"Daca răciți, tușiti, faceți febra, va curge nasul, va doare capul și gatul nu va repeziti în farmacii sa dați în cap simptomelor. Corpul vostru este inteligent, face ce nu ați făcut la timp, elimina toxinele din limfa și sânge. O face mai brutal, neplăcut, dar nu va supărați pe el. Îl puteți ajuta prin detoxifieri simple, de 2-3 zile cu supe de legume și tarate de grâu, cu terciuri de ovăz și ceaiuri de salvie, cimbru, coada șoricelului, lemn dulce, mușețel. Luați cuișoare în loc de antibiotice și beți apa din decoct de ceapa cu miere de albine. Puneți comprese pe tălpi cu fâșii de ceapa și dormiți cu ele. Înghițiți câte un cățel de usturoi dimineața și seara. Aruncați orice lactat și dulciuri cu zahar, astea mai adaugă câteva zile de suferință. Masați-va degetul mare de la picioare. Și nu uitati ca orice răceală, viroza, gripa se manifesta în mediu acid, sânge toxic. După ce scăpați de simptome faceți 2-3 săptămâni de curățare a colonului prin clisme, tarate de psyllium, semințe de în, argila, ulei de în și ulei de ricin. Când colonul este eliberat, ficatul și splina curata limfa și sângele de impurități. Sunt evitate astfel forme de manifestare brutala a eliminărilor de surplusuri toxice pe care le numim răceli, gripe, viroze etc."

Sursa: Gabriel Socaciu

LEGENDA CRIZANTEMEI

 

"O fată a cărei mamă era foarte bolnavă, se ruga zi de zi la Maica Domnului și îi oferea câte o floare, cerându-i să nu îi lase mama să moară.

Într-una din nopți, ea a avut un vis în care Fecioarei Maria din icoană o privea plină de compasiune, spunându-i:

- Biată fetiță, mama ta mai are numai câteva zile de trăit. Tot atâtea câte petale are floarea pe care vrei să mi-o dăruiești.

Fata s-a trezit cu ochii în lacrimi și s-a uitat la floarea pregătită pentru a fi oferită Maicii Domnului. Avea numai cinci petale. Asta însemna că mama ei, mai avea numai cinci zile de viață. Disperată, a început să rupă fiecare petală în bucățele cât mai mici, până când floarea a ajuns să aibă nenumărate petale minuscule.

Fecioara Maria a împlinit dorința fierbinte a fetei și i-a vindecat mama. De atunci, crizantema, care se spune, avea la origine doar câteva petale, a devenit o floare încărcată, cu numeroase mici petale, amintind astfel de rugăciunile fetei iubitoare și de infinita bunătate a Maicii Domnului."

Au fost odată două crizanteme care creşteau alături într-un câmp. Una era galbenă, iar cealaltă era albă. Într-o zi veni un grădinar care uitându-se la cele două flori, se hotărî să o ia acasă pe cea galbenă. Văzând că ea a fost aleasă, crizantema galbenă flutură petalele ei elegante într-un gest de rămas bun faţă de sora ei albă, iar cele două flori se despărţiră.

În grădina cea nouă, crizantema galbenă era îngrijită cu multă atenţie. Trăia o viaţă liniştită, iar din când în când îşi amintea de crizantema albă rămasă în câmp, departe. Peste câteva luni uită complet de ea; era prea ocupată de grija grădinarului care o făcuse cea mai frumoasă şi mai elegantă floare. Într-o zi veni un slujitor al lordului şi îi ceru grădinarului o floare pentru familia nobiliară. Acesta îi arătă crizantema galbenă, dar slujitorului nu îi plăcu. Era prea mult, iar familia îşi dorea ceva frumos doar prin simplitate. Atunci grădinarul îşi aduse aminte de floarea albă. Merseră împreună peste câmp şi găsi crizantema albă. Slujitorul o luă şi o duse la castel.

Crizantema albă era îngrijită frumos, iar toţi grădinarii aveau ordin să păstreze simplitatea trăsăturilor ei şi frumuseţea atât de curată şi albă. În scurt timp, toată grădina era plină de crizanteme albe, kimonourile femeilor erau pictate cu crizanteme albe, tablourile înfăţişau crizanteme albe, iar frumuseţea simplă era peste tot. Toţi aveau grijă de floarea albă ştiind că fusese aleasă pentru simplitate, faţă de crizantema galbenă care avea o frumuseţe atât de complicată şi de elaborată.

Morala: Să nu credem că ceea ce li se întâmplă altora este mai bun decât ceea ce ni se întâmplă nouă. Ceea ce au alţii nu ne este întotdeauna potrivit nouă.

Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu există coincidențe.

 

RUGĂCIUNE

O Măicuță, mă vezi bine că sunt singură nu am pe nimeni doar te am numai pe Tine.

Și pe Fiul Tău iubit și pe Dumnezeu cel Sfânt să mă ierte c-am greșit.

Eu mă rog să mă iertați, mână de-ajutor să-mi dați

Din pat să mă pot scula , în genunchi a mă pleca, ȚIE Doamne a mă ruga , până-n ceasul ce-oi pleca.

Si înainte de-a porni să mă pot mărturisi

Și înainte de-a pleca să mă pot cumineca

Cu sângele Tău curat să mă ierte de păcat

Cu sângele Tău cel Sfânt să mă ierte ca-m greșit.

Sfânta naforă să-mi fie Sfint izvor de bucurie pe drumul cel din vecie.

Și acolo dacă voi sosi ,să-ți pot Maică mulțumi

Să mă rog la FIUL Tău și la Bunul Dumnezeu ,să-mi ierte păcatul meu.

De când m-am născut pe lume, nu am făcut fapte bune.

Numai tot păcate grele, tot felul de fapte reale

Mă rog Măicuță cu jăle, să mă mântuiești de ele.

Mi-ai dat Doamne o cruce grea, dar nu tai nimic din ea.

Ajută-mă să-o pot purta până-n ceasul ce-oi pleca.