Liliacul rămâne una dintre cele mai îndrăgite flori de primăvară datorită parfumului său intens și inconfundabil.
În urmă cu mii de ani, trăia o fată numită Lili cu ochi mov-albăstrui nimeni nu mai văzuse până acum. Ea cunoscuse un băiat cu care se iubea incredibil de mult; deși erau destul de tineri, cei doi voiau să se căsătorească.
Din păcate, băiatul suferea de o boală incurabilă și zilele lui erau numărate. Din acest motiv cei doi încercau ca fiecare zi pe acest pământ să fie petrecută cu iubire, râsete și veselie. Într-o zi, din păcate, s-a întâmplat inevitabilul și fata a rămas singură. Plină de durere, frumoasa fată se ducea în fiecare zi la mormântul lui pentru a îi povesti cum a fost ziua ei. Ea vărsa lacrimi amare, de dor și singurătate. Și-a promis că niciodată nu va mai iubi atât de mult.
S-a dus o zi, s-a dus două, s-a dus trei... s-a dus zi de zi până când, într-o zi obișnuită, nu s-a mai putut ridica de pe mormântul lui. Inima ei era sfâșiată. Potrivit legendei, în acel loc a crescut un arbust cu flori mov-albastre care aveau un miros divin. "Dacă în Rai miroase a dragoste, atunci și floarea dragostei noastre trebuie să aibă un parfum divin." - îi spunea fața tânărului când erau împreună.
Localnicii satului au fost uimiți de această poveste incredibilă de iubire, motiv pentru care au numit floarea Liliac - culoarea sutelor de flori le aminteau de ochii magici ai fetei.
Povestea florii de liliac provine dintr-o frumoasă și melancolică legendă din mitologia greacă, în centrul căreia se află Pan, zeul pădurilor, și nimfa Syringa.
Iată povestea completă a acestei flori cu parfum inconfundabil:
Mitul grecesc: Pan și Syringa
Într-o zi, în timp ce cutreiera pădurile verzi, zeul Pan, cel cu chip de om și picioare de țap, a întâlnit-o pe Syringa, o nimfă de o frumusețe rară. Fermecat de grația ei, Pan s-a îndrăgostit pe loc și a încercat să se apropie pentru a-i vorbi.
Speriată de înfățișarea zeului și de intențiile sale, nimfa a fugit prin pădure. Pan a urmărit-o până pe malul unui râu, unde Syringa, văzându-se prinsă și fără scăpare, s-a rugat zeilor și nimfelor apelor să o salveze.
Ascultându-i ruga, zeii au transformat-o într-un tufiș de liliac sălbatic, cu crengi pline de flori parfumate. Când Pan a vrut să o îmbrățișeze, a strâns în brațe doar ramurile acestui arbust. Deznădăjduit și plin de tristețe, zeul a oftat adânc peste crengi. Aerul cald trecut prin tulpinile goale a scos un sunet dulce și melodios. Atunci, Pan a tăiat câteva ramuri și a creat primul flaut din trestie (sau nai), instrument pe care grecii l-au numit „syringa”, în memoria nimfei.
O altă legendă: Povestea fetei Lili
În folclorul românesc și în alte culturi europene, există și o altă variantă, plină de sensibilitate, despre o tânără pe nume Lili.
Se spune că într-un sat trăiau doi tineri care se iubeau extrem de mult și urmau să se căsătorească. Însă, un blestem sau o boală necruțătoare l-a luat pe flăcău din această lume înainte de nuntă. Distrusă de durere, fata pe nume Lili a mers la mormântul lui și a plâns zile și nopți în șir, refuzând să plece. Nivelul ei de suferință a impresionat pământul, iar în locul în care tânăra și-a dat ultima suflare din cauza tristeții, a răsărit un arbust cu flori mov-albastre, exact ca nuanța ochilor ei. Oamenii au numit această plantă „liliac”, după numele fetei.
Semnificația culorilor florii de liliac
Fiecare nuanță a acestei flori de primăvară poartă o simbolistică aparte:
- Liliacul alb: Simbolizează inocența, puritatea și amintirile frumoase din copilărie.
- Liliacul mov / violet: Reprezintă prima iubire, spiritualitatea și misterul.
- Liliacul roz: Este asociat cu iubirea puternică, devotamentul și prietenia adevărată.