Când te simți tristă, draga mea

 Bunica spunea că atunci când o femeie se simte tristă, cel mai bun lucru pe care îl poate face e să-și împletească părul. Așa, durerea e închisă între firele de păr și nu va putea ajunge la restul corpului. Trebuie să ai grijă să nu lași tristețea să-ți ajungă în ochi, pentru că îi va face să plângă, nici la buze, pentru că le va obliga să spună lucruri neadevărate și nici în mâini, pentru că poți face cafeaua prea amară, iar tristeții îi place gustul amar.
Când te simți tristă, draga mea, împletește-ți părul și prinde durerea și las-o să zboare, atunci când vântul bate cel mai tare!

SFÂNTUL PATAPIE: CUM TU, O ERETICĂ, TE APROPII DE MINE?

 

Câteva minuni contemporane ale Cuviosului Patapie

I. O mare minune: întoarcerea femeii „catolice” (monahul Nicodim Bilalis „Slujba Cuviosului Părintelui nostru Patapie, făcătorul de minuni, o scurtă biografie şi o scurtă istorisire a minunilor”, pp. 19-20, ediţia a II-a, Atena, 1986)
Anul acesta de Paşte (1986), în Sfântul Munte, am vorbit cu evlaviosul stareţ vecin, pe nume Martinian (de la Coliba „Toţi Sfinţii”, în Kapsala, Sfânta Mănăstire Pantocrator) şi cuvântul a ajuns la tema despre minunile contemporane. Prilejul a fost continua minune a credinţei noastre ortodoxe a Sfintei Lumini de la Preasfântul şi Izvorâtorul de viaţă Mormânt. Atunci, stareţul Martinian ne-a povestit şi următoarea minune recentă a Cuviosului Patapie, pe care o expunem după istorisirea lui.Stareţul avea o rudă emigrantă în Germania de Vest, de unde cu câţiva în urmă s-a întors pensionar. Ruda sa se numeşte Gheorghios Z. (Însuşi stareţul preferă ca numele să fie anonim). Şi în Germania s-a căsătorit cu o nemţoaică „catolică”, fără ca ea să se fi botezat înainte cu Botezul Ortodox. Au făcut, desigur, nunta într-o biserică ortodoxă şi cei doi copii ai lor i-au botezat cu Botezul ortodox, dar soţia a rămas „catolică”, chiar dacă mergeau la slujbe în bisericile ortodoxe.
După ce s-au întors în Grecia (sunt locuitori în Nea Smyrna, parohia „Sfântul Sostene”), în vara anului 1985 s-au dus pentru petrecerea vacanţei de vară în Loutraki (Corint) şi acolo s-au dus într-o zi la Mănăstirea Cuviosului Patapie, ca să se închine Cuviosului.
În Sfânta Peşteră a intrat primul soţul, care s-a şi închinat Sfintelor Moaşte. Dar, în timp ce intra şi soţia „catolică” şi se apropia să se închine, a căzut jos leşinată. Soţul a prins-o imediat în braţe şi, cu ajutorul altor închinători, a scos-o afară şi a ajutat-o să-şi revină. După ce şi-a revenit, au întrebat-o ce i s-a întâmplat de a leşinat. Şi ea a răspuns cu uimire:
– „Bine, nu aţi văzut, nu aţi auzit? Sfântul m-a împins şi mi-a zis: Cum tu, o eretică, te apropii de mine?”.
Şi din acel moment, ea singură a cerut să se boteze ortodoxă, după cum s-a şi botezat în urma catehizării ei în propria parohie.
De acum, ca ortodoxă, vizitează cu evlavie Sfânta Peşteră a Cuviosului şi se închină Sfintelor Moaşte cu dragoste şi recunoştinţă. Pentru că, după ce a primit Botezul ortodox, se simte alt om! „Când mă rog”, ne-a spus într-o convorbire telefonică, „Îl simt pe Dumnezeu ca al meu, Tatăl meu, pe cînd înainte nu simţeam nimic. Acum aprind candela la iconostas, fac prescuri, mă împărtăşesc, citesc Vieţile Sfinţilor şi sufletul meu Îl simte pe Dumnezeu aproape de el.
Iată, cum să v-o spun? E ceva foarte diferit de cum era înainte, o siguranţă că sunt lângă Dumnezeu. Şi lucrul acesta îl datorez Sfântului Patapie, căruia îi mulţumesc.”

 

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS PATAPIE (II) (8 decembrie)

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS PATAPIE (II)

Troparul Sfântului Cuvios Patapie, glasul al 8-lea:

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Patapie, duhul tău.

Cântarea 1, glasul al 2-lea

 Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vrând să laud strălucitele fapte ale vieţii tale lumi­nate, te rog, cuvioase: roagă-te să mi se dăruiască din cer Rază Dătătoare de Lumină, ca să micşoreze norul neştiinţei mele, Sfinte Patapie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce mai înainte cu Dum­nezeiască voie a acoperit în adâncul mării pe egipteni, scoţându-te pe tine ca dintr-o adâncime, din tulburarea lumească, te-a luminat cu cunoş­tinţe Dumnezeieşti şi te-a arătat stea cu totul luminoasă, părinte cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Din dragostea de nepătimire înfrânându-ţi patimile trupului cu frâul sihăstriei, fericite, te-ai arătat preacurat locaş al lui Dumnezeu prin credinţă şi ce­lor înviforaţi, liman de adăpost, Părinte Patapie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăvitorul, Cel Ce dă lumii izbăvire de blestemul cel de de­mult din tine Se naşte, Fecioară, făcându-Se Om; Acela a făcut pe Cuviosul Patapie izvor de vin­decări tuturor celor ce aleargă către dânsul cu credinţă.

Cântarea a 3-a

Irmos: Înflorit-a pustiul…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adăpând brazda sufleteas­că cu izvoarele lacrimilor celor preaalese, ai adunat grâul Dumnezeieştilor fapte, păstrându-l în jitniţele cele de sus.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Într-armându-te cu dragostea ca şi cu sabia, cuvioase şi acoperindu-te cu pavăza Dumneze­ieştii tale smerenii, ai nimicit taberele demonilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înflorit-ai ca şi crinul în livada sihăstriei, cuvioase, umplând de mireasmă plăcută inimile celor ce te laudă pe tine şi săvârşesc cu credinţă sfântă pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind purtat în braţele Celei ce Te-a născut, Doamne, cu Puterea Ta ai sfărâmat idolii Egiptului; din care a odrăslit mulţimea de cuvioşi.

Irmosul:

Înflorit-a pustiul ca şi cri­nul, Biserica păgânilor cea stearpă, Doamne, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

Venit-a din Fecioară nu sol, nici înger; ci, Tu Însuţi, Doamne, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adâncul lacrimilor tale cele fierbinţi a înecat taberele demo­nilor şi valurile păcatului; iar noianul minunilor tale s-a ară­tat celor din adâncul patimilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Smerenie, priveghere şi rugă­ciune neîncetată, dragoste cu­rată, credinţă şi nădejde câşti­gând, te-ai făcut împreună vorbitor cu cereştii îngeri, părinte cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Adormit-ai valurile desfătă­rilor celor de multe feluri cu Dumnezeieştile suişuri şi cu ne­încetate curăţiri. Pentru aceasta, după adormire, ai mers către Lumina Cea Neînserată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Strălucit-ai din Fecioară ca şi soarele din nori, arătând pe cuvioşii Tăi stele luminoase; pe cei ce s-au răstignit lumii şi patimilor, cu Puterea Ta, Îndurate.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

Lumina celor ce zac în întuneric, Mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine alerg, Împărate al păcii, luminează-mă cu Strălucirea Ta; că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lumina celor ce zac întru în­tuneric străluceşte-mi mie lu­mină cu Dumnezeieştile rugă­ciuni ale cuviosului Tău; risi­peşte norii ticălosului meu su­flet; adapă-mă cu apele iertă­rii; că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţindu-ţi ochii sufletului de nălucirea patimilor, purtătorule de Dumnezeu părinte, prin cumpătare, ai deschis cu rugăciune Dumnezeiască ochii celor orbi şi cu lumina vinde­cărilor ai risipit întunericul cel cumplit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Veniţi să luăm din Dumneze­iescul sicriu al Preaînţeleptului Patapie sănătate sufletului, să­nătate trupului, tot belşugul de har ca dintr-un izvor; că izvo­răşte minuni, ca nişte ape, celor ce aleargă către dânsul cu cre­dinţă neîndoită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Dătătorul vieţii, Care pe toate le ţine, pe Cel Ce este Preaslăvit întru Sfinţi şi Se odih­neşte întru cuvioşi, L-ai născut cu negrăită zămislire; pe Acela roagă-L pentru noi, Fecioară, Dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 6-a

Irmos: De adâncul greşelilor…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-ţi-se cugetul cu strălucitoare suişuri, ai vieţuit în trup, ca unul fără de trup, rămânând neatins de păcate, Părinte Patapie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănându-te Proorocului Ilie Tesviteanul şi urmând Sfântului Ioan Înaintemergătorul ai locuit mai întâi în pustiu, curăţindu-ţi cu­getul cu liniştea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Strălucit-ai din Egipt ca un luminător preastrălucit, lumi­nând şi Constantinopolul cu lu­mina tămăduirilor, Prealumi­nate Părinte Patapie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Nor Uşor şezând Hristos, a venit odinioară la egipteni şi surpând idolii, a tras către Sine cetele cuvioşilor.

CONDAC, glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi…

Biserica ta, sfinte, aflând-o popoarele locaş de sănătate du­hovnicească, cu osârdie venind la ea cer ca să ia vindecare de greşeli cu rugăciunile tale; că te-ai arătat ocrotitor tuturor celor ce sunt în nevoi, Sfinte Părinte Patapie, Preacuvioase.

Cântarea a 7-a

Irmos: Cei trei tineri au călcat…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Focul Cel Înţelegător aprinzându-ţi simţirile sufletului, ai prefăcut în cenuşă focul păcatului cu lucrarea Duhului şi te-ai arătat întocmai ca lumina, Sfinte Patapie, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Adânc al minunilor, râu de vindecări, izvor pururea curgător, pârâu care nicicum nu se sfârşeşte, s-au arătat moaştele tale, părinte, celor ce se apropie de ele cu credinţă şi cu căldură strigă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mă îndumnezeieşte pe mine Cel mai presus de Dumnezeire, Care a luat chip de rob din tine, Fecioară şi înnoieşte cărările cunoaşterii ca şi Legile firii, aducând la Sine mulţime de sihaştri şi de cuvioşi, care cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Cântarea a 8-a

 Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţindu-te pe tine însuţi de noroiul patimilor, cu osârdie te-ai arătat locaş stră­lucitor lui Dumnezeu, părinte, strigând: lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile cele către Domnul curăţeşte-ne pe noi de toată întinăciunea; şi cu rugă­ciunea ta cea fierbinte izbă­veşte de furtunile patimilor, ale bolilor şi ale supărărilor pe cei ce te cinstesc pe tine după cum se cuvine, Sfinte Preacuvioase Părinte Patapie.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Chivernisindu-ţi viaţa în chip vrednic de Dumnezeu, cuvioase părinte, te-ai arătat iconom, bine slujind nevoilor sfinţilor, cuvioase; cu care te-ai învrednicit Moştenirii Celei de sus.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Curata, care a aşezat în cer firea cea pământească şi pieritoare, Slava îngerilor şi Bucuria cuvioşilor, care Singură este Stăpâna celor zidite, ca Una ce a născut pe Dumnezeu, să fie Lăudată în veci.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi a prefăcut văpaia în rouă, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

 Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zi de mântuire a strălucit prăznuirea ta, luminând inimile cele din întuneric, risi­pind negura patimilor şi ară­tând fii ai Luminii, pe cei ce te cinstesc acum pe tine, slujitorul lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Odrasla tebanilor, fala celor din pustiu, strălucirea şi buna cuviinţă a călugărilor, lumină­torul celor din Bizanţ, pe Sfântul Patapie, care s-a arătat înger pe pământ, toţi după vrednicie, să-l fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Deopotrivă cu îngerii fiind, întocmai cu cuvioşii şi părtaş cu proorocii, cu Apostolii şi mu­cenicii, cu ierarhii şi cuvioşii şi slujind Preacinstitei Treimi, în cu­răţia cugetului, roagă-te pentru noi toţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Taina cea mare a zămislirii tale cea mai presus de cuget, înfricoşează pe îngeri, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har Dă­ruită, mângâie adunările cuvioşilor, veseleşte pe Sfinţii Părinţi, care Dumnezeieşte te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Neispitită de nuntă.

SEDEALNA, glasul al 3-lea

Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale…

Uscat-ai patimile trupului cu curgerile lacrimilor, de Dum­nezeu fericite părinte şi râuri de tămăduiri ai izvorât, Sfinte Părinte Patapie. Pentru aceasta venind la cinsti­tele tale moaşte, culegem har şi milă, prăznuindu-ţi pomenirea după vrednicie, cu credinţă fierbinte, de Dumnezeu fericite.

SEDELNA, glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Luând asupra ta sărăcia Cu­vântului, Cel Ce S-a născut pentru noi din Fecioară, ai privit cele vremelnice întocmai ca pe o iarbă, fericite; că gustând din pomul cunoştinţei, cuvioase, te-ai arătat Dumnezeiesc învăţător călugărilor. Pentru aceas­ta pe toţi i-ai îndemnat spre râvna vieţuirii îngereşti, cu Dumnezeieştile tale cuvinte, de Dumnezeu purtătorule, Preacuvioase Patapie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Înainteprăznuirii Sfintei Ana, glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Uşa cea Neumblată acum mai înainte se vesteşte; Cetatea cea întru tot Luminată vine să lumi­neze; cea care Singură este cu totul Preacurată, drepţilor se arată astăzi prin îngeri. Pentru aceas­ta cu bucurie strigăm către Ziditorul: dăruieşte-ne nouă roadă Izvorul Nestricăciunii.

RUGĂCIUNI PENTRU VINDECAREA DE BOLI GRELE ȘI CANCER ALE SFÂNTULUI PATAPIE Rugaciuni pentru vindecarea de cancer

 

Multi sfinti au dovedit darul si puterea vindecarii de boli. Astfel, cand naufragiul l-a silit pe Sfantul Pavel sa poposeasca in Malta, tatal lui Publius, capetenia insulei, era bolnav de friguri si de urdinare de sange. Intrand la el, apostolul s-a rugat si punanadu-si mainile deasupra sa omul s-a vindecat. Vreme de 3 luni cat a zabovit in Malta, n-au incetat vindecarile iar oamenii l-au cinstit pe Sfantul Apostol pentru puterea ce izvora din el.

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica (11 aprilie) a vindecat de epilepsie pe o copila din satul Muereasca (langa manastirea Frasinei ) si pe fiul mesterului Costache care zidise catedrala episcopala din Ramnicu- Valcea si manastirea Frasinei.

Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir (26 octombrie) vindeca pe cei carora le curge sange din nas si pe cei care au bube pe trup.

Sfantul Ioanichie cel Mare ( 4 octombrie) a vindecat desele hemoragii ale staretului manastirii Agavrilor.

Sfantul Constantin Iudeul ( 26 decembrie) tamaduieste de hernie strangulate.

Cuviosul Partenie, episcopul Lampsacului (7 februarie) vindeca de boala cancerului iar Cuviosul Patapie (8 decembrie) a vindecat o femeie de cancer la san si un barbat de hidropizie.

Sfantul Macarie, egumenul Pelekitului (18 august) si Cuviosul Ioan Hozevitul (3 octombrie) au vindecat boli incurabile.

Cuviosul Macarie Egipteanul (19 ianuarie) a vindecat de boala lacomiei la mancare si bautura.

Sfantul Dimitrie cel Nou (27 octombrie) de ciuma.

Sfanta Mucenita Marina(17 iulie), Sfantul Stelian (26 noiembrie), Cuvioasa Parascheva cea Noua (14 octombrie) si Sfantul Mucenic Elefterie (15 decembrie) de dureri de cap.

Rugaciuni
Din slujba Cuviosului Patapie
(8 decembrie)

Parinte Patapie,luminator din Egipt, ai stralucit luminand pe cei de sub soare, cu sclipirile minunilor, alungand intunericul bolilor celor stricatoare de suflet si risipind negura demonilor. Si acum roaga-te, sa se daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila.

Slava … Si acum …

Izbavitorul Cel ce da lumii izbavire de blestemul cel de demult din tine Se naste Fecioara, facandu-se om. Acela a facut pe Cuviosul Patapie izvor de vindecare tuturor celor ce alearga catre dansul cu credinta.

Icos

Sicriul tau, intelepte, izvoraste tamaduiri tuturor, din care credinciosii luand se izbavesc de multe boli ale sufletului si ale trupului. Pe care si eu ticalosul, incercandu-le m-am izbavit de cei ce ma asupresc. Pentru aceasta laud acum ajutorul tau si povestesc lamurit cum intampini pe cei ce vin la tine: ca tu te-ai aratat ajutator tuturor, celor ce sunt in nevoi, Patapie, Cuvioase.

Vindecat-ai, de Dumnezeu fericite, cu dumnnezeiasca lucrare, suferintele de tot feluel ale multora din cei bantuiti de boli si cu dumnezeiestile chemari ai alungat cetele viclenilor demoni de la cei ce cantau: “Binecuvantat esti, Dumnezeul parintilor nostri”.

Toate facandu-le dupa cuviinta spre slava lui Dumnezeu usurezi cu adevarat toata durerea celor ce sufera.

Pentru aceasta te laudam pe tine, Cuvioase, ca pe un prieten al Stapanului.

Rugăciunea către Sfântul Cuvios Patapie

 

Sfântul Cuvios Patapie este cunoscut ca un mare vindecător și ocrotitor al celor care se roagă lui cu credință, cerându-i ajutorul în momente de suferință și neputință. Mulți credincioși se îndreaptă către el atunci când caută alinare și vindecare, știind că mijlocirea lui aduce binecuvântări și izbăvire de încercări grele. Această rugăciune este rostită cu nădejde de cei care au nevoie de ajutorul divin, cerându-i Sfântului Patapie să mijlocească pentru ei în fața lui Dumnezeu.

Rugăciunea către Sfântul Cuvios Patapie

O, Sfinte Cuvioase Patapie, rugător fierbinte înaintea Tronului Ceresc și tămăduitor al celor bolnavi, te chem în ajutorul meu cu smerenie și credință. Tu, care ai biruit ispitele și ai păzit sufletul tău curat, mijlocește pentru mine înaintea lui Dumnezeu și cere-I mila și ajutorul Său în încercările care mă apasă.

Sfinte Patapie, luminător al sufletelor împovărate, arată-mi mila ta și dăruiește-mi puterea de a purta crucea bolii și a suferinței. Alungă din viața mea orice durere și îndepărtează orice neliniște, căci Tu ești izvorul vindecării pentru toți cei care se roagă ție cu inimă curată.

O, bunule Patapie, dă-mi înțelepciunea să înțeleg voia lui Dumnezeu și curajul să o urmez în toate zilele vieții mele. Te chem să mă ocrotești și să mă povățuiești pe calea mântuirii, să mă înveți să mă apropii de Dumnezeu cu inima curată și să mă încred în mila Lui.

Îți mulțumesc, Sfinte Patapie, pentru rugăciunile tale neîncetate și pentru ajutorul pe care mi-l oferi. Fii alături de mine în toate zilele vieții mele, călăuzindu-mă spre lumina mântuirii și binecuvântându-mi viața cu harul tău cel sfânt.

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!

Diavolii se tem de rugăciunea Sfântului Cuvios Patapie

 

„Cu adevărat înfricoşat eşti, Nazarineanule, cu adevărat înfricoşat şi pretutindeni peste toţi este stăpânirea Ta. Deci unde mă voi duce, ori în pustie, ori în cetate, sau unde Tu nu eşti de faţă, că numai cu semnul Crucii şi prin numele Tău mă izgoneşti; căci sunt biruit şi izgonit”.

Un tânăr pătimea cumplit, fiind muncit de un diavol care îl izgonea prin munţi şi prin pustietăţi, trântindu-l în foc şi în apă ca să-l piardă, aruncându-l de pe înălţimile munţilor în prăpăstiile văilor, bătând şi sfărâmând tot trupul lui, încât acum l-ar fi pierdut pe el, de nu ar fi păzit Dumnezeu zidirea Sa de pierderea cea desăvârşită. Căci El înfrânează toată puterea vrăjmaşului cea cu totul înrăutăţită. Odată, ducându-l diavolul pe tânărul acela spre ţărmurile mării, cu mare pornire, pentru ca să-l arunce în noian şi să-l înece, a întâlnit în drum pe Cuviosul Patapie care, prin porunca lui Dumnezeu, ieşea din colibă sa ca să libereze făptura cea zidită după chipul Lui, din robia vrăjmaşului.

Iar diavolul, văzând de departe pe fericitul, a început a se apropia către dânsul sărind, întorcându-şi ochii, spumegând, scrâşnind din dinţi şi îngrozindu-l cu ucidere. Apoi, apropiindu-se de Sfântul Patapie, a strigat: „O, nevoie! O, primejdie, ce este aceasta? Şi aici iarăşi este omul acesta? Ce voi face, unde mă voi duce, unde voi mai vieţui de acum, mult ostenindu-mă şi abia aflându-mi locaşul acesta? Iată acum cu nevoie mă izgoneşte dintr-însul; cu adevărat înfricoşat eşti Nazarineanule, cu adevărat înfricoşat şi pretutindeni peste toţi este stăpânirea Ta. Deci unde mă voi duce, ori în pustie, ori în cetate, sau unde Tu nu eşti de faţă, că numai cu semnul Crucii şi prin numele Tău mă izgoneşti; căci sunt biruit şi izgonit”.

Acestea zicând necuratul, arunca pe tânărul în sus. Iar făcătorul de minuni Patapie, făcând semnul Crucii cu mâna în văzduh, a certat duhul, zicând: „Ieşi, duh necurat, ieşi, du-te departe în pustie! Hristos îţi porunceşte aceasta prin mine, a cărui putere chiar şi nevrând ai mărturisit-o”. Acestea zicând sfântul, diavolul a aruncat pe tânăr la pământ şi a ieşit dintr-însul pe gură ca un fum. Iar tânărul, viindu-şi în simţiri, plângea de bucurie şi mulţumea mai întâi lui Dumnezeu, apoi şi Cuviosului Patapie, pentru izbăvirea să de duhul cel necurat.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Patapie (1)

 

Troparul Sfântului Cuvios Patapie

Glasul al 8-lea

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Patapie, duhul tău.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmos: Veniţi, popoarelor, să cân­tăm...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbrăcatu-te-ai din copilă­rie, înţelepte, cu Dumneze­iasca Tărie şi Putere de sus, pen­tru luptele şi ostenelile pustni­ciei şi te-ai pregătit cu râvnă, Sfinte Părinte Patapie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lepădând toată viaţa celor trecătoare şi lepădându-te de lume, ai dobândit acum Mări­rea cea mai presus de lume, la care ai ajuns prin pustnicie, Înţelepte Patapie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Astăzi neamul omenesc pri­meşte Solia zidirii celei din nou şi bunele vestiri ale înfierii, în­tru zămislirea ta cea mai pre­sus de orice nădejde, Curată.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întinerindu-ţi puterea sufle­tului, cuvioase, surpat-ai prin ostenelile sihăstriei pe ve­chiul luptător şi ai stăpânit cu totul sfaturile lui.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suferinţele tale, înţelepte, sunt chezăşie hotărâtă a Dum­nezeieştilor răsplătiri, dându-ţi ţie în viaţă strălucirea minu­nilor, Părinte Patapie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dezlegatu-s-a neputinţa de mai înaine a oamenilor, lucră­rile cele Dumnezeieşti strălu­cind luminat, mai presus de orice nădejde, când te-ai arătat din stârpiciune şi nerodire, Prealăudată!

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am Doamne...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu armele luminii, Sfinte Părinte Pata­pie, înfricoşând pe vrăj­maşii cei nevăzuţi, i-ai surpat şi i-ai ucis.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe piatra cea neclintită a si­hăstriei şi a ostenelilor fiind zi­dit, înţelepte, întreitele valuri ale vrăjmaşilor nu te-au doborât.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Acum, firea oamenilor pri­meşte astăzi zămislirea ta ca pe o începătură a Rodirii celei de la Dumnezeu.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dătătorule de lumină şi Făcătorule...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a vedea cu ochii minţii Slava lui Dum­nezeu, cuvioase, ai nesocotit desfătările lumii, ca pe nişte lucruri stricăcioase şi la cele dorite ai ajuns.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luând Crucea pe umeri, cu­vioase şi lui Hristos urmând, ai ajuns la marginile pământului, alungând de la ele mulţimile vrăjmaşilor demoni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu Înainteprăznuirea ne izvorăşti astăzi, Preacurată, râul ha­rurilor tale celor înţelegătoare, din care scoţând din destul, te lăudăm pe tine şi cu dragoste te mărim.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: De adâncul greşelilor...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frântu-s-au săgeţile cele trimise împotriva tăriei tale, Sfinte Preacuvioase Patapie şi ai rămas biruitor preaviteaz asupra celui ce de-a pururea se războieşte cu noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Laudă împletesc pământenii astăzi Înainteprăznuirii tale, Ceea ce eşti Plină de har şi pri­mesc ca o bună vestire de bu­curie Cinstita ta Zămislire.

 

CONDAC

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Biserica ta, sfinte, aflând-o popoarele locaş de sănătate du­hovnicească, cu osârdie venind la ea cer ca să ia vindecare de greşeli cu rugăciunile tale; că te-ai arătat ocrotitor tuturor celor ce sunt în nevoi, Sfinte Părinte Patapie, Preacuvioase.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cei trei tineri au călcat...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţindu-ţi, cuvioase, lim­pezimea sufletului de no­roiul patimilor, făcutu-l-ai pe dânsul oglindă a Dumnezeieş­tilor Străluciri. Pentru aceasta desfătându-te de Privirea cea Tai­nică, strigai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vindecat-ai, de Dumnezeu fericite, cu Dumnezeiasca lu­crare, suferinţele de tot felul ale multora din cei bântuiţi de boli şi cu Dumnezeieştile chemări, ai alungat cetele viclenilor demoni de la cei ce cântau: Binecuvân­tat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Firea oamenilor se temeluieşte acum pe piatra cea înţele­gătoare a cunoaşterii Stăpânu­lui şi a firii celei Dumnezeieşti, Preacurată, cu zămislirea ta cea mai presus de orice nă­dejde; şi propovăduind aceasta de mai înainte, cântă acum: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biruind năvălirile pati­milor şi luptele trupului, ai primit de la Dumnezeu, după cuviinţă, har Dumnezeiesc, ca să vindeci patimile cele netă­măduite. Pentru aceasta te cin­stim pe tine, Sfinte Patapie, cel de trei ori fericit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toate făcându-le după cuvi­inţă spre Slava lui Dumnezeu, Sfinte Preaînţelepte Cuvioase Părinte Patapie, uşurezi, cu adevărat, toată durerea tuturor celor ce suferă. Pentru aceasta cu cântări te lăudăm pe tine, cuvioase, ca pe un prieten al Stăpânului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cei ce ne-am pus nădejdea şi ne fălim pururea cu tine, de Dumnezeu Născătoare, cinstim cu dragoste zămislirea ta cea Dumnezeiască, lăudând neîn­cetat cu credinţă pe Domnul şi preaînălţându-L pe Dânsul în veci.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Scoţând har prisositor de vindecări din Izvorul Cel Nesecat al Duhului, Părinte Patapie, îl dai din belşug tuturor celor ce săvârşesc cu credinţă şi cu dragoste sfântă pomenirea ta, slă­vind pe Ziditorul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dănţuind acum în Locaşurile cele Cereşti împreună cu Apos­tolii, cu cetele cele nenumărate ale mucenicilor şi cuvioşilor, înţelepte, roagă pe Ziditorul şi Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă săvârşesc cinstită po­menirea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vărsat-ai din destul harul în­durărilor lui Hristos peste toţi oamenii, care te au pe tine Mijlocitoare şi Solitoare a daru­rilor Sale celor bune. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dra­goste te fericim.

 

SEDEALNA

Glasul al 3-lea

Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Uscat-ai patimile trupului cu curgerile lacrimilor, de Dum­nezeu fericite părinte şi râuri de tămăduiri ai izvorât, Sfinte Părinte Patapie. Pentru aceasta venind la cinsti­tele tale moaşte, culegem har şi milă, prăznuindu-ţi pomenirea după vrednicie, cu credinţă fierbinte, de Dumnezeu fericite.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Luând asupra ta sărăcia Cu­vântului, Cel Ce S-a născut pentru noi din Fecioară, ai privit cele vremelnice întocmai ca pe o iarbă, fericite; că gustând din pomul cunoştinţei, cuvioase, te-ai arătat Dumnezeiesc învăţător călugărilor. Pentru aceas­ta pe toţi i-ai îndemnat spre râvna vieţuirii îngereşti, cu Dumnezeieştile tale cuvinte, de Dumnezeu purtătorule, Preacuvioase Patapie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Înainteprăznuirii Sfintei Ana

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Uşa cea Neumblată acum mai înainte se vesteşte; Cetatea cea întru tot Luminată vine să lumi­neze; cea care Singură este cu totul Preacurată, drepţilor se arată astăzi prin îngeri. Pentru aceas­ta cu bucurie strigăm către Ziditorul: dăruieşte-ne nouă roadă Izvorul Nestricăciunii.

Rugăciunea către Sfântul Patapie vă scapă de duhurile necurate

 Sfânt egiptean care s-a nevoit în pustiul Egiptului, iar mai târziu într-o mănăstire din Constantinopol, unde a și ajuns la cele sfinte, sfântul Patapie a îmbrățișat încă din copilărie viața pustnicească, lăsând lumea deoparte.

Dragostea sa imensă pentru Dumnezeu l-a făcut să lupte întotdeauna cu patimile dar și cu duhurile necurate, motiv pentru care cuviosul a primit nenumărate daruri duhovnicești, printre care și cel al tămădurii.

Acesta este motivul pentru care ori de câte ori simțiți că duhurile necurate nu vă dau pace, citiți cu toată încrederea rugăciunea către sfântul Patapie, care vă va fi de mare ajutor.

Sfantul Patapie este pomenit de Biserică Ortodoxă pe 8 decembrie și în a treia zi după Sfintele Paști, când este amintită aflarea…

”Laudă a creștinilor și apărător al monahilor te-ai arătat Patapie, părintele nostru. Prin nevoință, prin pătimiri și rugăciuni ai acum indrăznire către Dumnezeu a mijloci neîncetat pentru noi, cei păcătoși și vrednici de osânda.

Izbăvește pe robii tăi din ispite și din boli și de toate felurile de primejdii, Cuvioase Patapie.

De toată cursă vrăjmașului și de năvăliri și de primejdii și nevoi, sfinte Patapie, păzește-ne fără de vătămare cu mijlocirea ta, cerând iertare de greșale pentru toți de la Hristos Dumnezeu. Slavă Celui ce S-a proslăvit prin ține, slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce ne-a luminat pe noi prin nevoință ta”.

Acatistul Sfântului Cuvios Patapie

 

Rugăciunile începătoare

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul Bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată necurăția și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!

Slava....Și acum...

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne curățește păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează și vindecă neputințele noastre pentru Sfânt Numele Tău.

Doamne miluiește (de 3 ori)

Slavă…Și acum…

Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne lăsa pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Acatistul Sfântului Cuvios Patapie - text

Troparul Sfântului Cuvios Patapie, glasul al 8-lea

Laudă a creștinilor și apărător al monahilor te-ai arătat Patapie, Părintele nostru. Prin nevoință, prin patimi și rugăciuni ai acum îndrăznire către Dumnezeu a mijloci neîncetat pentru noi creștinii, cei păcătoși și vrednici de osândă. Slavă Celui Ce S-a proslăvit prin tine! Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere! Slavă Celui Ce ne-a luminat pe noi prin nevoința ta!

Condacul 1

Pe părtașul virtuții și casnicul Înțelepciunii lui Dumnezeu, pe cel care pe pământ a trăit ca în cer și cu duhul, în chip tainic, vămile văzduhurilor a luat cu asalt, cu ardoare, cântări să-i înălțăm și cu râvnă să ne închinăm Sfintelor lui Moaște strigând: Bucură-te, Părinte Patapie!

Icosul 1

Cu cântări de laudă încununăm pomenirea ta, Sfinte Patapie, Înger în trup, căci lăsând plăcerile cele trecătoare ale lumii, îndrăgostit de virtute te-ai arătat din tinerețe, fapt pentru care ție strigăm acestea:
Bucură-te, floarea Gheranionului;
Bucură-te, făgăduința celor necăsătoriți;
Bucură-te, că vlăstărești tămăduiri credincioșilor;
Bucură-te, că porți grijă de nevoile oamenilor;
Bucură-te, că ai călcat pe dușmanul răutății începător;
Bucură-te, că ai mărit pe Domnul tuturor domnilor;
Bucură-te, izvorul îmbelșugat al minunilor;
Bucură-te, încetarea puterii demonilor;
Bucură-te, împreună locuitorule cu cei în Dumnezeiți și blânzi;
Bucură-te, casnicul tuturor Sfinților;
Bucură-te, că ai batjocorit pe cele trecătoare și stricăcioase;
Bucură-te, că ai înfrânt pe vrăjmașul cel cugetător;
Bucură-te, Părinte Patapie!

Condacul 2

Vlăstar preaînfrumusețat al pământului Egiptului, pe care Nilul, cel frumos curgător, îl adapă din belșug, crin sublim și chimen plăcut al ascezei, te-ai arătat, Părinte Patapie, răspândind frumos miros celor ce cu Credință îți cântă ție: Aliluia!

Icosul 2

Legile Domnului, principii în viață și Poruncile Acestuia reguli avându-le, Patapie, înțelepte, cu evlavie pe cărările asceților ai călătorit și la înălțimea îndumnezeirii ai urcat, fapt pentru care îți cântam:
Bucură-te, mare între asceți;
Bucură-te, cel mai mare în înțelegere;
Bucură-te, locuitorul îndumnezeit al pustiului;
Bucură-te, locuitor al cerurilor înalte;
Bucură-te, că noaptea fără lună a vieții plăcerilor ai lăsat-o în urmă;
Bucură-te, că Dumnezeiasca pronie o ai avut ajutătoare vieții;
Bucură-te, că ești plin de harisme felurite;
Bucură-te, auroră ce strălucești razele minunilor;
Bucură-te, Icoana strălucitoare a smeritei cugetări;
Bucură-te, pajiște cu bună mireasmă a cumințeniei;
Bucură-te, auroră a darurilor duhovnicești;
Bucură-te, izvor pururea curgător al minunilor;
Bucură-te, Părinte Patapie!

Condacul 3

Cel ce ai primit putere, din belșug, din cer, Patapie, cetățean al pustiului, îndrumător pustnicilor te-ai arătat și Dumnezeiesc învățător spre viața cea mai bună și îndumnezeire, deschizând buzele că să cânți Ziditorului: Aliluia!

Icosul 3

În pustiul Tebaidei locuind, Patapie, Dumnezeiesc cugetător, lui Dumnezeu încredințându-te, nevăzutele lupte și patimile cărnii le-ai biruit prin cumpătare, rugăciune, lacrimi, post și privațiuni, ridicând pe cei neînsoțiți să-ți cânte:
Bucură-te, crin al înfrânării;
Bucură-te trandafirul pustiului;
Bucură-te, pecete a vieții îngerești;
Bucură-te, uzurparea răutății demonilor;
Bucură-te, floare cu bună mireasmă a rânduielii monahicești;
Bucură-te, trâmbiță a harului Dumnezeiesc și psaltire a rugăciunii;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat a fi frumusețea asceților;
Bucură-te, cel ce ești strălucirea Cuvioșilor;
Bucură-te, veșmântul ușor al celor eliberați de suferințe;
Bucură-te, arhetip al luptelor cuviincioase;
Bucură-te, fundație statornică a călugărilor;
Bucură-te, busolă a darurilor cerești;
Bucură-te, Părinte Patapie!

Condacul 4

Grabnic fugind de întunericul laudelor lipsite de discernământ și al părelniciei ambasadorilor celor trecătoare, în Bizanț ai venit, înțelepte și în Mănăstirea Vlahernelor, cu smerenie, locuind, vieții celei neîntinate a Îngerilor ai urmat, cu dor strigând: Aliluia!

Icosul 4

Ai batjocorit pe Veliar prin privegherile de toată noaptea, Patapie și oțelirea ta în virtute, căci pe Hristos, apărător câștigând, de toată uneltirea vrăjmașului te-ai izbăvit. Pentru aceasta, ție, celui ce ai biruit asupra începătorului răutății îți cântăm:
Bucură-te, rănirea începătorului răutății;
Bucură-te, căderea urâtorului binelui;
Bucură-te, cel ce ai înălțat Darul Duhului;
Bucură-te, că ai călcat pe dușmanul cel preaspurcat;
Bucură-te, gura cea mai dulce a rugăciunii inimii;
Bucură-te, ochiul cel prea liniștit al sufletului văzător de Dumnezeu;
Bucură-te, luminătorul celor ce zac în întuneric;
Bucură-te, îndrumare neînșelată a pașilor pustnicești;
Bucură-te, naos al înțelepciunii celei prea strălucitoare;
Bucură-te, ocrotitor, de Dumnezeu dăruit, al celor neînsoțiți;
Bucură-te, temelie neclintită a iubirii;
Bucură-te, mirul încântător al sfințeniei;
Bucură-te, Părinte Patapie!

Condacul 5

Chivot prea cuviincios al curatei viețuiri și grădină răspânditoare de Mir a tuturor virtuților te-ai arătat, Cuvioase ostenitorule, preadesfătând cu harul tău pe toți cei care cu Credință aleargă la tine, Părinte Patapie și strigă ție cu evlavie: Aliluia!

Icosul 5

Te-ai întărit ca să rupi zgarda grijilor deșerte ale vieții, Părinte Patapie cu cheia rugăciunii minții și dragostei de Dumnezeu, fapt pentru care acum, noi cei care cu bucurie la tine scăpăm, strigăm cu voci de miere picurătoare unele ca acestea:
Bucură-te, gura bunei mustrări;
Bucură-te, băutură nestricăcioasă;
Bucură-te, conducătorul cel mai iscusit al sufletelor;
Bucură-te, cel asemenea cu Îngerii, împreună cu ei locuitor;
Bucură-te, scânteie însuflețită a regiunii Vlahernelor;
Bucură-te, diademă prețioasă a virtuților de suflet hrănitoare;
Bucură-te, că, întru totul, te-ai lipit de Dumnezeu;
Bucură-te, că, neabătut, te-ai afierosit Domnului;
Bucură-te, laudă cetei Sfinților;
Bucură-te, zobirea roiului demonilor;
Bucură-te, făclie a Dumnezeieștii cunoștințe;
Bucură-te, astru diafan al strălucirii neapropiate;
Bucură-te, Părinte Patapie!

Condacul 6

Ziditorul chemându-te dintru egipteni în orașul cel mare al lui Constantin, statornic îndrumător te-ai arătat, Cuvioase Patapie, monahilor, care, cu Credință nestrămutată, pururea cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Precum leul, după înfățișare, se face cunoscut tuturor, așa, Cuvioase Patapie, lumii te-ai făcut cunoscut cu revărsarea minunilor tale și strălucirea Dumnezeieștii tale viețuiri, prin care ai luminat mintea adunării credincioșilor ca să strige ție:
Bucură-te întărirea celor neputincioși;
Bucură-te, câștigătorul celor veșnice;
Bucură-te, torent pururea curgător de tămăduiri;
Bucură-te, briză răcoritoare a darurilor;
Bucură-te, locuință prealuminată a energiilor Dumnezeiești;
Bucură-te, cort curat al harului mântuitor;
Bucură-te, că dăruiești adierile harului;
Bucură-te, că înmoi inimile credincioșilor;
Bucură-te, foc al înțelepciunii și cumpătării;
Bucură-te, făclie a strălucirii celei de sus;
Bucură-te, zori aurii de săltătoare bucurie;
Bucură-te, ecou al strălucitoarei mântuiri;
Bucură-te, Părinte Patapie!

Condacul 7

Mare stareț al vieții de obște și îndrumător al celor necăsătoriți fiind, Patapie, spre piscul liniștit al slavei lui Hristos, pe cei ce aleargă la tine, în chip minunat îndreaptă-i și pe toți învață-i să cânte lui Hristos, Atoatevăzătorul: Aliluia!

Icosul 7

Pe cei ce împreună cu tine se osteneau, a se supune Legii lui Dumnezeu, neobosit ai povățuit, Patapie, cu Varas și cu Ravulas, sfânt safir și cunună al smeritei cugetări, pentru care cu evlavie îți cântăm:
Bucură-te, stâlpul nepătimirii;
Bucură-te, poarta evlaviei;
Bucură-te, cel ce ai omorât poftele trupești;
Bucură-te, cel ce ți-ai întraripat mintea spre cer;
Bucură-te, îndrumător îndumnezeit spre Dumnezeiasca dragoste;
Bucură-te, îndreptătorul tuturor spre viețuirea cuvioasă;
Bucură-te, cel ce conduci spre bucuria cea nesfârșită;
Bucură-te, reîntoarcerea tuturor spre viețuirea cuvioasă;
Bucură-te, făclie a Dumnezeieștii cugetări;
Bucură-te, picătura cunoștinței de Dumnezeu;
Bucură-te, rază a îndurării celei negrăite;
Bucură-te, că ai rușinat deslușit pe cel rău;
Bucură-te, Părinte Patapie!

Condacul 8

Râu cu îmbelșugate curgeri al minunilor mai presus de fire, cu adevărat te-ai arătat, Părinte Patapie, căci, tânăr fiind, ai deschis, cu rugăciunea, ochii fetei oarbe din naștere și ai adunat pe cei ce au văzut minunea ta ca să cânte, neîncetat: Aliluia!

Icosul 8

Întru totul sfințit fiind și plin de haruri, Patapie, ai tămăduit dureroasa boală a celui ce suferea de hidropizie, Părinte, cu Puterea Sfântului Duh și ai deschis buzele acestuia ca să-ți cânte ție acestea:
Bucură-te, comoară a harurilor Dumnezeiești;
Bucură-te, izvor nesecat al minunilor;
Bucură-te, reazemul monahilor iubitori de Dumnezeu;
Bucură-te, începutul virtuților spre îndumnezeire;
Bucură-te, ocean negolit de tămăduiri pentru cei bolnavi;
Bucură-te, fântână, care potolește durerea și izvor de vindecări;
Bucură-te, grabnică apărare a celor oropsiți;
Bucură-te, Dumnezeiască ocrotire a celor din necazuri;
Bucură-te, strajnic păzitor al celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, slăvit părinte al celor ce se roagă ție;
Bucură-te, că pe Hristos, mai mult decât toate, ai dorit;
Bucură-te, cel ce ai bătut pe vrăjmașul cu rugăciunea;
Bucură-te, Părinte Patapie!

Condacul 9

Părinte, de semne purtător, ai tămăduit sânul femeii, care fără nădejde de vindecare, suferea de cancer și pe tânărul cel demonizat degrabă cu harul Crucii l-ai însănătoșit, convingând pe toți, să strige lui Dumnezeu cel Atotputernic: Aliluia!

Icosul 9

Râuri de minuni izvorăște trupul tău cel nestricat, cu Harul lui Dumnezeu, cel care ai adormit în mica peșteră, de nepătruns, a Munților Gheraniei, Părinte, cel ce ești lauda asceților, iar noi, cu bucurie, ne închinăm ție, strigând cu credință așa:
Bucură-te, lauda celor ce se nevoiesc;
Bucură-te, cununa celor îndumnezeiți;
Bucură-te, canon fără de pată al privegherii;
Bucură-te, căci, ca o făclie, strălucești prin osteneala dormitului pe jos;
Bucură-te, slava și frumusețea celor ce te cinstesc cu adevărat;
Bucură-te, aurora prealuminoasă a celor ce te prețuiesc cu Credință;
Bucură-te, al Corintului, doctor și ocrotitor;
Bucură-te, al înfrânării și al ascezei, iubitor;
Bucură-te, al celor ce cumplit bolesc, tămăduire;
Bucură-te, al celor ce bine se nevoiesc, încununare;
Bucură-te, al multora, spre cele de sus, îndrumător;
Bucură-te, al credincioșilor, din pericole, salvator;
Bucură-te, Părinte Patapie!

Condacul 10

Sărutând preacinstitele tale Moaște, pe care Ziditorul le-a făcut nestricăcioase după moarte, Patapie, vestitule, harul tămăduirilor cu îmbelșugare de la acestea dobândim și întăriți în Credință strigăm Dătătorului de daruri: Aliluia!

Icosul 10

Tinde Dumnezeiasca ta mână, Patapie, grabnic ascultătorule și binecuvintează pe toți care, cu umilință, aleargă la tine, ca drumul vieții, cel prea plin de suferințe să-l săvârșim și, cu cântări de bucurie, să-ți strigăm:
Bucură-te, cununa Gheraniei;
Bucură-te, lauda celor smeriți;
Bucură-te, comoara însuflețit al iubirii;
Bucură-te, renume preacinstit al dreptei socoteli;
Bucură-te, psaltire înflăcărată a vieții noi în Hristos;
Bucură-te, timpan al Dumnezeiescului ajutor;
Bucură-te, stârpitorul patimilor celor urâte;
Bucură-te, săditorul virtuților celor mai bune;
Bucură-te, Dumnezeiesc ajutor al Mânăstirii tale;
Bucură-te, părtaș al desfătării celei nesfârșite;
Bucură-te, ocrotitorul celor necăsătoriți;
Bucură-te, ajutătorul celor din necazuri;
Bucură-te, Părinte Patapie!

Condacul 11

Cu cântări, de miere picurătoare, încununăm pomenirea ta, Patapie, strigând: Nu înceta să cercetezi, de sus, pururea, pe robii lui Dumnezeu, Cuvioase și trimite binecuvântarea ta, nouă, celor ce cu evlavie strigăm: Aliluia!

Icosul 11

Strălucești razele de lumină purtătoare ale virtuților tale, Patapie, celor ce doresc să urmeze Dumnezeieștilor tale osteneli și, cu dor, cinstitul tău trup îl sărută și cu Credință îți strigă acestea:
Bucură-te, vestit contemplator al celor nevăzute;
Bucură-te, vrednicule părtaș al celor nestricăcioase;
Bucură-te, comesean la ospățul întâilor născuți;
Bucură-te, împreună vorbitor cu Îngerii în Rai;
Bucură-te, mireasmă cerească a viețuirii călugărești;
Bucură-te, podoabă de mult preț a înfrânării și a rugăciunii;
Bucură-te, chitară dulce-viersuitoare, îndrumătoare a călugărilor;
Bucură-te, struna înțelegătoare a celor ce suferă;
Bucură-te, delicat doctor trimis de Dumnezeu;
Bucură-te, tunet pătrunzător, a demonilor spaimă;
Bucură-te, fântână a izvoarelor imateriale;
Bucură-te, stâlp al minunilor neîncetate;
Bucură-te, Părinte Patapie!

Condacul 12

Trupul tău, cel nestricat, izvorăște haruri, Patapie, fericite, cel ce ești a Cuvioșilor splendoare și cel ce dăruiești tămăduiri credincioșilor care vin cu evlavie la tine și cântă Împăratului Hristos, cu dragoste: Aliluia!

Icosul 12

Lăudând războaiele tale pe care le-ai purtat în viață pentru desăvârșire, te cinstim Patapie, Părinte, de Dumnezeu Înțelepțite, ca, ales Prieten al Domnului și credincioșilor turn de apărare și strigăm, cu cuviință, acestea:
Bucură-te, splendoare a proniei Dumnezeiești;
Bucură-te, frescă a lui Dumnezeu;
Bucură-te, învățător al ascezei, de suflet hrănitoare;
Bucură-te, propovăduitor al cugetării la cele cerești;
Bucură-te, toiag și întărire al celor ce pustnicesc;
Bucură-te, lauda și întărirea adunării credincioșilor;
Bucură-te, că izvorăști râuri de minuni;
Bucură-te, că alungi mulțimea demonilor;
Bucură-te, torța buneicuviințe a virtuților;
Bucură-te, grădina Sublimei Înțelepciuni;
Bucură-te, corabia cu trei catarge a Milei lui Dumnezeu;
Bucură-te, liră a inspirației Divine;
Bucură-te, Părinte Patapie!

Condacul 13

O, Părinte Patapie, podoabă a Gheraniei și luminător al întregii Elade, primește cu bunăvoință acest dar al nostru și izbăvește de osândirea, ce va să fie, pe credincioșii, care, cu dor, cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Acest Condac se rostește de trei ori.

După aceasta se cisesc iarăși Icosul 1 și Condacul 1 pe care le găsiți mai jos.

Icosul 1

Cu cântări de laudă încununăm pomenirea ta, Sfinte Patapie, Înger în trup, căci lăsând plăcerile cele trecătoare ale lumii, îndrăgostit de virtute te-ai arătat din tinerețe, fapt pentru care ție strigăm acestea:
Bucură-te, floarea Gheranionului;
Bucură-te, făgăduința celor necăsătoriți;
Bucură-te, că vlăstărești tămăduiri credincioșilor;
Bucură-te, că porți grijă de nevoile oamenilor;
Bucură-te, că ai călcat pe dușmanul răutății începător;
Bucură-te, că ai mărit pe Domnul tuturor domnilor;
Bucură-te, izvorul îmbelșugat al minunilor;
Bucură-te, încetarea puterii demonilor;
Bucură-te, împreună locuitorule cu cei în Dumnezeiți și blânzi;
Bucură-te, casnicul tuturor Sfinților;
Bucură-te, că ai batjocorit pe cele trecătoare și stricăcioase;
Bucură-te, că ai înfrânt pe vrăjmașul cel cugetător;
Bucură-te, Părinte Patapie!

Condacul 1

Pe părtașul virtuții și casnicul Înțelepciunii lui Dumnezeu, pe cel care pe pământ a trăit ca în cer și cu duhul, în chip tainic, vămile văzduhurilor a luat cu asalt, cu ardoare, cântări să-i înălțăm și cu râvnă să ne închinăm Sfintelor lui Moaște strigând: Bucură-te, Părinte Patapie!

Apoi se face otpustul: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

FRECVENȚE DE MUZICĂ PENTRU A ȚI SCHIMBA CREIERUL

 

„Folosește-l pentru a-ți calma IMMEDIAT nervii -

 ascultă 528 Hz înainte de a urca pe scenă!”

👉🏻432 hz îmbunătățesc somnul și stimulează undele alfa din creier
👉🏻528 hz reduc cortizolul, stresul și stimulează oxitocina
👉🏻Bătăi binaurale pentru somn

174 Hz - Îndepărtează durerea
285Hz - influențează câmpul energetic
396 Hz - Te eliberează de frică și vinovăție
417Hz- Facilitează schimbarea
432 Hz - Tonul miraculos al naturii, frecvența planetei Pământ
528Hz - Repara ADN
639Hz - Vindecă relațiile
741 Hz - Treziți intuiția
852Hz - Atrage Tribul Sufletului
963 Hz - Conectați-vă cu Lumina și Spiritul

❤️
MUZICA ESTE MEDICAMENT BUN

Originile mărțișorului nu sunt cunoscute exact.

 

👫 Substratul comun daco-tracic argumentează prezența acestuia atât la români cât și la bulgari.

🌼 Cercetări arheologice au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum 8.000 ani.

🪨 Pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât.

📜 Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu.

🪙 În Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie și era purtat de copii în jurul gâtului.Originile mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât la români cât și la bulgari (sub numele de Martenița) este considerată ca fiind datorată substratului comun daco-tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii, deși legendele populare îi dau alte origini. In mitologia modernă a bulgarilor mărțișorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681, dar numele latin indică altceva. Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.

Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caș. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.

Raiul și iadul

 

Raiul și iadul

Se spune că, demult, un războinic s-a întâlnit cu un călugăr și l-a întrebat:

– Cum poate să existe Rai și iad, când nu văd nimic din toate astea? Poate cineva să-mi arate Raiul și iadul?

– Dar tu, l-a întrebat călugărul, cum te poți numi războinic, când nu văd în fața mea decât un caraghios?

Soldatul mâniat a scos imediat sabia, dar, la fel de calm, bătrânul călugăr i-a spus:

– Vezi, așa se deschid porțile iadului!

Înțelegând lecția dată, războinicul a pus sabia în teacă și s-a înclinat respectuos.

– Vezi, i-a mai spus călugărul, așa se deschid porțile Raiului!

„Cel ce uită de iad, va ajunge acolo.“ (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Extras din Cele mai frumoase pilde şi povestiri creştin-ortodoxe – Leon Magdan, editura Aramis – Patriarhia Română, 1998.

Se spune că, demult, un războinic s-a întâlnit cu un călugăr și l-a întrebat:

– Cum poate să existe Rai și iad, când nu văd nimic din toate astea? Poate cineva să-mi arate Raiul și iadul?

– Dar tu, l-a întrebat călugărul, cum te poți numi războinic, când nu văd în fața mea decât un caraghios?

Soldatul mâniat a scos imediat sabia, dar, la fel de calm, bătrânul călugăr i-a spus:

– Vezi, așa se deschid porțile iadului!

Înțelegând lecția dată, războinicul a pus sabia în teacă și s-a înclinat respectuos.

– Vezi, i-a mai spus călugărul, așa se deschid porțile Raiului!

„Cel ce uită de iad, va ajunge acolo.“ (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Extras din Cele mai frumoase pilde şi povestiri creştin-ortodoxe – Leon Magdan, editura Aramis – Patriarhia Română, 1998.

Viata este ca un bumerang. Orice trimiți în exterior se întoarce către tine.

 Tot ce faci, bine sau rău, ajunge la cineva,care il trimite înapoi și direct sau indirect , ajunge din nou la tine.
Acțiunile noastre reacționează ca un bumerang.
Ce trimiți, aia ți se întoarce .
Nu imprastia discordie .
Nu arunca vorbe de ocară, asupra nimănui.
Nu-ți da cu părerea despre nimeni, doar pentru că ai senzația că ai dreptul.
Nu răni, nu jigni, nu eticheta, nu transmite mesaje negative in Univers, despre nimeni.
Toate vin înapoi. Intr-o formă sau alta.
Raspunde la orice întrebare, așa cum ai vrea să ți se răspundă tie. Nu face risipă de energie ca să fii cinic, sarcastic, malițios, urâcios, rău.
Folosește energia ca să spui cuvinte frumoase și sa faci lucruri bune.
Bine Faci, Bine Primești, Bine Găsești !
Pe cuvânt.

Încerc asta în fiecare zi. Uneori îmi iese mai mult, alteori mai puțin. Dar nu renunț. Vreau ca binele pe care-l fac celorlalți să aibă proporția cea mai mare în tot ceea ce fac eu, în fiecare zi.
Din ce în ce mai bine.
Ceea ce va doresc și vouă.

În principiu viaţa îţi oferă ceea ce tu ai oferit întâi. Este ca un bumerang care îţi întoarce exact aceleaşi sentimente, gânduri, fapte, cuvinte pe care tu le-ai oferit celor din jur. Cu alte cuvinte, lumea nu-ţi poate dărui ceea ce nu primeşte de la tine. Tot ceea ce dăm bun, rău, frumos, urât, mai devreme sau mai târziu vom primi înapoi. Oferi iubire – primeşti iubire. Oferi ură – primeşti ură. Din păcate, noi pe această linie mergem: iubim numai dacă suntem iubiţi, ajutăm numai dacă primim la rândul nostru ajutor, respectăm numai dacă suntem respectaţi… deci totul condiţionat, mecanic, rece şi sec, ori adevărata iubire nu este condiţionată de nimic, nu impune condiţii. Sunt lucruri fireşti, specifice omului pământesc. Sau mai grav: „Nu te ajut pentru că nici tu nu m-ai ajutat” „Nu te respect pentru că nici tu nu mă respecţi”… însă Mântuitorul ce ne spune: „Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea? Căci și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Și dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii același lucru fac. Și dacă dați împrumut celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți nimic în schimb, și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt.” (Luca, Cap 6, 32-35) Deci Dumnezeu cere de la noi ieşirea din tiparul omenesc, pământesc şi înălţarea noastră către omul ceresc. „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi!” zice Domnul (2 Corinteni, Cap 6, 17), şi iarăşi: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13,35)

Limpeziți-vă mintea

 

Limpeziți-vă mintea ascultând sunetul acestui bol de sunet tibetan o dată pe zi.

Sfîntul Flavian Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului (18 februarie)

 

Prea sfinţitul părintele nostru Flavian a fost mai întîi păzitor de vase şi preot al Sfintei Biserici celei mari a Constantinopolului. Apoi, după prea sfinţitul Proclu, a fost ridicat la scaunul patriarhiei, pentru viaţa sa cea neprihănită şi curată, plăcută lui Dumnezeu, pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel tînăr şi a surorii sale, Pulheria.

Pe atunci era la împărat un eunuc, anume Hrisafie, plin de vicleşug şi răutate. Acela nu voia deloc ridicarea Sfîntului Flavian la patriarhie, căci famenul acesta era cu socoteală eretică şi ştia pe Flavian tare în dreapta credinţă şi nu-l iubea, ci căuta pricini asupra lui, cum să-i facă rău. Era puternic în lucrurile sale cele viclene ca cel ce avea la împărat îndrăzneală şi putea mult.

Deci a aflat o pricină ca aceasta, pe care Nichifor Callist, istoricul bisericesc, o descrie astfel: "A îndemnat pe împărat să invite pe patriarh, ca să-i pregătească un dar vrednic de mîinile împărăteşti, ca un nou patriarh. Iar prea sfinţitul patriarh Flavian, pregătind nişte pîini curate, le-a trimis împăratului spre binecuvîntare, ca un dar ce nu era vrednic de mîini împărăteşti. Hrisafie nu a primit pîinile, zicînd: "Aur iar nu pîine se cade să se trimită spre binecuvîntare de la patriarh". Prea sfinţitul patriarh a răspuns prin trimişii săi că nişte daruri ca acestea nu are, pentru că este sărac, de vreme ce a defăimat bogăţiile lumii acesteia; doar dacă va da din aurul Bisericii, "dar să ştie Hrisafie bine - zicea patriarhul - că aurul şi argintul cel bisericesc este dumnezeiesc şi la nimeni nu se poate da, decît numai la săraci".

Evagrie, istoricul bisericesc, zice că Hrisafie, supărîndu-se pentru darul cel de aur, prea sfinţitul i-a trimis nişte vase de aur, luîndu-le din altar, ca să-l umple de ruşine şi să-l mustre pentru nesaţul aurului. Apoi, mîniindu-se foarte Hrisafie, îndemna şi pe împărat la mînie, zicîndu-i: "Batjocoreşte împărăţia ta patriarhul cel din nou pus". Dar nu putea vicleanul să facă un rău patriarhului, de vreme ce dreptcredincioasa fecioară Pulheria, sora împăratului, care cîrmuia toată împărăţia grecească, încuraja pe patriarh, apărînd pe bărbatul cel nevinovat şi sfînt. Văzînd aceasta, Hrisafie s-a sîrguit să-i sape groapă şi dreptcredincioasei Pulheria, ridicînd asupra ei cu vicleşugul său pe împărăteasa Evdochia - precum se scrie pe larg despre aceasta în viaţa Sfintei Pulheria - şi a făcut ca pe sora împăratului s-o despartă de palat şi de stăpînirea împărătească.

Teodosie împăratul, ascultînd de soţia sa Evdochia şi de sfatul lui Hrisafie, dorea ca patriarhul să silească pe sora lui să primească rînduiala monahală de silă, adică în chipul acesta să se depărteze de la stăpînirea împărătească. Acest sfat era tăinuit de împărat. Deci, care fiind chemat prea sfinţitul patriarh, făgăduia cu gura să împlinească dorinţa împărătească, dar cu inima sa nu se învoia, socotind că nedrept lucrul este, să se depărteze de ocîrmuirea a toată împărăţia grecească o înţeleaptă ca aceea, cu bună cunoştinţă, înţeleaptă şi sfîntă împărăteasă şi care a fost fratelui său, împăratul Teodosie, ca o maică, rămînînd după părinţi în vîrstă copilărească. Ea era apărătoarea dreptei credinţe şi bună cîrmuitoare a toată împărăţia. De aceea fericitul patriarh a spus în taină Sfintei Pulheria despre sfatul împărătesc cel tăinuit.

Dreptcredincioasa împărăteasă Pulheria, înţelegînd vrajba împărătesei Evdochia şi a lui Hrisafie, precum şi scopul fratelui ei, singură a lăsat cîrmuirea împărătească şi s-a dus din palat şi s-a retras în linişte netulburată. Atunci vicleanul Hrisafie, găsind vreme cu bună îndemnare, a întors toate meşteşugurile sale cele rele asupra prea sfinţitului patriarh Flavian, ridicînd şi îndemnînd pe împărat asupra lui, ca şi cum nu păzise taina împărătească şi că Pulheria ajută, dar nu împăratului, căci s-a ştiut aceea că patriarhul spusese Pulheriei sfatul împărătesc. Deci, s-a mîniat Împăratul asupra patriarhului Flavian.

În acea vreme era în Constantinopol un arhimandrit Eutihie, care ridicase un nou eres de hulă asupra Domnului nostru Iisus Hristos, amestecînd cele două firi ale Lui, cea dumnezeiască şi cea omenească, într-o fire. Acel Eutihie era tatăl duhovnicesc al lui Hrisafie, căci îl primise din Sfîntul Botez. Cînd prea sfinţitul patriarh Flavian a adunat sobor local, în Constantinopol, chemă pe Eutihie, ca să-şi spună mărturisirea credinţei în faţa tuturor. El n-a voit să meargă la soborul acela, dînd veste pe de o parte că din mănăstirea sa, ca din mormînt, nu poate să iasă nicăieri, iar pe de alta că este bătrîn şi bolnav. Dar prea sfinţitul patriarh iarăşi trimise la el arhimandriţi, preoţi şi diaconi, chemîndu-l cu dragoste, ridicîndu-l spre pocăinţă, încît credinţa sa cea rea să o lepede înaintea tuturor şi să se unească cu Biserica. Apoi, căutînd la dînsul, şi ceilalţi să se întoarcă de la credinţa cea rea, la cea dreaptă. Atunci abia a făgăduit Eutihie să vină la sobor.

Venind la sobor, mai întîi a intrat în palat, căutînd apărare şi ajutor împărătesc, şi a rugat pe împărat, prin Hrisafie, să trimită cu dînsul într-adins oameni şi ostaşi. Atunci, împăratul a trimis cu el pe patriciul Florentie şi pe alţi senatori, precum şi putere ostăşească. Astfel, venea Eutihie la sobor, ca la război, înconjurat de ostaşi şi de oameni împărăteşti, cu dregătorii care au trimis vestea înaintea lor la sobor, zicînd: "Nu vom intra în sobor, nici vom aduce pe Eutihie pînă ce nu ne veţi făgădui că-l veţi lăsa liber din sobor". Deci au făgăduit aceasta părinţii.

Intrînd ei, mai întîi s-au citit cărţile lui Eutihie, cele pline de dogme eretice, pe care Eutihie le trimisese prin mănăstiri, vînînd pe mulţi la eresul său. Apoi singur ereticul acela, după vorbirea sa cea plină de vicleşug, fiind silit să mărturisească cum crede, a zis: "Din două firi era Domnul nostru mai înainte de unire, iar după unire de o fire Îl mărturisim pe El a fi". Deci, i-au poruncit părinţii ca gîndirea sa cea ereticească să o blesteme, iar dogmele cele drept credincioase să le primească, dar el n-a voit. Atunci prea sfinţitul Flavian, cu toţi sfinţii, între care erau 32 de episcopi, arhimandriţi 23, iar presbiteri şi diaconi mulţi, a scos pe Eutihie din rînduiala preoţească.

Hotărîrea aceea era scrisă astfel: "Pe Eutihie, cel oarecînd presbiter şi arhimandrit, de vreme ce din scrisorile sale cele mai dinainte şi din mărturisirile sale cele ascunse şi cele de acum prin al său grai s-a aflat că boleşte de eresul lui Valentin şi Apolinarie şi urmează hulelor acelora cu neschimbare, care nici de sfătuirea noastră nu s-a ruşinat şi nici n-a primit învăţătură şi n-a voit să se supună dogmelor cele drepte, noi, plîngînd şi suspinînd de pierderea lui cea desăvîrşită, l-am judecat întru Domnul nostru Iisus Hristos, Cel hulit de dînsul, ca să fie străin de toată slujba preoţiei şi de a noastră împărtăşanie şi de povăţuirea mănăstirească, ştiind toţi aceasta, că cei ce vor vorbi cu el şi vor veni la dînsul vor fi vinovaţi de pedeapsa despărţirii, ca cei ce nu s-au depărtat de eresul lui. Flavian, episcopul Constantinopolului sau al Romei celei Noi, astfel judecînd, am iscălit. Asemenea am iscălit toţi arhimandriţii".

Fiind lepădat Eutihie, şedea lîngă palatul împărătesc, avînd pe Hrisafie de mare ajutor în toate. Vicleanul acela cu mai multă mînie şi iuţime întărîtîndu-se asupra prea sfinţitului Flavian, a pornit tot chipul meşteşugurilor sale, cum să-l izgonească din scaunul patriarhiei, pe de o parte ca să răzbune pe Eutihie, iar pe de alta ca mai mult să mîhnească pe Pulheria, prin izgonirea lui Flavian. Deci, avînd pe împărat întru voia sa, făcea cu numele lui cel împărătesc toate cele ce voia. Atunci a scris lui Dioscor, patriarhul Alexandriei, om prea înrăutăţit, meşter în vicleşug şi necredincios, întărîtîndu-l asupra lui Flavian, iar pe Eutihie, încredinţîndu-l apărării lui şi făgăduind de la împărat multe daruri.

Asemenea a mai scris lui şi despre împărat, poruncindu-i ca, luînd pe episcopii săi de un gînd cu sine, să vie în Efes cu sîrguinţă şi să ţină sobor mare pentru dogmele credinţei, de vreme ce Flavian aduce oarecari învăţături pline de erezie în Biserică şi o tulbură. Deci, să se cerceteze cu sobornicească judecată şi să se lepede ca un nedrept credincios, iar Eutihie, de se va afla nevinovat, să se dezlege şi să se rînduiască întru a sa cinste. Acelaşi Hrisafie, îndemnînd şi pe împărăteasa Evdochia, ajuta şi aceea lui Eutihie contra lui Flavian; iar Dioscor, îndată luînd mai mult de zece episcopi de un gînd cu sine şi pe un arhimandrit ce se numea Varsum, cu sîrguinţă au mers cu o mie de monahi la Efes.

Acolo, făcîndu-se acel fără de lege şi nedrept sobor în sfînta biserică - la care erau de 128 episcopi, din diferite ţări, chemaţi prin împărătească poruncă -, a mers la judecată şi prea sfinţitul patriarh Flavian. Împăratul, şi mai ales Hrisafie a scris, în numele împăratului, lui Elpidie comitele şi la alţi voievozi care erau acolo cu oştile, ca să nu lase în sobor pe episcopii cei ce au iscălit cu Flavian contra lui Eutihie şi au făcut judecata.

Începînd vicleana adunare, Dioscor fiind întîi şezător, a stat de faţă Eutihie şi a dat a sa mărturisire de credinţă, întru care eresul era acoperit cu vicleşug, iar pe a lui Flavian mărturisire nu o primi soborul acela. Atunci a fost multă gîlceavă şi tulburare cîtăva vreme, unii apărînd pe Eutihie şi făcîndu-l nevinovat, ca pe un dreptcredincios, iar alţii nevoindu-se pentru Flavian. Puţini erau din cei ce întăreau credinţa lui Flavian, pentru că toţi au iubit întunericul mai mult decît lumina şi au cinstit mai mult minciuna decît adevărul, plăcînd împăratului celui pămîntesc, mai mult decît celui ceresc. Căci, împăratul Teodosie, deşi era dreptcredincios, ca om a greşit din neştiinţă, necunoscînd meşteşugul lui Eutihie, al lui Dioscor şi al lui Hrisafie, care îl înşela neîncetat prin vicleşugul său, vînîndu-i sufletul. Întru neştiinţa sa, împăratul socotea pe eretici că sînt dreptcredincioşi şi minciuna cea grăită de dînşii o credea un adevăr, nefiind lîngă dînsul sora lui cea cu bună înţelegere, fericita Pulheria.

După acea lungă gîlceavă ce s-a făcut la acel sobor care se adunase în Efes şi care întărea dogmele ereticeşti, zicînd că este o fire, iar nu două întru Hristos, a socotit ca dreptcredincios şi a lăudat şi preamărit pe Eutihie, de vreme ce partea potrivnică a biruit şi aşa a făcut nevinovat pe acesta, deşi era eretic. Pe drept-credinciosul patriarh Flavian l-a osîndit ca pe un eretic, tîlhăreşte, nelăsîndu-l să răspundă ceva pentru sine, nici voind să-i asculte mărturisirea lui cea credincioasă. Apoi, Dioscor, întîiul stătător, a dat răspuns de izgonire asupra lui, ca să fie străin de arhierie, de sfinţire şi de toată puterea duhovnicească şi să se trimită în surghiun, în Egipt, la cetatea Lidiei.

Onisifor al Iconiei, cu alţi episcopi care ştiau nevinovăţia lui Flavian, sculîndu-se, au apucat genunchii lui Dioscor, zicînd: "Să nu faci aceasta, o, prea sfinţite părinte, pentru că Flavian n-a făcut nimic vrednic de izgonire, iar de este trebuinţă de vreo pedeapsă, să se pedepsească, iar să nu se lepede". Dioscor, sculîndu-se de pe scaunul său, a zis: "De mi s-ar tăia şi limba, într-alt chip nu voi zice". Varsum, arhimandritul, strigă: "Cela ce va mărturisi că în Hristos sînt două firi, acela să se taie în două". Stăruind episcopii cu rugăminte pentru Flavian, a strigat Dioscor: "Unde sînt voievozii?" Şi îndată voievozii cu Elpidie şi cu mulţime de oaste, au intrat în biserică şi au adus lanţuri mari de fier asupra Sfîntului Flavian.

Intrînd şi monahii lui Varsum, episcopii strigau: "Varsum, tîlharul, a răsturnat toată Siria şi a adus o mie de monahi asupra noastră Varsum, tîlharul, anatema să fie!"

Varsum striga: "Să se ucidă ereticul Flavian, să se ucidă!" Apoi s-au pornit mîinile cele ucigaşe asupra sfîntului, unii cu palmele, alţii bătîndu-l cu beţele şi însuşi Dioscor s-a repezit să-l calce în picioare. Apoi, fiind trîntit la pămînt, l-au bătut pînă ce s-au săturat şi au pus în lanţuri pe cel ce era abia viu.

Apoi Dioscor silea pe episcopi să iscălească izgonirea lui Flavian. Cei de un gînd cu Dioscor, îndată au iscălit. Iar cei ce vedeau nedreptatea şi războiul ce se făcea, n-au voit să iscălească şi ostaşii nu-i lăsau să iasă din biserică, stînd împrejurul lor înarmaţi. Monahii lui Varsum strigau asupra lor cu mînie şi cu îngrozire. Deci, episcopii fiind ţinuţi în biserică pînă în noapte şi văzînd că nu puteau scăpa de primejdia ce era asupra lor, au iscălit chiar nevrînd, fiind siliţi prin îngroziri şi astfel s-a săvîrşit acel sobor ucigaş.

Sfîntul Flavian, mărturisitorul lui Hristos, după acea cumplită bătaie, a treia zi şi-a dat sfîntul său suflet în mîinile lui Hristos Dumnezeu, pentru care a pătimit uciderea, ca Abel de la Cain. Fiind în locul de surghiunie, s-a dus la ceruri, iar în locul lui a fost ridicat la patriarhie Anatolie.

După aceasta s-a vădit răutatea şi vicleşugul lui Hrisafie şi a fost cu necinste izgonit din palatul împărătesc, apoi a pierit cu sunet. Iar pe Evdochia împărăteasa, smerind-o mînia împărătească s-a dus la Ierusalim. Sfînta Pulheria, cu rugăminţile cele multe ale fratelui ei, împăratul Teodosie, plecîndu-se, s-a întors cu slavă în palatul împărătesc, şi îndată au adus în Constantinopol moaştele mărturisitorului lui Hristos, Sfîntul Flavian, cu mare cinste.

Dioscor şi Eutihie, după al patrulea sinod al Sfinţilor Părinţi, fiind daţi blestemului celui veşnic, au pierit. Iar Biserica lui Hristos, cea nebiruită de porţile iadului, înflorea în dreapta credinţă, slăvind pe Hristos, nu despărţit în două feţe, ci în două firi neamestecate lăudat şi preaînălţat, împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul duh, în veci. Amin.

Rugaciuni catre Sfantul Ierarh Leon

 Sfantul Ierarh Leon, Episcopul Romei, este cinstit pe 18 februarie. Sfantul Leon este cel care l-a convins pe Atila sa retraga armata sa din Roma si astfel a salvat Roma de invazia acestora. Acelasi lucru l-a facut si cu regele vandalilor, rugandu-l pe Genseric sa nu dea foc Romei. Din cauza varstei inaintate nu reuseste sa participe la sinodul 4 Ecumenic de la Calcedon, insa, ii trimite lui Flavian, patriarhul Constantinopolului, o scrisoare dogmatica care va fi citita in cadrul sinodului. A trecut la cele vesnice pe 10 noiembrie 461 si a fost inmormantat in Biserica Sfantul Petru din Roma.

Troparul Sfântului Ierarh Leon, Episcopul Romei, glasul al 8-lea:
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Leon, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.
Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinţindu-te cu ungerea preoţiei, preafericite, ai împodobit-o pe dânsa cu chipurile virtuţilor, prealăudate.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe un strugure copt storcându-ţi cugetul, înaintea tuturor ai pus paharul de veselie al înţelepciunii tale, părinte.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcutu-te-ai moştenitor al scaunului Apostolului Petru, având acelaşi gând cu el şi aceeaşi râvnă a credinţei, înţelepţitule de Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu strălucirea dogmelor tale, ai risipit norul cel întunecos al eresurilor, ierarhe al Domnului, de Dumnezeu insuflate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind osândit cel întâi zidit pentru călcarea Poruncii, l-ai slobozit, Maica lui Dumnezeu, Preacurată, născând pe Mântuitorul.

Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stâlp al Ortodoxiei, cu osârdie aducând, l-ai ridicat Bisericii lui Hristos, Preaînţeleptule Leon; pe acela Biserica avându-l, risipeşte cetele şi adunările cele fără de Dumnezeu ale ereticilor.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Plin fiind de ceresc şi Dumnezeiesc har, părinte, stai în ajutorul dogmelor Bisericii, luptând împotriva tuturor bârfelilor ereticilor celor fără de Dumnezeu, Preamărite Leon, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Luminat fiind, cuvioase, de Lumina Cea Preastrălucitoare, ai arătat Întuparea Cuvântului cea de negrăit şi Dumnezeiască, spunând că îndoită este firea şi îndoită este lucrarea lui Dumnezeu, Celui Ce S-a Întrupat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Înfrumuseţatu-te-ai ca o Mireasă cu frumuseţile fecioriei, Ceea ce eşti Plină de daruri, Fecioară, Maică Nenuntită; că mai mult decât toată zidirea te-ai umplut de daruri, ca Una ce ai născut pe Cuvântul, Pricinuitorul tuturor.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Cântarea 4-a.
Irmosul:
Cuvinte din Munte Umbros, din Una Născătoare de Dumnezeu, cu Dumnezeiască vedere, proorocul mai înainte a cunoscut că Te vei Întrupa. Şi cutremurându-se slăvea Puterea Ta.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Leu cu adevărat te-ai arătat, preafericite, alungând departe vulpile cele tulburătoare şi cu răcnetul cel împărătesc înspăimântând cugetele celor fărădelege.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu năvălirile dogmelor tale ai acoperit urmele eresurilor cele urătoare de Dumnezeu, descoperind adevărul cel ascuns, învăţătorule de cele Tainice, preacinstite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Zori dinspre apus ai răsărit, de trei ori fericite, trimiţând ca nişte raze Bisericii cartea dogmelor dreptei credinţe, de Dumnezeu cugetătorule şi luminând sufletele noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Omoară pornirile patimilor mele, Fecioară, conteneşte Preabună, tulburarea greşealelor, pierzând viforul păcatului cu liniştea ta, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci, Te rog întoarce-mă şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Propovăduitor al îndoitei lucrări a Mântuitorului Hristos te-ai făcut, fericite; căci ai zis că fiecare din firile pe care le are lucrează prin împărtăşirea cu cealaltă, cu care este împreună, înţelepţitule de Dumnezeu, ierarhe.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cunoscut-ai pe Cuvântul că este întocmai de o Putere cu Tatăl şi ai crezut, de trei ori fericite, că S-a Întrupat; şi ai propovăduit că amândouă însuşirile lucrează după potriva Trupului şi a Dumnezeirii, fără amestecare şi fără schimbare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Taina cea mai înainte de toţi vecii, cunoscută numai de Dumnezeu, că Cel Ce stăpâneşte toate zidirile Se va face Om şi Se va Întrupa fără de schimbare, din tine, Fecioară, s-a văzut luând sfârşit.

Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Urmaşul de acum al Cinstitului Petru s-a îmbogăţit şi cu întâistătătoria aceluia; că dobândind râvnă fierbinte a alcătuit din îndemn Dumnezeiesc o carte, în care a zădărnicit frământătura şi amestecarea eresurilor celor tulburătoare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Un Singur Fiu, pe Hristos şi Domnul, Cel Născut mai înainte de veci din Tatăl şi pentru noi din Fecioară Născut, Care S-a arătat de o fire cu noi, L-ai propovăduit mai presus de fire, slujitorule al celor de negrăit, de Dumnezeu însuflate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ţie Preacurată, noi credincioşii, mărturisindu-te Mijlocitoarea mântuirii noastre, îţi strigăm: Bucură-te Preacinstită; Bucură-¬te Fecioară Mireasă; Bucură-te Muntele lui Dumnezeu cel Umbros; că tu ai izvorât lumii Bucuria cea cu adevărat Nesfârşită.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi.
Pe scaunul arhieriei şezând, mărite, gurile leilor celor cuvântători astupându-le cu dogme de Dumnezeu insuflate, lumina cunoaşterii de Dumnezeu a Preacinstitei Treimi ai luminat-o turmei tale. Pentru aceasta ai fost preamărit ca un Dumnezeiesc preot al harului lui Dumnezeu.

Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii iudei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Genelor tale nu ai dat somn, până ce nu ai smuls din rădăcină rătăcirea lui Eutihie cel fără de minte, strigând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Un singur Ipostas în două Firi, mărturisind pe Hristos, cu două lucrări şi cu două voiri, acum cânţi: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Acum scap la tine, Maica lui Dumnezeu, fiind strâns legat cu lanţurile greşealelor mele. Pentru milostivirea milei izbăveşte-mă pe mine, cel ce-ţi strig: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori a ars cuptorul.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un soare cu totul strălucitor de la apus ai răsărit, lucru cu adevărat minunat, grăitorule de Dumnezeu, nimicind în chip vădit amestecul şi împreunarea lui Eutihie şi ai sfărâmat împărţirea lui Nestorie, învăţând să cinstim un Hristos în două Firi, Neîmpărţit, Neschimbat şi Neamestecat.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndemnat fiind de Dumnezeu, ai însemnat învăţăturile dreptei credinţe ca pe nişte lespezi scrise de Dumnezeu, tâlcuindu-le Dumnezeiescului popor şi adunării cinstiţilor învăţători ca un al doilea Moise, strigând: preoţi lăudaţi, tineri bine cuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Întrupat ai cunoscut, Preacuvioase, Sfinte Ierarhe Leon, pe Cel Ce mai înainte era fără de trup, pe Cuvântul Tatălui, Cel Unul-Născut şi împreună fără de început şi ai învăţat că Cel mai presus de vreme a venit sub vreme, mărginit fiind cu trupul, dar ca Ziditor necunoscând mărginire, strigând: preoţi bine cuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu îmbrăcămintea Trupului S-a îmbrăcat din sângele tău, Preacurată, Dumnezeu, Cel Ce a luminat cerulcu soarele şi luna, frumuseţile luminătorilor, arătându-te pe tine un alt Cer Însufleţit; pe Care tinerii îl bine cuvintează, preoţii îl laudă, popoarele îl preaînalţă întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori a ars cuptorul nebuneşte chinuitorul haldeilor pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar vâzându-i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului striga: tineri bine cuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a de aceasta.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Străluceşti acum, povăţuitorule în Taine al lui Hristos, împodobit fiind cu cununa dreptei credinţe şi ca un preot credincios eşti cu adevărat îmbrăcat în dreptate, dănţuind în Raiul Desfătării, Dumnezeiescule păstor; roagă neîncetat pe Stăpânul pentru turma ta.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Unde se găsesc întâistătătoriile şi scaunele şi cetele patriarhilor, acolo te-ai sălăşluit acum după vrednicie, Sfinte Părinte Leon, Preafericite; ca un adevărat patriarh, fiind luminat de credinţă şi de har. Pentru aceasta toţi pururea te fericim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Depărtându-te de viforul vieţii, te-ai apropiat de Hristos, Preaalesule Leon, odihnindu-te în locul cu verdeaţă, acolo unde sunt Râul Desfătării şi Lumina Cea Neînserată şi Veselia Cea Nespusă şi Bucuria Cea Veşnică.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Viaţă Adevărată culeg, nefiind păgubit de pomul cunoştinţei. Că tu, Preacurată, ai odrăslit pe Hristos, Pomul vieţii, Care a făcut cunoscut tuturor intrările vieţii. Pentru aceasta pe tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, credincioşii te mărim.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat: că Dumnezeu S-a arătat oamenilor Trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, credincioşii te mărim.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea.
Luminat fiind de Strălucirile Dumnezeieştilor dogme, ai făcut să strălucească Lumina Ortodoxiei şi ai micşorat întunericul eresurilor, fericite; şi mutându-te din viaţă, te-ai sălăşluit în Lumina Cea Neînserată, Cuvioase Leon; roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea.
Dumnezeiesc Cort te-ai făcut Cuvântului, Singură Preacurată Fecioară Maică, cu curăţia fiind mai presus de îngeri. Pe mine care mai mult decât toţi am ajuns ţărână, fiind întinat de greşelile trupului, curăţeşte-mă cu rugă¬ciunile tale, prin Apele cele Dumnezeieşti, dându-mi, preacurată, mare milă.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.

Podobie: Pentru mărturisirea.
Mieluşeaua Cuvântului cea Neprihănită, Maica lui Dumnezeu cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Răsărit dintr-Însa fără de durere, tânguindu-se precum se cuvine unei maici, striga: vai mie, Fiul Meu! Pentru ce pătimeşti, vrând a mântui pe om de patimile necinstei?