Să fii binecuvântat în casa ta şi la locul tău de muncă!
Domnul să te facă învingător în toate clipele tale grele!
Tot ce faci să fie binecuvântat şi pe orice vei pune mâna, să prospere!
Tot ce începi să duci la bun sfârşit şi să-ţi aducă o bună răsplata!
Oriunde vei merge şi de oriunde vei veni, binecuvântarea să fie cu tine!
Să ai mereu biruinţă asupra vrăşmaşilor tăi, oricare ar fi ei
(boala, lipsa, îngrijorarea, tristeţea, teama, durerea, răutatea, singuratatea...)
Domnul ţi-a dat odihnă din toate părţile.
Pacea Lui care întrece orice închipuire, iţi păzeşte mintea şi inima în Isus Hristos!
Din toate bunătaţile să ai la vremea potrivită, din belşug.
Să poţi da cu mână largă şi bucurie şi celor care duc lipsă.
Să dai cu împrumut, dar să nu iei niciodată.
Domnul să te facă să fii cap şi nu coadă, totdeauna sus şi niciodată jos.
În fiecare seară să pui capul liniştit pe pernă şi să adormi mulţumind Domnului pentru ziua care s-a isprăvit.
Să aştepţi doar lucruri bune de la Dumnezeul tău.
Teama şi îngrijorarea să nu-ţi fie niciodată tovarăşi.
Încrederea ta să fie nestrămutată în bunătatea şi dragostea Domnului pentru tine.
Nici o armă ridicată împotriva ta să nu aibă putere.
Orice limbă care te va judeca să fie osândită.
Căile tale să fie totdeauna drepte şi netede.
Dacă păşeşte pe ele cel ce şchiopătează să nu se abată de la ele ci mai degrabă să fie vindecat.
Privirea ta să fie totdeauna aţintită spre Cel care poate totul.
Care te-a iubit atât de mult încât a plătit preţul suprem pentru a te răscumpăra. În El toate lucrurile sunt posibile.
Pacea, bucuria, nădejdea, dragostea şi credinţa să nu te părăsească niciodată!
Dar pentru voi, care va temeti de numele Meu, va răsări Soarele neprihanirii, și tămăduirea va fi sub aripile Lui;
Maleahi 4.2
„Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri și împlinește-ţi juruinţele făcute Celui Preaînalt! Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!””
Psalmul 50:14-15
„Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește, și celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.””
În țesătura cosmică universală, există un fir comun care ne leagă pe toți. Dincolo de culoarea pielii noastre, credințele noastre, limbajul sau modul nostru de a iubi, cu toții ieșim din aceeași rădăcină sacră: existența însăși. Suntem expresii diferite ale aceleiași conștiințe, ca frunzele aceluiași copac care, deși unice ca formă și direcție, se hrănesc cu același înțelept. Ceea ce ne diferențiază nu ne separă: ne completează. Perspectiva fiecărei ființe umane îmbogățește întregul; Fiecare voce adaugă o notă la corul umanității.
În această viață, diferențele noastre nu sunt obstacole, ci punți. Ceea ce pare a fi opusul nostru, poate fi de fapt complementul nostru; Ceea ce ne desparte ne poate reconcilia. Când înțelegem că celălalt nu este un străin, ci o reflectare a noastră înșine, descoperim că judecata își pierde sensul și că iubirea, pe de altă parte, are tot spațiul pentru a înflori. Ceea ce ne separă se găsește în empatie. Ceea ce ne distanțează se adaugă la înțelegere. Pentru că, până la urmă, toți căutăm același lucru: să aparținem, să iubim, să fim auziți, să fim văzuți, să fim luați în considerare, să dăruim, să primim și să fim fericiți, singuri și însoțiți.
Ne place sau nu, Noi suntem una. Nu ca un slogan, ci ca un adevăr profund. Și când acționăm din această certitudine, ne vindecăm. Pentru noi înșine și pentru lume. Pentru că recunoscându-l pe celălalt ca parte din mine, durerea altora nu îmi mai este străină, iar bucuria împărtășită se înmulțește. În această rădăcină comună se află cheia: nu ajungem să fim egali, ci să fim împreună. Și în această unire, pe cât de egală, pe atât de diferită, strălucește adevăratul miracol al umanității.
BINECUVÂNTAT oriunde mă duc.
