Muzica la 440 Hertz prin decizia Organizației Mondiale a Standardizării (1955)

 

Puțini știu că în 1955 Organizația Mondială de Standardizare a decis ca muzica sa fie ascultata de pe frecvența de 440 Hz. Până atunci muzica se asculta la o frecvență ce inducea armonia adică, 432 Hz, vibrație care favoriza aparitia unei dispoziții relaxate și creative, de asemeni avea un impact benefic asupra sănătății.432 Hz este “muzica” pe armonia naturală, spre deosebire de 440 Hz, ce reprezintă exact opusul și pe care îl regăsim în muzica din zilele noastre în afară de cazul în care se optează pentru revenirea la o frecvență benefică prin folosirea unor softuri dedicate sau prin acordarea instrumentelor muzicale în totalitate benefică șamd. Aceasta vibratie nefirească, dizarmonică la nivel subtil a dus la o stare de război în subconștientul omului și a maselor. Astfel, frecventa de 440 Hz a devenit o arma de control și manipulare în masă, dar și o modalitate foarte eficientă de a ține oamenii într-un permanent stres și limitare a capacităților cognitive tocmai pentru a devenii bioroboții sociali actuali care își îndeplinesc mecanic și fără crâcnire "atribuțiile sociale". Acele frecvențe sonore care se divid la 2 au puterea de a induce dizarmonia, conflictul și stările de panică irațională în timp ce sunetele ale caror frecvența se divid la 3, (ce induce echilibru, pozitivitate reconciliere, armonie ... sănătate, de asemeni prin mijloace tehnice specifice a fost demonstrat că aceasta frecvența benefică de 432 Hz produce forme cu o simetrie și armonie vizuală evidentă. Imaginați-vă acum că o persoană foarte influentă și bogată, ce în mod secret prosperă de pe urma conflictelor, razboaielor, bolilor, deci imaginati-vã că acea persoana sau grup de influență pot să impună tonul standard al tuturor instrumentelor muzicale de pe glob și că astfel va putea influența direct și eficient pornind de la acest principiu, întreaga creație muzicală și sunet emis de către mijloacele tehnice, tocmai bazat pe game care induc stari de nervozitate, panică și conflict determinat de frecvența de 440 Hz! Pare de domeniul fantastic numai că … este real, științific demonstrat! În Septembrie 1939 a ieșit la suprafață că exact asta a facut Rockefeller, (Illuminati) când mânat de interesele sale financiare și manipulative a dictat și impus prin pârghiile sale ca acesta să fie noul standard de acordare al sunetului la nivel global, vibrația standard pentru sunetul La (A) de deasupra lui Do (C) mijlociu, este „fix ” 440Hz! Aceasta vibrație nefireasca și periculoasă, a dus la stare o de razboi în subconștientul oamenilor. Diapazonul de acordare a instrumentelor muzicale , a fost fixat să vibreze la 440Hz – vibrație pară. În ciuda aparenței de „muzică dulce”, o orchestră simfonică devine atunci când toate instrumentele sunt acordate in baza „La „- 440Hz , o arma de control mental/emoțional în masă redutabilă indiferent de piesa muzicala pe care o cântă. Aceste vibratii influențează direct și puternic starea mentală spre dizarmonie și conflict. Într-o lucrare intitulată „Musical Cult Control ” , Dr. Leonard Horowitz spune că asemenea frecvențe muzicale , pot conduce masele la agresiune, violență, mișcări sociale și în plan fizic la… depresie și boalaș Culmea este că în același timp, agenții acestei conspirații recomandă „terapii” bazate pe chimicale, tranchilizanti si alte (medicamente), pentru afecțiuni pe care tot ei le-au provocat! Vibrațiile sunetului au impact asupra noastra în mod organic prin apa din organism cu care intra în rezonanță, suntem peste 70% apa, iar vibratiile sonore induc celulelor din corp, starea de sanatate sau boală. Lumina si sunetul, stau la baza comunicarii intercelulare ! Astfel s-a procedat incepand cu 1910, cand fundatia Rockeffeler, a facut o donatie catre American Federation of Musicians, pentru a adopta standardizarea sunetului La-440Hz, fiind apoi adoptata si generalizată în toata cultura europeana și mai apoi la nivel global! Dr. Leonard Horowitz concluzioneaza: „Muzica și deci sunetul influențează în mod direct la toate nivelurile organismul uman atât bioenergetic, fizic și chimic, metabolismul, psihicul, starea de imunitate astfel corpului îi este indus să vibreze o stare de boală si conflict, în loc de armonie si iubire.” Ce simplu ar fi fost… 441Hz, divizibil la 3!

Interpretarea denumirii notelor muzicale este

Do – Dominus – Dumnezeu;

Re – Rerum – materie;

Mi – Miraculum – miracol;

Fa – Familias рlanetarium – sistem solar;

Sol – Solis – Soare;

La – Lactea via – Calea Lactee;

Si – Siderae – bolta cerească

Sistemul modern de notatie muzicala a fost inventat in secolul al XI-lea de călugărul benedictin Guido d'Arezzo. Inițial, el utiliza sunetele „Ut, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si” pentru a reprezenta o octavă. Ulterior, sunetul „Ut” a fost înlocuit cu sunetul „Do”, de la cuvântul „Dominus” (Dumnezeu), pentru ca Dumnezeu să fie începutul scării muzicale.

Cimatica este o stiinta care se ocupa cu studiul efectelor sunetului asupra materiei.Astfel, se pare ca notele muzicale, vocile umane, zgomotele produse de animale, ecourile stelelor si ale planetelor pot vindeca.

Vindeca afectiuni grave

Procedura prin care undele sonore vindecă celulele canceroase castiga tot mai multa popularitate. Cercetatorii de la „Princess Grace Hospital” din Londra au testat aceasta tehnologie pe 159 de barbati cu cancer la prostata, iar celulele bolnave au fost vindecate in totalitate. Dupa doar un an, 92% dintre acestia nu prezentau nicio recidiva a maladiei.

Vindecă rănile

Ranile pot fi tratate eficient cu ajutorul sunetelor. Una dintre aceste tehnologii se numeste MIST si implica pulverizarea unei solutii saline pe rană si expunerea ulterioara la sunete cu frecvente joase.

Text preluat

Așează-te și întreabă-te cine ești, unde ești și cine ești. Răspunsurile tale îți vor revela starea de conștiință, credințele tale. Sf. Pavel a spus: „Noi nu ne uităm la lucrurile exterioare ci la lucrurile nevăzute pentru că lucrurile exterioare sunt trecătoare însă cele nevăzute sunt eterne”. (2Corinteni 4:18) Credințele tale văzute de mistic, sunt personificate. Ele formează o stare care îți controlează complet comportamentul. Orice modificare a sistemului tău de credințe va atrage după sine o schimbare în lumea ta exterioară.

Tu ești puterea operantă. Când intri pe o scenă, ea devine animată. Apoi tu te pierzi în propria ta animație și crezi că este independentă de percepția ta.Uitându-te la ea, nu îți vine să crezi că tu creezi animația, însă tu ești. Tu și cu mine suntem suflete vii, îngropate într-o lume a morții. Suntem destinați să fim spirite dătătoare de viață printr-un act de milă însă până atunci însuflețim ceea ce percepem. Întrebându-se, Blake afirmă: Omule nefericit care sunt, cine mă va mântui din acest trup al morții? Ca să îți răspund la această întrebare, nicio putere din lume nu o poate face decât Dumnezeu.

Sfântul Petru ne spune: „Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului Iisus Hristos. Prin marea sa milă, noi ne-am născut într-o speranță vie prin învierea Domnului Iisus Hristos”. Acest lucru este adevărat pentru că numai prin actul de milă al lui Dumnezeu putem să ne naștem din nou.

Acum, îngropat într-o lume a morții eterne, însuflețești forme moarte și crezi că ele sunt independente de percepția ta asupra lor. Vei continua să faci acest lucru până ce mila lui Dumnezeu îl va trezi pe Iisus Hristos din tine. Dacă Hristos nu ar fi îngropat în tine, el nu s-ar putea trezi în tine iar dacă el nu ar fi în tine, nu s-ar putea naște din tine. Așadar, la fel ca Sf. Pavel, porți în corpul tău moartea lui Iisus. Este mormântul în care el este îngropat. Trezirea lui te salvează dintr-un corp al morții, însă până atunci trebuie să trăiești și să te obișnuiești cu corpul mort pe care îl porți. Până nu te naști de sus, operezi puterea care dă viață acestei lumi. Când intri pe scenă, faci ca rolurile să prindă viață. Neștiind aceasta, crezi că ar exista alții și te lupți cu umbrele propriei tale ființe. Toate lucrurile există
în imaginația umană și toate fenomenele sunt produse doar de imaginație.După ce ai experimentat o stare și te-ai mutat în alta, poți crede că vechea stare a încetat să existe însă toate stările sunt eterne, ele rămân pentru totdeauna. Ca un călător mental care ești, tu treci prin stări fie cu intenție sau fără intenție, însă identitatea ta individuală este veșnică.

Indiferent dacă ești bogat sau sărac, rămâi cu aceeași identitate atunci când te muți dintr-o stare într-alta. Dacă nu ești atent, poți fi convins de presă, televiziune sau radio să îți schimbi conceptul despre sine și să te
muți fără să îți dai seama într-o stare nedorită. Te poți muta în multe stări și să joci multe roluri dar ca actor, nu îți schimbi identitatea. Acestea sunt doar roluri diferite pe care tu le joci. Tu ți-ai anexat corpul experiențelor pe care le ai acum însă tu nu ești corpul.

 Va veni ziua când vei conștientiza acest lucru. Atunci vei putea lua orice formă pentru rolul pe care vrei să îl joci. Învață să îți ajustezi simțurile potrivit dorinței tale."
După ce ai experimentat o stare și te-ai mutat în alta, poți crede că vechea stare a încetat să existe însă toate stările sunt eterne, ele rămân pentru totdeauna. Ca un călător mental care ești, tu treci prin stări fie cu intenție sau fără intenție, însă identitatea ta individuală este veșnică.

După ce ai experimentat o stare și te-ai mutat în alta, poți crede că vechea stare a încetat să existe însă toate stările sunt eterne, ele rămân pentru totdeauna. Ca un călător mental care ești, tu treci prin stări fie cu intenție sau fără intenție, însă identitatea ta individuală este veșnică.

După ce ai experimentat o stare și te-ai mutat în alta, poți crede că vechea stare a încetat să existe însă toate stările sunt eterne, ele rămân pentru totdeauna. Ca un călător mental care ești, tu treci prin stări fie cu intenție sau fără intenție, însă identitatea ta individuală este veșnică.

Indiferent dacă ești bogat sau sărac, rămâi cu aceeași identitate atunci când te muți dintr-o stare într-alta. Dacă nu ești atent, poți fi convins de presă, televiziune sau radio să îți schimbi conceptul despre sine și să te
muți fără să îți dai seama într-o stare nedorită. Te poți muta în multe stări și să joci multe roluri dar ca actor, nu îți schimbi identitatea. Acestea sunt doar roluri diferite pe care tu le joci. Tu ți-ai anexat corpul experiențelor pe care le ai acum însă tu nu ești corpul.

 „RUGĂCIUNEA ESTE CEA MAI MINUNATĂ EXPERIENȚĂ PE CARE O POATE AVEA OMUL.

Spre deosebire de murmurele zilnice ale marii majorități a omenilor din toate țările care prin repetițiile lor zadarnice speră să capteze urechea lui Dumnezeu, rugăciunea este extazul unei nunți spirituale care are loc în adâncul , liniștea tăcută a conștiinței.”
„Așadar, a te ruga înseamnă a te recunoaște că ești ceea ce dorești să fii, mai degrabă decât a-L implora pe Dumnezeu pentru ceea ce îți dorești.”
„Nu ceea ce vrei să atragi, ci ceea ce crezi că este adevărat.”
 
 Nu trebuie să deschideți ușile pentru a intra în orice cameră; pur și simplu intri presupunând că ești în ea. Privește lumea dinlăuntrul ei și simte ceea ce vrei să simți, și astfel, camera a fost pătrunsă. Acum rămâi acolo până când te simți ușor. .

 *Se spune că între 15 august ( Sf. Maria mare) și 8 septembrie (Sf. Maria mică), oamenii nu îmbătrânesc, totul este cald și calm, că lucrurile se așează și oamenii au numai gânduri bune și își caută un făgaș nou. Se mai spune că între 15 august și 8 septembrie, vremurile nu știu încotro să o apuce, spre vară sau spre toamnă, că frunzele îngălbenesc, dar nu cad încă, apoi că păsările vor să mai rămână dar și să plece, totuși încă nu știu dacă să o ia spre nord sau spre sud. Se mai spune că râurile nu mai curg și că marea nu are valuri, pentru că timpul însuși stă pe loc, parcă înveșnicit, și așteaptă...

Să folosim cu înțelepciune acest răgaz frumos care se apropie de noi, pentru a ne limpezi gândurile, pentru a ne vindeca inima și mintea de gânduri negre și pentru a ne învăța sufletul a trăi cât mai aproape de Dumnezeu!*"Seva vieții mele urcă din modelele pe care le-am avut, din faptul că trei sferturi din viață am băut apă din fântână, din pământ, iar nu din țeavă, că am mâncat pâine și mămăligă făcute de bunica și de mama mea, că am băut lapte de la vaca din grajd și că am mâncat mere abia culese din pom. Seva vine din faptul că am întâlnit oameni care au trăit meditând, încercând, nu spunând. Mai cădeau în genunchi, se mai rostogoleau, dar se ridicau. Erau oameni. Și mai vine din imensul noroc pe care mi l-a dat Dumnezeu: am primit o nevastă minunată, o adevărată forță, și un băiat absolut normal, un om. Și mai vine seva și din faptul că eu cred în povești cu îngeri și cred în Dumnezeu. Nu-s multe. Le poți strânge într-o batistă."

Maria, numele cel mai iubit

 

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, Vrednica esti! (Axion Estin!), Muntele Athos, secolul al XIX-lea

Maria este cel mai cunoscut si mai des intalnit prenume feminin. Raspandit pe scara larga in Europa, cele doua Americi, in Australia, Africa si Asia, despre numele de origine ebraica Maria se spune ca ar insemna copil dorit. Vechi nume biblic, preluat de evrei din egipteana, numele Maria s-a raspandit, prin greaca si latina, la toate popoarele crestinate, devenind cel mai cunoscut prenume feminin de sursa biblica. In Vechiul Testament, in Exod, numele este purtat de sora mai mare a lui Moise, profetesa Maria. In Noul Testament, sunt amintite mai multe femei cu acest nume, dintre care cea mai importanta este Maica Domnului, slavita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria. Biserica Ortodoxa i-a inchinat Preacuratei Fecioare Maria mai multe praznice, printre care Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea in Biserica a Maicii Domnului (21 noiembrie), Bunavestire (25 martie) si Adormirea Maicii Domnului (15 august). Traditional, persoanele care poarta numele Preasfintei Fecioare Maria isi sarbatoresc onomastica pe 15 august (Sfanta Marie Mare) si pe 8 septembrie (Sfanta Marie Mica).

Etimologie
Pentru Maria, cel mai discutat si mai controversat prenume, s-au propus, pana astazi, mai bine de 60 de solutii etimologice. In acceptiunea egipteana, numele Maria ar putea veni de la cuvintele mry - iubit sau mr - iubire. In greaca Noului Testament numele apare sub doua forme: Maryam si Miryam/Miriam.
La trecerea din greaca in latina, Mariam a devenit Maria, forma aceasta fiind preluata, cu mici modificari, in limbile franceza, italiana, spaniola, engleza. Sfantul Ieronim (347-420), primul traducator al Bibliei din greaca, ebraica si aramaica in latina (Vulgata), considera numele Mariam ca fiind un compus din cuvintele ebraice mar - picatura si yam - mare, adica picatura de mare, redat in latina ca stilla maris (prin erorile de copiere a textului latin s-a ajuns la structura mai cunoscuta stella maris - stea de mare). De aici se spune ca deriva si prenumele feminin Stela, care, initial, era considerat sinonim cu Maria.
In Europa de Vest, numele Maria este atestat incepand din secolul al IV-lea. Desi cultul Fecioarei Maria era larg raspandit pe continent, numele de botez Maria nu se generalizeaza decat destul de tarziu (intre secolele al XV-lea si al XVIII-lea), in buna parte si pentru ca numele era atat de respectat incat parintii nu indrazneau sa-l atribuie copiilor. In Spania, de exemplu, erau atribuite, prin botez, nume de sarbatori sau de sanctuare dedicate Sfintei Fecioare. Asa au aparut prenume precum Consuela/Consuelo, care inseamna cel/cea care consoleaza. Tot in vestul Europei se intalnesc frecvent prenume masculine duble, de tipul Jean-Marie, Rainer-Maria, Fernando-Maria etc. In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in Anglia, se pare ca 25% dintre femei purtau numele Mary. Ca o curiozitate, numele capitalei Argentinei, Buenos Aires, se pare ca este si el legat de unul dintre culturile dedicate Sfintei Fecioare Maria: intemeietorul orasului, Pedro de Mendoza, a numit asezarea de pe malurile fluviului La Plata Nuestra Senora del Buen Aire, devenita, mai tarziu, Buenos Aires, dupa numele unei biserici din Sevilla, inchinate Fecioarei vanturilor bune, ocrotitoarea navigatorilor de pe vasele cu panze.
In Europa de Est, prenumele Maria nu a fost niciodata perceput ca fiind tabu. Desi la romani atestarile apar de-abia in secolul al XV-lea, se presupune ca numele era mult mai vechi, fiind folosit, probabil, inca de pe vremea populatiei romanizate si crestinate de la nordul Dunarii, inainte de contactul cu slavii.

Derivate de la prenumele Maria:
Maricica, Marioara, Mariuca, Maruca, Mariuta, Marieta, Marica, Maricuta, Marita, Maruta, Mara, Mioara, Mia, Mimi, Mari, Mariana, Ana-Maria, Anne-Marie, Masa, Mita, Maia, Rica, Uta
Nume precum Marian sau Marius, despre care filologii nu considera ca ar avea vreo legatura etimologica cu numele Maria, popular se considera ca ar fi legate de numele Maria, intrand in mentalul colectiv ca fiind derivate de la acest nume. Asemanarile cu numele Maria sunt formale, aceste nume derivand pe alte filiere de la vechi ginte romane.
(Originea numelui Mara este disputata. Unii specialisti il considera un derivat de la Maria, in timp ce alti lingvisti sustin ca ar avea o alta origine, mai exact ca ar reproduce un vechi nume ebraic, Marah (care inseamna amar). Vom dedica numelui Mara si ipotezelor privind originea lui un alt articol.)

Personalitati cu numele Maria:
Regina Maria a Romaniei (1914-1927); Maria Rosetti (1819-1893), prima femeie ziarist din Romania, care a constituit modelul pentru tabloul Romania revolutionara de C. D. Rosenthal; Maria Tanase (1913-1963), Maria Ciobanu (n. 1937)
Maria Magdalena (primul martor al Invierii Domnului); Maria Stuart, regina a Scotiei (1542-1567); Maria Tereza a Austriei, imparateasa a Imperiului Romano-German (1745-1765); Maria Antoaneta, regina a Frantei (1774-1792); Marie Curie (1867-1934); Francois-Marie Arouet (Voltaire) (1694-1778); Rainer Maria Rilke (1875-1926); Carl Maria von Weber (1786-1826)

Predispozitii ale persoanelor cu numele Maria:
Despre persoanele botezate cu prenumele Maria sau cu derivate de la acest nume se spune ca sunt firi perfectioniste, rabdatoare, deosebit de sensibile, sociabile. Persoanele cu acest nume pot manifesta inclinatii catre profesii legate de copii, profesii medicale sau legate de sanatate, dar si profesii creative sau din domeniul economic.

 http://www.daciccool.ro/traditii/semnificatia-numelui/5062-maria-numele-cel-mai-iubit?fbclid=IwAR0Hv3W010cfqVhBZ4HWcE5hrfkewd8LtBSLtSRSLAWsh6iWi6qg6-1jGpI

În seara zilei de 14 august, în toate bisericile și mănăstirile din țara noastră se săvârșește slujba Prohodului Maicii Domnului

De ce trecem pe sub Epitaful Adormirii Maicii Domnului pe 14 august?

În seara zilei de 14 august, în toate bisericile și mănăstirile din țara noastră se săvârșește slujba Prohodului Maicii Domnului, cuprinzând cântări de o frumuseţe deosebită, care surprind diferite imagini ale momentului ridicării la ceruri a Născătoarei de Dumnezeu.

Toate cântările din cadrul Prohodului sunt „presărate” cu un soi de fericire, de optimism, deoarece Maica Domnului s-a bucurat atunci cand i s-a vestit mutarea la ceruri de către Arhanghelul Gavriil. Odată cu Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Ea devine Maica noastră care se roagă neîncetat pentru fiii ei și pentru toată Biserica. Toți cei care participăm an de an la slujba Prohodului Maicii Domnului știm că, în mijlocul bisericii este aşezat Sfântul Epitaf. Pentru cei care nu știu, denumirea de „Epitaf” provine din cuvintele grecești „epi” (pe, deasupra) + „taphos” (mormânt). Acesta este un obiect bisericesc sub forma unei pânze mari pictată sau brodată, bogat ornamentată, pe care se află zugrăvită fie icoana Înmormântării lui Hristos, fie scena Adormirii Maicii Domnului și este împodobit cu flori, în cadrul slujbei de Prohod, asemenea unui mormânt.

Epitaful este scos în mijlocul bisericii înainte de Vecernie, cântându-se troparul praznicului, pe glasul I: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și, prin rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre”.

Preotul așază Epitaful, de obicei, pe o masă mai înaltă și, potrivit tradiției, credincioșii sărută mai întâi Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfântul Epitaf, după care trec, în genunchi, pe sub masa pe care este așezat. Care este semnificația acestui obicei?

Știm că, în cadrul oricărei slujbe a Bisericii noastre, fiecare gest are o simbolistică liturgică sau dogmatică. Așa se întâmplă și în cazul slujbei Prohodului Maicii Domnului din ziua de 14 august. În unele părți, credincioșii trec o singură dată pe sub Sfântul Epitaf, amintindu-și de faptul că noi, creștinii, avem o singură Maică rugătoare în Cer, Împărăteasa şi Mijlocitoarea noastră, înălţată cu trupul şi cu sufletul la cer. Alții trec de trei ori pe sub Sfânta Masă pe care este așezat Sfântul Epitaf, deoarece Maica Domnului rămâne pentru veşnicie locaş al Preasfintei Treimi, după cum i-a vestit îngerul la Buna Vestire: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 34–35).

După cântarea Doxologiei, preotul iese alături de credincioși și, împreună, înconjoară sfânta biserică. Se fac patru opriri în total, iar la fiecare oprire, preotul rosteste câte o ectenie. La finalul acestei procesiuni, Sfântul Epitaf este așezat fie pe Sfânta Masă, așa cum se obișnuiește în unele zone din țara noastră, unde va rămâne până la Odovania praznicului (din data de 23 august), fie este dus în locul în care se păstrează în timpul anului. Sfântul Epitaf mai este numit şi „Sfântul Aer” deoarece el este purtat de patru diaconi sau patru bărbați deasupra, prin aer, în cadrul procesiunii din jurul Bisericii. Profesorii de liturgică menționează faptul că „aerul” era o pânză foarte subțite pusă deasura Sfintelor Daruri, numită deseori și „nor” datorită fineții. O explicație a acestei numiri poate fi și faptul că imnografii au numit-o pe Maica lui Dumnezeu „prealuminat nor” sau „nor luminos”, după cum citim și în cel dintâi Paraclis închinat ei: „O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noi surpă-i cu dreapta ta cea stăpânitoare și atotputernică”.

Așadar, îngenunchind sub Sfântul Epitaf, de la mic la mare, după tradiția moștenită din strămoși, să aducem și noi prinos de cinstire Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în seara dinaintea mutării sale la Ceruri, rugându-ne în această zi specială precum bunicii noștri, odinioară: „Mergi la cer si te aşază, lângă Fiul tău ceresc, și de-acolo priveghează, peste cei ce te iubesc. De dureri și de primejdii, tu ne scapă orişicând, iar în braţele nădejdii, tu ne ține pe pământ!”.