare, nu în inimă, pentru că conştiinţa blochează păcatul?

Hieromonk Basil: Da, adică, ești eliberat din ea doar prin mărturisire. De aceea avem Sfântul Taină pe care Dumnezeu l-a dat omului să-l protejeze. Preotul care a primit harul de la Dumnezeu poate „șterge” de la o ființă umană, iar în timpul mărturisirii, conștiința este curată.

Nenad: Dacă înțeleg corect: rugăciunea trece prin conștiință și intră într-o minte care se află în jurul inimii și apoi mintea de rugăciune într-un fel „insiste” în inimă?

Hieromonk Vasile: Aceasta este corect, întreaga fiinţă interioară o face, dar mintea este cea care dirijează rugăciunea în inimă, dar trebuie să vă rugaţi, adică toată fiinţa voastră să vă rugaţi, limba, şi motivul şi auzul... ca rugăciunea să poată intra în inimă. Nu poți fi cu o parte din ființa ta de a fi atașat de altceva și de o altă parte a rugăciunii. Trebuie să fii ataşat de rugăciune.

Ce vrei să spui creatura interioară?

Ieromoncul Vasile: Fiinţa internă, Nenadul interior sunt gândurile tale, gândul tău, mintea ta, mintea ta, conştiinţa, mintea şi inima ta. Este interiorul omului. Ai înţeles?

Ненад:Cred că înţeleg, cel puţin un pic. Spune-mi ce rol are mintea, dacă înțelegem lumea din jurul nostru din motive?

Hieromonk Basil: În acest caz, mintea nu are niciun rol. Apoi folosim rațiunea, ceea ce înțelegi în lumea din jurul tău, dacă ceva este bun sau rău. Dacă este bine, atunci lași să te duci la tine, dar dacă lași să păcătuiești în tine, atunci păcatul în tine creează neliniște și disconfort.

Nenad: Bine, dar acum nu înțeleg încă un detaliu. Și anume, în cazul în care repetăm rugăciunea cu inima mentală, o facem cu rațiunea, nu? Şi spui că noi aducem rugăciunea în inimă cu mintea noastră? Cum e asta?

Ieromenah Vasile: Ei bine, draga mea, ţi-ar lua cel puţin 20 de ani să repeţi rugăciunea de înţelegere ca să vă vină în minte. Ne mișcăm cu rațiunea, vezi că înțelegi tot ce spui. Este o înțelegere rezonabilă a lumii.

Ненад:Asta înseamnă că nu folosim mintea pentru a înțelege lumea?

Hieromonk Basil: Noi nu folosim mintea deloc. Folosim, de exemplu, atunci când ne îmbolnăvim, atunci folosim mintea atunci când strigăm după ajutor: „Dumnezeu să ajutăm”, nu știm ce să facem cu noi înșine. Atunci folosim mintea. Voi cere ajutorul lui Dumnezeu, dar Îl căutaţi prin inimă, înţelegeţi?

Ненад:Pentru că m-am întors pe inima mea?

Hieromonk Vasile: Nu, de exemplu, dacă te îmbolnăvești, ai încălcat poruncile lui Dumnezeu. Ai încălcat legea şi apoi e o întrerupere. Ai făcut furie în tine și ai câștigat o temperatură, cauza ei este păcatul. Conștiința ne ajută să recunoaștem păcatul și ne aduce înapoi pe calea cea dreaptă prin pocăință. Prin mărturisire, un om poate scăpa de povara păcatului. Fiecare boală are o cauză în păcat. Când ne confruntăm cu boala, de multe ori încercăm să ne justificăm și să spunem că cauzele sunt de exemplu: eram în frig sau în vânt. Cu toate acestea, cheia este că ar trebui să ne întoarcem la Dumnezeu – în loc să ne bazăm doar pe rațiune, ar trebui să căutăm vindecarea de la Dumnezeu prin întreaga ființă. Cuvinte precum „Dumnezeu, ajutor” nu sunt doar o cerere; este o chemare să ne includem partea interioară, inima și mintea, pentru a obține adevărata vindecare și pace interioară. Rugăciunea din inimă are o putere specială, pentru că include întreaga noastră ființă. Oamenii sfinți s-au retras în singurătate pentru a evita tot ceea ce i-ar împiedica să facă rugăciuni. Lupta lor a fost să păstreze puritatea gândirii și a conștiinței, eliberându-se de tot ceea ce le împovăra mintea și inima. Numai atunci când rugăciunea din minte trece în inimă, adevărata unitate cu Dumnezeu este realizată – ei bine, vedeți, o numim o rugăciune cu suflet, cel mai înalt grad de experiență rugătoare.

Ненад:Cred că înțeleg, dar înțeleg și că este o rugăciune mentală departe de noi, oamenii lumești?

Hieromonk Vasile: Nu este departe, este acolo, lângă rozarie, atunci poate fi și pe buza rugăciunii, doar repetați-o. Este important să ții mintea la numele lui Dumnezeu. Nu că atunci când te plimbi gândindu-te cum a mers la o întâlnire la locul de muncă.

Nenad: Deci, cumva, rareori merg, fără să am gânduri diferite despre detaliile pe care le experimentam în acea zi. Spune-mi te rog când ar trebui să mergem de la rugăciunea pe care o vorbim cu buzele, cea pe care o facem cu mintea?

Hieromonk Basil: Trebuie să mergi mai întâi cu o rugăciune orală, adică primul pas. Trebuie să te rogi vocea şi auzul tău, şi apoi mergi la raţiune, şi numai atunci la minte. Raţiunea face parte din corpul uman, este situat în cap şi există un gând, un gând, un motiv. Gânduri care zboară în jurul tău şi sunt ca păsările. Depinde de tine ceea ce ai crezut că vei accepta. Ceea ce accepți despre ea și te gândești și asta îți bagi în minte și faci diferite combinații cu ea. E o luptă eternă a omului. E o parte rezonabilă a omului interior. Mai târziu, când rugăciunea vine mai jos de la motiv la conștiință, aceasta este deja o luptă a omului cu el însuși: de ce am făcut asta sau aceasta. De ce am făcut ce s-a întâmplat?

Dacă gândul a scăzut, şi ne gândim la asta, şi dacă este bine, ce face conştiinţa în acest caz?

Hieromonk Basil: Ascultă, rațiunea primește lucruri din lumea exterioară. Sfântul Părinte a fost făcut un mare efort pentru a nu lua gânduri rele. Fugeau de oamenii din deşert ca să nu fie în contact cu oamenii. Voiau să se controleze și ce gândeau. Când au reușit în acest sens, atunci au întâmpinat o problemă cu conștiința. Conştiinţa poartă înregistrări despre orice de la începutul până la sfârşitul vieţii lor. Ei caută un tată spiritual cu experienţă care să le spună ce trebuie să facă, depinde de nivelul lor de spiritualitate. Tatăl spiritual le spune apoi să citească Psaltron sau anumite rugăciuni pentru a-şi curăţa fiinţa de adunarea trecutului. Apoi, când ei înving acest lucru, atunci părinții spirituali îi lasă să meargă la activitatea conștientă. Este acţiunea care face un om. Ai înţeles? Din minte vin toate sentimentele. Conştiinţă, raţiune, gânduri. Conştiinţa nu trece de nimic care nu este pur şi nu lasă în minte decât gândurile pure. Rugăciunea se adaptează apoi în timp pentru a intra în inimă și apoi o rugăciune cu inima mentală începe să funcționeze acolo. Nu vine într-o singură zi, dar în mulți ani, multă transpirație, suferință și efort. Sfinţii părinţi nu au primit rugăciunea simplă, ci au trecut prin multe ispite şi multe suferinţe. În cele din urmă, ei au experimentat unitatea cu Dumnezeu, care este atunci când rugăciunea din minte trece în inimă, când rugăciunea intră în inimă, aceasta este numită o rugăciune cu inimă conștientă. Rugăciunea, când trece complet de la minte la inimă, duce la o rugăciune cu inima înțeleaptă. Apostolul Pavel a spus: „Doar, dar inima mea este de veghe.” Cum sună? Există o rugăciune în ea. Rugăciunile în timp, uneori nu în mod constant, în unii care avansează, ajung la stadiul Rugăciunii soreiene, în acel moment există un contact direct cu Dumnezeu. O astfel de rugăciune vine din când în când și nu este permanentă, dar este un semn al progresului spiritual. Unii oameni sfinţi au atins acest nivel în care simt lumină divină, ca şi cum soarele ar străluci în interior. Omul este atunci Dumnezeu prin har. Acel soare îi transformă, dar acel sentiment nu poate dura mult timp, pentru că puterea şi intensitatea spirituală ar fi prea mari pentru om, ar arde. Sfintele Părinți, prin rugăciune și separare de gânduri lumești, au reușit să experimenteze acest moment binecuvântat de unitate cu Dumnezeu, care le-a dat puterea de a continua cu viața lor spirituală umilă. Sfinţii Părinţi pentru a păstra acest lucru, ei au continuat să trăiască o viaţă spirituală normală, care este similară cu viaţa unui călugăr, dar în anumite momente acest har le apare şi ei devin luminaţi de ea şi dau celui de care au nevoie, devenind ca dirijorii harului lui Dumnezeu. Sfântul Şerif din Sarov a venit la oameni şi sfântul le-a vorbit fie pentru mai scurt, fie pentru mai mult timp, dar ei vor fi întotdeauna luminaţi de lumina lui Dumnezeu.

Hieromonk Basil slujește Sfânta Liturghie la Mănăstirea Lepavine

Ненад: Веома је тешко разумети како молитва улази из ума у срце кад ми са тим процесом не управљамо?

Ieromonk Vasile: Nu poți înțelege acest lucru, trăiești o viață lumească, iar rațiunea ta este legată de lume. Lucrezi la un calculator, te gândești la companii, clienți, ce îți vor spune în companie, te gândești la viață, la familie. Este o altă lume, iar pentru lumea rugăciunii trebuie să fii separat de viaţa lumească, separată de lume. Așa cum sunteți acum ciondăniți în lume, astfel încât pentru această rugăciune trebuie să fiți „epuizați” de lume. Merită să spui că sunt nimic. Sau eu sunt ceea ce cred... Atunci lumea rămâne în spatele tău, nu cunoşti pe nimeni în lume. Apoi intri într-o rugăciune mentală. Mintea trebuie să fie curată. Nu trebuie să fie împovărat cu nimic.

Ненад: Одлично, полако мислим да схватам, али како да ум остане чист?

Јеромонах Василије: Тако што недозвољавамо негативним мислима да уђу унутра. Кажемо: Господе ја желим бити Твој. Читамо јутарње и вечерње молитве. Ујутро се миримо сами са собом, а навече на вечерњим молитвама са свим осталима. Кажемо у молитви: Боже, очисти мој ум, мој разум, моје срце од свих мојих жеља које ми нису на спасење. Духовна тежња ка Богу често захтева ослобађање од световних везаности, што се посебно види код монаха који су се повукли у пустињу. Они су кроз молитву и усамљенички начин живота тражили близину Божију. Светогорски оци су својим животима сведочили о Божјој љубави и светлости. Њихово присуство доносило је мир, а њихова молитва освежавала је и умиривала душе људи који су их посећивали. Духовни напори, као што су молитве, покајања и одрицања, били су средство кроз које су ови оци постизали јединство са Богом. Живели су једноставно, у непрестаном разговору са Богом, показујући да су телесни и световни успеси пролазни, док је духовна светлост нешто што траје вечно. Духовни живот отаца са Свете Горе често је био испуњен непрестаним молитвама и дубоким размишљањима о Богу. Старци попут Јосифа и других светогорских подвижника посвећивали су своје животе молитви, удаљени од свакодневних брига и световних дистракција. Они су се предавали Христовој молитви, понављајући је безброј пута, док су њихови умови и срца тражили Бога. Њихова преданост била је толико јака да су се мењали до те мере да их ближњи нису могли препознати. Они који су их сретали осећали су се лакшим, као да им је скинут терет с душе. Такво јединство са Богом омогућавало им је да делују као посредници Божије благодати и љубави. Бог је љубав, али не световна љубав. То је љубав која држи овај свет у постојању.

Ненад: Дивно речено. Враћам се на своје несугласице како бих боље разумео суштину Умно-срдачне молитве. Има још један детаљ за које те молим објашњење. Када ми на пример мислимо о неким стварима које су физички удаљене од нас, да ли ми то радимо умом или како?

Јеромонах Василије: То није ум то је разум. Ти размишљаш са разумом. Са умом осећаш. А срце је далеко, много далеко. Разум често хоће да превари ум. То ради са својим идејама. Разум је подложан ђаволу, јер често добива помисли од ђавола и није способан сам да их класификује и он их прихвата или одбија. Али онда идеја иде на савест. Али савест није могуће преварити и онда ако је идеја или помисао коју је човек прихватио нечисти, тада савест не да човеку да мирно спава.

Ненад: Где се физички налази Дух и Душа, јел се може рећи да су у срцу?

Hieromonk Basil: Sufletul trăieşte în tot corpul. În fiecare parte a corpului tău este sufletul, iar spiritul este în inimă şi spiritul vorbeşte lui Dumnezeu şi de aceea este greu să ajungi la inimă. Nu există manipulare în inimă. Dacă spunem că conştiinţa omului este neagră, înseamnă că conştiinţa nu este distrusă, pentru că faptele rele distrug omul, dar nu conştiinţa. Conștiința rămâne intactă, dar rațiunea omului este apoi încurcată și murdărită. Duhul este în inimă şi duhul vorbeşte lui Dumnezeu. Rugăciunile din biserică se pregătesc pentru rugăciuni mentale mai profunde. Odată, pustnicii toată viața lor au fost angajați numai cu rugăciunea mentală pentru a veni în contact cu Dumnezeu. Ei au avut contact veşnic cu Dumnezeu, s-au gândit la Dumnezeu. Cu ei, dacă ai veni, vei fi transformat şi pentru harul lui Dumnezeu. Bătrânii sunt atunci dirijori de graţie. Erai pe Sfântul Munte, l-ai văzut pe bătrân?

Nenad: Da, unul în vârful Athos, nu știu cine sau ce a fost, dar mi-a făcut o impresie puternică. Părintele Gabriel v-a povestit despre experiența sa de a dobândi rugăciunea de bună atenție în mănăstirea lui Philote de pe Sfântul Munte?

Hieromonk Basil: Da, că filosofii au avut o rugăciune atentă constantă. Tot timpul au făcut Rugăciunea de Conștientizare și astfel s-au menținut pe ei înșiși și starea spirituală. Părintele Gabriel când a venit de la ei în Chilandar, s-a schimbat atât de mult încât nu l-au recunoscut în Hilandar. Acolo a experimentat momente de rugăciune a lui Hristos și ale Bătrânului Iosif. Am vrut să scot mai mult de la părintele Gabriel despre experiența lui în filosofie, dar el nu a vrut să vorbească despre asta. Ar spune că nu a fost pentru mine. El ar spune doar că ar trebui să iau rozariul și să repet: „Doamne Isus Hristos, ai milă de mine.” Acum citesc cartea lui strămoșul Dimitri Rostovsky. A venit ca un călugăr tânăr la bătrân şi acesta l-a învăţat trei ani cum să se roage lui Dumnezeu. Mai târziu, bătrânul a refăcut şi a rămas acesta fără conducătorul său spiritual. În această rugăciune trebuie să ai un lider spiritual și nu te poți ruga singur. Este posibil să cazi în iluzie, pentru că diavolul îți transmite sentimentul că ai realizat ceva și apoi, dacă realizezi ceva, atunci îl pierzi. Este necesar să avem pe cineva care a trecut această școală spirituală.

Nenad: Dar voi, care slujiţi Sfintei Liturghie, puterea acestei rugăciuni se simţi în altar?

Hieromonk Basil: Şi tu o poţi simţi, dar nu o vei simţi, pentru că trebuie să participi la rugăciune la Liturghie. Când Sfântul spune Preafericitul Împărăţie a Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt, atunci această lume dispare, această lume nu mai este, ci numai Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt. Apoi trebuie să îndepărtăm gândurile și gândurile și așa ar trebui să fie când durează Liturgia și apoi suntem participanți la Liturghie, nu la observatori. Când preotul dă har poporului, el o dă tuturor, dar ei nu o primesc, pentru că nu participă la Liturghie. Dacă ai ceva care îți tulbură conștiința, scrie-o și mărturisește-o. Trebuie să te străduieşti în stil: Dumnezeu să fie milostiv cu mine păcătos. O rugăciune cu inima mentală, ca punct culminant al vieţii spirituale, ne conduce la o unitate completă cu Dumnezeu. Nu este doar o tehnică, ci o stare în care întreaga noastră ființă se predă voinței lui Dumnezeu. Acesta este momentul în care rațiunea, inima și sufletul devin una cu Creatorul. O astfel de stare nu este ușor de atins, dar acesta este obiectivul la care aspirăm. Încerci, dar să reuşeşti, în nici un caz.

 https://mitropolija-zagrebacka.org/nekoliko-reci-o-umno-srdacnoj-molitvi-sa-ocem-vasilijem-iz-manastira-lepavine/

Rugăciune către Maica Domnului în cinstea icoanei Sale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”

 

O, Apărătoare a neamului creştinesc, Maica Celui ce ţine toate cu dreapta Sa, a lui Hristos Dumnezeul nostru! Revarsă asupra noastră milele şi darurile Lui ca să nu ne înfricoşăm noi de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, că celor ce nădăjduiesc spre Tine ai zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Păzeşte adevărata şi sfânta noastră Dreptmăritoare Biserică şi locaşul acesta de dezbinări şi eresuri şi pune început de pocăinţă poporului nostru. Întoarce ţara noastră pe calea de Domnul dăruită a credinţei nevătamate, ca să se umple de tămâia rugăciunilor şi să înflorească precum crinul; ca să trăim în bunăcuviinţă şi curăţenie, păziţi de Tine fiind întotdeauna de ispitirile lui antihrist, de venirea asupra noastră a altor neamuri, de războiul cel dintre noi, de cutremur, de foc, de foame şi de molimă; de moarte năprasnică, de robiile şi dezbinările din familie; viaţa călugărească o întăreşte şi ne mântuieşte pre noi, Preacurată, că spre Tine nădăjduim după cuvântul Tău: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

Roagă-Te pentru noi, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Domnului Dumnezeului nostru, Celui ce ne miluieşte şi ne mântuieşte pre noi ca să nu ne lipsească pre noi de apărare şi să ne învrednicească a fi părtaşi Împărăţiei Sale, precum El Însuşi a zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Că Lui i se cuvine toată slava, stăpânirea, cinstea şi închinăciunea - Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Icoanei Maicii Domnului „Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, că şi acum, precum mai înainte, pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţă îi înţelepţeşti, celor mâhniţi le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor Tale icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă să-Ţi cânte Ţie: Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Icosul 1

Îngerii în ceruri cântă măreţia şi desăvârşirea Ta, o, Maică şi Fecioară, că pe Atotmilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul ne-ai născut nouă, iar noi pe pământ îndrăznim cu buze păcătoase să-Ţi cântăm, slăvindu-Te, unele ca acestea:
Bucură-Te, neîncetată uimire a celor cereşti;
Bucură-Te, a pământenilor închinare cu multă bucurie;
Bucură-Te, gonirea răutăţii şi a întunericului duhovnicesc;
Bucură-Te, că îi umpli de pace şi dragoste pe cei ce vin la Tine;
Bucură-Te, că pentru miluirea noastră, a păcătoşilor, îl rogi pe Fiul Tău;
Bucură-Te, că izvorăşti nouă milă de la icoana Ta;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 2

Văzând cu ochi duhovniceşti apropierea vremurilor luptei straşnice cu drept-măritoarea credinţă, sfântul şi dreptul Ioan din Kronstadt a binecuvântat zugrăvirea sfintei Tale icoane, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ca sprijin şi ocrotire pentru toţi cei aflaţi în necazuri care, căzând şi cu nădejde de mântuire, cântă Fiului Tău şi Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul 2

Spre luminarea minţii omeneşti este această icoană că nu cu puterea noastră gonim pe vrăjmaşi, ci cu Atotputernicia lui Dumnezeu şi cu mijlocirea Maicii lui Dumnezeu care revarsă minuni de la sfintele Sale icoane, cântând Preaputernicei noastre Apărătoare:
Bucură-Te, grabnică întărire a neputincioşilor şi a celor ce cad;
Bucură-Te, scut de nădejde împotriva dracilor şi a oamenilor răi;
Bucură-Te, că ne înţelepţeşti în ceasul ispitei şi al nedumeririi;
Bucură-Te, găsirea căii adevărate pentru cei rătăciţi;
Bucură-Te, stârpirea eresurilor şi a dezbinărilor;
Bucură-Te, alungarea grabnică a întunericului necredinţei;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 3

Puterea prigonitoare a păgânilor s-a ridicat asupra creştinilor, batjocorindu-le bisericile şi icoanele lor, dar, primind sfânta Ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, părintele Serafim din Virița, a păstrat-o pe ea. Că, alergând sub Acoperământul Împărătesei Cerurilor, călugării şi toţi drept-măritorii creştini, întăriţi de ajutorul Dumnezeiesc, cu frică şi cu dragoste să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Mari şi nenumărate minuni având, Preasfânta Fecioară, prin sfânta Sa icoană, ajutorul Său revarsă tuturor celor ce aleargă cu credinţă, grăindu-i aşa:
Bucură-Te, Împărăteasa Cerului şi a pământului;
Bucură-Te, Maica Domnului celui Preaînalt;
Bucură-Te, că izvorăşti bogăţie de minuni;
Bucură-Te, că descoperi fărădelegea luptei împotriva lui Dumnezeu;
Bucură-Te, auzirea grabnică a rugătorilor credincioşi;
Bucură-Te, pacea sufletelor tulburate;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 4

Furtuna nelegiuită a prigoanei asupra drept-măritoarei credinţe a trecut, pângărind sfinţeniile, şi prin îngăduinţa lui Dumnezeu au venit vrăjmaşii asupra creştinilor ca prin necazuri să se cureţe şi cu lacrimi să se spele şi, înţelepțindu-se, să se pocăiască, iar, pocăindu-se, să strige Mântuitorului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Cunoscând scârbele omeneşti, părintele Serafim, a înfăptuit în chilia sa nevoinţa cuviosului Serafim din Sarov, strigând cu osârdie zi şi noapte în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-Te, că pe păcătoşi îi pregăteşti de pocăinţă;
Bucură-Te, că nu îi goneşti pe cei ce se pocăiesc;
Bucură-Te, că pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru îl milostiveşti;
Bucură-Te, că scârba noastră în bucurie o prefaci;
Bucură-Te, că de duşmanii văzuşi şi nevăzuţi ne izbăveşti;
Bucură-Te, că ne mântuieşti de moartea cea fără de veste;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 5

Văzând harul revărsat de Dumnezeu prin sfânta icoana a Maicii Domnului, au început sa vină în Virița credincioşii care, primind tămăduiri trupeşti şi sufleteşti, cu veselie au cântat Fiului Preasfintei, Preacuratei, Preabinecuvântatei: Aliluia!

Icosul 5

Primind de la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru puterea plină de har a vindecării şi ajutorării, Preabună Maică, cu dărnicie o trimiţi tuturor celor ce vin la Tine şi-Ţi grăiesc aşa:
Bucură-Te, învierea pruncului răposat;
Bucură-Te, tămăduirea bolilor nevindecabile;
Bucură-Te, sănătatea trupurilor noastre;
Bucură-Te, mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-Te, slobozirea noastră din lanţurile păcatelor;
Bucură-Te, înălțare la viaţa cea de sus;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 6

Propovăduind grabnica sa plecare din această vale a plângerii plină de necazuri şi zbucium, stareţul a prezis noul loc al aflării sfintei Tale icoane, Născătoare de Dumnezeu, unde vor striga cu dragoste Atotmilostivului Dumnezeu în Treime slăvit: Aliluia!

Icosul 6

Strălucind bucurie egumenei mâhnite că a primit vechea Mănăstire a Sfântului Gheorghe zăcând în ruine şi nu are puteri să o înnoiască, i-ai dăruit ei mare milă, arătându-i preaminunată icoana Ta sfântă ca să-i cânte cu dragoste şi cu frică unele ca acestea:
Bucură-te, că nici o dată nu ne lipseşti pe noi de dragostea Ta de Maică;
Bucură-Te, că pe cei ce Te iubesc pe Tine îi acoperi cu Dumnezeiască dragoste;
Bucură-Te, că îndrepţi grabnic neorânduielile mării vieţii;
Bucură-Te, Eu sunt cu voi – celor ce vin la Tine le vesteşti;
Bucură-Te, Şi nimenea împotriva voastră – ne îmbărbătezi;
Bucură-Te, că pe cei aflaţi în mâhnire şi durere nu îi părăseşti;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 7

Oamenii cei râvnitori de mântuire au primit icoana ca pe Însăşi Împărăteasa Cerurilor, care a venit împreună cu sfinţii apostoli Ioan şi Iacob în locaşul Sfântului Gheorghe la sărbătoarea Laudei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi cu umilinţă au cântat Domnului: Aliluia!

Icosul 7

O nouă faptă a milei ne-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, prin icoana Ta făcătoare de minuni, ajutând tuturor celor ce cu credinţă cad la ea şi Te cheamă cu bucurie aşa:
Bucură-Te, că pe Fiul Tău şi Dumnezeu îl rogi pentru noi;
Bucură-Te, că pe păcătoşii ce se pocăiesc îi iubeşti mult;
Bucură-Te, că pedepseşti cu asprime pe vrăjmaşii lui Dumnezeu;
Bucură-Te, că pe fiii nesupunerii îi înţelepțeşti neaşteptat;
Bucură-Te, că goneşti hoardele drăceşti de la Sfânta Rusie;
Bucură-Te, apărătoarea fiilor Tăi iubitori de Dumnezeu;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 8

Minune străină văzând a purtării de grijă pentru Mănăstirea Sfântul Gheorghe, atât pe muncitorii şi nevoitorii ei, cât şi pe cei ce vin la rugăciune aici i-ai primit, întărindu-i în nevoinţele călugăreşti, izbăvindu-i de nevoi şi necazuri şi pe toţi învăţându-i să cânte Celui ce ne mântuieşte prin Tine, lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Fost-a spre înţelepţire tuturor aspra pedepsire a călugăriţei ce se pregătea să fugă tainic din locaşul sfânt, iar când s-a pocăit a câştigat mila Ta, ca toţi să înţeleagă că în ceasul încercărilor grele să alerge în grabă la sfânta Ta icoană şi cu umilinţă să Te cheme aşa:
Bucură-Te, curmarea faptelor necugetate;
Bucură-Te, Ajutătoarea celor ce vor să secere mântuirea;
Bucură-Te, că îi întăreşti pe cei ce se nevoiesc în călugărie;
Bucură-Te, grabnică ridicare a celor căzuţi;
Bucură-Te, Mijlocitoarea mântuirii noastre;
Bucură-Te, pavăza şi ajutorul nostru în faptele bune;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 9

Toată făptura Te laudă pe Tine, Doamne. De Tine, Ziditorul, Izbăvitorul, Împăratul şi viitorul Judecător ne bucurăm că ne-ai dăruit-o pe Maica Ta; adăpost de nădejde şi scut celor ce-Ţi strigă Ţie, Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei mult-vorbitori pot numai să se minuneze când aud glasul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului : „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Noi, însă, predându-ne voii sfinte şi desăvârşite a Domnului, Te cinstim pe Tine, Preacurată:
Bucură-Te, Maică Bună a Bunului Împărat;
Bucură-Te, că Te nevoieşti să aduni oile lui Hristos;
Bucură-Te, Apărătoarea orfanilor şi a străinilor;
Bucură-Te, Acoperitoarea tuturor necăjiţilor;
Bucură-Te, dulceaţă izvorâtoare de miere tuturor celor ce se roagă;
Bucură-Te, Dătătoarea darurilor şi a veşnicelor bunătăţi;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 10

Vrând să mântuieşti lumea, minunea cea negrăită a aflării Sfintei Tale icoane, Stăpână, s-a vestit în toate oraşele şi satele, că, văzându-Te pe Tine venind în mărire şi slavă, să strige lui Dumnezeu celui în Treime slăvit: Aliluia!

Icosul 10

Zid eşti şi curăţie de nedescris, milă nemăsurată şi nebiruită biruinţă, Pruncă de Dumnezeu aleasă, caută spre noi cei ce cu smerenie ne rugăm întotdeauna în faţa icoanei Tale şi-Ţi cântăm Ţie, celei pline de har aşa:
Bucură-Te, izvor nesecat de milă;
Bucură-Te, că tuturor le potoleşti setea duhovnicească;
Bucură-Te, Mijlocitoare plină de îndurare pentru noi păcătoşii;
Bucură-Te, Rugătoare neîncetată lui Hristos pentru noi;
Bucură-Te, adăpostul şi nădejdea noastră de mântuire;
Bucură-Te, milostivă mijlocitoare pentru noi în faţa lui Dumnezeu;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 11

Cântare de mulţumire aducem Ţie, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, noi, păcătoşii şi netrebnicii robii Tăi, că Tu îi aperi pe toţi cei ce vin la Tine şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Făclie dătătoare de lumină, avându-Te pe Tine, Preasfânta Maică şi Fecioară, ne luminezi pe noi cu lumina Fiului Tău ăi ne-ai dăruit nouă icoana Ta purtătoare de biruinţă, ca să nu ne poticnim în noaptea vremurilor de pe urmă, ci, ocrotiţi de Tine, să lucrăm lui Dumnezeu în lumina Lui, nădăjduind de la Tine acestea:
Bucură-Te, vindecarea rănilor noastre din păcate;
Bucură-Te, Călăuză în Împărăţia lui Dumnezeu;
Bucură-Te, că ai purtat în braţe pe Cel ce poartă toate;
Bucură-Te, Poartă de Aur a Împărăţiei Cereşti;
Bucură-Te, că ne luminezi cu lumina Fiului Tău;
Bucură-Te, că ne îndulcim, privind Sfânta Ta icoană;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 12

Vrând să dai har oamenilor Tăi, ne-ai dăruit nouă, Stăpână, icoana Ta şi cu ea făgăduinţa „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” pe care nimeni dintre duşmanii noştri nu o va putea încălca vreo dată. Că fiind ocrotiţi de atâta milă Dumnezeiască să cântăm Atotmilostivului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Cântând minunile Tale, Atotputernică Stăpână, Te ştim pe Tine, Apărătoare caldă şi plină de dragoste că cei ce aleargă la Tine să nu rămână ruşinaţi, ci, apăraţi întotdeauna de Tine, să-Ţi cânte unele ca acestea:
Bucură-Te, Bucuria celor ce se afla in scarbe;
Bucură-Te, îngrădire a celor ce nădăjduiesc în Dumnezeu;
Bucură-Te, că de Tine tremură duşmanii noştri;
Bucură-Te, că cei ce au icoana Ta saltă de bucurie;
Bucură-Te, că îi proslăveşti pe cei ce Te slăvesc pe Tine;
Bucură-Te, că ţara noastră şi pe toţi creştinii cu tărie îi ocroteşti;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 13

O, Preasfântă, Preacurată, Prea-binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară Maria, Multmilostivă Maică a lui Dumnezeu şi a oamenilor, caută spre sufletele noastre îndurerate şi Te milostiveşte Preacurată, înalţă puternica Ta rugăciune către dreptul Judecător ca să ne milu-iască pre noi, păcătoşii. Caută spre noi Atotcântată Născătoare de Dumnezeu, străluceşte iluminare inimilor noastre întunecate şi luminează turma Ta, Preacurată, că mântuiţi prin Tine, cu bucurie să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Îngerii în ceruri cântă măreţia şi desăvârşirea Ta, o, Maică şi Fecioară, că pe Atotmilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul ne-ai născut nouă, iar noi pe pământ îndrăznim cu buze păcătoase să-Ţi cântăm, slăvindu-Te, unele ca acestea:
Bucură-Te, neîncetată uimire a celor cereşti;
Bucură-Te, a pământenilor închinare cu multă bucurie;
Bucură-Te, gonirea răutăţii şi a întunericului duhovnicesc;
Bucură-Te, că îi umpli de pace şi dragoste pe cei ce vin la Tine;
Bucură-Te, că pentru miluirea noastră, a păcătoşilor, îl rogi pe Fiul Tău;
Bucură-Te, că izvorăşti nouă milă de la icoana Ta;
Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 1

Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, că şi acum, precum mai înainte, pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţă îi înţelepţeşti, celor mâhniţi le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor Tale icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă să-Ţi cânte Ţie: Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Rugăciune

O, Preabună Apărătoare a neamului creştinesc, Maica Celui ce ţine toate cu dreapta Sa, a lui Hristos Dumnezeul nostru! Revarsă asupra noastră milele şi darurile Lui ca să nu ne înfricoşăm noi de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, că celor ce nădăjduiesc spre Tine ai zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

Păzeşte adevărata şi sfânta noastră Dreptmăritoare Biserică şi locaşul acesta de dezbinări şi eresuri şi pune început de pocăinţă poporului nostru. Întoarce Sfânta Rusie şi ţara noastră pe calea de Domnul dăruită a credinţei nevătamate, ca să se umple de tămâia rugăciunilor şi să înflorească precum crinul; ca să trăim în bunăcuviinţă şi curăţenie, păziţi de Tine fiind întotdeauna de ispitirile lui antihrist, de venirea asupra noastră a altor neamuri, de războiul cel dintre noi, de cutremur, de foc, de foame şi de molimă; de moarte năprasnică, de robiile şi dezbinările din familie; viaţa călugărească o întăreşte şi ne mântuieşte pre noi, Preacurată, că spre Tine nădăjduim după cuvântul Tău: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

Roagă-Te pentru noi, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Domnului Dumnezeului nostru, Celui ce ne miluieşte şi ne mântuieşte pre noi ca să nu ne lipsească pre noi de apărare şi să ne învrednicească a fi părtaşi Împărăţiei Sale, precum El Însuşi a zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Că Lui i se cuvine toată slava, stăpânirea, cinstea şi închinăciunea – Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana “Galaktotrofousa” (“Alăptătoarea / Cea care alăptează”) de la Typikario, chilia Hilandarului (3 iulie)

 

CONDACUL 1

Mănăstirea Hilandar se împodobește cu icoana Ta cea de minuni izvorâtoare, Alăptătoarea, căci Tu hrănești din destul sufletele monahilor cu laptele duhovnicesc al iubirii de Hristos și nouă celor din lume ne picuri dulcile Tale rugăciuni, ca să cântăm cu bucurie într-un glas, monahi și mireni: Aliluia!

ICOSUL 1

În mănăstirea Sfântului Sava erai slăvită de călugării care alergau la Tine ca la o Maică preaiubită a tuturor creștinilor, cu cântări de laudă; iar noi, cei ce pururea suntem înconjurați de norul primejdiilor cerem ocrotirea Ta părintească, împletindu-Ți cununi de cântări ca acestea:

Bucură-te, Maică prea milostivă a creștinilor;
Bucură-te, scară prin care ajungem în Împărăția cerească;
Bucură-te, izvor dulce cântător al rugăciunii;
Bucură-te, lumină ce învăluie inimile smerite;
Bucură-te, cununa imnografilor iubitori de înțelepciune;
Bucură-te, comoara darurilor celor smeriți;
Bucură-te, crug pllin de cântări dumnezeiești;
Bucură-te, odihna minților celor împovărate de gânduri rele;
Bucură-te, oprirea cugetelor celor deșarte;
Bucură-te, soare născător al Soarelui dreptății;
Bucură-te, al monahilor izvor de sfințire;
Bucură-te, al credincioșilor liman de mântuire;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 2

Pe Cel Ce Se odihnește în sânurile Tatălui ai hrănit cu lapte și ai făcut să înceteze izvorul lacrimilor celor căzuți în păcat, ca să umbrească pe toți bucuria cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 2

Din pântecele Tău fecioresc a răsărit Raza slavei Tatălui, Cel Ce a luminat pe toți cei ce călătoreau prin întunericul păcatului, ca toți să aducă Ție cu mulțumire raze de laude ca acestea :

Bucură-te, strălucirea fecioriei;
Bucură-te, lumina Cuvioșilor;
Bucură-te, candela rugăciunii credincioșilor;
Bucură-te, cortul Arhiereului Celui Mare;
Bucură-te, cartea de aur a Adevărului;
Bucură-te, luminarea credincioșilor;
Bucură-te, floarea cea rară a rugăciunii;
Bucură-te, cununa Mucenicilor;
Bucură-te, apărătoarea celor nedreptățiți;
Bucură-te, ajutătoarea celor din nevoi;
Bucură-te, hrănitoarea celor săraci;
Bucură-te, veselia celor smeriți;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 3

Sfântul Sava, arhiepiscopul Serbiei, ajuns-a pe pământurile Țării Sfinte și de icoana Ta cea minunată a fost întâmpinat în cântări de: Aliluia!

ICOSUL 3

Proorocia Sfântului Sava cel Sfințit s-a plinit, căci arhiepiscopul Serbiei a primit icoana Ta cea de minuni izvorâtoare, de la călugării mănăstirii Sfântului Sava cel Sfințit, care nu încetau a Te înconjura cu făclii de laude ca acestea:

Bucură-te, așteptarea plinirii proorociei;
Bucură-te, izvor de neîncetată binecuvântare;
Bucură-te, lumina înțelepciunii drepților;
Bucură-te, făclia darurilor celor cerești;
Bucură-te, lauda cea prea înaltă a călugărilor;
Bucură-te, slava cea netrecută a credincioșilor;
Bucură-te, hrănitoarea celor lipsiți de mângâiere;
Bucură-te, comoara cântărilor duhovnicești;
Bucură-te, floarea cea rară a înțelepciunii;
Bucură-te, grădina cerească a virtuților;
Bucură-te, a Sfântului arhiepiscop Sava odor neprețuit;
Bucură-te, al creștinilor coif de mântuire;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 4

Moartea a fost înghițită de biruință, căci Hristos, Mântuitorul lumii a spintecat pântecele morții, ca Unul Ce din pântece fecioresc a ieșit, biruind legile firii spre bucuria celor ce Îi cântă cu mulțumire: Aliluia!

ICOSUL 4

Porțile iadului le-a sfărâmat Hristos, Cel Ce a păzit nestricată poarta fecioriei Tale când S-a arătat în lume ca Dumnezeu și om, iar noi nădăjduim să ne deschizi porțile rugăciunii Tale, ca să aflăm mare milă și să Îți cântăm:

Bucură-te, că ai născut pe surpătorul morții;
Bucură-te, că ai păzit fecioaria întru nașterea cea sfințită;
Bucură-te, că pui în inimile noastre dorul mântuirii;
Bucură-te, că ne scoți din mâna celor potrivnici;
Bucură-te, că ai trecut hotarul morții;
Bucură-te, că ai sfărâmat blestemul asupra neamului nostru;
Bucură-te, carte ce ne descoperi tainele mântuirii;
Bucură-te, nădejdea cea neclintită a credincioșilor;
Bucură-te, ploaie binecuvântată a smereniei;
Bucură-te, făclie nestinsă a înțelepciunii;
Bucură-te, casă prea dorită a celor lipsiți de ajutor;
Bucură-te, că ne scoți din toate primejdiile;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 5

Multă mulțumire a adus arhiepiscopul Serbiei călugărilor celor smeriți și primind din mâinile lor icoana Ta ca pe o comoară, a strigat Stăpânului tuturor: Aliluia!

ICOSUL 5

Arhiepiscopul Sava a dăruit icoana Ta cea minunată chiliei sârbești ”Typikario” din muntele Athos, ca și acolo călugării cu frică de Dumnezeu să împodobească icoana Ta cu podoabele laudelor acestora:

Bucură-te, dorirea cetelor îngerești;
Bucură-te, bucuria călugărilor din chilia Typikario;
Bucură-te, ancora cea tare a credinței;
Bucură-te, oglinda Răsăritului Celui de sus;
Bucură-te, pavăza cea tare a monahilor;
Bucură-te, chilia cea tainică a rugătorilor;
Bucură-te, stârpirea patimilor celor neroditoare;
Bucură-te, vasul cel de aur al înțelepciunii;
Bucură-te, podoaba cea mare a împăraților credincioși;
Bucură-te, odihna inimilor strâmtorate de necaz;
Bucură-te, pacea celor tulburați de ispite;
Bucură-te, cununa veseliei celei cerești;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 6

Sfântul Sava al Serbiei mergea adesea la mica chilie sârbească să aducă rugăciuni cu lacrimi înaintea Ta și tămâia mulțumirilor în cântări de: Aliluia!

ICOSUL 6

În chilia unde era adăpostită icoana Ta adesea poposea smeritul arhiepiscop ca să se odihnească de tulburarea lumească și să Îți țeasă Ție din firele gândurilor smerite acoperământ de laude ca acestea:

Bucură-te, ascultătoarea grabnică a rugăciunilor Sfântului Sava;
Bucură-te, surpătoarea curselor celui viclean;
Bucură-te, oglinda viețuirii îngerești;
Bucură-te, icoană a desăvârșirii pentru monahi;
Bucură-te, a credincioșilor mângâiere în necazuri;
Bucură-te, lumina înțelepciunii celor de pe calea mântuirii;
Bucură-te, povățuitoarea tainică a lucrătorilor poruncilor Domnului;
Bucură-te, odihna inimilor celor necăjite;
Bucură-te, pacea care alungă tulburarea patimilor;
Bucură-te, fereastră a Împărăției Luminii;
Bucură-te, cântec ce veselește auzul inimilor;
Bucură-te, corabie în care am aflat scăpare de viforul ispitelor;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 7

În partea dreaptă a Ușilor Împărătești se odihnește icoana Ta Preacurată, chemând la limanul Împărăției cerului pe toți cei osteniți și împovărați cu multe păcate, ca prin pocăință să se curățească și să salte cu bucurie în cântări de: Aliluia!

ICOSUL 7

Izvorul rugăciunilor Tale neîncetate nicicând nu încetează a curge, ștergând însemnările păcatelor noastre celor multe și grele, ca dintru adâncul sufletului să Îți aducem cântări ca acestea:

Bucură-te, izvor binecuvântat al rugăciunii;
Bucură-te, floare bineînmiresmată a virtuților;
Bucură-te, că mângâi sufletele noastre cu nădejdea mântuirii;
Bucură-te, pod al călătoriilor celor cerești;
Bucură-te, că ne mijlocești iertare de la Stăpânul Hristos;
Bucură-te, că acoperi negura păcatelor noastre cu mila Ta;
Bucură-te, că ne porți deasupra mării necazurilor;
Bucură-te, că picuri gânduri smerite celor necăjiți;
Bucură-te, că întorci de pe căile pierzării pe cei rătăciți;
Bucură-te, că ne întinzi totdeauna mână de ajutor;
Bucură-te, că pe toți chemi la limanul mântuirii;
Bucură-te, că ne dăruiești toate spre mântuire;
Bucură-te, că ne trezești din somnul patimilor;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 8

Născut-ai pe Cel fără de ani, ca să Se jertfească pentru noi și cu sângele Său să șteargă păcatul lui Adam, dăruind celor ce au dobândit iertare de la Dumnezeu ploaia cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 8

Cetele Sfinților pe Tine Te măresc Preacurată, căci dintru Tine S-a întrupat Viața și Mântuirea lumii, prin Tine slobozindu-se din blestem cei ce cu mulțumire Îți aduceau laude ca aceastea:

Bucură-te, cununa laudelor Sfinților;
Bucură-te, carte întru care S-a scris Cuvântul vieții;
Bucură-te, că ai stricat blestemul morții prin nașterea Ta;
Bucură-te, că mijlocești nouă iertare de la Stăpânul;
Bucură-te, că ne povățuiești la limanul Adevărului;
Bucură-te, cetate binecuvântată a păcii;
Bucură-te, că luminezi gândurile noastre întunecate;
Bucură-te, că ne întorci din porțile înșelăciunii;
Bucură-te, slava creștinilor dreptmăritori;
Bucură-te, izvor ce adapă setea noastră de mântuire;
Bucură-te, palat de odihnă a Împăratului ceresc;
Bucură-te, crin sfințit de lumina Duhului;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 9

Cel Ce este mai presus de ceruri în pântecele Tău fecioresc a încăput, ca să scoată din temnițele iadului pe cei ce doreau lărgimea Raiului, cântând: Aliluia!

ICOSUL 9

Amuțit-au ca niște pești fără de glas cei ce nu Te cinsteau pe Tine, nepricepând taina întrupării Cuvântului, dar noi cu bucurie Te mărturisim Născătoare de Dumnezeu, aducându-Ți cu glas înalt cântări de mărire ca acestea:

Bucură-te, Născătoarea Cuvântului vieții;
Bucură-te, poarta Luminii Celei Nevăzute;
Bucură-te, bucuria celor ce Îți slujesc cu smerenie;
Bucură-te, vederea celor mai presus de minte;
Bucură-te, chemarea celor căzuți în păcat;
Bucură-te, ridicarea celor defăimați de oameni;
Bucură-te, ocrotitoare caldă a orfanilor;
Bucură-te, a monahilor acoperământ în lupta duhovnicească;
Bucură-te, văzătoare a celor mai presus de minte;
Bucură-te, carte nescrisă de mână omenească;
Bucură-te, hotar al înțelepciunii veșnice;
Bucură-te, pod al darurilor duhovnicești;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească !

CONDACUL 10

S-a întunecat soarele la răstignirea Fiului Tău, iar inima Ta de maică a gustat întunericul întristării, văzând durerile Celui Ce a pătimit ca să ne dea nouă odihna cântărilor de: Aliluia !

ICOSUL 10

Nor al Luminii pe Tine Te cunoaștem, Ceea Ce acoperi cu norul rugăciunilor Tale întunericul păcatelor noastre, ca să ajungem la Lumina veșnică și primind cununa mântuirii să Îți cântăm Ție cu cetele îngerești:

Bucură-te, acoperământ al sufletelor umilite;
Bucură-te, cer purtător al Soarelui neapus;
Bucură-te, cântarea fără oprire a cetelor cerești;
Bucură-te, că ne păzești de toată răutatea vrăjmașului;
Bucură-te, că ne deschizi tuturor porțile mântuirii;
Bucură-te, că ești grabnică apărătoare celor nedreptățiți;
Bucură-te, scânteie care luminează întunericul sufletelor noastre;
Bucură-te, că mângâi inimile cele covârșite de întristare;
Bucură-te, că oceanul păcatelor noastre îl seci cu căldura rugăciunii Tale;
Bucură-te, mare a cereștilor bogății ale Duhului;
Bucură-te, a pruncilor păzitoare de toată primejdia;
Bucură-te, a fecioarelor rugătoare către Mirele Hristos;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 11

Cărare a mântuirii Tu ne ești Preacurată, Ceea ce ai născut pe Cel Ce este Calea, Adevărul și Viața, și ne scoate pe noi de pe căile păcatului, ca să-I cântăm: Aliluia!

ICOSUL 11

Întru Tine ne-am pus nădejdea mântuirii noastre, căci Tu ne ești Maică blândă și milostivă, ștergând cu roua rugăciunilor Tale mintea noastră cea urâțită de păcat, ca să vedem ca întru oglindă întru aceasta însemnările laudelor acestora:

Bucură-te, că ne pui în inimă gândul cel smerit;
Bucură-te, că liniștești inimile tulburate de păcat;
Bucură-te, că mintea noastră o luminezi în ceasul necazului;
Bucură-te, că ne păzești de cursele vrăjmașilor nevăzuți;
Bucură-te, că ne ridici din prăpastia întristării;
Bucură-te, pom din care am cules Rodul vieții;
Bucură-te, că întristarea Evei o ai gonit cu bucuria nașterii Tale;
Bucură-te, că pe Adam l-ai ridicat din stricăciunea morții;
Bucură-te, că luminezi iadul înțelegător din inimile noastre;
Bucură-te, că ne păzești de săgețile celui viclean;
Bucură-te, că întuneci pe vrăjmașii care se pornesc asupra noastră;
Bucură-te, că dai umilință sufletelor celor tulburate;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 12

Întru Adormirea Ta nu ne-ai părăsit pe noi, fiii Tăi, ci pururea Îți aduci aminte de noi, cei încurcați în multe păcate, și ne întinzi mâna Ta cea puternică și binecuvântată, ca să ajungem la înălțimea cântărilor de: Aliluia!

Ca o particularitate, Icoana Maicii Domnului “Galaktotrofousa” de la Chilia “Typikario” din Karyes (Sfântul Munte Athos) este așezată în partea dreaptă a Ușilor împărătești, iar Mântuitorul în partea stângă

ICOSUL 12

Icoana Ta, Alăptătoare, este strajă tare tuturor monahilor de la mănăstirea Hilandar, și nouă, celor ce petrecem în lume, mângâiere în necazurile și nevoile noastre; deci, fie-Ți milă de robii Tăi :

Bucură-te, mângâierea celor asupriți de vrăjmași;
Bucură-te, ridicarea celor căzuți în păcat;
Bucură-te, pajiște din care am cules florile rugăciunii;
Bucură-te, că ai prefăcut tânguirea Evei întru bucurie;
Bucură-te, că ai născut pe Izbăvitorul lumii din potopul păcatului;
Bucură-te, corabie ce ne poartă către limanurile Vieții;
Bucură-te, izvor pururea curgător al rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, Rai înțelegător nelucrat de mână omenească;
Bucură-te, că Te îmbraci cu lumina cea mai presus de lumină;
Bucură-te, că ai arătat lumii pe Răsăritul răsăriturilor;
Bucură-te, că ai născut nouă pe Fiul Cel fără de ani;
Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre;
Bucură-te, Maica Domnului, Alăptătoarea, hrănitoarea noastră în vreme de secetă duhovnicească!

CONDACUL 13

O, Maica Luminii, Hrănitoarea noastră în nevoi, nu trece cu vederea smeritele noastre rugăciuni, ci ne izbăvește din toate nevoile, solindu-ne încă și iertarea păcatelor, ca să aducem Ție mulțumiri în cântări de : Aliluia!

Icoana Maicii Domnului „Lacuschitiotisa”

 

În tradiţia schitului se păstrează mai multe mărturii cu privire la minuni ale acestei icoane.

Odată, unul dintre părinții schitului, mergând în Cipru, a trecut pe la o familie cunoscută. Aceștia aveau o fetiță în spital, grav bolnavă, urmând să fie operată. Fiind rugat să le binecuvânteze fetița, monahul a mers la spital, a scos o iconiță cu Maica Domnului „Lacuschitiotisa”, a binecuvântat-o pe bolnavă făcându-i semnul crucii pe cap și i-a dat să sărute iconița. Imediat, fetița s-a ridicat din pat și a mărturisit mamei sale că a simţit că Maica Domnului a vindecat-o şi că nu mai are nevoie de operaţie.

Altă dată, un creștin mergea în timpul nopții cu mașina, având toată familia cu el. La o intersecție i-a ieșit o mașină în față şi, conducând cu viteză mare, a fost nevoit să calce brusc frâna și să tragă de volan. Mașina a ieșit de pe șosea, fiind gata să se răstoarne. Atunci au văzut cum o mână de femeie a apucat mașina și a îndreptat-o pe drumul ei. Mașina și-a continuat mersul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. După această minunată izbăvire de la moarte, omul a oprit și a zis soției: „Maica Domnului ne-a salvat!”. Apoi, căutând în buzunar, a găsit că avea cu el o copie după icoana Maicii Domnului „Lacuschitiotisa”. Chiar în noaptea aceea a sunat la un părinte cunoscut din Schitul Lacu și i-a mărturisit minunea trăită.

Să avem şi noi parte de ajutorul Maicii Domnului!

"EFECTELE SUPARARII…

 Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina mari neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă.

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în spatiu, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia, fără să plătească.

Gandul

Oricând aveţi gânduri negative despre o persoană, să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers.

Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru.

Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră.

Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs.

In cuplu
Neintelegerile într-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia.

Astfel devii vampir energetic.

Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură.

O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi/femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Dependenţa naşte agresivitatea, iar agresivitatea produce boala.

Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia.

Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă.

Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor. În dragostea omenească trebuie
întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit.

Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat, cu atât mai mult creşte dependenţa de el. Dependenţa de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul.

Despre problemele personale
Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite, pentru că ele pot prelungi durata
lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre, noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri. Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe, încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă.

Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă! Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă !

Descarcarea
Este mai bine să plângeţi, decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi, agresiunea apărută se distruge.Munca
Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii. Încercati sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs. Nu cautati neaparat satisfactii materiale. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa.

Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii, cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.

Ofense
Când cineva te jigneşte, nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el, întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu.

Dacă n-o accepţi, urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta, ea vine prin moarte. Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime. Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne putem vindeca de o boală gravă.

Cum dăruieşti aşa primeşti!
Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume, încât iubirea se va întoarce la tine din belşug. Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul.

Iertându-l, te arăţi superior. Iertând, ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Ar trebui să fim conştienţi că iertând, îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate.

Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp.

Iertare si iubire
O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme.

De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei (Principiul al III-lea al mecanicii cunoscut si sub numele de "Principiul actiunii si reactiunii"), conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine. De aceea străduinţa de a ierta pe ceilalti şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi."