O Pâine aruncată
Brutarul o mustra mereu pe femeia sa că mergea la biserici și dădea la săraci și la colectele care se făceau.
Într-o zi, în timp ce scotea pâinile calde din cuptor și tot locul
din jurul brutăriei se umpluse de mirosul plăcut de pâine proaspătă, la
ușa brutăriei a venit un sărac și a spus:
– Șefule, toate pâinile acestea sunt ale tale?
– Ale cui să fie?
– Și nu le mănânci?
– Bre, pleacă de aici!
– Dă-mi și mie una că mi-e foame.
– Pleacă!, ți-am spus. Lasă-mă în pace!
– Șefule!
– Pleci sau nu pleci?
– Șefule!… îl ruga săracul.
Dar nu a apucat să sfârșească, că brutarul a luat o pâine și a aruncat-o cu putere spre sărac, voind să-l lovească în cap.
Acela însă s-a plecat și pâinea a trecut razant deasupra capul său și a căzut jos.
Săracul s-a repezit la pâine, a luat-o, a ieșit afară, și retrăgându-se într-un colț, a mâncat-o pe
furiș.
Toată ziua aceea brutarul a fost nervos din pricina acelui musafir nepoftit și a pâinii pierdute.
„Să îndrăznească să mai vină!”, își spunea el cu mânie în sinea sa, îl omor din bătaie.
În noaptea următoare, pe la orele două după miezul nopții, brutarul
sare din somn înfricoșat și ud de transpirație, strigând:
– Femeie, scoală-te!
– Ce ai? Ce s-a întâmplat?, l-a întrebat femeia lui înspăimântată.
– Scoală-te și adu-mi o cămașă să mă schimb și-ți voi spune ce am pățit!
Femeie, parcă am murit și s-au adunat în jurul meu mulți Îngeri și demoni, certându-se între ei cine să ia sufletul meu.
Într-un cântar mare de trei ori blestemații puneau mereu faptele
mele cele rele și balanța se îngreuia din ce în ce mai mult.
La un moment dat un Înger bun a strigat:
„Pâinea! Aduceți pâinea cu care a săturat pe acel sărac flămând! Puneți-o în cealaltă parte a cumpenei!”.
Atunci demonii au strigat:
. „Pâinea nu a dat-o milostenie, ci a aruncat-o să-i spargă capul săracului”.
Și au răspuns Îngerii:
„Dar s-a săturat cel flămând, și acela a mulțumit”.
Și să vezi, femeie, acea pâine a făcut de a schimbat talerele cântarului.
Talerul cu acea pâine s-a lăsat în jos și astfel m-am mântuit.
De aceea, de acum să dai și să nu te mai oprești.
Și eu voi da.
Și de ar mai veni pe la noi acel sărac!
În sfârșit brutarul a înțeles că, dacă dai, câștigi. Dar noi, oare, am înțeles?
Să credem cu fermitate că atunci când dăm, nu sărăcim, ci ne îmbogățim.
Să probăm prin fapte. Unii oameni au nevoie și așteaptă, fie și o bucățică de pâine...."
Este un adevăr!
Sărăcia te poate urmări și pe tine , pe noi toți !
ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR -Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
marți, 30 mai 2023
Este un adevăr!
Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul acesta: „Stai, că este ceva drac aici!”
Diavolul ţânteşte acest mare obiectiv: să ne despartă de Dumnezeu.
Nu-i va fi uşor să o facă direct, că aşa s-au încununat mulţi creştini care au simţit în ei puterea credinţei, ştiind că omul e făcut de Dumnezeu singur, numai pentru Dumnezeu şi nu se pot despărţi de El. Satana, care n-are o clipă de răgaz, gândeşte ca indirect să poată despărţi pe om de Făcătorul lui. Luptă cu orice chip să-l bage pe om în păcat, păcate de tot felul, şi, dacă reuşeşte, nu înseamnă că şi-a atins marele obiectiv, ci îi dă o mare întristare, care îl face să se considere pierdut, ca şi când nu mai poate fi iertat şi, descurajându-se, singur se desparte de Dumnezeu, şi, iată, acesta-i scopul atins de vrăjmaşul.
Nu trebuie să-ţi pleci capul şi să abdici, oricare şi oricum ar fi păcatul. Recunoaşte-L mai departe pe Stăpânul tău milostiv, că nici o nenorocire nu înseamnă ceva, dacă ai credinţă de stâncă. Nu te deznădăjdui cu nici un chip. Satana, şi poate slăbiciunea ta, te-au înşelat, dar inima nu i-ai dat-o lui şi numele lui Dumnezeu din tine nu l-ai şters. Aşa păcătos cum eşti, Dumnezeu e cu adevărat mult iubitor şi, pentru că-L recunoşti, mult milostiv şi iertător.
Te va căuta El singur, te va găsi, te va îmbrăţişa, te va lua pe umerii Lui, te va duce la stână şi te va iubi mai mult decât pe alte oi, pentru că tu, de fapt, nu L-ai părăsit. Aceasta este o mare poziţie duhovnicească şi atunci marile tale căderi în viaţă rămân simple accidente.Recomand o nesfârşită veselie sufletească în ascunsul tău, că aceasta mărturiseşte că eşti cu Iisus Hristos în inima ta şi-n respiraţia ta. Inima ta va vibra mereu o rugăciune fără cuvinte. Deci, o stare de stăpân asupra ta şi de veselă liniştire, chiar dacă te-ai înnoroit, că oricare ar fi motivul unei întristări descurajatoare, ea este numai şi numai de la diavol.
Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o mâhnire, unde-i o întristare, deoarece cu astfel de bogătie nu stii ce să faci si o risipesti. Si, din prudentă, nici nu te stăpâneste acest har, dar vine unde-i linistire sufletească, unde fiinta noastră transformă ca un mare aparat de reactie acest har al lui Dumnezeu cu hotărârile tale de a misca, de a te împlini, si uite asa ajungi la măsura omului desăvârsit, ca să nu vorbesc chiar să fii un dumnezeu după har, bine înteles.
Dacă îţi creează starea această de agitaţie, de tristeţe, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouale; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist. Adică nu eşti in stare de nimic – o stare dracească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul acesta: „Stai, că este ceva drac aici!” Şi nu acceptaţi.
Mai ales nu vă descurajaţi. Aici este toată lupta subtilă a sfintelor noastre paterice şi o mare taină a vieţii duhovniceşti, de a ne ridica, de a nu rămâne sub piatra grea şi îngrozitoare a căderii. Cuvânt mare vă spun, în ordinea cea mai duhovnicească, nici nu mai există cădere, există numai ridicare.
Nici o nenorocire nu înseamnă ceva şi nimic nu este pierdut, atâta timp cât credinţa rămâne în picioare, cât timp capul se ridică din nou şi sufletul nu abdică.
Părintele Arsenie Papacioc
Extras din ”Despre tristeţea drăcească – Cuvinte de nădejde celor fără de nădejde”, Antologie alcătuită de Ierom. Benedict Stancu, Ed. Sofia
Acum, după cîte s-au întîmplat, încă mai crezi că nu te iubesc?
Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor
-
Infectia cu virus hepatitic C (VHC) reprezinta o importanta problema de sanatate publica globala. Prevalenta viremica actuala estimata ...
-
Pielita de ou pentru prepararea acidului hialuronic natural Domnul Ioan Marcus din Aiud, cititorul nostru fidel, ne-a trimis spre publicar...
-
Am primit reteta unui nou preparat natural din partea domnului Ioan Marcus din Aiud, cititorul nostru fidel. Cu siguranta, vor fi multi di...
-
"1. FRICA micsoreaza diametrul vaselor de sange, ca urmare a unei varsari excesive de adrenalina in sange. Acest fapt duce la o subali...
-
Cred ca nu mai trebuie sa va spun cat de gustoase si de sanatoase sunt aceste uleiuri. Le folosesc in bucatarie cu drag . Atat salate...
-
RO.aliment organizeaza , in premiera nationala, campania de informare, educare si constientizare a beneficiilor consumului inteligent ...
-
Majoritatea oamenilor privesc boala fie ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, fie ca pe ceva ereditar, o moștenire genetică nemer...
-
In perioada 2-5 aprilie 2020, in cadrul Centrului Expozitional Romexpo , se desfasoara 5 manifestari cu tematica home & deco: Const...
-
Chiar daca nu ati vazut sau nu ati cultivat niciodata un rodiu ( Punica granatum ), cu siguranta ati gustat, macar o data, din fructul sau...
-
Marcel Iureș: „Părinții mei pupau mâna bunicilor mei, adică părinților lor. Așa am apucat, așa am făcut și eu o vreme și a trebuit să tr...