ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR -Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
duminică, 6 octombrie 2024
Mori când ești trădat
Renaști când înveți să accepți că așteptările tale de multe ori nu sunt realitate, că eternitatea nu există, că meriti și dacă rămâi centrul lumii tale vei deveni mâna care te ridică, umărul care susține. tu, forța care te face să reacționezi și cuvintele de care ai nevoie.Apartenența nu este un „da” pronunțat pe un altar, nu sunt două verighete pe deget și nu este o promisiune sau un contract semnat.
Apartenența nu înseamnă nici măcar să ai un copil și să trăiești sub același acoperiș.
Apartenența este o legătură superioară oricărui inel sau contract, o legătură care contestă limitele și distanțele, preconcepțiile și prejudecățile.
Apartenenta este o intalnire a sufletelor care se cauta si s-au gasit pe plan spiritual, cat si pe cel fizic.
Este o legătură puternică, greu de rupt. Este un fir care leagă două minți.
Doi oameni care se aparțin unul altuia o știu, o înțeleg și o simt.
Pentru că apartenența se simte adânc în suflet.
O simți înăuntru și nu poți face nimic în privința asta”.Bărbatul care te iubește este... bărbatul care te sună doar ca să-ți audă vocea...
Omul care râde și plânge cu tine... care se gândește la tine înainte de a adormi și când se trezește... care se gândește la tine ziua... care te îmbrățișează fără motiv... care te ia ca tine sunt și nu vrea să te schimbe... care dacă greșește încearcă să compenseze fără ca tu să-l întrebi... cine încearcă să te înțeleagă... cine te iubește așa cum ești...
Omul care încă te sună după ce închide telefonul.
Cine stă treaz doar ca să te privească dormind.
Cine te sărută pe frunte.
Că nu-i pasă dacă te îngrași sau slăbești pe măsură ce trec anii.
Cine te întreabă ce vrei să mănânci azi sau dacă ai mâncat deja.
Lasă-l să-ți ia mâna în fața prietenilor lui. Care îți spune constant cât de mult îi pasă de tine și cât de norocos este că te are.
Și că atunci când îți prezintă prietenilor săi, el spune: „Ea este femeia pe care o iubesc”. Iubește-l pe acel Om pentru că te iubește și cu greu se va opri din a face asta. ...Universul nu are un centru, dar ca să ne îmbrățișăm unul pe celălalt facem așa: ne apropiem încet, dar fără nici un motiv aparent, apoi lărgând brațele, arătăm dezarmarea aripilor și, în final, dispărem, împreună, în spațiul de caritate dintre tine și celălalt.
Sfântul Ioan Rusul: "... trebuie să fie război, căci nu există alt chip prin care să se tămăduiască această lume!"
O altă experiență cutremurătoare pe care am avut-o cu bătrânul Părinte Evmenie a fost în Ucraina, când am ajuns la aeroportul din Kiev. Acolo, bătrânul a manifestat o mare bucurie și mi-a zis:
trâmbita apocalipsei
— Neofit, am mai venit aici!
— Dar când ai venit aici, Părinte? - l-am întrebat eu.
— Am venit acum mulți ani. Urma să izbucnească un război mondial, iar Maica Domnului ne-a mobilizat pe toți și ne-a zis: “Faceți rugăciune, să nu înceapă acum marele război, să dăm timp de pocăință oamenilor!”
— Voiau atunci rușii și toți acei occidentali, să pornească un război mondial! Aici voiau să facă războiul!
— Și ce s-a întâmplat atunci, Părinte?! - am întrebat eu.
— Am mers toți la Kiev și am făcut rugăciune. Și eram împreună cu Părintele Profirie, cu Părintele Paisie, cu Părintele Iacov și alți oameni ai lui Dumnezeu. Iar eu plângeam mult. Și pe noi toți ne întărea Părintele Profirie, care mi-a spus: “Părinte Evmenie, nu plânge așa, nu va fi acum războiul; mai târziu va fi!”
— Și apoi a început să plângă mult Părintele Iacov și să zică: “Nu un alt război, nu un alt război, Preasfântă Maică!”
Și l-am văzut pe Sfântul Ioan Rusul, care a spus: “Nu, trebuie să fie război, căci nu există alt chip prin care să se tămăduiască această lume!”
Extrase din cartea „Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis” - Editura Doxologia
Acestea s-au întâmplat în anii 80-90.
🙏 Rugăciune pentru România
Stăpâne
Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la
tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul
nostru românesc.
Intră, Doamne, ca un împărat ceresc în ţara
noastră şi în neamul nostru şi-l scapă, Iisuse de uneltirile vrăjmaşilor
văzuţi şi nevăzuţi. Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc
şi viaţa lui o calcă în picioare.Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca
morţii cei din veacuri şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au
tradat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus că cel ce
vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Şi ei au ştiut acest lucru,
dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit şi l-au jefuit,
l-au vândut altor neamuri şi au călcat poruncile Tale, iar pământul
acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au instrăinat. Dar
poporul acesta Te slăveste, Doamne, nu numai cu buzele, ci si cu inima.
Adu-Ţi
aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii şi
monahiile care zilnic se roagă pentru el şi pentru rugăciunea noastră de
astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta. Pentru că toţi ne-am
abătut, toţi am făcut nelegiuire, şi ierarhii, şi preoţii şi
credincioşii. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este
nici unul! Ci încetează, Doamne, bătaia Ta împotriva poporului românesc.
Adu-Ţi
aminte de bunătatea Ta şi-l miluieşte pe el. Adu-Ţi aminte, Iisuse, de
fraţii noştri care sunt în afara ţării, în exil sau vânduţi o dată cu
teritoriile cedate, şi-l miluieşte pe el.
Reunifică poporul Tău.
Repune-l în cinstea pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i
păcatele săvârşite, apostaziile, răutăţile, îndemnurile la desfrânare,
la neiertare şi la răzvrătire împotriva Ta. Rugători aducem pentru noi
pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile cereşti, pe
Sfinţii Tăi Apostoli, pe mucenicii neamului nostru şi pe toţi mucenicii,
sfinţii şi cuvioşii care au slujit Ţie cu credinţă curată. Adu-Ţi
aminte, Stăpâne, de toţi cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică,
Ţară şi Neam; adu-Ţi aminte de sângele lor care s-a vărsat şi pune-l pe
acesta în balanţa iertării noastre.
Redă poporului nostru
pământul pe care l-a păzit cu grijă şi credinţă prin veacuri, redă-i
bisericile şi mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului şi
îmbelşugarea roadelor pământului, stăpânirea de sine, demnitatea lui
creştină şi naţională de altădată, conducători buni şi cinstiţi,
neasupritori, nemincinoşi şi nelacomi, redă-i arhierei vrednici de Tine,
Iisuse Mare Arhiereu, preoţi dăruiţi Bisericii şi Neamului, credincioşi
misiunii lor, adevăraţi secerători, aşa cum ii vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne, Doamne, întru îndurarea Ta! Nu intra, Stăpâne, la judecată cu
robii Tăi, ci întoarce-Ţi iar privirea spre noi şi ne ridică din păcat
cu dreapta Ta cea mântuitoare. Şi trecând prin patimile toate, curaţaţi
prin suferinţă, să ajungem şi la Sfânta Ta înviere, Iisuse, slăvindu-Te
pe Tine împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin!
Sfântul Paisie Aghioritul: Îngrijește-te zilnic de suflet.
Îngrijește-te zilnic de suflet.
Trebuie să dobândești dumnezeiasca dreptate, iar nu logica – doar atunci harul lui Dumnezeu va veni la tine.
Înainte de a face ceva, gândește-te: „Oare Hristos vrea să fac eu aceasta?”. Apoi acționează în consecință.
Tu însuţi să lucrezi desăvârşit ascultarea, pentru a putea vorbi altora, mai târziu, cu privire la virtutea ascultării.
Nu-ul pe care îl spui oamenilor trebuie să fie un nu, iar da-ul trebuie să fie un da. Nu te preface. Spune ceea ce gândești, chiar dacă aceasta face rău celuilalt. Totuşi, spune-o cu bunătate şi nu-l lăsa pe celălalt fără câteva explicaţii.
Trebuie să ai și să păzești această demnitate duhovnicească: să fii mereu cu luare-aminte la ceea ce le place fraţilor monahi, iar nu la ceea ce-ţi place ție.
În fiecare zi să citești un pasaj din Noul Testament.
Nu privi la ceea ce fac alţii, nici nu cerceta cum şi de ce o fac. Propriul tău obiectiv este curățarea sufletului şi desăvârşita supunere a minţii dumnezeiescului har. Aşadar, să ai grijă tu de tine: să te rogi, să studiezi, să spui smerit rugăciunea lui Iisus, să ştii că ai absolută trebuinţă de milostivirea lui Dumnezeu.
🙏 Rugăciune la vreme de război a Sfântului Paisie Aghioritul
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care și-au lăsat casele și serviciile lor și se chinuiesc.
Pomenește, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă și pe refugiați.
Pomenește, Doamne, toate popoarele, să le ții în brațele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzești de orice rău și de război.
Și iubita noastră țară zi și noapte să o ții la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzești de orice rău și de război.
Amin".
Acum este așa o vreme - există o liniște înainte de furtună.
Acum este așa o vreme - există o liniște înainte de furtună. Domnul așteaptă ca noi să ne pocăim, așteaptă să ne îmbarcăm pe calea mântuitoare a vieții. Domnul ne-a dat timp pentru pocăință și trebuie să trăim acest timp după Voia Lui Dumnezeu.
Roagă-te acasă, mai bine seara și noaptea, mergeți la biserică, spovediți-vă și împărtășiți-vă. Iubește-ți aproapele. Cine nu-și iubește aproapele va fi ars imediat. Dumnezeu a pregătit deja Raiul. El va fi coborât pe Pământ într-o clipă. Și înainte de aceasta, Enoh și Ilie vor fi precursorii Judecății de Apoi și vor fi uciși cu pietre. Și Sfântul Serafim de Sarov va demasca preoțimea - drumul spre iad va fi pavat cu veșminte episcopale. Vor face competiție: cine primul să arunce aurul și argintul - dar va fi prea târziu! Îngerul își va flutura aripile și tot aurul și argintul lor vor sta înaintea Tronului lui Dumnezeu.
Ieronim din Sanaksar
Femeile sa nu-și scoată baticul din cap nici măcar noaptea. Nu vă
tăiați părul. Maica Domnului scoate femeile din Iad de gîță. Nu vă
machiați. Nu purtați haine bărbătești. Toate femeile care poartă haine
bărbătești vor merge la război și puține se vor întoarce.
Nu spuneți cuvinte urâte copiilor atunci când sunteți supărați. Blestemul mamei le distruge pe toate.
Copii,
ascultați de părinții voștri. Trebuie să luați binecuvântare de la
părinții voștri pentru orice lucru. Nu contează cât de bătrâni sunt.
Trebuie să existe ascultare în toate.
☦️ Dacă ați ști cât de dulce este să trăiești cu Dumnezeu!
"Mă simt fericit în fiecare zi! O astfel de bucurie trăiește în mine, vreau doar să joc și să sar de pe un picior pe altul ca un băiețel, dar sunt deja bătrân - vor spune că sunt nebun! Dacă ați ști cât de dulce este să trăiești cu Dumnezeu!" — Schiarhimandritul Ieronim din Sinahar
Să umplem acest weekend cu L❤️VE și râsete, dragii mei prieteni ! ❤️
Când unul dintre parteneri se simte neglijat fizic, poate căuta atenție în altă parte.....
În timp ce timpul de calitate împreună prin activități este minunat, uneori tot ce tânjește partenerul tău este o simplă atingere – mai multă intimitate. ❤️🔥
Dincolo de experiențele împărtășite, afecțiunea și atingerea fizică sunt vitale pentru relații. Fă-ți partenerul să se simtă dorit și apreciat.
Care este limbajul tău L❤️VE? Vă rugăm să împărtășiți în comentarii.
🎯 Cuvinte de afirmare: Să te simți apreciat prin cuvinte amabile și complimente.
🎯 Acte de serviciu: Arătarea iubirii prin acțiuni atente.
🎯 Primirea cadourilor: L❤️VE este simțit prin gestul cadourilor semnificative.
🎯 Timp de calitate: Sentimentul de conectare printr-o atenție totală.
🎯 Atingere fizică: L❤️VE se exprimă prin apropiere, de la ținerea de mână la momente mai intime.
Azi, mă voi ierta și îmi voi elibera sufletul de regrete.
În zori deschide-ţi
inima şi înalţ-o ca pe o floare care se desface. La apusul soarelui,
pleacă-ţi fruntea în linişte şi încheie ziua în adorare.
_________________
Rabindranath Tagore
Bună dimineaţa!
O zi binecuvântată cu gânduri pozitive,
optimism, entuziasm şi voie bună!
Nimic nu se compară cu bunătatea dată pur și simplu, fără așteptări, doar cu surâs blând de bunică.
Astăzi este poate cel mai bun moment să dau și la alții din ceea ce a fost cel mai bun om pe care l-am avut eu în viața asta. L-am avut prea puțin și am fugit de el prea repede (înainte chiar ca el să se ducă spre o lume mai bună), prea furioasă pe o soartă care a adus boala la un om prea bun...
Bunica mea a fost o ghicitoare, cea mai blândă ghicitoare. A ghicit mereu că noi, nepoții ei, vom avea o viață frumoasă. A fost o bună ghicitoare și viitorul prevăzut de ea s-a întâmplat și încă se îndeplinește. Ne spunea mereu că o creștem prea repede și o să venim rar să o vizităm; și așa a fost. Ne spunea mereu că ne vom împrăștia prin lume, dar ea va fi fericită când o vom vizita; și așa a fost, căci chiar dacă ajungeam poate și la câteva luni, ea se bucura ca un copil când ne vedea. Ne spunea mereu că vom crește deștepți și vom putea face orice ne dorim; și așa este, putem face orice ne dorim. Și ne spunea basme care ni se întâmplă la fiecare pas, vorbea despre fericiri multe, despre iubiri și tristeți, despre feți-frumoși, despre copiii pe care-i vom crește cu iubire. Așa se întâmplă acum, dragă bunică, trăim de toate, ne bucurăm de toate și urmează să scriem și celelalte capitole. Am încredere că le vom scrie așa cum povesteai tu blând mai ales că tu ai puterea (pe care ai avut-o mereu) să ne îndrepți penița înspre o viață frumoasă, corectă, entuziastă...
Bunica mea era organizatoare de clăci de cules tei. Nu știu dacă ați trăit vreodată să faceți grup de 10-12 oameni, pitici și adulți și să culegeți mireasmă de tei, de pe crengile proaspăt tăiate, în curtea bisericii. Câtă veselie se auzea acolo, câte voci peste voci se întreceau acolo, rar mi-au mai fost date astfel de momente de-a lungul vieții. Și tot veselie era mereu în prag de Sânziene. Îmi amintesc și acum clar un episod: bunica ne-a învățat să facem coronițe colorate din florile câmpului; seara le puneam pe casă, iar dimineață vedeam ce culoare va avea părul alesului inimii noastre, în funcție de culoarea firului de păr pe care vântul îl aducea peste noapte pe coroniță și ne decidea viitorul. Mare dezamăgire în ochii mei de copil când într-un an am găsit pe coroniță o pană de pasăre. Dar dezamăgirea a ținut preț de câteva minute căci bunica surâzâtoare mi-a adus fericirea spunându-mi că asta înseamnă că eu sunt un om special și pe mine mă vor iubi și toate păsările și animalele Pământului.
La bunica în ogradă am jucat cea mai adevărată v-ați ascunselea. Nu cred că au fost șanțuri mai fericite decât cele prin care ne ascundeam noi, grupul de 5-10-15 copii. Și tot peste șanțuri săream, weekend de weekend, ca să ajungem în fața mirilor ce veneau la biserică să-și spună povestea în fața lui Dumnezeu. Eram zeci de copii cu cănițe și găletușe de apă; aruncam cu apă în fața miresei, iar mirele ne dădea bani, primii mei bani și cei mai fericiți bani ai mei.
La bunica am iubit eu primul meu copac. Era mare și crengile lui acopereau leagănul în care ne urcam prea mulți ca să nu facem scrânciobul să scârțâie din toate încheieturile. Era un copac mare, din acela care a văzut mai multe generații și avea așa fel crengile, numai bune ca să ne dăm uța pe el și să sărim pe pământul crud din livada bunicii. A fost primul copac în care am urcat și primul pe care l-am iubit.
În clopotniță, tot cu bunica am fost prima data; mai era acolo un personaj special, dar asta e o altă poveste. Plecând de la prima cunoștință cu clopotnița, mare încântare a fost când noi, copiii, am urcat și am tras și ne-am tras pe funia clopotelor.
Zmeură mai bună ca la bunica nu am mai mâncat niciodată. Și nu era mare, dar era la fața locului. O mâncai direct de pe rug, nespălată, dar se curăța în ochii noștri vioi de copii care descopereau comorile roșii, coapte, pline de savoare.
Rugăciunea de seară, bunica ne-a învățat. Îmi amintesc serile pline de pilde pe care le gustam din plin. Nu înțeleg nici acum cum puteam sta atât de liniștiți când ne citea despre întâmplările prin care a trecut Iisus, când astăzi piticii se plictisesc din plin în biserică. Prima cruce tot bunica m-a învățat să o fac. Ce-i drept, era bine să stea mereu în dreapta mea, să-mi dea una peste mână când zic în grabă o rugăciune sau când sunt prea grăbită să mai zic un Doamne ajută.
N-am cum să nu-mi amintesc cu cel mai mare drag de mămăliga tăiată felii cu ață și unsă din plin cu magiun de prune. Atunci mi-a plăcut cel mai mult magiunul; am crescut și acea savoarea n-a mai avut-o niciodată magiunul...Nici gutui ca cele din gutuiul din fața casei sau mere sântiliești așa de bune nu am mai mâncat din copilărie. Iar cu șezătorile de desfăcut de fasole de pe prispa bunicii, nu m-am mai întâlnit; erau toate colorate de bunădispoziție și se petreceau pe țolurile făcute de bunica la războiul de țesut din paravan.
Lângă bunica am mirosit prima dată pădurea și m-am bucurat de strâns bureți, mai buni, mai nebuni, dar bunica îi cunoștea și-i arunca pe cei care nu puteau fi mâncați. La ea am mirosit cele mai parfumate flori de curte, iar la ea apa pe care o scoteam cu bucurie din fântână, avea cel mai bun gust; poate că era bun și pentru că bunicul construise fântâna, dar era apă sănătoasă, clară, rece, bună de băut și de stropit trupurile noastre de copii în bătaia soarelui.
La bunica am testat prima dată abilitățile mele de gospodină. Acolo, în livadă, am zidit primul cuptor de copii și bunica ne-a lăsat să facem foc ca să facem mâncare la câine. Gustoasă trebuie să mai fi fost fiertura noastră de legume căci câinele a mâncat-o cu drag sau de dragul nostru, sub chipul plin de râs al bunicii care privea mirată cum fiertura e savurată de cățel.
Singurele dăți când am mers cu plăcere într-un cimitir a fost atunci când am fost cu bunica: să facem curat la mormântul bunicului pe care nu l-am cunoscut, să adunăm zeci de ouă roșii de la megieși la Sfânta Sărbătoare a Paștelui, să vedem dacă au rezistat florile plantate. Râdeam atunci cu toată ființa mea mică de copil, neștiind, neconștientizând că, peste ani, sub țărână se va odihni și cel mai bun suflet pe care l-am cunoscut vreodată.
Nu pot să număr câte lucruri bune a făcut bunica mea; a făcut multe, prea multe ca eu să le pot număra vreodată; iar pentru mine l-a făcut pe cel mai frumos – a făcut-o pe mama mea, a crescut-o pe mama mea în așa fel încât eu să am cea mai bună mamă din lume.
Ce trist că roata nu se întoarce, că tu nu poți întoarce unui om tot binele pe care ți l-a făcut. Mi-aș dori ca toți copiii să aibă parte de cel puțin o bunică. Nimic nu se compară cu omul care îți sprijină toate șotiile, care te lasă să pui pisica între perne ca să-i faci pat în patul tău, care-ți face cu drag turte pe plită după o zi plină de săpat în grădină. Nimic nu se compară cu bunătatea dată pur și simplu, fără așteptări, doar cu surâs blând de bunică.
Astăzi am vrut să dau din bunica mea la toți care nu au avut o bunică, pentru că bunica mea a fost bunica tuturor. Și am vrut să dau din ea pentru că bunica mea a fost omul care a dat la toți, a dat tot, a împărțit mereu din ce a avut și din ce nu a avut. Și când nu avea, făcea rost. Dar mereu a avut din plin înțelepciune. A fost așa de înțeleaptă căci în ochii ei nu puteai să vezi decât blândețea omului care e bun, e bun că așa e el, fără efort, fără trâmbițe, cu modestia femeii de la țară care nu știe să fie altfel decât un om bun.
Văd și acum aparatul mare de radio, mare și bătrân, pe care bunica punea mereu un pahar cu apă și flori rupte din grădina ei; parcă erau mai fericite știrile ce izvorau din el. Lângă, era găleata și cana de apă. Iar vizavi era soba veche și bătrână, formată din mai multe corpuri așa încât noi, cei mici, să putem să ne luăm locurile când erau poveștile de seară. Am luat cu noi poveștile de seară despre războaie trăite, credințe simțite adânc cu sufletul, pilde ce i-au călăuzit ei pașii. Ce grele cărări a mai pășit și cât de bine și-a urmat drumul până la capăt.
Sper doar că nu ai avut nici o clipită întrebarea dacă ai reușit să ne dai totul căci ne-ai dat tot, ne-ai dat toată bunătatea celui mai bun suflet pe care l-am cunoscut. Rămâne să vedem dacă noi reușim să te facem mândră de oamenii mici pe care i-ai făcut mari...
Meriți iubire adevărată, conexiune autentică și relații sănătoase.
Nu ți-ai pierdut iubirea vieții, ai pierdut un parazit care îți seca viața. Narcisiștii nu sunt suflete pereche; sunt prădători deghizați, iar înțelegerea acestui lucru este crucială pentru vindecarea ta. Persoana pe care o vezi la sfârșitul relației este cine este cu adevărat.
Adevărata ei natură a fost ascunsă în spatele unei fațade de farmec, carismă și manipulare. Ai fost ademenit cu promisiuni false, emoții false și un act convingător. Dar sub toate astea, se hrăneau cu energia ta emoțională, îți spulberă stima de sine și îți erodează simțul de sine.
Ceea ce ai experimentat nu a fost dragoste; a fost un ciclu toxic de abuz în care fiecare zi se simțea ca o luptă pentru supraviețuire. Gazlighting-ul lor, șantajul emoțional și criticile lor constante nu erau semne de afecțiune; erau instrumente de control și dominare. Infidelitatea, înșelăciunea și lipsa lor de empatie nu au fost simple greșeli; au fost acțiuni deliberate pentru a-ți exploata vulnerabilitățile.
Nu ai pierdut pe cineva drag, ai scăpat de un coșmar toxic. Te-ai eliberat de un ciclu de abuz, iar asta necesită un curaj, putere și rezistență incredibilă. Narcisiștii sunt incapabili de iubire autentică; o imită doar pentru a obține ceea ce vor.
Pentru a vindeca, trebuie să accepți adevărul: nu ai fost iubit, ai fost folosit. Ai fost o sursă de aprovizionare, un mijloc pentru un scop și un pion în jocul lor manipulator. Dar acum, ești liber să te redescoperi, să îmbrățișezi dragostea adevărată și să trăiești o viață plină de scop, bucurie și autenticitate.
Meriți iubire adevărată, conexiune autentică și relații sănătoase. Meriți să fii văzut, auzit și înțeles. Meriți să fii prețuit, respectat și apreciat. Niciodată nu mă mulțumesc cu ceva mai puțin. Ești demn de iubire, iar ea te va găsi când te aștepți mai puțin!
Unele prietenii sunt eterne
Unele prietenii sunt eterne - Pablo Neruda
Câteodată găseşti în viaţă o #prietenie specială:
Acel cineva care intră în viaţa ta, o schimbă complet.
Acel cineva care te face să râzi fără încetare;
Acel cineva care te face să crezi că în lume
există cu adevărat lucruri bune.
Acel cineva care te convinge că există o uşă pentru tine, gata s-o deschizi.
Aceasta este o prietenie eternă...
Când eşti trist și lumea pare întunecată şi goală, acel prieten etern îţi ridică spiritul
Şi face această lume întunecată şi goală,
să pară deodată strălucitoare şi plină.
Prietenul tău etern te ajută în timpurile care sunt dificile, triste și de mare confuzie.
Dacă pleci departe, prietenul tău etern te va urma.
Dacă te rătăceşti, prietenul tău etern te va călăuzi şi-ţi va ridica spiritul.
Prietenul tău etern te va lua de mână și-ţi va spune că totul va fi bine.
Dacă găseşti o astfel de prietenie, te vei simţi fericit şi plin de bucurie
Pentru că nu ai nimic pentru care să te îngrijorezi.
Ai un prieten pentru toată viaţa ta,
De vreme ce o prietenie eternă nu are sfârşit!
Caută să vezi Binele și Frumosul din... orice.
Caută să vezi Binele și Frumosul din... orice.
Indiferent pe unde te poartă pașii, alegerea de a le căuta îți aparține, la fel și efortul, mai cu seamă atunci când alegi să reflectezi astfel asupra unor lucruri sau persoane care îți displac. De fapt, te încurajez să începi de acolo!
Roadele aparțin sufletului tău iar efectele - lumii, căci și purtarea ta se schimbă atunci când faci această gimnastică spirituală zi de zi. Ceva din propriile colțuri aspre se șlefuiește. Iar când devine nu un exercițiu ci o trăsătură de caracter, te-ai făcut Inimă!
Cu fețe luminate, să ne apropiem sfioși:
"Te văd!"
Avem trei aripi in suflet ca să zburăm către spirit: gândul ca să
cuprindem Adevărul, sentimentul ca să trăim Frumosul și voința ca să
facem Binele. Adevărul este viu, limpede. Frumosul e senzație fizică.
Binele este efort după efort. Nu este nici vis, nici dorință, nici
intenție, nici vizualizare, nici emoție, nici plan. E faptă născută din
decizia de a face un sacrificiu, din acceptarea unei renunțări, din
împlinirea vie a unui cuvânt. E noaptea nedormită ca să ai grijă de cel
mic, curajul de a tăia de la tine tot ce știi că nu e în regulă, de
a-ți stăpâni firea ca să te porți conform valorilor tale, de a ridica
probleme dificile cu sinceritate (cel mai mare dar) și încă păstrând
deschiderea de a asculta și înțelege, de a face spațiu și timp
continator pentru altcineva, din trupul spațiului și timpului tău,
știind că acesta, da, acesta, este unicul dar ce-l poți dărui
ireversibil.
Uneori in călătoria spre Soare ne lasă câte o aripă.
Călătorim unii cu Adevărul și Binele, fără Simțire, fără Frumos, cu
sufletul rece și calculat, alții - cu Adevărul și Frumosul, in timp ce
aripa Binelui se pierde in egoism, iar altii, cu Frumosul și Binele,
intr-o naivitate oarbă. Altii rămân doar cu o aripă... si-atunci numai
ingerul să mai vie să te țină...
„Timpul mi-a dat, dar mi-a și luat.
Mi-a luat încrederea în oameni și mi-a oferit darul de a-i înțelege.
Știu că n-am dreptul să judec pe nimeni, dar am dreptul să plec când sufletul îmi este prea des rănit.
Am înțeles că a fi corect cu tine nu e orgoliu, ci demnitate.
Am înțeles că miracolul fericirii este delimitat de ceea ce purtăm în suflete.
Și am înțeles că cei care dau în tine cu, cuvinte grele, de fapt își aruncă propriile frustrări.
Am înțeles că în aceste vremuri grele, să ne păstrăm credința și sufletul cald, sunt cele mai de preț lucruri.
În sfârșit am înțeles că deși suntem înconjurați de oameni... nu toți sunt OAMENI!”
"Nimeni nu ți-e dator să-ți fie fidel, pentru că tu ești fidel! Nimeni
nu ți-e dator să te compătimească, să te iubească sau să-ți împrumute
bani! Lecția scurtă predată de un psiholog.
Asta înseamnă să încetezi să aștepți. Înțelege că nimeni nu ți-e dator cu nimic și asta va fi începutul răsăririi tale.
Nimeni.
Cu nimic.
Nu e dator.
Așa simplu…
Scapă de iluzia că ești o persoană foarte importantă și semnificativă în ochii celor pe care-i întâlnești.
Nimeni nu e dator să te iubească, să-ți ofere ceva, să se imprietenească, să se comporte sincer și onest cu tine.
Nimeni nu ți-e dator să-ți fie fidel doar pentru că tu ești fidel cuiva sau la ceva.
Nimeni nu e dator să te ajute, să-ți ofere brațul în clipe dificile.
Nimeni nu ți-e dator să te compătimească și să te liniștească.
Să-ți împrumute bani.
Să-ți asculte poveștile și să râdă la glumele tale.
Nimeni nu ți-e dator să suplinească golul din sufletul tău și lipsa de abilitate de a trăi fără prezența cuiva în viața ta.
Nimeni nu e dator să te angajeze pentru că ești un lucrător bun.
Nimeni nu e dator să aibă grijă de tine și, mai ales să-ți ofere o viață fericită și lipsită de griji.
Nimeni nu e dator să-ți ofere aceleași sentimente.
Cu bunătate.
Cu recunoștință.
Nimeni nu e dator să acționeze la fel cum tu ai acționat fața de el.
Ai înțeles?
Nimeni. Nimic. Ție. Nu ți-e dator.
Niciodată și nicicum.
Crezi că acest adevăr te face mai închis(ă) și mai rigid(ă)?
Dezamăgit(ă)?
Nu. Nu. NU.
Privește altfel lucrurile.
Este vorba despre iertarea profundă.
Tot ceea ce ți se întâmplă în viață, are loc grație stării tale de mulțumire și recunoștință.
Acum vei învăța să prețuiești mărunțișurile care le ignorai:
Un cuvânt bun.
Cererea unui ajutor.
Un zâmbet.
De fapt, problema era în tine, doar în tine.
Observi câtă bunătate este în lume când nu mai astupi totul în jur cu așteptări,cu „vreau” și „îmi ești dator să”?
Toți
oamenii sunt buni la suflet. Lasă-i să fie firești, fără așteptările și
evaluările tale. Astfel totul va reveni la locurile sale.
Și asta este foarte important în relațiile interpersonale.
„Dacă iubești, lasă să plece…”, asta înseamnă acea libertate inestimabilă, în care se naște adevărata dragoste.
Respectă alegerea celuilalt.
Nu încerca să anticipezi și să controlezi totul. Nu-ți place, pleacă, însă nu păta viața altuia.
Nimeni nu ți-e dator cu nimic.
Asta e primul pas.
Mergi mai departe fără așteptări.
Nu mai lupta împotriva tuturor.
A dispărut nedreptatea și a rămas doar mulțumirea față de ceea ce ai din abundență și atât de minunat.
Ușurință și simplitate, asta trebuie să simți.
Acum nu mai porți cu tine tot ce te trăgea la pământ permanent.
Acum ești liber(ă).
Liber(ă) să asculți și să fii liniștit(ă).
Liber(ă) pur și simplu să fii.
Nimeni nu ți-e dator cu nimic.
Și nu mai ai nevoie de nimeni și de nimic.
Trăiește și iubește!!!”
Să fiți sănătoși! Și la vorbă aleși.
Crăciun de demult...
COPII INDARATNICI, NEASCULTATORI, NECREDINCIOSI SI DESFRANATI
Acestia vin din urmatoarele pricini:
a) Parintii nu au pazit postul si nu s-au putut infrana de la poftele trupesti si asa au calcat zilele si timpurile neingaduite, care sunt: miercurea, vinerea, duminica, sarbatorile de peste an si cele 4 posturi mari. Toti copiii care rezulta sunt neascultatori si indaratnici, pentru ca nici parintii lor nu au ascultat de poruncile lui Dumnezeu sa pazeasca zilele sfintite;
b) Mamele nu s-au pazit pana la curatenie deplina. Iar daca in vremea aceea tata a mai fost si beat, se naste un copil care va fi slabanog fie cu mintea, fie cu trupul, fie cu amandoua;
c) In vremea sarcinii, femeia nu s-a pazit de barbat. De aceea multi copii se nasc morti sau mor de tineri sau daca traiesc aluneca in curvie, pentru ca s-a intiparit pe ei pecetea curveasca inca din pantecele mamei lor. Caci toate prin cate trece mama, in vremea celor 9 luni de sarcina, fie bune, fie rele, se intiparesc in copil. Iar cand acesta va creste mare, toate ii vor rasari in cale.
In toate necazurile noastre nu putem gasi altundeva mangaiere decat in credinta ca totul ni se intampla dupa voia lui Dumnezeu. Iar voia lui Dumnezeu nu vrea pentru noi nimic mai mult decat mantuirea noastra si catre acest tel indreapta tot ceea ce ne chinuie.
Iar neplacerile si toate suferintele care va sunt date sa le simtiti, indurati-le cu blandete si Domnul cel milostiv vi le va include in canonul pe care fiecare trebuie sa-l duca pentru pacatele sale, dupa randuiala Bisericii.
Surse bibliografice:
Parintele Arsenie Boca, “Tinerii, Familia si copiii nascuti in lanturi”;
Sfaturi duhovnicesti pentru o familie fericita
• Mângâierile părinteşti date copiilor le aduc acestora încredere în sine şi îi ajută să înfrunte greutăţile vieţii.
• Când întoarceţi un ceas, nu întindeţi arcul prea tare, ca să nu se rupă. Tot astfel să faceţi şi cu copiii, de îndată ce veţi vedea că se zoresc, să slăbiţi frâul.
• Soţii trebuie să aibă acelaşi duhovnic.
• Dacă membrii unei familii nu vor întoarce “butonul” la aceeaşi “frecvenţă”, adică cea a Bisericii, nu se vor putea înţelege.
• Dacă aţi şti câtă vătămare aduce televizorul!
• Infrânarea şi curăţia tinerilor de astăzi vor fi socotite ca o mucenicie a conştiinţei.
• Căutaţi să se facă voia lui Dumnezeu şi toate vor merge bine.
• Greşelile părinţilor le plătesc copiii.
• Este bine ca părinţii să arate copilului lor că se mâhnesc pentru neorânduielile pe care le face şi să se roage pentru el, iar nu să-l zorească.
• Copilul are nevoie de multă dragoste şi afecţiune, precum şi de multă povăţuire.
• Dacă părinţii, în perioada în care copilul este încă în pântecele mamei sale, se roagă, trăiesc duhovniceşte, copilul se va naşte sfinţit.
• Părinţii trebuie să-i ajute duhovniceşte pe copiii lor încă de când sunt mici, pentru că atunci metehnele lor sunt mici şi uşor se pot tăia.
• Viaţa duhovnicească a mamei va ajuta fără zgomot şi sufletele copiilor ei.
• Soţii trebuie să cultive virtutea dragostei cât mai mult, ca să rămînă uniţi amândoi pentru totdeauna, ca astfel să fie împreună cu ei şi al Treilea, “Preadulcele nostru Iisus”.
• Dumnezeu iubeşte şi poartă grijă multă de perechile care au mulţi copii.
• Dacă o femeie va face avort, vor plăti ceilalţi copii cu boli şi accidente.
Pr.Paisie Aghioritul.
Parintele Arsenie Boca - Primii pasi pe Cararea Imparatiei (complet)
Despre dragoste
Nu primi bârfa împotriva părintelui tău, nici nu-l încuraja pe cel ce-l necinsteşte pe el ca să nu se mânie Domnul pentru faptele tale şi să te stârpească din pământul celor vii.
Dragostea ne face să iubim pe Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor, şi aceasta nu se poate decât numai prin lepădarea de sine şi de toate.
ca Tată.
Mântuitorul, e drept, i-a mustrat şi i-a certat ca nimeni altul, însă nu i-a urât nici o clipă, de vreme ce diavolul din ei îl certa şi-l umilea dându-l la iveală şi arzându-l cu adevărat, iar pe ei îi iubea şi-i învăţa înainte.
Parintele Arsenie Boca, Cararea Imparatiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului , anul apariției: 2006, pag. 55-60
Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor
-
Infectia cu virus hepatitic C (VHC) reprezinta o importanta problema de sanatate publica globala. Prevalenta viremica actuala estimata ...
-
Pielita de ou pentru prepararea acidului hialuronic natural Domnul Ioan Marcus din Aiud, cititorul nostru fidel, ne-a trimis spre publicar...
-
Am primit reteta unui nou preparat natural din partea domnului Ioan Marcus din Aiud, cititorul nostru fidel. Cu siguranta, vor fi multi di...
-
"1. FRICA micsoreaza diametrul vaselor de sange, ca urmare a unei varsari excesive de adrenalina in sange. Acest fapt duce la o subali...
-
Cred ca nu mai trebuie sa va spun cat de gustoase si de sanatoase sunt aceste uleiuri. Le folosesc in bucatarie cu drag . Atat salate...
-
RO.aliment organizeaza , in premiera nationala, campania de informare, educare si constientizare a beneficiilor consumului inteligent ...
-
Majoritatea oamenilor privesc boala fie ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, fie ca pe ceva ereditar, o moștenire genetică nemer...
-
In perioada 2-5 aprilie 2020, in cadrul Centrului Expozitional Romexpo , se desfasoara 5 manifestari cu tematica home & deco: Const...
-
Chiar daca nu ati vazut sau nu ati cultivat niciodata un rodiu ( Punica granatum ), cu siguranta ati gustat, macar o data, din fructul sau...
-
Marcel Iureș: „Părinții mei pupau mâna bunicilor mei, adică părinților lor. Așa am apucat, așa am făcut și eu o vreme și a trebuit să tr...
Dacă trenul tristeții vine la tine fără să vrei, urcă-te în el,
sau ochii se acomodează cu plânsul și îl doare fața când lacrimile alunecă peste el,
sau chiar acea mare durere, pe care nu știm niciodată dacă va veni,
Și viața se schimbă într-o clipă fără a aștepta durerea va merge:
ASCULTĂ-MĂ
Viața aduce sentimente de tristețe și bucurie,
plâns care amintește de plâns,
Sărutări pe care te așteptai să le primești și nu se mai întorc,
Nici măcar acel cuvânt de iubire, acea stea a cerului,
Acea apă sălbatică care leagănă marea
este capabil să îndepărteze durerea, dacă închizi sufletul și nu expulzezi frica
DAR
Dacă în loc să renunți te lupți cu mine?
Dacă zâmbești când plângi,
Și cu greu pui bucurie?
chiar dacă doare inima.
Dacă uităm că plânsul plânge și cerem cu suflet să ne întoarcem zâmbetul?
și tristețea o schimbăm cu râsul, dacă uităm că durerea plânge
și să crezi în binele care va veni?
Atunci soarele va străluci în ochii noștri,
și mările în valurile lor de iubire ne vor legăna,
și plajele ne vor păstra urmele pe care apele le vor săruta cu dragoste,
Și atunci în sufletele noastre, râsul veșnic se va întoarce!!
Julia Orozco