Respectul de sine e acea liniște blândă în care spui, fără luptă, dar cu adevăr:

 O femeie poate fi educată cum să se îmbrace.
Cum să vorbească.
Cum să gândească.
Dar, există ceva ce nimeni nu o poate învăța: cum să se respecte.
Doar ea poate învăța asta, şi doar ea poate pune în practică respectul de sine: prin ce alege în viaţa ei, pe cine alege şi cum se va purta cu ea, prin viață.
Respectul faţă de sine este precum meseria care "se fură": din tot ce se petrece în viața ta, tu îţi decizi limitele emoţionale, valorile personale, credințele de bază.
Nimeni și nimic, oricât de bun sau rău va fi, nu te va învăța respectul față de femeia din tine.
Tu o vei consola, încuraja, ierta pe ea, ca, mai târziu, să poți ieşi cu tine, în lume, şi să îi poți privi pe ceilalți cu demnitate, curaj şi adevăr.
Şi nu poţi privi aşa decât după ce te respecți pe tine: Respectul față de sine, dincolo de standarde și aparențe, este o formă profundă de demnitate. Nu o demnitate rece sau închisă, ci una caldă, liniștită, care izvorăște din centrul unei femei care a învățat să nu se mai caute în ochii celorlalți. O femeie care trăiește ancorată în adevărul ființei ei – viu, stabil și împăcat.
RESPECT FAȚĂ DE SINE ÎNSEAMNĂ:
– Să nu te mai înstrăinezi de tine pentru a fi iubită.
Să nu te micșorezi ca să încapi în viața altcuiva. Să nu te abați de la ceea ce simți și știi în adâncul inimii, doar pentru a păstra o relație care cere să renunți la tine.

– Înseamnă să știi când să pleci, chiar dacă încă iubești.
Pentru că ai înțeles că iubirea adevărată nu se pierde – ea se transformă. Nu moare, ci se așază într-un loc tainic, de unde continuă să existe fără să mai doară. Dacă e autentică, rămâne vie în tine, chiar dacă drumurile se despart.
Iar dacă nu e autentică, dacă te rănește sau te goleşte de sens, atunci e în regulă să pleci. Nu pentru că nu mai iubești, ci pentru că ai învățat să nu te abandonezi iubind.
Pentru că știi acum că iubirea pentru celălalt nu poate fi mai mare decât iubirea pentru propria pace.

– Înseamnă să nu te mai vinzi pe bucăți.
Să nu te risipești în spații care nu te prețuiesc. Să îți onorezi darurile, visele, timpul și prezența. Să spui: „Aici sunt întreagă. Aici, ceea ce e sfânt în mine nu se negociază.”

– Înseamnă să alegi tăcerea acolo unde cuvintele nu-și mai găsesc rostul.
Să nu te mai explici celor care nu vor să audă cu adevărat. Să înțelegi că nu e despre convingere, ci despre rezonanță.

– Înseamnă să nu te agăți de cineva ca să fii văzută.
Cine e menit să rămână, va rămâne. Cine te simte cu sufletul, nu are nevoie să-l strigi. Tu nu ești ceva ce se cere păstrat cu teamă – ești ceva ce se iubește firesc.

– Înseamnă să nu-ți mai ceri scuze pentru sensibilitatea ta.
Să recunoști în ea nu o slăbiciune, ci o formă subtilă de înțelepciune. E forța ta blândă, felul în care lumea prinde contur din adâncurile inimii tale.

– Înseamnă să spui „nu” cu blândețe, dar cu fermitate.
Să înțelegi că limitele nu închid, ci protejează ceea ce e prețios în tine.

– Înseamnă să-ți porți rănile cu delicatețe, dar fără să le lași să-ți scrie viitorul.
Să te însoțești cu ele în drumul spre vindecare, știind că nu te definesc, dar te-au modelat cu iubire în forma de acum.

Respectul de sine e acea liniște blândă în care spui, fără luptă, dar cu adevăr:
„Mă aleg pe mine. Cu tot ce sunt. Cu tot ce am fost. Cu tot ce devin. Și dacă e nevoie să plec, plec cu iubire – nu din lipsă, ci din înțelepciunea de a nu rămâne acolo unde nu mai pot fi întreagă."

Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi!

 ''Oamenii vor să fie fericiţi, dar în fiecare dimineaţă se trezesc supăraţi pe viaţă, supăraţi pe lumina care intră pe geam, supăraţi că începe o nouă zi în care trebuie s-o ia din nou de la capăt...
Oamenii vor să fie fericiţi, dar îmbracă haine mohorâte, merg cu capul aplecat, salută trişti şi cu jumătate de gură, numără crăpăturile din asfalt şi găurile din şosea...
Oamenii vor să fie fericiţi, dar intră trişti şi stresaţi la locul de muncă, se grăbesc să-şi judece colegii şi să-şi învinuiască şefii pentru tot ceea ce-i nemulţumeşte...
Oamenii vor să fie fericiţi, dar pleacă spre casă apăsaţi de stresul de la muncă, pe care nu ezită să-l împrăştie şi în casele lor...
Oamenii vor să fie fericiţi, dar creşterea copilului a devenit o povară şi dorinţa lui de joacă, un stres în plus..
Oamenii vor să fie fericiţi, dar stau ţintuiţi în faţa televizorului la ştiri, se îngrozesc la filme comerciale şi se înfurie la emisiuni politice...
Oamenii vor să fie fericiţi, dar acoperă cerul nopţii cu jaluzele opace, la culcare frământă anxioşi gândurile de peste zi şi pentru insomnie dau vina pe viaţă...
Oamenii vor să fie fericiţi, dar tăcerea ori reflecţia li se pare timp pierdut, rugăciunea o naivitate, iar liniştea greu de suportat...
Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp pentru ei..
Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp de fericire...
Oamenii n-au timp să descopere că fericirea e în ei, în cerul dimineţii, în zâmbetul cu care salută oamenii, în ochii colegilor de la muncă, în joaca copilului, în liniştea casei, în stelele de pe cer şi-n rugăciunea de dinainte de culcare...
Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi! "

Singura măsură de siguranță este să nu lași oameni toxici să intre în viața ta...🌿🥀

 Dintre toate otravurile cunoscute pe Pământ, cea mai periculoasă este cea umană. Se transmite de la persoană la persoană. Nu are antidot, afectând în mod extensiv conținutul intern și mediul extern și nu are dată de expirare. Distruge agresiv tot ce este viu și bun și nu poate fi vindecat din exterior. Se hrănește ușor și se completează cu tot ce este otrăvitor. Singura măsură de siguranță este să nu lași oameni toxici să intre în viața ta...Antidotul este îndepărtarea lor — cu blândețe, sau fără, dar întotdeauna ferm.
Toxicitatea umană nu are leac din afară, iar vindecarea începe doar când nu mai permiți accesul în sufletul tău.
Uneori, chiar și o distanță tăcută e o formă de protecție.
A te înconjura de oameni senini, buni și luminoși este cel mai bun tratament.Narcisismul este frecvent intalnit in cupluri, insa nu este constientizat decat rareori.

Nicolae Steinhardt.

 

1.Îl slăvim pe Hristos mai întâi săvârșind cele menționate de El însuși: dând să mănânce flămânzilor, dând de băut însetaților, primind pe cei străini, îmbrăcând pe cei goi, cercetând pe bolnavi și mergând să-i vedem pe cei ferecați în temniță.

2. Tot astfel, crezând neîndoielnic că El este Calea, Adevărul și Viața.

3. Postind, rugându-ne, priveghind, făcând milostenii, înfrânându-ne.

4. Dar și iertând pe greșiții noștri, alungând de la noi ținerea de minte a răului ce ni s-a făcut, iubind pe aproapele nostru (și nu numai iubindu-l, ci îngăduindu-i a fi așa cum este, nepretinzându-i să fie aidoma nouă), binecuvântându-ne (ori, de ne vine peste poate, măcar neblestemându-ne) vrășmașii.

5. Dovedindu-ne blânzi și smeriți cu inima, făcători de pace, nearțăgoși, neînfumurați, păstrători de cuget curat.

6. Făptuind binele în taină, mâniindu-ne doar pe foarte scurtă vreme, nu mai târziu de apusul soarelui, oricând gata a ierta și a ne domoli, neîngrijorându-ne în exces de cele ale lumii și ale trupului. Făcându-ne muți și surzi când suntem zădărâți, neînvoindu-ne facilei ispite de a mustra și dojeni când simțim că avem dreptate, nejudecând pe nimeni (anevoioasă, dar meritorie virtute).

7. Netemându-ne, alungând frica, socotind-o ca pe un păcat de moarte, ca pe năpasta lumii, îndrăznind, mereu dând dovadă de bărbăție, de ostășie.

8. Adăpostind pe călători, ajutând pe cei slabi, primind cu bucurie pe slujitorii Domnului, necerând (cu fățarnică nepărtinire și vicleană înțelepciune) semne și minuni, neispitindu-L pe Domnul cu cereri nesăbuite, ridicole sau neobrăzate.

9. Nefiind formaliști, bucheri și pierduți în mărunțișuri, nepunând litera deasupra legii. Ci privind lucrurile, de fiecare dată, cu spirit larg și tolerant, izbutind a ieși din noi înșine, a ne vedea, judeca și aprecia din afară, așa cum ne-ar surprinde privirea rece și neprevenită a unui terț.

10. Neacceptând a fi robi patimilor (spre a ne face de basm și de batjocoră demonilor), dar nici textelor.

11. Nelăsând bogăția (ori arghirofilia, care poate locui și în cel neavut) să ne stăpânească, nepunându-ne toată încrederea în cele vremelnice, făcându-ne din legea relativității, principiul incertitudinii și doctrina instabilității celor lumești întreitul temei al unui reflex instinctiv când vor să ne subjuge cu strălucirea lor.

12. Nepizmuind, neațintindu-ne ochii asupra semenilor noștri, asupra greșelilor și inevitabilelor cusururi omenești, ci mai vârtos asupra alor noastre.

13. Neluând numele lui Dumnezeu în deșert, rodindu-ne talentul ori talanții, ori fracțiunea de talant.

14. Neîngăduind ca strâmtoarea, prigoana, grijile veacului, înșelăciunea avuției și poftele să înăbușe  rodirea Cuvântului în noi.

15. Lăsând nevinovăția copilăriei să ne roureze sufletul și să ne vindece de uscata respectabilitate, întocmai ca Zaheu care, om în toată firea, nu s-a rușinat să se cațere în pom ca să-L vadă mai bine pe Iisus.

16. Veghind, păstrându-ne treji, dar nepunând mare preț pe tăria noastră, știind că duhul e osârduitor, dar trupul neputincios, iar noi oricând capabili de slăbiciune, de cădere (n-a grăit Fericitul Filip Nerri: ține-mă Doamne de urechi că altminteri Te vând ca Iuda?).

17. Fiind modești, recunoscători, iubindu-L pe Domnul din toată inima, din tot cugetul, din tot sufletul și toată virtutea noastră.

18. Ferindu-ne de șovăială și impunându-ne a fi statornici în hotărâri.

19. Fiind înțelepți ca șerpii, nu numai  blânzi ca porumbeii.

20. Crezând neclintit în Cuvântul lui Iisus, păzindu-l, mâncând și bând la vremea potrivită preacuratul Trup și scump Sângele Domnului, dându-ne bine seama: cât de fericiți suntem că ne învrednicim de aceasta, că niciodată n-a vorbit un om cum vorbește Hristos, că ne putem numi prieteni ai Săi.

21. Grăind vorbe bune ori săvârșind gesturi de compasiune față de semenii noștri, de simpli oameni, în ocaziile cele mai întâmplătoare și mai mărunte, nesfiindu-ne a fi politicoși, a schița un zâmbet binevoitor până și unui străin, spre exemplu insului care, după ce fără de voie ne-a lovit cu cotul, își cere scuze.

22. Descoperindu-ne capul când salutăm, răspunzând negrăbiți când ni se pune o întrebare, când ne cere cineva să-i arătăm drumul – lucruri mici, profane, de nu și triviale! Dar din categoria celor care prisosesc stricta dreptate și, în consecință,  plăcute lui Hristos.

23. Și-L mai slăvim pe Domnul poftind la cină pe cei desconsiderați, nu numai cei sărmani, ci în general cei care nu se bucură de atenția și cinstirea semenilor; cei uitați sau părăsiți – acestora să le dovedim gentilețe, cuviință, solicitudine.

24. Oprindu-ne de la păcate, devenind adevărați creștini, orice am fi fost înainte de trezire, cu oricare urâte păcate ne-am fi murdărit.

25. Scriind, pictând ori compunând (cei care pot) capodopere. Toate au fost și sunt create numai în starea harului sfinților (Sfântul Iustin: „Toate câte filosofii și legislatorii le-au gândit și le-au spus frumos, le-au elaborat grație părții de Logos aflătoare în ei”).

26. Sărutând pe cei leproși: orice ins izolat, prigonit, ocărât pe nedrept, de care căpătuiții, rostuiții, chivernisiții, slugarnicii se feresc și se tem, e un lepros vrednic de a fi sărutat;

27. Refuzând a ne zgâi la cel în suferință și descumpănire, rugându-ne așa cum știm, chiar dacă nu cunoaștem la perfecție tipicul rugăciunilor (și poate nici Tatăl nostru, ca în povestirea cu cei trei sihaștri de pe insulă care nu-l știau, dar umblau pe mare).

28. Neprecupețindu-ne vremea, zăbovind ca samarineanul cel milostiv pentru a veni în ajutorul păgubiților, accidentaților, nenorociților.

29. Aducându-ne mereu aminte că în orice semen al nostru sălășluiește suflarea lui Dumnezeu, adică o fărâmă de spirit divin și purtându-ne cu el ca atare.

Să nu se îngrijoreze nimeni. Enumerarea de mai sus e strict exemplificatorie. Suntem neîncetat îmbiați cu posibilitatea de a ne recunoaște și vădi ucenici feluriți și neabătuți ai lui Iisus Hristos. Oricui îi este oricând dat – nu numai în momente eroice – a-L mărturisi. Și poate că această mărturisire, zi de zi, în împrejurări modeste și mărunte, nu-i deloc mai ușoară decât cea eroică, de care nu toți avem parte. Numărul drumurilor prin care Îi putem vădim dragostea, încrederea și devotamentul nostru este infinit.

Toți Îl slăvim pe Hristos numai pe măsura darului, puterii și priceperii noastre, potrivit stilului nostru, ar zice Blaga.

 Nicolae Steihardt, capitolul Felurimi din cartea „Dăruind vei dobândi”

https://ortodox.md/nicolae-steinhardt-29-de-moduri-de-a-l-marturisi-pe-dumnezeu-in-viata-de-zi-cu-zi/

Viața și Paraclisul Cuvioasei, și de Dumnezeu purtătoare, Maicii Gavrilia Papaianis (+ 28 martie)

 

Viața Cuvioasei Gavrilia Papaianis 

Gherontissa Gavrilia s-a născut în Constantinopol (sau Istanbul) cu peste o sută de ani în urmă, pe 2/15 octombrie 1897, din Elias și Victoria Papaianni, ca al patrulea și cel din urmă copil al familiei, cel mai iubit (Alexandros, fratele ei, fiind primul, iar surorile ei Vasiliki și Pavelina - al doilea, respectiv al treilea).

A crescut în oraș până ce familia s-a mutat la Tesalonic, în 1923. A plecat în Anglia în 1938 și a rămas acolo pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial. S-a pregătit pentru a fi ortoped și psihoterapeut. În Anglia, pentru serviciile aduse în război și după, i s-a oferit să devină cetățean britanic, însă ea a refuzat politicos.

În 1945, s-a întors în Grecia, unde a lucrat cu Friends Refugee Mission și American Farm School în Thessalonic, în primii ani de după război. Mai târziu, și-a deschis propriul cabinet medical în Atena, unde a lucrat până în 1954. În luna martie a acelui an, mama ei a murit. După acest eveniment dureros, și-a închis cabinetul, şi-a dăruit toţi banii şi toate bunurile celor săraci, hotărâtă să vieţuiască în sărăcie desăvârşită şi, cu toate că avea deja aproape şaizeci de ani, s-a îndreptat spre India doar cu haină pe ea şi cu o Scriptură. A început să le slujească leproşilor şi săracilor din spitale şi aşramuri.

După cinci ani petrecuţi în India, a trăit ca pustnică unsprezece luni în Himalaya.

În 1959, intra în Mănăstirea Sfântului Lazăr din Bethania (Palestina). Patru ani mai târziu a primit schima mică prin Părintele Amfilohie (Makris) din Patmos, la Peştera Sfântului Antonie.

În cele două decenii ce vor urma, Maica va alterna tăcerea din mănăstire cu un an de slujire misionară în Africa Răsăriteană şi cu alţi trei ani înapoi în India, la Uttar Prades, alături de Arhimandritul Lazăr (Moore). Părintele Sofronie de la Essex a rugat-o, tot în această perioadă, să primească stăreţia mănăstirii de maici (de la Essex), dar ea n-a acceptat – a fost una din puţinele dăţi când n-a primit chemările la slujire care o trăgeau, de fiecare dată, departe de tăcerea şi însingurarea mult-iubită.

Cei din urmă treisprezece ani de viaţă i-a petrecut în Grecia natală, mai întâi într-un mic apartament din Atena, apoi într-o sihăstrie pe care a întemeiat-o în insula Leros. Acolo a primit în 1991 schima mare din mâinile Părintelui Dionisie de la Schitul athonit Sfânta Ana-Mică, şi a trecut la Domnul în anul următor, la data de 28 martie.

Sursa: Doxologia, Viața Maicii Gavrilia Papaiannis

***

În cele ce urmează vă oferim o traducere a Paraclisului său, alcătuit de Mitropolitul Rodosului, pe care am primit-o spre publicare. Mulţumim pe această cale traducătorilor și nădăjduim că rugaciunile Sfintei să fie de folos tuturor! 

***

Paraclisul Cuvioasei și de Dumnezeu purtătoare 

Maicii noastre Gavrilia din Constantinopol, 

care s-a săvârșit pe insula Leros, în Dodecanez

Facere a lui Chiril Criteanul, Mitropolitul Rodosului

Binecuvântând Preotul, 

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

 

apoi Dumnezeu este Domnul, 

și Troparele cele ce urmează:

Glas 4. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce...

Prin iubirea lui Hristos, săvârșindu-ți minunata viață pe pământ, Cuvioasă Gavrilia, ai dobândit adevărata bucurie, sălășluindu-te în slavă la scaunul harului și împreună cu cetele Îngerilor în ceruri petrecând. Ci cu stăruință roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, cei ce te numim apărătoarea noastră.

Slavă... Același 

Și acum... Al Născătoarei

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi 

Psalmul 50 

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

și 

Paraclisul Cuvioasei, 

cu stihul: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Cântarea 1-a 

Glasul al 8-lea 

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

De la Dumnezeu învrednicindu-te de mari daruri prin viețuirea ta cuvioasă, Maică Gavrilia, de relele întâmplări și de necazurile vieții păzește-ne pe noi.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Lăudând cu cântări nevoințele curatei tale vieți, Cuvioasă, îți strigăm ție cu evlavie: mijlocește pentru noi, Maică Gavrilia, împreună luptătoare fiind în cumplitele întâmplări.

Slavă…

Ceea ce ești vas curat al iubirii, Maică Gavrilia, pe noi a viețui prin iubirea cea adevărată, cea pentru Dumnezeu și pentru aproapele, cu rugăciunile tale învrednicește-ne.

Și acum… 

A Născătoarei

Maică a Domnului, ceea ce ești bună, Preacurată Fecioară, păzește mai presus de toate primejdiile și ispitele, pe cei ce cu grăbire scapă la sfântul tău acoperământ.

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de dea­supra crugului ceresc și ai zidit Bise­rica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor și credincio­șilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Ceea ce ești vas curat al iubirii și cinstit sălaș al smereniei, de Dumnezeu fericită, Cuvioasă Gavrilia, pe cei ce vin la tine totdeauna îi păzește.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Dă-ne nouă putere cu bună-credință a birui deșartele aplecări spre patimi, Cuvioasă Gavrilia, și prin curăția vieții învrednicește-i a-L slăvi pe Milostivul Dumnezeu, pe cei îți aduc cântări de laudă.

Slavă…

Slobozește, Cuvioasă, de tot felul de împotrivitori, văzuți și nevăzuți, pe cei ce cu străpungere de inimă fericesc izbânzile de Dumnezeu insuflatei tale vieți.

Și acum… 

A Născătoarei

Mai presus de fire, Fecioară, din sângiurile tale curate, din bunătate ai născut pe Pricinuitorul tuturor; Acestuia, dumnezeiască Mireasă, roagă-te să miluiască și să mântuiască sufletele celor ce cântare îți aduc.

Izbăvește Cuvioasă Maică Gavrilia, de Dumnezeu cugetătoare, pe cei ce la mijlocirea ta aleargă, de primejdiile și de întristările vieții.

Caută cu bunăvoință, Preacântată, de Dumnezeu Născătoare, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.

Ectenia, și apoi 

Sedealna 

Glas 2

Ceea ce ești rugătoare caldă și zid nebi­ruit, izvor de milă și lumii scăpare, cu dina­dinsul strigăm către tine, Născătoare de Dum­nezeu, stăpână: Vino degrab și ne izbăvește pe noi din nevoi, ceea ce ești singura grabnic folositoare.

Cu iubire fierbinte îmbogățind a ta inimă, prin insuflată viață ai bineplăcut Făcătorului, ci pe El roagă-L, ca una ceea ce ai îndrăznire, slăvită Gavrilia, să ne dăruiască nouă dezlegare de greșale.

Cântarea a 4-a 

Irmos: Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Tuturor scăpare și nebiruit ajutor să ne fie mijlocirea ta către Domnul, preaminunată Maică Gavrilia.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Întărește-i cu harul tău, Cuvioasă Gavrilia, pe cei ce se roagă ție, cu înțelepciune a semăna în suflet frica sfântă și dumnezeiasca străpungere a inimii.

Slavă…

Nu lipsi, din înalturi, Cuvioasă, a-i apăra pe cei ce cu credință aleargă la moaștele tale și în cântări te laudă.

Și acum… 

A Născătoarei

Pe cel ce sunt întinat cu greșelile și supus batjocurii ucigătorului de oameni, Născătoare de Dumnezeu, cu mijlocirea ta, miluiește-mă și mă izbăvește pe mine, cel ce mă rog ție.

Cântarea a 5-a 

Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu po­run­cile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Auzi rugăciunea noastră și gonește de la noi, minunată Gavrilia, negura înțelesurilor celor deșarte.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Cu izvorârile rugăciunilor tale, adapă cu dumnezeiesc har inimile celor ce cu evlavie cinstesc luminată viețuirea ta, prealăudată.

Slavă…

Luminează cu strălucirea focului mijlocirii tale către Domnul, Gavrilia, sufletele celor ce totdeauna la tine cu dorire vin.

Și acum… 

A Născătoarei

Milostiv arată-ni-L nouă pe Cel ce din tine S-a întrupat pentru mulțimea milelor, pe Cuvântul Tatălui, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.

Cântarea a 6-a 

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Dom­nul și Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dum­nezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Ai slujit Domnului ca o preaînțeleaptă, depărtând de la tine materialnicele griji, Cuvioasă Gavrilia, și de la El ai primit plata ostenelilor tale; pentru aceasta mijlocește cu sfintele tale rugăciuni, pentru noi bunăvoire.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Cu covârșire în a ta viață oglindit-ai milostivirea lui Dumnezeu; pentru aceasta, Cuvioasă Gavrilia, de mare har El te-a învrednicit, prin care fii nouă tare și statornică apărătoare.

Slavă…

Cele cu neorânduială ale noastre aplecări spre rău contenește-le, Cuvioasă Gavrilia, și întoarce-ne toată dorirea spre iubirea de Dumnezeu, căci tu prin fapte bune al iubirii scump odor te-ai arătat.

Și acum… 

A Născătoarei

Preastrălucită, ceea ce ești tron al lui Dumnezeu și al Lui sfințit sălaș, împodobită Mireasă a Făcătorului, Binecuvântată Marie, Maică nenuntită, cu rugăciunile tale învrednicește-ne a fi locuitori ai Raiului.

Izbăvește, Cuvioasă Maică Gavrilia, de Dumnezeu cugetătoare, pe cei ce la mijlocirea ta aleargă, de primejdiile și de întristările vieții.

Neîntinată, ceea ce prin cuvânt negrăit ai născut pe Cuvântul, în zilele cele mai de pe urmă, roagă-te Lui, ca ceea ce ai îndrăznire de Maică.

Ectenie și Condac. 

Glas 2.

 Podobie: Cu sângiurile…

Păstrând neîntinat chipul lui Dumnezeu prin viețuirea ta virtuoasă, bogăția harului ai agonisit, Cuvioasă Maică Gavrilia, ale cărui daruri totdeauna împarte-le celor ce cu dorire în cântări te laudă.

Prochimen. Glas 4.

Așteptând, am așteptat pe Domnul și S-a plecat spre mine.

Stih. Și a pus pe piatră picioarele mele, și a îndreptat pașii mei.

Evanghelia

 de la Matei (Cap 11, 27-30)

A zis Domnul către ucenicii Săi: "Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară."

Slavă… Pentru rugăciunile Cuvioasei Gavrilia, Milostive… 

Și acum… Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…

Stih. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegea mea.

Prosomie. 

Glas 6. Podobie: Toată nădejdea…

Desfătările vieții și slava lumească cu totul urându-le, pașilor lui Hristos ai urmat; în chip minunat trăit-ai pe pământ, arătând întreagă-înțelepciune și prin nevoință petrecut-ai ca un înger, iar prin facerile de bine, cu iubirea de oameni te-ai nevoit. Pentru aceasta fiind slăvită, roagă-te Domnului cu căldură, prealăudată Gavrilia, pentru sufletele noastre.

Mântuiește, Doamne, poporul tău…

Cântarea a 7-a 

Irmos: Tinerii, cei ce au mers din Iudeea în Ba­bilon oarecând, cu credința Treimii, vă­paia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Stătut-ai cu slavă la tronul Sfintei Treimi, cinstită Gavrilia, iar de acolo cu bunăvoință caută cu ochi milostiv spre cei ce te cinstesc pe tine, din toate mâhnirile dezlegare tuturor dăruind.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Prin faceri de bine săvârșindu-ți viața, Maică Gavrilia, cu credință roade multe i-ai adus în dar frumosului tău Mire, de la Care pentru noi cere bucurie și veselie.

Slavă…

Cu ticăloșie, prin nepurtare de grijă și mulțimea păcatelor, mintea noastră s-a făcut cu totul pământ. Ci pe ea cerească arat-o prin lucrările vieții celei virtuoase, Maică Gavrilia, pentru aceasta cu căldură rugând pe Dumnezeu.

Și acum… 

A Născătoarei

Fiind sloboziți, Fecioară, din blestemul celui întâi zidit, de Cel născut din tine fără de sămânță, Bucură-te strigăm ție, și te fericim pe tine, din inimi rugându-ne: păzește-ne, Maică, de strâmtorări.

Cântarea a 8-a 

Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile în­gerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Cu cei ce caută tare mijlocirea ta, fii împreună-luptătoare în nevoi, o, Fericită Cuvioasă Gavrilia.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Fiind înviforați de furtunile vieții, tuturor ne fii liman lin, Maică Gavrilia, cu liniștea rugăciunilor tale.

Slavă…

Ca ceea ce ești dăruită cu bogăție de har dumnezeiesc, Gavrilia, pe noi cei săraci prin multe păcate, miluiește-ne cu rugăciunile tale.

Și acum… 

A Născătoarei

Cel ce a răsărit din pântecele tău mai presus de fire, Soarele slavei, cu rugăciunile tale cele de Maică, bun se arată, nouă celor ce te cântăm pe tine.

Cântarea a 9-a 

Irmos: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Cuvioasă Fericită, lauda Cuvioșilor, Maică Gavrilia, cu puternice tale mijlociri către Iubitorul de oameni, cere pentru noi cele mai bune dăruiri.

Stih: Sfântă a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Dă nouă tuturor tărie sufletului și trupului, cinstită Cuvioasă Gavrilia, ca lui Dumnezeu să viețuim în dumnezeiasca lege.

Slavă…

Desfătându-te de negrăita slavă a cuvioșilor, Maică Gavrilia, pe Domnul roagă-L să miluiască și să mântuiască pe cei ce în cântări te laudă pe tine.

Și acum… 

A Născătoarei

Pe cei ce cântăm și slăvim, Maică a lui Dumnezeu, marea taină a nașterii tale, de săgețile celui ce se luptă cu noi izbăvește-ne.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Năs­cătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvân­tul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născă­toare de Dumnezeu, te mărim.

și Megalinariile

Bucură-te, vistierie a dragostei și izvor nedeșertat al iubirii de frați; bucură-te, vas al bucuriei celei întru Domnul, Maică Gavrilia, ceea ce pe tine te fericim.

Pe Domnul urmându-L prin viață curată, te bucuri de tainică vedere; pe El roagă-L cu căldură, Maică Gavrilia, să ne dăruiască nouă mântuire.

Ca una ce ai păzit, Maică Gavrilia, din copilărie porunca Stăpânului, te-ai învrednicit de desfătarea celor de Sus; pentru aceasta, pentru noi cere bucuria cerească.

Trăind în mijlocul tulburărilor lumii, te-ai arătat cu adevărat ca un înger în trup; pentru aceasta, ca una ce petreci acum împreună cu cetele îngerilor, Maică Gavrilia, pe noi pomenește-ne.

Cu evlavie te slăvim pe tine, Maică Gavrilia, ceea ce ești comoară de milostivire; dă-ne nouă nevrednicilor, Maică, din destul dumnezeiască milă, cu harul tău.

Izbăvește de viclenele uneltiri ale văzuților și nevăzuților vrăjmași, cu ajutorul tău, Maică Gavrilia, poporul insulei Leros, care pe tine te binecuvintează.

Insula Leros te binecuvintează ca pe o comoară, având racla sfintelor tale moaște; nu o lipsi pe ea de acoperământul tău, Maică  Gavrilia, ca o împreună-pătimitoare.

Harul îndrăznirii către Dumnezeu având, roagă-L să ne izbăvească pe noi din defăimarea patimilor, Maică Gavrilia, ca îndumnezeită viață să trăim.

Cu Sfântul Amfilohie, luminătorul cel din Patmos, roagă-te Izbăvitorului, să ne dăruiască pace, Maică Gavrilia, milă și har, ca Unul singur milostiv.

Toate cetele Îngerilor, Înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece Apostoli, Sfinților toți, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciuni ca să ne mântuim noi.

Apoi Sfinte Dumnezeule..., 

Preasfântă Treime..., 

Tatăl nostru…, 

obișnuitele Tropare de umilință, 

Ectenie și Apolis, 

după care cântăm cele ce urmează:

Glas 2. Podobie: Când pe lemn…

Înșelăciunea lumii cu totul părăsindu-o prin puterea credinței, cinstită Gavrilia, în curăție ai viețuit și întreaga viață ți-ai împodobit cu iubirea de frați, pașilor lui Hristos urmând. Pentru aceasta, ca ceea ce stai înaintea Lui, pentru toți cei ce spre tine caută, cere milă și iertare.

Toată nădejdea noastră, spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzește-ne pe noi sub sfânt acoperământul tău.

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi din toată nevoia și necazul.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Maica Gavrilia Asceta Iubirii

 3. PARTEA A TREIA - CUVINTE ALESE

Când eram în preajma stareței noastre, țineam mereu urechile și ochii deschiși, pentru că nu se știa niciodată când puteai auzi un cuvânt remarcabil.

Vorbea despre probleme obișnuite de zi cu zi și dintr-o dată, o bijuterie de înțelepciune scăpăra în fața ochilor noștri obosiți sau un fulger de lumină penetra mințile noastre adormite.

Țineam tot timpul în buzunar un carnețel în caz că se întâmpla așa ceva. Când nu ne vedea, pentru că trebuia să răspundă la telefon sau să se retragă în chilie, notam în grabă cuvintele înțelepte pe care le auzisem. Cei care aveau suficientă îndrăzneală, chiar purtau cu ei un reportofon.

Cu timpul, am adunat acest nectar prețios și, din când în când, făceam schimb de notițe. «Ascultați una fantastică. Iată ce a spus de curând ... »

Din aceste notițe scrise pe furiș și alte înregistrări, am adunat de-a lungul anilor aproape 400 maxime ale sale. Ele pot fi, probabil, apreciate mai bine fiind citite una câte una.

Cel care adună, lipsindu-se pe sine, altora adună și cu bunătățile lui alții se vor desfăta. (     Înțelepciunea lui Isus Sirah 14, 4)

☦

1. Orice loc poate deveni un loc al învierii dacă trăim smerenia lui Hristos.

2. Poți să dormi și să păstrezi trezvia în același timp.

3. Sunt oameni care au trezvie în unele lucruri și alții care au trezvie în toate.

4. Spiritualitatea ortodoxă este cunoașterea pe care o dobândești mai degrabă prin suferință decât să o aflii de prin cărți.

5. Nu dori multe lucruri, fie că sunt ușor de obținut sau nu. Mai degrabă ai grijă să sfințești puținul pe care îl ai deja.

6. Să înveți să Îl iubești pe Dumnezeu: aceasta este singura educație care contează.

7. Nu este nimic mai ieftin decât banii.

8. Mai bine trăiești în Iad în această lume decât în cealaltă.

9. Nu contează ce spunem, ci cum trăim. Nu contează ce facem, ci ceea ce suntem.

10. Îmi pun rasa și nu vorbesc decât dacă sunt întrebată. Rasa vorbește în locul meu.

11. Dacă ai dragoste pentru toată lumea, întreaga lume e frumoasă.

12. A zis cineva: creștinul este acela care curățește dragostea și sfințește fapta.

13. Ne dorim libertate. De ce? Ca să putem fi robii propriilor patimi.

14. Congresele: un loc unde oamenii de nimic se adună ca să concluzioneze că nu se poate face nimic.

15. Scopul nostru ar trebui să fie să avem Paracletul     114 în inimă, chiar și atunci când avem ... parazitul în cap.

16. Devenim o întruchipare a cerului când spunem: «Facă-se voia Ta, precum în Cer, așa și pe pământ.»

17. Cine iubește nu este conștient de asta, așa cum nu este conștient de propria respirație.

18. Când porțile Raiului sunt deschise, se deschid și porțile pe pământ («Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor ... »).

19. Când mintea nu este risipită de lucruri lumești și rămâne unită cu Dumnezeu, chiar și când spunem un simplu «Bună ziua», cuvintele rostite devin o binecuvântare.

20. Spunând «nu» și refuzând, ne pierdem scopul nostru.

21. Nu trebuie să «existăm» în prezența celuilalt, care este după «chipul și asemănarea» lui Dumnezeu.

22. La începutul vieții noastre, avem nevoie de prezența cuiva pe care îl iubim. Pe măsură ce creștem însă, Unul Dumnezeu ne umple cu dragostea și bucuria Sa atât de mult încât nu mai avem nevoie de nimeni. Sufletul tânjește după oameni la început pentru că nu știe încă pe Cine iubește și crede că este vorba de o persoană sau alta.

23. De multe ori, pe Dumnezeu Îl interesează intenția noastră mai mult decât fapta în sine. Îi este de ajuns să știe că dorești să-I urmezi poruncile.

24. Iisus Hristos ne-a dat calea împărătească: și singuri și cu ceilalți.

25. Când Dumnezeu ne-a creat, ne-a dat viață și a suflat Duhul Său peste noi. Acest Duh este dragostea. Când ne lipsește dragostea, suntem ca niște morți. Încetăm din viată.

26. Creștinul trebuie să respecte taina existenței fiecCARE

 27. Pentru a ajunge la starea de lăpădare de sine, iubește, iubește și iar iubește până când te vei identifica complet cu celălalt, oricine ar fi el la momentul respectiv. Apoi, la sfârșitul zilei, te-ai putea întreba: Vreau ceva? Nu. Îmi doresc ceva? Îmi lipsește ceva? Nu. Deci asta este!

28. Omul înduhovnicit este cea care a ajuns la deplina lepădare de sine și care a înțeles pe deplin că orice i se întâmplă este fie din voia lui Dumnezeu, fie din îngăduința Sa.

29. Adevăratul progres interior începe doar atunci când omul nu mai citește altceva decât Evanghelia. Numai atunci, când se unește cu Dumnezeu prin rugăciunea lui Iisus, poate auzi voia lui Dumnezeu.

30. Nu dori nimic altceva în afară de voia lui Dumnezeu și acceptă cu dragoste orice încercare ar veni asupra ta.

31. Nu răspunde niciodată cu rău cuiva care te-a rănit, ci vezi-L pe Hristos în inima sa.

32. Nu întreba niciodată: «De ce mi s-a întâmplat, asta?». Dacă vezi pe cineva care suferă de cangrena sau cancer sau care este orb, să nu spui niciodată: «De ce i s-a întâmplat una ca asta?». Mai degrabă roagă-te lui Dumnezeu să-ți arate celălalt mal. .. Atunci, asemenea îngerilor, vei vedea lucrurile așa cum' sunt ele în realitate: totul face parte din planul lui Dumnezeu, Totul.

33. Un om înțelept a spus: «Dacă ar fi fost să trăiești doar pentru tine, mai bine nu te-ai fi născut.»

34. Dacă vrem să fim călugări buni, trebuie ca în orice moment să ne gândim mai mult la Dumnezeu decât la monahism. În caz contrar, vom eșua.

35. Un trecător a întâlnit șase oameni întristați și le-a zis: «De unde ați venit și de ce sunteți atât de triști?» Ei au răspuns: «Tocmai am îngropat dragostea.» Aceștia sunt așa-zișii «romantici», oameni care nu au simțit niciodată că Dumnezeu este iubire, veșnic, nemuritor, divin...

36. Punctul cel mai slab al unui om este vorba deșartă.

37. Blândețea înseamnă să dorești să nu ai niciodată o conștiință vinovată.

38. Când îți trece prin minte să judeci pe cineva, roagă-te lui Dumnezeu să-ți stăpânești gândurile, ca să poți iubi acea persoană așa cum o iubește El. Atunci Dumnezeu te va ajuta să-ți vezi propriile greșeli. Dacă Hristos ar fi de față, ai putea avea astfel de gânduri?

39. Dacă nu îți place de cineva, gândește-te că Il vezi pe Hristos în acea persoană. Atunci nu vei mai îndrăzni să-l critici nici măcar cu un cuvânt.

40. Trebuie să iubim oamenii și să-i acceptăm în inimile noastre așa cum ni-i oferă Dumnezeu. Așa a lăsat Domnul Însuși și așa spune Tradiția Ortodoxă.

41. Nimeni nu ar trebui să devină sluga altcuiva. Noi suntem slujitori doar ai lui Dumnezeu. «Căci ați fost cumpărați cu preț», spune apostolul (     I Cor. 6, 20). Prin urmare, nu ar trebui să existe nicio slugărnicie în relațiile umane.

42. Ceea ce spunem rămâne veșnic.

43. Numai când te desăvârșești în iubire poți ajunge la despătimire.

44. Numai cei care acționează fără iubire întâmpină greutăți.

45. Facultatea judecății (krisis) se dezvoltă în mod natural la om. Critica (katakrisis) și reproșurile izvorăsc din răutate. Discernământul (diakrisis) este un dar46. Viața Bisericii se extinde dincolo de disciplina morală și de îndatoririle religioase. Este transcendența de moralitate la spiritualitate.

47. Omul nehotărât nu participă la viață.

48. Când avem nevoie de ajutor, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Suntem cu toții împreună călători.

49. Glasul lui Dumnezeu este tăcerea.

50. Oricine trăiește în trecut este ca un om mort. Oricine trăiește în viitor în imaginația sa este naiv, pentru că viitorul Îi aparține lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se găsește doar în prezent, în veșnicul Prezent al lui Dumnezeu.

51. Destinația noastră este de a-L adora pe Dumnezeu și de a ne iubi semenii.

52. Nu putem găsi fericirea și pacea decât trăind după poruncile lui Dumnezeu.

53. Cel mai important act filantropic este de a-i vorbi de bine pe semenii noștri.

54. Nu aș putea fi îngrijorată nici dacă aș încerca. Când ne facem griji este ca și cum I-am spune lui Dumnezeu: «Nu sunt de acord. Nu faci lucrurile cum trebuie.» În plus, îngrijorarea este pur și simplu nerecunoștință.

55. A vorbi în prezența frumuseții este de prisos. Tulbură armonia.

56. Invocând numele lui Hristos, lovim în egoul nostru.

57. Trebuie să păstrăm întotdeauna aprinsă candela sufletului nostru. Ea trebuie să ardă neîncetat.

58. Noi simțim primii bucuria pe care o dăruim altora.

59. Mai bine să te rogi doar cu buzele decât să nu te rogi deloc.

60. Mai bine Îl lași pe Dumnezeu să intervină între tine și scopul tău, decât să-ți lași scopul să intervină între tine și Dumnezeu.

61. Agonia de dinaintea morții este efortul depus de suflet de a se elibera și de a alerga spre Domnul.

62. Corespondența este singurul mod care combină singurătatea și socializarea.

63. Minunea este cursul normal al evenimentelor după voia lui Dumnezeu. Ceea ce noi numim miracol este pur și simplu normal pentru Dumnezeu.

64. Iasomia rămâne albă atât în zori, cât și la amurg. (Cuvântul grecesc pentru iasomie este yassemi - care sună ca Ya se eimi: «Eu exist pentru tine.»)

65. Dacă dăm de un necaz, să nu ne întrebăm cine este de vină. Pentru că doar noi suntem vinovați. Vom înțelege motivul dacă Îi cerem lui Dumnezeu prin rugăciune să ni-l descopere: poate că nu am iubit suficient, sau nu am ascultat o altă poruncă, sau nu am gestionat situația în mod corespunzător, sau ne-am grăbit când nu era cazul, sau ne-au bizuit pe cineva în care nu trebuia să ne încredem.

66. Când pierdem ceva, să ne spunem: «Tot așa să mă izbăvești, Doamne, de orice gând rău aș avea despre aproapele meu».

67. Neliniștea este doar pentru cei necredincioși.

68. Dragostea este mereu pe cruce.

69. Relațiile umane devin dificile atunci când «eu» se află mai presus de «tu».

70. Dumnezeu îi iubește pe vrăjmașii tăi la fel de mult ca pe tine.

71. Vrei să te rogi? Pregătește-te să Îl întâmpini pe Domnul în taină.

72. Cu îngăduința lui Dumnezeu, unii oameni devin instrumente ale puterilor întunericului pentru a ne testa și a ne desăvârși. 73. Nu trebuie să te superi, pentru că o inimă neliniștită alungă tot ajutorul.

74. Dacă cineva trăiește în lume și totuși nu se amestecă cu ea - așa cum uleiul nu se amesteca cu apa în candelă - înseamnă că trăiește în Dumnezeu. Acest om se află în această lume, dar nu este din ea.

75. Suntem cu toții vase, uneori de lumină și, alteori, de întuneric.

76. Ține-ți gura închisă la supărare, când o problemă te apasă puternic. Nu spune nimic, pentru că s-ar putea să regreți de o mie de ori. În schimb, spune-o îngerilor, ca ei să poată pune problema ta la picioarele Domnului și să-L roage pe Dumnezeu să-ți trimită un înger de pace să-ți mângâie sufletul.

77. Uneori oamenii cer sfaturi sau instrucțiuni numai ca să dea «vina» pe tine dacă lucrurile nu merg bine. Însă este foarte probabil să ignore ceea ce spui, iar în cazul aceasta te ostenești degeaba.

78. Când «eul» se frânge și devine «tu», apoi și «tu» se frânge și devine «El», atunci toți devenim «ai Lui».

79. Dacă vreodată simți teamă în inima ta, închide ochii și spune rugăciunea lui Iisus: «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă.»

80. Numai când suntem liniștiți le dăm îngerilor posibilitatea să facă ceva.

81. Fă ceea ce tine de tine, și Dumnezeu va face ceea ce tine de El.

82. Când simți o vibrație în inima ta, o dorință profundă de a avea ceva, acest lucru se va împlini după un anumit timp, hotărât de Dumnezeu.

83. Singuri nu putem scăpa de niciunul din cusururile noastre. El ni le vindecă, unul câte unul.

84. Trebuie să Îl rugăm pe Dumnezeu în fiecare zi să ne înfrângă voința și să o dăm Lui, astfel încât să putem deveni așa cum vrea El să fim.

85. Noi nu trebuie să ne «predăm» voia Lui. Asta fac soldați. Noi, care suntem copiii Lui, trebuie să Îi oferim propria noastră voință odată cu toată ființa noastră - oricât de jalnică ar fi starea în care ne găsim - și să-I spunem: «Doamne, ia-mi toate cusururile și imperfecțiunile și îndreptează-mă.»

86. Harul lui Dumnezeu vine atunci când ridicăm mâinile. Credința este cea care atrage harul lui Dumnezeu asupra noastră. Dumnezeu «toarnă» harul Său, dar unde este mâna care se întinde să-l primească? În schimb, noi purtăm pălării sau umbrele ...

87. Dacă un străin vorbește urât despre Grecia și Credința Ortodoxă, nu i-o lua în nume de rău. Totuși nu-i vorbi despre evenimente importante cum ar fi descoperirea sfintelor moaște și alte lucruri miraculoase care se întâmplă aici.

88. Nu trebuie să vorbim despre persoanele care nu sunt de față.

89. Trăim în deșertăciune și credem că aceasta este viața. Ce vrednici de milă suntem!

90. O, Doamne, iartă-ne că uneori ne mândrim ca niște cocoșei care se cred grozavi.

91. Bieții , de noi! Considerăm că cele trecătoare sunt nemuritoare și că cele nemuritoare nu există.

92. Biata ceapă! Și ea oferă ce poate.

93. Cât de frumos este «misterul», «taina» zilei de mâine!

94. Omul își primește lecția o singură dată. Dacă nu învață din prima, înseamnă că ceva este în neregulă în subconștientul său, care îl împiedică să învețe.

95. Domnul a spus că oricine vrea ceva, dacă va crede, va primi - atâta vreme cât cererea lui respectă poruncile lui Dumnezeu, adică, dragostea. 96. Nu refuza altora firimiturile care cad de la masa ta din Pâinea vieții, care ți-a fost dată de Domnul. Atâția oameni sunt flămânzi și însetează după dragoste, ca Lazăr care s-a hrănit cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului.

97. Nu avem dreptul să nu reflectăm lumina Domnului. Nimic nu ar trebui să fie lăsat în umbră, «sub obroc».

98. Totul are două fețe, ca un cuțit cu două tăișuri. Ceea ce creează astăzi, mâine distruge. «Cine are urechi de auzit, să audă».

99. Chiar dacă marinarii de pe o navă se ceartă și se luptă între ei, vasul continuă să navigheze și ajunge la destinație. Același lucru este valabil și pentru Biserică, pentru că Însuși Hristos este la cârmă.

100. Dacă ai ști că nu ești de aici, ai ajunge la destinație.

☦

101. Este de ajuns să iubești și se produc minuni. Nici rugăciunea, nici șiragul de mătănii nu au o astfel de putere.

102. Experiența m-a învățat că nimeni nu poate ajuta pe altcineva, oricât de puternică ar fi dorința și dragostea lui. Ajutorul vine doar în ceasul hotărât de Dumnezeu, numai de la El.

103. Când ne gândim tot timpul la Dumnezeu, și Dumnezeu se gândește la noi neîncetat.

104. Ceilalți te situează oriunde te plasezi tu singur. De aceea trebuie să avem demnitate umană și așa-numita demnitate creștină.

105. Suntem folositori doar atunci când nu existăm pentru noi înșine. Și vice-versa.

106. Nu trebuie să luăm hotărâri în numele altora. Ar trebui să lăsăm acest lucru în mâinile îngerilor, care vor găsi întotdeauna cea mai bună soluție.

107. Nu uita niciodată că ești al Lui.

108. Ca Simion Cirineul, trebuie să fim mereu gata să sărim în ajutorul aproapelui nostru.

109. Dacă rogi un om ocupat să te ajute, o va face. Cel nepăsător și leneș însă nu va mișca un deget.

110. Vai mie dacă nu iubesc ...

111. Avem nevoie de trei lucruri. În primul rând, credință. În al doilea rând, credință. În al treilea rând, credință.

112. Cât de ușor este să ții dietă de dragul siluetei! Și cât de dificil este să ții post miercurea și vinerea pentru că așa indică Biserica noastră ...

113. Când mergem la biserică, trebuie să stăm mereu în același loc. Pentru îngeri.

114. După Sfânta Liturghie ar trebui să zăbovim în Biserică cât putem. Pentru îngeri.

115. Dacă suntem întrerupți în timp ce vorbim, nu trebuie să continuăm. Înseamnă că ceea ce urma să spunem nu trebuie să fie auzit. Îngerii au făcut aceasta.

116. Cel care nu vrea să vadă pe nimeni nu este om.

117. Nicăieri nu rămânem «pentru totdeauna».

118. Numai noi suntem de vină pentru ceea ce ni se întâmplă.

119. În fiecare dimineață, când o pagină nouă se deschide în fața noastră, să semnăm hârtia goală și să-L lăsăm pe Dumnezeu să scrie ce vrea El.

120. Încuie ușa înainte să începi rugăciunea.

121. Când iubirea este desăvârșită, adică după Hristos, ea include respectul pentru personalitatea celuilalt, oricum ar fi acel om, și nu se tocește din cauza unei familiarități prea mari.
122. Atunci când realizezi dintr-o dată un lucru sau când înțelegi pe neașteptate ceva ce nu poate fi exprimat în cuvinte, aceasta se întâmplă din pricina harului dumnezeiesc.

123. Dacă ceva nu este frumos, nu te mai gândi și nici nu spune nimănui despre asta.

124. A iubi pe cineva cu tot sufletul înseamnă a te ruga pentru el. Oricine are această experiență se află în Rai.

125. Dacă nu ajungi în pragul deznădejdii, nu poți vedea lumina.

126. Toată viața noastră este ca un val. Fie vom merge pe apă ca Sfântul Petru, Apostolul, sau ne vom afunda ca proorocul Iona.

127. Lui Dumnezeu nu-I place să fii încrezut, căci El a vorbit despre smerenie. A fi smerit înseamnă a deveni una cu cealaltă persoană și a-i trata pe toți la fel, fie că este vorba de un aventurier, un vagabond, un om de știință sau un sfânt.

128. Cu siguranță în drumul nostru vom da peste lucruri care nu ne plac. Cel mai bine atunci ar fi să nu avem lucruri care să ne displacă.

129. Nu regreta niciodată ceva ce s-a întâmplat.

130. A iubi înseamnă să nu spui niciodată: «Da, dar ... », «Nu.», sau «Nu vreau.»

131. Fiecare chilie ascetică este un izvor al harului dumnezeiesc.

132. Dacă nu sfărâmi și nu te eliberezi de egoismul tău, cum Îi vei face loc lui Dumnezeu?

133. Ceea ce ești nu este totuna cu ceea ce pari a fi. Cei extrovertiți au pierdut prima de dragul celei de-a doua.

134. Darurile primite de la Dumnezeu înfloresc numai dacă sunt udate cu apa iubirii.

135. Nu aștept nimic, nu doresc nimic, nu mă întreb nimic, nu mă preocup pentru nimic, nu mă îngrijesc de nimic, nu mă agaț de nimic. Eu nu exist.

136. «Fii liniștit și treaz.» Nu există nicio școală mai bună decât această «liniștire».

137. Singura bucurie adevărată constă în eliberarea de griji.

138. La fel cum nu te poți apropia foarte mult de izvorul râurilor mari, căci zgomotul apelor te asurzește și nu poți nici să vorbești, nici să te faci auzit, tot așa nu te poți apropia prea mult de sursa vieții - care este Dumnezeu. Numai de departe poți primi de la El căldură, energie, putere, tot ceea ce trebuie să transmiți și altora la rândul tău.

139. Când se frânge crenguța pe care este așezată, pasărea, fără să se alarmeze, deschide aripile și zboară. Tot așa, atunci când sprijinul de sub picioarele noastre se prăbușește, credința și nădejdea în Dumnezeu ne dau puterea și bucuria de a zbura mai departe.

140. Când ușa chiliei noastre se închide, atunci poarta Cerului se deschide.

141. Organismul are nevoie să fie «terorizat». Nu există altă cale.

142. Când cineva are intenția de a-ți ucide bucuria, amintește-ți în sinea ta că Dumnezeu te iubește!

143. Comportă-te cu oamenii ca și cum Hristos ar fi prezent. Și așa, niciodată nu vei avea regrete pentru ceva sau cineva.

144. Cu cât ne lăsăm mai afectați de probleme și necazuri, cu atât mai mult ne vădim mândria și lipsa noastră de credință.

145. Cel care este cu adevărat blând, nu se supără niciodată, căci iritarea începe cu critici, reproșuri și revoltă.

146. Bibliotecile și sălile de cursuri sunt întotdeauna pline de oameni. Dar oare a ieșit vreodată din ele vreun sfânt? 147. Cultura spiritului are loc în inimă. Acesta este un om cu adevărat spiritual, nu unul educat, așa cum mulți ar putea crede.

148. Pentru că știe că este frate al Domnului Slavei și copil al Tatălui Ceresc, creștinul are ceea ce se numește «demnitate creștinească». În prezența lui, prin urmare, nimeni nu ar trebui să vorbească în mod necorespunzător și să-i critice pe alții, fie că sunt prezenți sau absenți.

149. Însuși Dumnezeu Tatăl ne ia de mână și ne încearcă - pentru curățarea și desăvârșirea noastră. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu Fiul ne-a învățat să-I spunem Tatălui în rugăciunea noastră de zi cu zi: «Sinu ne duce pe noi în ispită ... ».

150. Hristos ne-a spus: «Mergeți și învățați toate neamurile.». Dar noi, ascunși sub camilafca noastră, ce facem?

151. Când Îl iubești pe Domnul, accepți cu răbdare voia Lui dumnezeiască. Dar dacă ai răbdare fără iubire, atunci ești întocmai ca un soldat bine antrenat și nimic mai mult.

152. Critica, ironia, disprețul, ipocrizia și atitudinea de «da, dar» sunt armele omului slab care nu a reușit înaintea lui Dumnezeu. Nici în aspirațiile vieții sale, nici în destinația sa.

153. Domnul ne-a dat ca exemplu al lipsei de grijă păsările cerului, nu oamenii.

154. A iubi înseamnă a nu cere nimic, ci doar a da și iarăși a da ... tot ce îți dă Dumnezeu.

155. Când cerem cuiva să se roage pentru noi ca să putem dobândi o anumită virtute, și noi trebuie să ne rugăm pentru aceasta, pentru că atunci propria noastră rugăciune este mai eficientă pentru îndeplinirea dorinței noastre.

156. Avem nevoie de rezistență împotriva săgeților celui rău, perseverență în zdrobirea egoului nostru și supunere față de voința lui Dumnezeu. Numai în acest mod putem progresa.

157. Niciodată nu lua parte la o conversație atunci când un om este criticat sau se vorbește despre el.

158. De multe ori voia Domnului nu pare a fi dreaptă, acceptabilă sau plăcută nouă. Dar când înțelegem că dincolo de toate se află un munte, muntele iubirii Sale, atunci ne dăm seama că lucrurile nu pot fi decât astfel - în armonie cu planul lui Dumnezeu.

159. Cu cât credința noastră în Cer este mai mare, cu atât grijile noastre pe pământ sunt mai puține.

160. Ce ne deranjează cel mai mult este sentimentul de nedreptate atunci când considerăm că am fost nedreptățiți. Dar ceea ce noi considerăm ca fiind nedrept este cea mai mare lecție a lui Dumnezeu pe care o primim pentru progresul sufletului nostru.

161. Nu vă bizuiți niciodată pe lucrurile pe care vi le spun alții. Căutați singuri informații.

162. Trebuie să știm când să nu spunem nimic și când să ne luăm rămas bun.

163. Cu cât continuăm să vorbim despre ceva ce s-a întâmplat, cu atât mai mult acel lucru zăbovește în viața noastră, pe când în mod normal s-ar fi dus la timpul cuvenit.

164. Din moment ce viața mea este condusă de Domnul, cum aș putea să mă las condusă după mintea vreunui om?

165. Cuvântul «datorie» nu se găsește în Evanghelie.

166. Pentru a fi mereu pe pace, nu vorbi despre lucruri care nu au legătură cu Dumnezeu.

167. Mai bine să taci mâlc decât să spui o prostie. 168. Când spunem că cineva are «sensibilitate», înseamnă că suferă din cauza mândriei și a egoului său rănit. Exact ca un copil care plânge atunci când este certat sau nu i se face voia. Acest lucru nu-i este permis creștinului. Sfinții nu au mândrie și acceptă ceea ce li se întâmplă, pentru că sunt blânzi și smeriți cu inima. Un astfel de om nu are «sensibilitate» și nu poate fi jignit, pentru că sufletul său are numai iubire și este despătimit.

169. Când sunt unit cu Hristos, cine mă va despărți de El? Există cineva care poate face asta? Nu, doar cel rău ... și acesta ar face bine să rămână unde este, departe de aici!

170. Boala aduce întotdeauna experiențe duhovnicești persoanei care este gata să înțeleagă semnificația lor.

171. Cu toți credem că avem dreptate și astfel considerăm că toate faptele noastre sunt corecte. Cu toate acestea, numai unul este Drept, tot așa cum Adevărul este numai unul... dar noi nu suntem în măsură să îl discernem.

172. Dacă nu ne împiedicăm, nu putem avansa. Să-I mulțumim lui Dumnezeu că nu ne rupem un braț sau un picior când cădem.

173. Dacă vrei să faci ceva, nu anunța asta în mod deschis. În acest fel se va materializa mai degrabă în cuvinte decât în realitate. Așadar, ține secretul față de toată lumea până în ultimul moment.

174. Trebuie să fim spectatori în fiecare zi ai minunilor lui Dumnezeu,

175. Vorbirea spontană despre Dumnezeu vine cu adevărat din Dumnezeu, în timp ce la «predică», egoul se află pe primul loc. În primul caz, semințele prind rădăcină, în cel de-al doilea, nu.

176. Acolo unde nu există respect pentru persoană, nu există respect nici pentru Dumnezeu. Și vice-versa.

177. Atunci când un om are două lucruri - disponibilitatea de a se schimba și de a spune «da» îndrumătorului duhovnicesc care îl iubește și în care are încredere - atunci binecuvântarea lui Dumnezeu coboară peste el. Acesta este motivul pentru care acolo unde există ascultare, vine binecuvântarea lui Dumnezeu și minunea se întâmplă.

178. După ascultare, îndrumarea de Sus va veni la timpul hotărât de Dumnezeu.

179. Cea mai puternică rugăciune este Epicleza rostită de preot în timpul Sfintei Liturghii.

180. Nu putem sta cu un picior aici și cu celălalt dincolo. Dumnezeu ne vrea întregi. Așa că, dacă spunem că Îi aparținem lui Dumnezeu și că Îl iubim, cum îndrăznim să nu fim cu totul ai Lui și numai ai Lui?

181. Domnul trimite încercări numai celor care sunt ai Lui, ca ei să se trezească, să devină conștienți și să se pocăiască.

182. Cine nu pierde, nu regăsește.

183. Dragostea este o bombă care sfărâmă tot răul.

184. Nu spune niciodată că este prea târziu, chiar dacă ai avut o mare cădere ...

185. Să-I mulțumim lui Dumnezeu că existăm. Să-I mulțumim lui Dumnezeu că există aproapele nostru. Aceasta este adevărata recunoștință pe care o vrea Dumnezeu de la noi.

186. Trebuie să ne ferim de simțul proprietății.

187. Nu-i spune niciodată celuilalt că te-a rănit.
188. Când nu suntem siguri ce atitudine ar trebui să adoptăm, să ne întrebăm conștiința, nu numai gândul. Și trebuie să ne punem întotdeauna în locul celuilalt.

189. Nu trebuie niciodată să trădăm. adevărul pe care îl cunoaștem în inimile noastre - în fata nimănui, în nicio situație. Poate că acesta este motivul pentru care mă vedeți azi aici și mâine acolo. Dar aș rămâne mai degrabă fără adăpost și aș fi o... cerșetoare decât să trădez vocea lui Dumnezeu din mine și convingerile mele.

190. Nu pleca niciodată dintr-un loc de bună voie. Niciodată. Nu pleca decât dacă ți se spune să pleci.

191. Dacă aș avea mijloacele necesare, mai degrabă aș satisface «capriciile» nevoiașilor, decât să le ofer milostenie.

192. O doamnă m-a întrebat ieri ce se va întâmpla după moarte cu «vameșii cei răi de la vămi». «Ei bine», am răspuns, «le voi spune că lumina lui Hristos luminează peste toți, dar voi sunteți în întuneric și nu vă văd!»

193. Cei foarte bătrâni și cei foarte tineri sunt tratați la fel în această lume. De îndată ce depășești o anumită vârstă, oamenii se gândesc: «Acum se poate îmbolnăvi și ce vom face în cazul acesta? Va trebui să-l îngrijim?». Și atunci, ei vă spun: «Nu mișca, nu face asta, nu face cealaltă!» - dar numai din comoditate, că să nu fie nevoiți să vă îngrijească ... Nu pentru binele vostru!

194. Cea mai mare parte a rugăciunii mele, de multă vreme, constă în a-I mulțumi lui Dumnezeu. Oricum, ce aș putea cere de vreme ce am totul?

195. Dacă îndrumătorul nostru duhovnicesc este strict cu noi, nu este vina lui. Mai degrabă este vina conștiinței noastre. Oricât ar fi de teribil păcatul nostru, trebuie să îl mărturisim. Dar când se interpune egoul nostru și nu ne spovedim, atunci duhovnicul devine sever.

196. Cel care cinstește pe cineva, Îl cinstește în inima lui pe Hristos în acea persoană. Asta este. Când oferim cinste sau un rang cuiva, de fapt Îl cinstim pe Domnul Care locuiește în acea persoană și în orice altă ființă umană.

197. Pe tot ceea ce mâncați sau beți în afara trapezei, faceți semnul crucii și spuneți: «Pentru tămăduirea trupului și a sufletului.»

198. Chiar dacă nu avem un motiv personal să fim triști, durerea pe care o vedem în lume ne întristează. Dar dacă oamenii nu au credință, nu putem face nimic.

199. Dumnezeu a pus simțul văzului în cap. Știți de ce? Ca să nu ne putem vedea propriul chip. Da! Fa să-l putem vedea doar pe aproapele și să-l iubim numai pe el. Ca să ne putem vedea pe noi înșine numai în ochii celuilalt...

200. Vorbește cu îngerul tău păzitor tot timpul, despre tot. Mai ales atunci când ai necazuri și nu te înțelegi cu al te persoane. El ajută întotdeauna.

☦

201. Două lucruri au o mare importanță: «Iubiți vă unii pe alții» și «Nu te terne, crede numai.»

202. Sfântul Apostol Pavel ne-a spus ca, după ce atenționăm o persoană o dată și încă o dată, să ne îndepărtăm de ea. S-a terminat! Ai spus ce ai avut de spus, ai ajutat cât de mult ai putut. După aceea, roagă-te pentru acest om, taci și vezi-ți de starea ta vrednică de milă.

203. Până la urmă noi nu facem altceva decât să-i învățăm pe alții, fără să ne schimbăm noi înșine, ca să avem o viață ușoară! 204. Dacă nu este «lovit», poate cărbunele să devină diamant?

205. Amintiți-vă să vă faceți semnul crucii atunci când preotul spune «Puternic» în timpul Sfintei Liturghii. Orice ați cere în acel moment Domnul vi-l va dărui. Este un moment foarte puternic.

206. Dacă observăm cu atenție, vom vedea că în viață învățăm atât din experiențele pozitive, cât și din cele negative - din întâlnirea noastră cu orice persoană, chiar dacă aceasta durează doar câteva momente.

207. «Nervii» sunt doar egoism.

208. Grija este un lucru și dragostea este altul.

209. În loc să spui «X mă iubește», este mai bine să spui «Te iubesc, X». Apoi, totul se schimbă. Sfântul Apostol Pavel a spus-o atât de bine!

210. Există momente când am impresia că inima mi se va rupe de iubire.

211. Numai persoanele cu complexe psihologice vor să-și impună tot timpul propria voie asupra altora.

212. Dragostea este mereu pe cruce, pentru că Hristos este pe cruce.

213. Când sunt pe punctul de a mă mâhni pentru o nenorocire care s-a întâmplat cuiva știi ce mă consolează? Îmi spun: «Ei bine, eu îl iubesc atât de mult pe acest om. Dumnezeu îl iubește însă de mii de ori mai mult, El va avea grijă.».

214. Adevăratul post înseamnă să te abții de la flecăreala rău intenționată și grija pentru propriile interese, să nu mai vezi «paiul din ochiul fratelui tău» și să nu «judeci pe sluga altuia.»

215. Când ești singur cu Dumnezeu, timpul trece incredibil de repede, mult mai repede decât atunci când ești în compania cuiva. Cu toate acestea, chiar și când trăiești în lume, te poți uni cu Dumnezeu. Cum? Gândindu-te la El, orice ai face, slăvindu-L pentru orice lucru bun care îți apare în cale, mulțumindu-I pentru orice încercare pe care ți-o trimite.

216. Sunt foarte mișcată de credința sutașului.

217. Acesta este scopul vieții noastre pe pământ: să încercăm să trăim în Împărăția lui Dumnezeu încă de aici ... Căci cum putem veni și pleca fără să dobândim noțiunea de paradis aici pe pământ? Am căzut din Rai, dar dacă nu ne întoarcem în el încă de aici, cum îl vom câștiga dincolo?

218. Oricine are credință adevărată nu poate face nedreptățile și nelegiuirile pe care vedem că le fac oameni în fiecare zi. Ei fac acestea pentru că nu cred în Dumnezeu, pentru că inima lor nu-L cunoaște pe Dumnezeu. Dar, de îndată ce ajung la credință, sunt martori ai minunilor Sale în fiecare zi.

219. Feriți-vă de oamenii care doresc să vă indispună și apoi își cer iertare. Aceștia obțin o satisfacție dublă: reușesc și să vă supere și să obțină iertare.

220. Ceea ce oamenii numesc «coincidențe», eu numesc «întâlniri».

221. Lumea este și mai mică pentru cei care trebuie să se întâlnească - cu voia lui Dumnezeu.

222. Doar pentru că avem tată și mamă pe acest pământ ne simțim în siguranță. Cu atât mai mult atunci când știm că Cel Atotputernic ne protejează!

223. Toți cei care caută și «prezic» viitorul, nu «prevăd» decât dezastru. Pot să vadă ceva bun? Nimic! Desigur, ei atrag dezastrul prin modul lor de gândire. 224. În rugăciunea de seară îi spun îngerului meu: «Ia sufletul meu în această seară și așeză-I la picioarele lui Hristos, să fie desăvârșit toată noaptea și să-l găsesc îmbunătățit dimineața!»

225. Nu accepta niciodată nimic de la cei bogați. Primește, cu recunoștință, de la cei care trudesc pentru a-și câștiga existența și de la săraci.

226. Adevărul este Unul singur și este Hristos.

227. Mulți descriu Nașterea lui Hristos într-un mod care ar putea să ne facă să uităm că Maica Domnului a născut suprafiresc. Fresca Nașterii Domnului din Biserica din Peribleptos din Mystra și pictura de Gyzis sunt atât de frumoase ...

228. Gândiți-vă la lumină și vedeți-o numai pe · ea. Orice altceva este un intermezzo care nu ar trebui să· lase nicio urmă în voi ...

229. Adeseori auzim oameni spunând: «Am întâlnit o persoană sau alta și viața mea s-a schimbat.». Apoi vedem că, de fapt, nu s-a schimbat nimic ... De ce?

230. Intrăm în monahism ca pietrele tăiate la o carieră, cu suprafețe dure și marginile ascuțite. În timp și prin harul lui Dumnezeu, devenim ca niște pietricele de râu sau mare, care sunt rotunde și netede.

231. Pentru a ne echilibra libertatea și hotărârea, Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți ai Bisericii ne-au rânduit un îndrumător duhovnicesc, ca să putem avea întotdeauna o conștiință curată în ceea ce facem. Slavă lui Dumnezeu pentru asta! Căci atunci când căutăm îndrumare, chiar dacă suntem pe un munte, pe o stâncă sau pe o cale necunoscută, răspunsul vine întotdeauna în câteva cuvinte și atunci știm că suntem pe drumul cel bun.

232. Am fost cu tine de la primii pași. Dar dacă nu prinzi rădăcini în Hristos și Biserică, vei fi pierdut dacă îndrăznești să crezi că ai putea găsi sprijin într-o altă ființă umană. Vai de cel ce se duce să ceară ajutor de la om în loc să meargă la Hristos.

233. Când vei decide să faci un pas, îl vei face singur, altfel vei fi pierdut pentru totdeauna.

234. Nu poți fi și în lumea aceasta și în cealaltă ... Dacă încearcă cineva să facă asta, ori se va îmbolnăvi adeseori sau va sfârși prematur. Nu se poate trăi în două lumi, pur și simplu nu se poate.

235. Cei care vin în contact cu laicii rămân oameni. Ei își păstrează umanitatea ...

236. Poți evita sporovăiala inutilă doar atunci când mintea ta este fixată în altă parte. Dar ai nevoie de mult antrenament pentru asta, mai ales atunci când cei din jurul tău sunt oameni de care te simți foarte legat.

237. Hristos a spus: «Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac.» Dar cine nu știe ce face? Omul nebun... Înțelegeți?

238. Când Dumnezeu vrea să ajungi undeva, vei ajunge ... Acesta este motivul pentru care sunt liniștită în toate privințele în viața mea. Am observat că Dumnezeu mută oamenii din loc, chiar și atunci când nu vor să plece.

239. O femeie al cărei soț a murit recent, m-a întrebat:

- De ce mi-a luat Dumnezeu bărbatul de lângă mine?

Și i-am spus:

- Mai bine întrebă de ce Dumnezeu l-a lăsat pe soțul tău să fie cu tine în toți acești ani.

- Da, dar atât de mulți trăiesc până la o vârsta mai înaintată ...

Și i-am spus:
Și i-am spus:

- Și atât de mulți mor mult mai tineri, chiar și la scurt timp după căsătorie. Te-ai gândit vreodată la asta? Acum trebuie să te dedici unei cauze bune, ca să îți poți depăși durerea.

240. Când Dumnezeu vrea să ajute pe cineva, El îi poate ridica pe fii lui Avraam chiar și din pietre. Dacă nu ai fi ajutat tu, ar fi tăcut-o altcineva. Tu nu ai fost decât mesagerul impersonal trimis de Dumnezeu în acel caz. Vai de tine dacă ți se pare că acea persoană îți datorează recunoștință! Dacă vine să-ți mulțumească, spune-i că trebuie să-I mulțumească lui Dumnezeu, Care oricum ar fi trimis pe cineva în ajutor. El te-a trimis pe tine, așa că tu ar trebui să îi fii recunoscător omului și să-I fii recunoscător lui Dumnezeu pentru că te-a trimis.

241. Nimeni nu «există» decât dacă vrea să «existe».

242. Unii vor să ajungă la Înviere fără să treacă prin Golgota.

243. Pentru că nu au putut pune în practică Sfânta Evanghelie trăind în lume, câțiva dintre primii creștini s-au retras în pustie. Acesta a fost începutul monahismului.

244. Numai oamenii lui Dumnezeu care nu fac niciun compromis se pot recunoaște unii pe alții.

245. Binecuvântările mele: Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea Atotputernicului Părinte și inspirația Duhului Sfânt să fie cu tine! La fiecare pas al vieții tale să urmezi exemplul Maicii Domnului, care te va călăuzi împreună cu arhanghelii și cu îngerii ca o mamă cerească, ca să îți iubești mama care te-a născut și te-a crescut, să-i oferi dragoste și bucurie în primul rând ei, apoi tuturor celor care vin în contact cu tine.

246. Adevărata rugăciune ajunge întotdeauna la Cer. Îngerii o duc unde trebuie și răspunsul vine, dacă rugăciunea se bazează pe adevăr și când cauți «nu voia Mea, ci a Tatălui care M-a trimis.» (     Ioan 5, 30)

247. Când te păzești singur arată că ai egoism. Siguranța unui creștin ar trebui să fie protecția lui Dumnezeu.

248. Când îi ajutăm pe alții, pe noi ne ajutăm, uneori indirect și alteori direct.

249. Domnul ne-a spus să ne iertăm dușmanii. Este de neconceput să nu-l iertăm pe fratele nostru, așa că Dumnezeu nici nu menționează asta. Ce drept are omul să nu ierte un alt om? Atunci el devine inuman.

250. Dragostea nu se învață. Ea este dată de sus, dacă o căutăm în timp ce suntem conștienți de propriul nostru egoism pe care dorim să-l depășim.

251. Dacă vrei ca lucrurile să fie exact așa cum le dorești, nu mai dori nimic. Acceptă orice și pe oricine, ca și cum Dumnezeu așa ar rândui sau așa ar permite.

252. A-ți aminti de cineva este o expresie a iubirii.

253 Așadar, în calitate de trecător și călător ce sunt, cu binecuvântarea iubirii lui Dumnezeu, îmi continui drumul spre ceea ce este «necunoscut» oamenilor, dar «cunoscut» lui Dumnezeu ...

254. (Unui începător în viața monahală). Să fii simplu. Vorbește cu toți. Mănâncă și bea cu oricine. Atitudinea ta firească va reflecta starea ta duhovnicească.

255. Niciun sfânt nu a știut vreodată că este sfânt. 256. Dacă nu alungi negarea și amânarea din viața ta, nu vei ajunge niciodată la starea în care Domnul, Care îți dăruiește de toate, dorește să fii. El îți va da puterea fizică de care ai nevoie atunci când Îl asculți spunând «da» și «acum». Profeții, îngerii și sfinții au zis: «Iată-mă, Doamne. Fie după Cuvântul Tău.»

257. Conform unui proverb grecesc, «trebuie să accepți lucrurile nu cum știai că erau odată, ci după cum sunt ele acum».

258. Fiecare persoană este «trimisă».

259. Influența noastră asupra unui om, fie bună sau rea, îl scoate pe acesta din calea destinată lui de Dumnezeu. El trebuie să își înțeleagă singur propria destinație. De aceea, trebuie să fim foarte atenți.

260. Cu siguranță, darurile Duhului Sfânt nu sunt propriile noastre realizări individuale.

261. Ceea ce nu vedem nu este întotdeauna inexistent și ceea ce nu auzim nu este întotdeauna tăcere.

262. Cum a spus un filosof antic grec: «Rabdă încercarea care ti-a fost dată.»

263. Adevărul și lumina sunt sinonime.

264 Predica de pe Munte și Epistola Sfântului Iacob ... În fiecare zi! Păcat că nu le auzim mai des.

265. Dacă urmezi Adevărul, te afli în Lumină, ești cu Hristos. El a spus: «Adevărul vă va face liberi» Dar de ce anume ne va elibera? De propriul sine! De patimi! Și atunci nicio putere nu ne va subjuga vreodată, pentru că Dumnezeu Însuși ne va ajuta cu puterea Sa.

266. Sufletul nostru este răsuflare dumnezeiască, trupul nostru este creația Lui. Ființa noastră este în întregime chipul lui Dumnezeu.

267. Eu sunt «ucenica» Lui. Eu trăiesc și exist numai pentru El.

268. Înainte de rugăciune, Mântuitorul Iisus Hristos «a privit în sus spre cer».

269. Nu îți bate capul cu diverse erezii, culte și loje. Toate acestea sunt în «coșul de gunoi al slavei deșarte».

270. Domnul îngăduie ca cei care-L iubesc să fie încercați din două motive: în primul rând, pentru a le întări credința și în al doilea rând, să-i învețe pe alții.

271. Nu uita când mergi la biserică să aprinzi întotdeauna o lumânare pentru suferinzi și pentru călători.

272. Faceți câteva rugăciuni cu komboskini doar repetând «Mulțumesc».

273. Puneți o cruce pe ușa și fereastra chiliei - o cruce din lemn, ca aceea pe care o purtăm la gât.

274. Putem recunoaște o persoană care a avut experiențe duhovnicești numai prin felul în care se comportă și prin modul în care trăiește. Pentru că tocmai aceste experiențe îl călăuzesc în viață.

275. Nu te teme de nimeni.

276. Este mai ușor să te sacrifici pentru cei pe care îi iubești decât să trăiești cu ei.

277. Dragostea înseamnă respect pentru libertatea celuilalt.

278. Te simți liber doar atunci când te zăvorăști.

279. Două lucruri: atenție și rugăciune.

280. Toleranța și blândețea sunt principalele trăsături și arme ale unui om întărit duhovnicește. O astfel de persoană înțelege totul și iartă totul.

281. Nu trebuie să ne purtăm niciodată ca Iuda. Nici să «dăm cele sfinte câinilor». Adică Tainele slujite în Sfântul Altar. Imnul mai spune și: «Nici vrăjmașilor Tăi ... »

282. Îngerii vin mereu.

283. Cu toții putem dărui bucurie - unii venind și alții plecând.
284. Când trecem printr-un tunel întunecat nu ne putem imagina că la celălalt capăt vom ajunge la lumină. Cădem în deznădejde și nu vedem decât întuneric. Același lucru este valabil și în viață. Lumina lui Hristos ne așteaptă la celălalt capăt. Și, ca și Sfântului Petru, ni se spune: «O, puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?».

285. Când ne aflăm în suferință, să nu uităm marea cinste pe care ne-o dă Dumnezeu pentru că împărtășim coroana de spini.

286. Toate prostiile încep cu dacă.

287. Frigiderul celor credincioși ar trebui să fie aproape gol.

288. Atâta timp cât ne ostenim să ne păstrăm duhul nostru cu Dumnezeu, trupul nu poate obosi. Oboseala vine numai atunci când sufletul nu participă la efort. Așadar, atunci când duhul nostru este ocupat permanent cu Rugăciunea lui Iisus («Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi»), nicio lucrare nu ne poate obosi cu ușurință.

289. Să Îl slăvim pe Domnul zi și noapte pentru toate darurile Sale.

290. Puține cuvinte, multă dragoste. Pentru toate. Pentru oricine.

291. Dacă nu sunt acceptate, bucuria, pacea, iubirea și binecuvântarea pe care o dăruim tuturor, ele revin la noi și la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, așa cum nu ne putem opri intenționat respirația și bătăile inimii, tot așa trebuie să lăsăm iubirea care izvorăște din Dumnezeu să curgă din noi ca un râu, zi și noapte, oriunde și oricând. Nu trebuie să ne preocupe unde se duce, pentru că de aceasta se îngrijește Dumnezeu.

292. Dacă am reușit în toți acești ani, cu ajutorul lui Dumnezeu, să țin post negru în primele trei zile din Postul Mare, este pentru că în același timp am păstrat tăcerea.

293. După cum nu mă pot ruga cu voce tare, tot așa nu pot ține un monolog, ci doar să port un dialog.

294. Cu imnul pascal «Hristos a înviat» părăsim slava deșartă și trecem în veșnicie, prin harul iubirii Sale.

295. Există așa-zisa «mândrie a duhului». Dar unde este mândrie, nu există Duh ... Prin urmare, ceea ce rămâne este doar mândria - care nu este nimic.

296. (Unui începător în viața monahală) Ai grijă de două lucruri: iubirea, fără discriminare și fără reproșuri, și smerenia, ca și cum ai fi rob tuturor.

297. Nu aștepta niciodată înțelegere din partea nimănui, doar de la Dumnezeu.

298. Iartă-i pe toți și privește doar Lumina lui Hristos, pe care și noi o vom putea vedea într-o zi, cu ajutorul Maicii Domnului și al tuturor sfinților.

299. Oamenii ne spun ceea ce i-am inspirat să ne spună.

300. Slujirea nu trebuie să înceteze nicicând și «egoul» nu trebuie să aibă niciun amestec în ea. Ea nu este actul unui moment, ci al unei vieți întregi. Este un semn al prezenței lui Hristos.

☦

301. «Nu băga de seamă»: acesta a fost întotdeauna motto-ul meu.

302. Trăim doar atunci când iubim. Altfel nu suntem altceva decât niște creaturi fără suflet, simple organisme, nimic mai mult.

303. Dragostea care îi leagă pe oamenii este cel mai mare dar al lui Dumnezeu. 304. Viețuirea pe calea lui Dumnezeu se bazează pe «Urmați-mă». Mergând pe această cale, veți simți întotdeauna bucurie și har, încredințarea iubirii și un sentiment permanent de recunoștință pentru toate, zi și noapte.

305. Și «vechiul» Ierusalim ne dăruiește lumină, după cum cântăm în Imnul «Luminează-te, luminează-te Noule Ierusalime».; Oricine merge acolo la momentul potrivit, va fi îndrumat în cele ce urmează.

306. Cei care sunt tot timpul preocupați de problemele lor fizice sau psihice nu au timp pentru alții și nici nu le pasă. Ei sunt egoiști

307. «Pace tuturor.» Și astfel, Duhul se odihnește, inima iubește, sufletul își găsește liniștea, lumea pământească devine un paradis. Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul nostru și noi suntem în Împărăția lui Dumnezeu.

308. Fericiți sunt cei care încep să creadă că au devenit o «umbră». Acesta este începutul lepădării de sine.

309. Schimbările, marile schimbări, cursul interior al progresului duhovnicesc trebuie să fie continuu. Vai de cel care devine ca apa stătută.

310. Cerul este Mănăstirea Îngerilor și pământul este metocul.

311. Să trăim permanent în bucuria Învierii.

312. Cât de frumos este cântecul vieții! Și ce binecuvântare să pot spune că, privind înapoi, din 1937 până în ziua de astăzi, chipul nevăzut al lui Dumnezeu a fost mereu lângă mine și în inima mea.

313. Mai multă dragoste, mai puțină vorbă ... Puterile întunericului stau la pândă, așteptând ocazia. Să nu spunem multe cuvinte, pentru că le-am putea regreta.

314. În această viață, Hristos ne-a ridicat și pe noi «din morți».

315. Ce dar a revărsat Dumnezeu peste lumea Sa, trimițându-l pe propriul Său Fiu, Iisus Hristos!

316. Citiți pe rând câte un singur Sfânt Părinte - nu mai multi deodată.

317. Învierea lui Lazăr simbolizează învierea sufletului nostru în această lume.

318. Cel care face altora ceea ce lui nu-i place este «trimis» de puterile întunericului. Feriți-vă de acești oameni!

319. Există oameni care insistă, de bună voie, să și reducă puterea fizică pe care le-a dat-o Dumnezeu, menținându-se permanent într-o stare de hiperactivitate și surmenaj.

320. Lecturile de seară nu intră în suflet.

321. Dacă ne lipsește îndrăzneala atunci când ne cheamă Dumnezeu, suntem pierduți.

322. Mă rog lui Dumnezeu să vă dăruiască harul Său, puterea și iubirea Sa și să fiți aproape de cei care au nevoie de ajutor și Îl caută pe

323. A te ruga înseamnă a fi conectat la voia lui Dumnezeu.

324. Să nu vă tulbure nimic: nici oamenii, nici greutățile, nici obstacolele. Hristos ne spune mereu: «Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.» Și El merge mai departe având certitudinea că face voia Tatălui Său, indiferent cât de grea și solicitantă ar fi ea și indiferent cu câte obstacole S-ar confrunta.

325. În ochii lui Dumnezeu, copiii nu sunt nici negri, nici albi și nici de orice altă culoare. Ei sunt doar suflete scoase din inima Lui, ca niște picături de sânge. Cine poate spune care picătură valorează mai mult decât alta?

326. Când vrem să ajutăm pe cineva, jumătate din sufletul nostru trebuie să se identifice cu acea persoană. Atunci, cealaltă jumătate va fi capabilă să găsească soluția potrivită, în ciuda tuturor obiecțiilor.
327. Dumnezeu lucrează în veșnicie - nu în năvala vieții noastre temporale. Totul se va face în momentul și în modul pe care îl dorește El.

328. Vă doresc să fiți mereu capabili să deveniți instrumente ale lui Dumnezeu pentru finalizarea lucrării Sale pe pământul Său.

329. Dragostea pentru aproapele nostru - conform poruncii lui Dumnezeu - bucuria și pacea sunt câștigate prin rugăciune continuă.

330. Ceea ce oamenii numesc astăzi «depresie» nu este permisă unui om credincios. Pentru că dragostea lui Dumnezeu locuiește în el.

331. Nu da importanță la ceea ce spun oamenii. Privește mai degrabă la ceea ce fac.

332. La sfârșitul zilei, rugați-vă îngerului păzitor să vă ajute să-i uitați pe toți cei pe care i-ați văzut și să-i ajute și pe ei să vă uite. Altfel, nu vă veți putea ruga. Spuneți doar: «Îngerul meu păzitor, binecuvântează-i pe toți și îndepărtează amintirea lor de la mine.»

333. Când vorbim cu altă persoană, o facem în prezența îngerului nostru păzitor, în timp ce Hristos stă nevăzut și ascultă în tăcere. Să nu uităm niciodată acest lucru.

334. Mereu îmi amintesc un lucru pe care mi l-a spus duhovnicul meu odată: «Mintea ta la Dumnezeu, iar mâinile pe plug.»

335. Când oamenii ne întreabă: «De unde sunteți?», nu vom spune că suntem cetățeni ai Atenei, ai Constantinopolului etc, ci le vom spune: «Suntem cetățeni ai Cerului», cu toate că nu am ajuns încă acolo. Ei bine, să așteptăm cele mai bune lucruri și ele vor veni!

336. Numai atunci când starețul sau stareța au dobândit pacea în sufletul lor își pot găsi și ucenicii liniștea.

337. Cel mai mare cadou de Crăciun pe care I-l putem oferi lui Hristos suntem noi înșine.

338. Păsările fac un cerc în jurul pământului. Oriunde am merge, ele ne amintesc aceleași lucruri. Cucul strigă: «Treziți-vă, treziți-vă!». ca să ne amintească să ne facem rugăciunea de dimineață. Turtureaua gângurește: «Suntem pelerini, suntem pelerini!», ca să. ne amintim că suntem doar în trecere pe acest pământ. Și cioara croncăne: «Rugați-vă, rugați-vă'», ca să ne amintească să ne rugăm tot timpul.

339. Cineva a spus: «Când te conformezi lumii, te deformezi. Numai atunci când te întâlnești cu Domnul te transfigurezi.»

340. Lucrurile mici și simple sunt atât de valoroase ...

341. «Te preamărim pe tine, Maica trimisă de Dumnezeu apostolilor, cu adevărat Maica lui Dumnezeu ... »

342. Acum, imaginați-vă ce ar fi dacă îngerii s-ar ascunde «de bună voie» în persoanele bolnave incurabil și psihopați ... doar pentru a ne încerca dragostea.

343. Nu se poate să fii creștin și să nu-i iubești pe toți oamenii la fel, indiferent dacă aceștia sunt de aceeași credință sau au alt crez, dacă au aceeași religie sau alta, dacă sunt de aceeași rasă sau de altă rasă. Nimeni nu este responsabil pentru originea sa.

344. Mulțumesc lui Dumnezeu că am învățat Evanghelia pe de rost și acum mi-o pot aminti și recita toată ziua... (Cu două luni înainte trecerea ei la Domnul). 345. În cealaltă lume nu există niciun «meu» sau «al meu». Totul este «Tău» și «al Tău» și îți aparține Ție, Dumnezeul meu, Cel Atotbun, Cel Milostiv, Făcătorul de Minuni, Îndrumătorul vieții noastre ...

346. Hristos este Prototipul.

347. Apostolii erau împreună cu toții, dar atunci când Învățătorul lor iubit a plecat, s-au răspândit. Așa trebuie să fie și cu voi. Așa trebuie să fie. Luminați acest pământ cu flacăra pe care inimile voastre au primit-o de Ia Hristos. Și, ca și ucenicii Săi, răspândiți mesajul că Hristos este Învierea celor vii și a celor morți. (Cu câteva zile înainte de trecerea ei la Domnul).

348. Anii trec și noi la fel. Numai sufletul curat va rămâne în mâinile Îngerilor. Domnul îi va trimite să îl ia.

349. Citiți Sfântul Isaac Sirul.

350. Nu vă gândiți la ceea ce vă pot spune oamenii sau la ceea ce vă pot face.

351. Căsătoria este dragoste, iubire, prietenie. Nu înseamnă doar relații trupești, care sunt «din această lume» și care nu au nicio legătură cu sufletul în aceste vremuri nelegiuite.

352. Cuplurile nu ar trebui să încerce să «atragă» atenția unul altuia prin gelozie. Gelozia vine de la Satana.

353. Taina Cununiei este o Taină întocmai ca cea a Botezului. Dacă nu renaști în inima celuilalt și dacă celălalt nu renaște în inima ta, este ca și cum Dumnezeu este absent. Desigur El este Prezent, dar El vă vede și Îi pare rău pentru voi. Însă El nu vă poate ajuta, pentru că l-ați interzis accesul, fără să vă dați seama.

354. Ascultați-vă conștiința. Conștiința este de la Dumnezeu.

355 Dar mai presus de toate, Îi mulțumesc Lui, Celui Care le conduce pe toate, Care le îndrumă pe toate, Care iubește pe toată lumea și totul și Care a trimis doar în îngeri viața mea.

356. Uită tot. Unește-te cu El în rugăciune. Și atunci, vei primi mesajele și vei ști pe care drum să apuci ...

357. Cu El putem depăși totul.

358. Nu trebuie să ne mândrim atunci când îi «ajutăm» pe alții. Nu ajutăm pe nimeni. El este Ajutorul, El este Îndrumătorul. Când suntem în comuniune cu Dumnezeu, El călăuzește faptele noastre.

359. Dumnezeu nu vrea ca noi să fim dezbinați. Trebuie să-L iubim ori pe El, ori lumea. Nu putem avea un picior în lume și celălalt în Biserică.

360. Ca femeia samarineancă, trebuie să lăsăm «vasul cu apă» când auzim glasul Lui. Numai atunci ne poate ajuta Dumnezeu.

361. Când sănătatea ne dă un avertisment, înseamnă că trebuie să încetăm să facem ceva anume.

362. Feriți-vă de faimă. Dumnezeu nu vrea așa ceva.

363. Așa cum spune un proverb despre sănătate: «Un medic dă sfaturi. Doi medici provoca confuzie. Trei medici duc la ... cimitir.» Același lucru este valabil și pentru viața duhovnicească. Un părinte duhovnicesc dă sfatul lui Dumnezeu. Doi, provoacă confuzie. Trei, duc la pierderea sufletului nostru!

364. Scopul nostru este să începem veșnicia de aici, ca să putem fi primiți sus de Maica Domnului și de oștile îngerești și să trăim veșnic în lumina lui Hristos.

365. Legea naturii nu tolerează vidul. Așadar, dacă ne golim complet, Duhul Sfânt va intra ca o furtună.

366. Nu te asocia cu oameni în a căror companie Dumnezeu nu ar dori să te vadă. 367. Există oameni care ne privează de singurătate fără a oferi companie.

368. Iubește-l pe aproapele fără a-l judeca, așa cum ți-l arată Dumnezeu și așa cum îl iubește el. Atunci Dumnezeu te va ajuta și îți va ierta greșelile tale.

369. (Unei persoane în doliu). Mai presus de toate, renunță la toate amintirile și așteptările «materiale».

370. A iubi cu adevarat și profund, trupul nu trebuie să se implice. Dragostea nu se uită niciodată atunci când este plasată la acest nivel superior.

371. Urmează-ți calea și nu-ți face niciun fel de griji. Fii gata să asculți și nu fii nerăbdător. Trebuie să te treacă multi ani și trebuie să fim încercați înainte de a dobândi răbdarea.

372. «Te rog, Doamne, nu permite niciodată să am propria mea voință. Facă-se voia Ta în viața mea! Oricât de greu mi s-ar ar părea, va fi ușor, pentru că este voia Ta!»

373. Dumnezeu este liber și dragostea locuiește numai în libertate.

374. Iubirea de arginți duce în iad, pentru că cel care iubește banii, fură.

375. Cei care iubesc nu pot face decât lucruri frumoase.

376. Nu trebuie să te cunosc. Trebuie doar să te iubesc.

377. Nu sunt un «intelectual», sunt doar fericită să trăiesc și să-L iubesc pe El și totul.

378. Fotografiile și mormintele sunt atât de triste și patetice atunci când generația care le-a iubit nu mai este ...

379. Cum îndrăznim să ignorăm și să nu ascultăm de voia lui Dumnezeu, făcând ceea ce considerăm că este datoria noastră umană? Nu vedem că ne afectează sănătatea? Cuvintele «datorie» și «obligație» nu există în Evanghelie. Le datorăm numai lui Dumnezeu. Altfel vom deveni precum milioanele de «morți» din această lume.

380. «Nu te atașa de niciun loc sau persoană, ci numai de Hristos. Du-te oriunde te conduce Duhul Sfânt, aducându-le tuturor dragostea Lui, dincolo de granițe și discriminări. Destinația ta este să iubești!» Asta mi-a spus-o odată duhovnicul meu, Părintele Lev, și asta vă spun și eu.

381. Prea mult post cauzează slăbiciune, iar slăbiciunea aduce apatie.

382. Întotdeauna înainte... chiar și cu pas de țestoasă!

383. Te simți liber atunci când comportamentul altor oameni nu te afectează și îi ierți.

384. Dragostea face echilibristică pe o frânghie în inima omului.

385. Nu mă pot gândi la nimeni care să mă fi deranjat vreodată.

386. Pe noi nu ar trebui să ne intereseze nici răspunsul celuilalt, nici rezultatul eforturilor noastre. Trebuie pur și simplu să încercăm - Dumnezeu va face restul.

387. Nu fi supus, fii frumos.

388. Ne petrecem viața așteptând: un autobuz, o scrisoare, un prieten, o masă, un tren și în cele din urmă să ieșim... din trup.

389. Știu că în spatele tuturor lucrurilor se află voia lui Dumnezeu. Facă-se voia Lui, pentru că este întotdeauna mai bună decât orice alt lucru pe care noi, fiind atât de mici, ni l-am putea dori sau imagina.

390. Dacă un om face o nedreptate unui alt om, amintește-ți că aceasta nu s-ar putea întâmpla dacă făptuitorul nu ar avea putere de sus. Prin urmare, motivul pentru care ești neglijat ești chiar tu.

391. Numai durerea face libertatea posibilă.

392. Haideți să nu mai spunem nimic ...