mele, ci ale lui Dumnezeu, Care mi le -a dat, si pentrucare trebuie sa-I multumesc.229. M-am mândrit cu saracia, cu hainele modeste,cu postul, cu slabiciunea trupului, cu visele si vedeniilepe care pretind ca le-am avut.230. M-am rugat cu glas tare sau am cântat mai taredecât altii ca sa fiu auzit si laudat.231. Am dat milostenii la saraci, în vazul lumii, casa fiu laudat, mândrindu-ma prin aceasta.232. Din mândrie si slava desarta am intrat înSfântul Altar. Fiind paracliser, m-am atins de SfântaMasa si de alte obiecte sfintite (de ce anume). Cafemeie, la îndemnul preotului, am intrat în Sfântul Altarsi am facut curatenie; m-am atins de Sfânta Masasau de alte obiecte sfintite.233. Din mândrie am iscodit despre casa sibogatia altora; am ascultat pe la ferestre si am vrut sastiu cum vietuiesc, pândind tot ce fac. Am vrut sa stiustarea duhovniceasca a fratelui meu, ispitindu-l prin totfelul de întrebari.234. Am cautat sa ma tin dupa moda lumeasca, faraa tine seama de ce-mi este folositor si îngaduit.235. M-am trufit si semetit; am fost mincinos silaudaros.236. Am fost fatarnic si mi-a placut mult sa fiu cinstitsi laudat de oameni.237. Am pacatuit cu iubirea de sine, cu parerea desine, cu simtirea de sine, cu bizuirea pe sine si cutrufasa încredere în sine.238. Am pacatuit foarte mult cu rânduiala de sine,adica mi-a placut sa umblu dupa voia mea si am urâtsupunerea si taierea voii.239. Am fost stapânit în toata vremea de duhulmultumirii de sine, adica am fost multumit cu starea siasezarea mea sufleteasca, socotind ca nu sunt caceilalti oameni.240. N-am avut adevarata cunostinta de sine,adevarata mustrare de sine, fiind stapânit în toatavremea de îngâmfarea de sine si pretuirea de sine.241. Am fost stapânit în minte si cuvânt de duhulîndreptatirii de sine. Am vrut si mi-a placut sa amîntotdeauna dreptat e, sa nu fiu contrazis, sa vor bescmult si sa fiu ascultat de ceilalti.242. Am fost stapânit de trâmbitarea de sine, adicaam spus altora ispravile mele cele parute bune.243. Am hranit în toata vremea pe fariseul meu celdinlauntru cu închipuirea de sin e si cu aratarea.244. Fiind stapânit de mândrie si încapatânare, amvorbit împotriva fata de cei mai mari.245. Fiind mândru si semet, am urât pe cei ce m-aumustrat si am iubit pe cei ce m-au laudat.246. M-am mândrit si m-am laudat cu cele pa tru feluride bunatati: cu cele firesti, cu cele câstiga te, cu celedin întâmplare si cu cele câstigate prin nevointe(duhovnicesti).247. Având unele bunatati duhovnicesti, n-amrecunoscut ca le am de la Dumnezeu.248. Am recunoscut ca am unele bunatati de laDumnezeu, însa nu am recunoscut ca le am în dar, cifiindca mi s-ar cuveni, socotindu-ma vrednic de ele.249. Am socotit ca am unele bunatati duhovnicestipe care niciodata nu le-am avut.250. Am defaimat legile canonice si liturgice pecare le-au rânduit Sfi ntii Parinti în Biserica si nu am voitsa ma supun întru toate predaniilor Bisericii.251. Am fost robit si stapânit de defaimareaascultarii, de iscodire, de înselarea cu mintea, de trufie,de slava desarta, de lauda, de înaltarea cu mintea, depregetarea cea fatarnica, de voia libera, de deprindereapacatului.252. Am pacatuit înaintea lui Dumnezeu cugândul de hula, de necredinta, de încapatânare, deîngâmfare, de neînfrânare, de iubirea de stapânire si dealtele asemenea acestora.253. M-am mândrit ca eu as fi feciorelnic cu trupul,defaimând în mintea mea pe cei ce au pacatuit.254. N-am iubit niciodata în viata mea de a fi ocarât,defaimat, necinstit de altii si nebagat în seama.255. Nu m-am silit a curma din mintea meaviclesugurile cele gândite ale slavei desarte; nu m-am silita face ceva înaintea oamenilor ca sa fiu defaimat decatre ei.256. Am avut întotdeauna viata mea fatarnica, plinade prefacatorie, si fiind eu înlauntru plin de ranileconstiintei si urâciunea pacatelor mele, pe dinafaram-am aratat mormânt varuit prin cuviosia si fatarniciamea, prin care am vânat slava si lauda de la oameniicei neiscusiti care nu au cunoscut vicleniile mele.257. M-am lacomit la avutii.258. Am fost zgârcit si împietrit cu inima.259. Nu m-a interesat saracia si lipsurile altora.260. Sunt nesatios, viclean si nedrept, însusindu-mibunuri straine pentru a ma îmbogati.261. Am strâns bani sau avere prin viclesug sauprin cersetorie, spre a ma îmbogati.262. Am fost grabnic a lua si zabavnic a da.263. Am dat milostenii cu îndoiala si cu zgârcenie,ocarând pe cei carora le-am dat.264. Nu m-am gândit la viata vesnica, dându-mimilostenie pentru sufletul meu, ci am socotit ca o sa-mi deaaltii, dupa plecarea mea din aceasta lume.265. Pentru zgârcenia mea nu am dat slujbe laBiserica pentru raposatii mei si pentru usurarea pa-catelor mele.266. Am clevetit, am soptit la ureche cuvinte desprealtii, sau am facut semn cu mâna, aratând pe altii sivorbindu-i de rau.267. Am zavistuit (invidiat) pe altul pentru bunastarealui si m-am bucurat pentru necazurile lui.268. Nu mi-am reparat greseala, când am ne-dreptatit pe aproapele, nici nu am cerut iertare.269. Din pricina invidiei nu am raspuns la salut,nici nu am salutat pe cei ce erau mai capabili sau maiînzestrati cu darurile decât mine.270. Din pricina zavistiei mi-am umplut sufletul depatimi si ciuda, întunecându-l cu multe pacate grele.271. Sunt foarte dusmanos si rau; nu am recu-nostinta fata de cei ce-mi fac bine; tin minte raul,batjocoresc pe aproapele si ma bucur când altii suntbatjocoriti.272. Am povestit altora greseala aproapelui si amîncarcat si mai mult pacatele lui.273. M-am iutit si m-am mâniat de foarte multe ori înviata mea, cu motiv si fara motiv.274. Din cauza mâniei care m-a stapânit mi-ampierdut rabdarea si pacea mintii si a inimii.275. Nu am avut râvna sfânta si nu m-am împotrivitcelor ce au calcat si batjocorit legile canonice aleBisericii lui Hristos.276. Din cauza mândriei si a lenevirii mele am devenitnesimtitor si îm pietrit la inima si n-am avut umilinta silacrimi spre a stinge la vreme de nevoie focul mâniei sial iutimii.277. De multe ori, în timpul rugaciunii, mi -am amintit7
cu ura si cu mânie fata celui care m -a suparat si am urzit
în minte gândul de razbunare.
278. Fiind stapânit de mânie am tinut minte raul
asupra altora.
279. Am dusmanie asupra aproapelui meu si nu vreau
sa-l iert.
280. În toata vremea vietii mele am fost lacom la
mâncare si bautura.
281. M-am sârguit în toata vremea de a-mi procura
mâncaruri gustoase, scumpe si de multe feluri.
282. Mi-am facut pântecele dumnezeu, slujindu-i lui
si facându-i totdeauna voia.
283. Mi-am îngrasat trupul cu mâncaruri si bauturi
peste masura, din care cauza mi -am îndobitocit mintea
si am devenit lenes, trândav si greoi la lucrarea tuturor
faptelor bune.
284. Am fost stapânit de nesaturare, de cârtire si
nemultumire în timpul mesei.
285. Am fost iubitor de dulceata si mi -a placut sa
beau bauturi dulci si cu anumite condimente.
286. Fiind rob al pântecelui, am asteptat cu mare
nerabdare sa vina Pastile, Craciunul sau alte praznice
mari spre a face dezlegare la toate mâncarurile si
bauturile.
287. Am mâncat carne în saptamâna brânzei.
288. Desi am postit posturile, totusi, am dat la altii
mâncare de frupt.
289. Din cauza saturarii pântecelui, mi-am facut
mintea groasa si molatica, scazându-mi trezvia, atentia
si memoria.
290. Fiind satul de tot felul de bucate, am avut
nebunia de a ma face dascal si a tâlcui altora din
Sfânta Scriptura, uitând ca: în pântecele plin, cunos tinta
lui Dumnezeu nu locuieste.
291. Am postit cu scopul de a face rau vrajmasilor
mei.
292. Am postit dupa a mea rânduiala si parere,
încalcând postul rânduit de Biserica.
293. Am postit numai de mâncare dar nu si de
pacate, fiind dusmanos si rau.
294. În post am mers la petreceri, ospete, zile
onomastice.
295. M-am lenevit de a lucra toata fapta buna prin
gând, cuvânt si lucru, dupa a mea putere.
296. M-am lenevit de a ma ruga lui Dumnezeu în
toata vremea.
297. Am dormit prea mult si nu m-am sârguit de a
priveghea dupa a mea putere.
298. M-am lenevit de a citi Sfânta Scriptura si
învataturile Sfintilor Parinti.
299. M-am lenevit de a fi veghetor si treaz cu mintea
în fiecare clipa, spre a nu fi luat prin surprin dere de
momelile cele subtiri ale dracilor.
300. M-am lenevit de lucrarea cea tainica a mintii,
adica de a cugeta cât mai des la moarte, la Judecata de
apoi, la Rai si iad, precum si la alte cugetari
duhovnicesti si ziditoare de suflet.
301. Am fost stapânit de moleseala trupului, paruta
neputinta a trupului si trândavie.
302. Din lenevie nu m-am ostenit a face metaniile si
închinaciunile cum trebuie.
303. De multe ori lenea mea de a ma ruga lui
Dumnezeu am acoperit -o cu unele pricini parute a fi
folositoare.
304. M-am lenevit de a ajuta pe fratele meu cazut
în îndoiala, deznadejde.
305. Seara, din pricina oboselii, m-am culcat fara
rugaciune, iar dimineata, din pricina grabei, am plecat
la activitatile mele fara a-mi face rugaciunea, socotind
ca am aceasta îngaduinta din pricina împrejurarilor. M-
am lenevit sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru toate,
asteptând sa-mi vina cele de trebuinta fara osteneala mea
de a ma ruga si a multumi.
306. Din lene am lasat sa se strice icoanele si alte
podoabe sfinte.
307. Mi-a fost lene sa-mi cercetez cu de-amanuntul
pacatele mele, când a trebuit sa ma marturi sesc, si din
aceasta pricina m-am împartasit cu nevrednicie.
308. M-am lenevit sa-mi aprind candela sau
lumânarea, sa îngenunchez cu amândoi genunchii în
vremea rugaciunii.
309. Mi-am încurajat lenea zicând, ca m-as ruga mai
mult daca as fi calugar, dar asa, fiind în lume, nu este cu
putinta.
310. M -am lenevit a chema preotul sa faca
aghiasma, Sfântul Maslu, sau alte slujbe, la vreme
potrivita.
311. Nu am facut sfestanie în casa noua; n-am sfintit
fântâna si vasele cele spurcate.
312. Din lene si nepasare m-am lenevit de a ma
spovedi la vreme de ispita si când am facut pacate
grele; am umblat din duhovnic în duhovnic, cautând pe
cel mai îngaduitor, pentru a nu mi se da canon
potrivit cu pacatele mele cele grele.
313. Din cauza lenevirii si a trândaviei nu am voit sa
lucrez dupa a mea putere faptele cele bune pe care as fi
putut sa le fac cu lucrul.
314. Am fost lenes, molatec si nepasator de a ajuta
în orice chip pe altii care se aflau în primejdie
trupeasca sau duhovniceasca.
315. Am putut dar nu am vrut sa împiedic pe
aproapele de a pacatui (Caz concret).
316. Nu m-am rugat pentru aproapele si pentru toata
lumea.
317. Nu am mângâiat pe cei întristati.
318. M-am împartasit fiind suparat si învrajbit.
319. Nu am pus cuvânt bun si de garantie pentru cei
care îi stiam vrednici.
320. Nu am saturat pe cei flamânzi.
321. Nu am dat sa bea celui însetat.
322. Nu am îmbracat pe cel gol.
323. Nu am cercetat pe cel bolnav, pe cel din
închisoare.
324. Nu am primit pe cel strain.
325. Nu am îngropat pe cel mort.
326. Nu m-am ostenit sa cunosc dogmele, în-
vataturile si rânduielile credintei.
327. Nu am avut dragoste sa-L cunosc pe Dumnezeu
din frumusetile naturii si din tot ce ne înconjoara.
328. Nu m-am ostenit sa patrund mai adânc
Crezul si credinta Ortodoxa.
329. În necaz, ispite, pagube, suferinte, mi -am
pierdut nadejdea în Dumnezeu ca ma poate ajuta.
330. Când am pacatuit greu, mi-am pierdut
nadejdea în Dumnezeu, zicând ca nu ma va ierta
niciodat a si ca nu ma pot mântui niciodata, cazând în
deznadejde si facând voia satanei.
331. Nu m-am ostenit sa aprind în sufletul meu focul
sfintei dragoste.
332. Nu m-am silit sa câstig virtutile dragostei
crestine în legatura cu Dumnezeu si cu aproapele.
333. Nu am tinut seama de smerenie si rab dare,
prin care se învinge raul si se câstiga virtutea.
334. În toata vremea vietii mele am fost stapânit de
nestiinta, de nesimtire si împietrirea inimii.
335. Din cauza nesimtirii mele, în toata vremea m-a
stapânit uitarea, lenea, nepasarea, deznadejdea,
neevlavia si nefrica de Dumnezeu.
336. Din cauza nesimtirii inimii mele am trait ca si
cum nu as mai muri vreodata, ca si cum nu as avea de
dat seama înaintea lui Dumnezeu pentru toate faptele
mele.
337. Am fost stapânit de raceala si uscaciunea
sufletului fata de toate lucrurile cele bune si am stat
încremenit si lâncezit cu trupul si cu sufletul fata de tot
lucrul duhovnicesc.
338. Fiind cuprins de nesimtire, de împietrirea inimii,
am pierdut râvna, zdrobirea inimii si umilinta, precum
si orice simtire a lui Dumnezeu din sufletul meu si
astfel, viu fiind cu trupul, cu sufletul din mine sunt mort.
339. Fiind cuprins de nesimtire pentru pacatele mele,
m-am apucat ca sa învat pe altii.
340. Fiind stapânit de nesimtire, am mâncat si baut
prea mult, am dormit prea mult, am vorbit prea mult si
fara de folos.
341. De multe ori, fiind în biserica, atâta nesimtire am
avut fata de acest loc sfânt, încât am stat cu vorbe
desarte, cu dormitare si chiar cu glume si râs, ca în
mijlocul unui spectacol.
342. Din cauza nesimtirii si a împietririi inimii mele,
niciodata nu am putut sa am adevarata deslusire a
gândurilor mele, având mintea oarba la deslusirea celor
bune si n-am priceput ca nesimtirea este moartea mintii
si omorârea sufletului mai înainte de moartea trupului.
343. În toate lucrurile, cuvintele si gândurile mele nu m-
am sârguit sa am rabdare si blândete.
344. Neavând rabdare si blândete, m-a stapânit în
toata vremea iutimea, nerabdarea, amaraciunea,
necazul, tulburarea, nelinistea, nealinarea,
neîngaduinta, rautatea si viclenia.
345. Fiind fara rabdare si blândete, am fost strain
în toata vremea de nerautate, de simplitate si de
nevinovatia cea cuvenita unui suflet curat.
346. Neavând rabdare si blândete, am fost ne-
multumitor si cârtitor la obligatiile pe care le aveam.
347. Nu am avut adevarata cunostinta de sine, adica
nu am avut vedere clara si deslusita cu mintea despre
toate slabiciunile si neputintele mele.
348. Având mintea întunecata de patimile mele s i
neavând dreapta socoteala, nu am putut întelege când
a fost cu mine ajutorul lui Dumnezeu, ramânând pururea
nesimtitor si nerecunoscator fata de El.
349. Neavând dreapta socoteala, am început de multe
ori a face lucruri mai presus de puterea si de
priceperea mea si în loc de folos, m-am ales cu pa-
guba si primejdii.
350. Neavând smerenie si dreapta socoteala, m-
am apucat uneori a face pe dascalul, tâlcuind altora,
dupa capul meu, unele locuri grele din Sfânta
Scriptura, înselându-ma si pe mine si pe altii.
351. M-am lenevit de a ma ruga lui Dumnezeu
neîncetat, ziua si noaptea.
352. M-am lenevit de multe ori a merge la bi serica,
lipsind mai mult de trei Duminici consecutiv, cazând sub
mare afurisenie.
353. M-am lenevit de a ma ruga mai mult, ui tând ca
rugaciunea multa duce la rugaciunea curata.
354. În timpul rugaciunii m-am silit a bolborosi multe
cuvinte dar nu m-am silit sa-mi concentrez atentia mintii
spre a întelege cele citite, spre simtirea lor cu inima,
hranind pe fariseul cel din mine.
355. Uneori stând la rugaciune am avut gânduri
spurcate; alteori am pierdut rugaciunea prin raspândirea
la lucrurile cele desarte si nefolositoare.
356. În vremea rugaciunii am avut uneori cereri
nechibzuite catre Dumnezeu si, daca dupa o vreme
nu le-am dobândit, m-am întristat si descurajat de a ma
mai ruga, neîntelegând ca Dumnezeu are mare grija de
mine, de cele ce sunt spre folosul meu.
357. Am fost batjocorit de draci în chip jalnic, caci,
sosind vremea de rugaciune, m-am apucat de alte
treburi, neîntelegând ca nici o treaba nu este mai de
folos decât rugaciunea.
358. Stiind ca Dumnezeu cere de la om rugaciunea
curata, fara imaginatie, în vremea rugaciunii am lasat
mintea sa-si închipuiasca fel de fel de for me si
închipuiri.
359. Când mila Domnului m-a cercetat în vremea
rugaciunii si când sufletul a început a se ruga din
inima cu cuvinte proprii, eu, pacatosul, am început a
cauta cuvinte subtiri si cu mestesug spre a vorbi în
acele momente sfinte cu Dumnezeu si prin aceasta
mândrie si prostie am alungat darul si umi linta de la
ticalosul meu suflet si am mâhnit pe Preabunul
Dumnezeu, Care cere de la om cuvinte smerite,
simplitate si nevinovatie.
360. În vremea rugaciunii am tinut cu toata taria
de anumite forme, ca pozitia trupului, plecarea capului,
tinerea respiratiei, iar de cele de mare nevoie, adica
de atentia mintii si de simtirea inimii, prea putin m-am
apropiat.
361. Am avut si aceasta mare nechibzuinta ca
uneori, când m-a cercetat mila lui Dumnezeu în tim pul
rugaciunii, nu am încetat cititul pravilei, ci fiind înclinat
spre rugaciunea cea citita, am citit mai departe psalmi
si rugaciuni.
362. Uneori am stat la rugaciune având rautate sau
tinere de minte de rau asupra celor ce m-au suparat
sau nedreptatit.
363. Fiind lenes si stapânit de toata moleseala si
nesimtirea, nu am putut ajunge la treapta cea mai de
sus a rugaciunii, dar cu toate acestea, uneori, am
început sa visez cu gândul ca parca tot am sporit oa-
recum si nu as fi cel mai de jos în asemenea privinta.
364. În vremea rugaciunii, de multe ori, m-am aflat
dormitând cu mintea si chiar cu trupul, uneori stând de
vorba cu gândurile si imaginile care veneau de la draci si
luând aminte la ele, am râs si m-am tulburat de alte patimi;
si asa, stând cu trupul la rugaciune înaintea Domnului, cu
mintea si cu sufletul m-am aflat slujind dracilor si
patimilor mele.
365. N-am avut chibzuinta si dreapta socoteala ca în
vremea când am fost singur sa ma rog cu rugaciunea
cea dinlauntru, ci m -am rugat cu glas tare.
366. Când cineva m-a rugat sa ma rog pentru el, eu
fiind lenes, am pus motivul ca sunt nevrednic si nu am
voit, ascunzându-mi lenevirea în spatele unei
smerenii fatarnice.
367. Alteori m-am rugat pentru altii, si daca Dumnezeu
le-a împlinit cererea lor, pentru a lor credinta, eu m-am
mândrit ca si cum pentru a mea rugaciune s-a facut
aceasta, laudându-ma cu lucru strain.
368. Auzind Dumnezeiasca Scriptura spunând ca
Împaratia lui Dumnezeu este înlauntrul nostru, nu m-a m
silit a cauta pe Dumnezeu înlauntrul inimii mele prin
chemarea cât mai deasa a Preasfântului Sau Nume:
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-
ma pe mine, pacatosul”.
369. Am pacatuit foarte mult cu limba înaintea lui
Dumnezeu, în tot felul, în tot locul si în toata vremea.
370. Am osândit pe altii si i-am judecat din ura si
rautate.
371. Am clevetit si am pârât pe altii, din care cauza
ei au suferit diferite necazuri (Ce necazuri).
372. Am omorât cinstea altora prin vorbirea de rau si
prin defaimarea lor.
373. Am ocarât, am defaimat, am certat, am
mustrat, am blestemat si am batjocorit pe altii.
374. De multe ori nu mi-am oprit limba de la multe
vorbe desarte.
375. Prea de multe ori am avut obiceiul de a ma
lauda si a spune minciuni.
376. De multe ori am vorbit cu viclenie si fatarnicie
spre a fi laudat de oameni.
377. De multe ori am laudat pe cei rai si lucru rile lor
cele rele si am vorbit de rau pe cei buni si lucrurile lor cele
bune.
378. De multe ori am avut obiceiul de a spune
povesti, de a vorbi despre ispravile cele rele ale oa-
menilor care au fost tâlhari, desfrânati, betivi.
379. Am vorbit (facut) de multe ori glume, chiar si cu
cuvinte sfinte.
380. Am râs de multe ori în hohot si cu glas tare,
pâna la lacrimi, prin care am dovedit ca sunt om nebun si
fara de minte.
381. De multe ori m-am laudat cu lucrurile mele,
cu rudeniile si prietenii.
382. Am avut raul obicei de a lauda pe altii în fata si
am vorbit de multe ori cu viclenie si lingusire.
383. Nu m-am silit sa opresc pe altii de la vorbirea
de rau, de la clevetire, de la nedreptate si de la orice fel
de pac at.
384. M-am rusinat si m-am temut de a spune adevarul
si de a mustra pe fata nedreptatea si hula împotriva lui
Dumnezeu, pe care cei necredinciosi si hulitori le-au
vorbit la aratare.
385. N-am avut taria cea buna si cu dreapta so-
coteala, din care cauza am tacut acolo unde era nevoie de
a vorbi si am vorbit acolo unde era nevoie sa tac.
386. Stiind ca multa vorbire este scaun al slavei
desarte, totusi nu am încetat de la multa vorbire cea cu
lauda de sine si de la vorbirea cea desarta.
387. Neavând dragoste fata de aproapele, nu m-
am silit cu toata puterea de a mângâia pe cei întristati,
de a învata pe cei nestiutori si de a apara pe cei
nedreptatiti.
388. Din cauza nepasarii si a cutezantei de sine, nu
m-am silit cu toata puterea de a fugi si de a ma feri de
locurile acelea unde se râdea, se glumea si se spuneau
desertaciuni.
389. Am fost stapânit si de aceste patimi: uitarea,
neevlavia, iutimea, amaraciunea, înfurierea, ura de
oameni, pomenirea de rau, osândirea, întristarea de
suflet, îndoiala, lasitatea, rivalitatea, împatimirea,
afectiunea pentru cele pamântesti, nebarbatia, nemul-
tumirea fata de Dumnezeu si de oameni, cârtirea,
clevetirea, înfumurarea, parerea de sine, mila de sine,
crutarea de sine, îndreptatirea de sine, trufia, îngâm -
farea, iubirea de stapânire, iubirea de a porunci, iu-
birea de aratare, dorinta de a placea oamenilor, neru-
sinarea, înselaciunea, ironia, duplicitatea, îndoiala,
ratacirea gândurilor, iubirea de slava, iubirea de argint,
iubirea de placeri trupesti, iubirea de sine, care este
maica si radacina tuturor rautatilor.
390. De asemenea, am fost stapânit si de aceste
patimi: hula, blasfemie, semetie, împietrirea inimii,
nesupunere, bârfa, defaimare, amagire, nebunie,
neînfrânare, nepricepere, nestiinta, iesire din minti,
aiureala, salbaticie, toropeala, negrija de cele bune,
greseala de fiecare clipa, risipa, zgârcenie, cunostin ta
mincinoasa, odihna trupeasca fara de trebuinta,
moleseala, rautate, nepasare, putina credinta, slujirea la
multe patimi, înaltare, amagire, cut ezanta, întristare,
grairea împotriva, fatarnicie, prefacatorie, curiozitate,
învoirea cu pacatele cele patimase ale sufletului si deasa
cugetare la ele.
Pe lânga acestea mai am si alte pacate de care nu
îmi aduc aminte sau nu îmi dau seama de ele ca sunt
pacate. De toate acestea numai eu sunt vinovat, pentru
care îmi pare rau si din toata inima ma caiesc si ma voi
cai. Deci, iarta-ma, parinte, si canon sa-mi rânduiesti, ca
de aici înainte, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu rugaciunile
Maicii Domnului, cu ale tuturor Sfintilor si cu rugaciunile
sfintiei voastre, vreau sa pun început bun.
PACATELE ÎMPOTRIVA CELOR 10 PORUNCI
La porunca 1-a gresesc:
Cei fara de Dumnezeu;
Cei cu multi dumnezei;
Cei ce se leapada de pronia lui Dumnezeu si cred în
noroc, în superstitii, ursitori, fermecatori, vrajitori,
descântatori, eretici;
Cei ce se nadajduiesc spre sine si spre alti oameni;
Cei care se deznadajduiesc de mila lui Dumnezeu;
Cei care se hotarasc de a pacatui pâna la moarte
si a nu se pocai;
Cei ce urasc pe Dumnezeu si se leapada de El;
Cei care ispitesc pe Dumnezeu si cer de la El minuni
fara de nevoie;
Cei care fura lucruri sfinte si bisericesti;
Cei care cumpara cu bani darul lui Dumnezeu;
Cei care se lenevesc si nu voiesc a învata tainele
credintei celei dreptmaritoare;
Cei care citesc cartile eretice si care se îm -
partasesc cu nevrednicie cu Sfintele si Preacuratele
Taine ale lui Hristos.
La porunca a 2-a gresesc:
Cei care se închina zidirii în locul Ziditorului;
Cei care prin împatimirea catre materie slu jesc zidirii
în locul Ziditorului, asa cum sunt iubitorii de argint,
desfrânatii, lacomii cu pântecele, pe care Apostolul îi
numeste închinatori de idoli, zi când: Omorâti
madularele voastre cele de pe pamânt: desfrânarea,
iubirea de argint si lacomia, care este slujire de idoli
(Coloseni 3, 5) si carora dumnezeul lor este pântecele
(Filipeni 3, 19);
Toti câti au evlavie fatarnica;
Cei care cred în viziuni si în vedenii desarte si
înselatoare;
Toti iubitorii de dezmierdari, care iubesc chipurile si
idolii patimilor cu mintea si cu inima lor.
La porunca a 3-a gresesc:
Toti hulitorii, cei ce jura strâmb si pun pe altii sa jure;
Cei ce zic „zau” sau „Dumnezeu stie”;
Cei ce fac fagaduinte bune si le calca;
Proorocii cei mincinosi, dascalii cei mincinosi,
ereticii;
Cei ce fac glume cu cuvintele Sfintei Scripturi;
Cei ce hulesc si cârtesc împotriva lui Dum nezeu la
necazuri si la suparari;
Toti care nu sufera cu rabdare si multumire bolile,
necazurile, pagubele si alte încercari care le vin prin
îngaduinta lui Dumnezeu;
Toti care hulesc adevarul si Sfintele Scripturi si zic ca
în Scriptura se afla basme si alte neadevaruri.
La porunca a 4-a gresesc:
Toti care nu merg regulat la Sfânta Biserica în ziua
Duminicii, întru care a mutat Dumnezeu sâmbata cea
veche.
Cei ce lucreaza în Duminici si sarbatori;
Cei ce praznuiesc pagâneste si nu crestineste si se
duc în Duminici si sarbatori la cârciumi, la baluri, la
jocuri, la filme nepermise, la scrânciob, la jocuri de
noroc;
Toti pastorii duhovnicesti care nu învata poporul
în zile de Duminici si sarbatori, din Sfânta Evanghelie si
din alte învataturi ale Sfintei Scripturi.
La porunca a 5-a gresesc:
Toti copiii care nu cinstesc si nu asculta pe parintii
lor;
Cei care nu asculta de parintii lor duhovni cesti, de
arhierei, de duhovnici, de dascalii Bisericii;
Toti supusii care nu asculta de stapânii si
conducatorii tarii lor;
Toti parintii trupesti si duhovnicesti care nu se
îngrijesc de fiii lor trupesti si duhovnicesti;
Barbatii care nu îngrijesc trupeste si sufleteste de
femeile lor si femeile care nu asculta de barbatii lor
când aceia le învata pe ele cele bune.
La porunca a 6-a gresesc:
Toti care omoara pe altii cu mâna lor sau prin alte
mestesuguri, sau prin pâra si clevetire;
Toti care omoara sufleteste pe alti i, precum sunt
ereticii si învatatorii cei mincinosi;
Cei ciumati care molipsesc pe altii în vremea ciumei
sau holerei sau a altor boli molipsitoare;
Cei care se arunca în primejdie de moarte fara de
socoteala si se omoara singuri în orice fel;
Femeile care omoara pe pruncii lor si cei cele ajuta
pe ele la acest mare pacat;
Toti cei care fac sminteala prin pilda vietii lor celei
rele;
Toti care se bucura de raul si primejdia aproapelui lor;
Toti care zavistuiesc si se mâhnesc pentru binele si
sporirea aproapelui lor;
La porunca a 7-a gresesc:
Toti câti preacurvesc cu femei straine, mari tate sau
nemaritate;
Monahii care au cazut din fagaduinta;
Cei ce se sulemenesc cu scopul de a atrage pe altii în
cursa desfrânarii;
Cei ce au cazut în desfrânare duhovniceasca (eres);
Toti câti au îndemnat pe altii sa pacatuiasca, i-au
ajutat sau i-au sfatuit prin scrisori si prin alte mijloace
spre pacatul desfrânarii.
La porunca a 8-a gresesc:
Toti furii, tâlharii, rapitorii cei ce iau cu sila lucrurile
sau viata altora;
Toti care fura din averea altora;
Toti negustorii care fura cu viclesug prin cumpene
nedrepte si înseala la cântar;
Toti care cumpara lucruri de furat stiind aceasta;
Toti care iau amanet lucru strain si îl strica sau nu-l
dau înapoi în starea în care a fost;
Toti care fura prin acte false de la stat, de la
Biserica sau de la oricine;
Cei ce lucreaza cu viclesug si cu nepasare la lucrul
aproapelui si îl fac în paguba în loc de folos;
Toti care nu platesc, cât s-au învoit, la cei ce le-au
lucrat;
Toti câti amesteca cele bune cu cele rele (cum ar fi
vinul curat cu apa, laptele cu apa, smântâna cu lapte,
mierea cu zahar, semintele de grâu cu alte seminte, cu
corpuri straine, spre a trage mult la cântar s.a.m.d.).
Cizmarii, croitorii, lemnarii, cojocarii si alti meseriasi
care fac lucrul rau sau fura din materialul care li s-a
încredintat, spre a face lucrul cerut.
Toti care muta gardul sau hotarul s.a.
La porunca a 9-a gresesc:
Cei ce marturisesc strâmb asupra altora;
Cei ce jura strâmb spre paguba altora;
Cei ce primesc si se învoiesc cu minciunile mintii,
adica cu pareri gresite asupra altora;
Cei ce râd de sluteniile si neajunsurile firesti ale
altora;
Cei ce îndeamna pe altii sa jure strâmb;
Cei ce clevetesc pe fratii lor si îi pârasc pe ei la altii
spre a le face rau sau paguba sau necinste;
Judecatorii care luând mita judeca strâmb;
Toti cei care spun minciuni sau îndeamna pe altii sa
spuna minciuni sau sa jure strâmb;
Toti care din zavistie pun piedica altora care au
dregatorii spre folosul de obste al poporului.
La porunca a 10-a gresesc:
Toti care poftesc lucru strain, ca de exemplu: femeie,
casa, tarina, bou, sluga, slujnica, haine, avere si toate
câte sunt ale aproapelui.
Din cele zece porunci, patru învata dragostea si
datoriile noastre fata de Dumnezeu, iar celelalte sase
porunci învata dragostea si datoriile noastre fata de
aproapele. Din acestea sase, primele cinci opresc pacatul
cu lucrul: cinsteste pe tatal si pe mama, sa nu ucizi, sa
nu desfrânezi, sa nu furi, sa nu marturisesti strâmb
împotriva aproapelui, iar porunca a zecea este cea mai
subtire, caci opreste pacatul spre a nu se face nici cu
gândul si nici cu pofta. Cu alte cuvinte aceasta porunca
scoate pacatul din radacina lui.
Aceasta sfânta porunca ne învata pe noi si ne
porunceste sa ne pazim inima noastra de poftele si
gândurile cele rele care izvorasc din ea, caci dupa cu-
vântul Domnului: Din inima ies gânduri rele, ucideri,
adultere, desfrânari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule
(Matei 15,19). Si în alt loc zice: Cel ce cauta la femeie
cu pofta, a si preacurvit cu ea în inima sa.
Dumnezeiescul Ioan Gura de Aur zice: „Precum flacara
aprinde pe trestie, asa pofta aprinde pe suflet. Precum
fumul întuneca si vatama ochii, asa pofta întuneca si
orbeste mintea”. Si iarasi zice: „Radac ina a preacurviei
este pofta cea neînfrânata”.
Cuvânt pentru Spovedanie
Din frica de Dumnezeu vine mustrarea de constiinta:
„Mai, nu este bun ce fac eu! Ma marturisesc si las
pacatul". Caci suparam pe Dumnezeu în tot chipul. De
aceea vreau sa va spun, cât vom putea, sa fim atenti, cu
bagare de seama. De vezi ca te mustra cugetul, nu lasa!
11
Du-te la marturisire si nu mai face pacatul! Cât de bun
este Dumnezeu ca ne primeste la pocainta! Ca de n-ar fi
pus între noi si El Taina Spovedaniei, nimeni nu s-ar
put ea mântui. Ca zice Evanghelia: Nimic necurat nu va
intra în Împaratia Cerurilor. Nimeni fara marturisire nu se
poate mântui. Ca acolo este atâta sfintenie si curatenie!
Cum sa intre în Rai omul pacatos? Ce? Daca ai o
camasa si se murdareste, n-o mai speli? Sau o haina,
când se umple de noroi, nu zici: „Ia s-o spal, ca s-a
murdarit”? Asa sa faci si cu sufletul. Spalare prin
pocainta si spovedanie si parasirea pacatelor.
A pus Dumnezeu pocainta. Este al doilea Botez. Te -
ai marturisit, te-a dezlegat preotul, sa nu mai faci pacatul.
Fa oleaca de canon si te-ai curatit. Când simti ca iar ai
mai gresit, du-te iar la spovedanie. Când vedeti în casa
voastra ca a slabit cineva: tata, mama, sora, copilul, nora,
oricine ar fi, si vezi ca-i bolnav tare, nu aduce întâi
doctorul! Doctorul este un bolovan de pamânt ca si mine.
Eu mor acum, el moare mâine. Ai vazut vreun doctor de
500 de ani? Cum sa moara, daca are si injectii si pastile
si-i doctor? Cum sa moara? Dar când a sosit clipa, toti ne
ducem.
Stalin avea mii de doctori lânga el si când i-a venit
ceasul, l-a luat dracul! N-au putut doctorii sa-l scape. Mai
mare grija sa ai de suflet, decât de trup, ca sufletul este
nemuritor. Sufletul este mai scump decât toata lumea,
cum zice Mântuitorul: Ce va da omul în schimb pentru
sufletul sau? Chiar daca ar câstiga toata lumea ce folos
daca îsi va pierde sufletul sau? Ada întâi preotul, ca el a
luat putere de la Hristos: Ce va dezlega preotul pe
pamânt, va fi dez legat si în cer. Si zi -i: „Parinte, vino si
spovedeste dupa carte pe mama, pe tata, copilul sau fata
sau nora sau ginerele”.
Omul, când a slabit tare, nu mai tine minte ce pacate
a facut. El uita, daca-i chinuit de boala si -i ametit de
cap; dar îl poti spovedi chiar daca nu poate vorbi, ci
numai daca aude. Si daca aude, preotul îl întreaba, si el,
daca a facut pacatul, face semn ca „Da”. Daca n-a
facut, face semn ca „Nu”. Dar daca i s-a legat limba si si -
a pierdut si cunostinta, nu-l mai poti marturisi ca el nu
mai stie nimic.
De aceea nu astepta, Doamne fereste, sa cada omul
în coma. Sau cum a patit nu de mult o femeie cu
barbatul ei care zicea: „Nu aduce preotul ca doar eu nu
mor!”. „Dar esti slab, mai Ioane”. „Nu aduce preotul
acum!”. Si în noaptea aceea a murit nespove dit de
douazeci de ani. Vedeti cum l-a înselat diavo lul sa nu
aduca preotul? Dar ce, preotul vine cu moartea la tine?
Vine cu Preacuratele Taine. Si Hristos este Viata lumii!
Vine cu Viata, cu învierea si cu Dumnezeirea lui Iisus
Hristos sa te vindece si sa-ti dea sanatate!
Iata, vine de la Dolhasca, dintr-un sat, o femeie de 63
de ani, slaba, necajita, cu sora ei, cu ginerele si cu fata,
cu o masina. Îmi spunea ca barbatul ei n-a fost la
biserica de când s-a însurat, de 43 de ani. Nu mai
asculta de Dumnezeu; înjura, fuma, era betiv si
desfrânat si nu credea în nimic. Numai cu tigara în gura
statea. Sotia era plecata la o fata maritata acolo în sat.
El a venit de la crâsma, beat, cu tigara în gura s i s-a
culcat cu tigara aprinsa. De la tigara s-a aprins casa si a
ars omul plin de pacate. Numai câteva oase i-au mai
gasit.
Ai auzit cum moare omul pacatos? Ce spune Apostolul
Pavel? Al carui sfârsit va fi dupa faptele lui. Patruzeci si
trei de ani n-a fost în biserica, nu s-a spovedit si nu s-a
împartasit. Si acum a ars cu tigara în gura! De la focul
acesta s-a dus în focul cel vesnic. Aici a luat arvuna
muncii celei vesnice. L-a ars Dumnezeu de viu pentru
pacatele lui, ca sa arda în veci, cum spune Mântuitorul:
Unde focul lor nu se stinge si viermele lor nu doarme.
Asa moare pacatosul. Ai auzit ce spune în Psaltire?
Moartea pacatosului este cumplita.
Si a venit femeia sa-l puna la slujbe.
„Matusa - i-am zis -, daca îmi dai munti de aur, de aici
pâna la Bucuresti, nu-l pot pune la slujbe!”. Si i-am citit
din Pravila Mare, unde scrie: „Cine moare din beti e, ca
si cel care moare spânzurat ”. O murit din betie, e ca si
c u m s-ar fi spânzurat, si-a facut sama. Si n-am putut
sa-l pun la nici o slujba. Pentru ca o patesc si eu.
Canoanele Bisericii ma opresc si cade si pe cei vii ai
lui.
ANEXA∗
Cine pune apa în vin si-l vinde, sa nu se îm -
partaseasca 5 ani si 66 metanii pe zi.
Ascultatorul la ferestre un an sa nu se împartaseasca
si sa faca câte 15 metanii pe zi.
Femeia care a pierdut copilul fara de voie se
canoniseste un an. Femeia care desfrâneaza si îsi
omoara fatul în pântece, 10 ani. Femeia care va bea
ierburi ca sa nu nasca copii, 7 ani si câte 200 de metanii
pe zi.
Mireanul care va blestema si va huli, acela se
canoniseste un an sa nu se împartaseasca, sa faca
post, metanii si milostenii.
Cei care s-au casatorit cu nunta nelegiuita sa cada
sub canon 7 ani, fireste dupa ce s -au despartit de acea
însotire. Cine îsi va însura copiii în alta credinta, sa aiba
canon 5 ani. Cei care se casatoresc fara voia parintilor
lor, traiesc în curvie, iar împacându-se cu parintii lor, se
vor canonisi 3 ani.
Nunta întâi este lege, a doua este iertare, a treia este
calcare de lege. Casatoria a doua nu se binecuvinteaza
cu cununie (pe cap), ci se canoniseste 2 ani a nu se
împartasi, iar a treia casatorie 5 ani. La aces te nunti,
preotul sa nu manânce.
Cel ce cleveteste, un an sa nu se împartaseasca.
Curvarul va fi neîmpartasit 7 ani. Cel ce a prea-curvit
15 ani. Cel ce va umbla cu femeia sa peste fire, 15
ani. La fel si pe femeie, de va fi fost cu voia ei; iar de va
fi fost cu sila, mai putin.
Femeia care a fost siluita [violata] de barbat, si viata
ei dinainte era cinstita, sa nu se afuriseasca; iar daca
viata ei era necinstita, sa se afuriseasca.
Cel care a siluit fata minora, 12 ani.
Curvia cu dobitoace. Cei ce au pacatuit înainte de a
împlini 20 de ani, sa nu se împartaseasca 20 de ani. Cei
care dupa 20 de ani, având si femei, 30 de ani. Iar daca
unii, fiind casatoriti au pacatuit, având peste 50 de ani,
numai la iesirea din viata. Celui ce a pacatuit cu
dobitoace i se va aplica 15 ani, daca se va marturisi
singur.
Cine va gresi cu nasa-sa, 9 ani sa se pocaiasca si sa
faca 150 de metanii pe zi. Cine cu fina-sa ce a botezat -
∗ Aceasta „Anexa" se doreste a fi un ajutor celui care se
spovedeste în a-si cunoaste mai bine gravitatea
pacatelor, stiind ca Prea Cuviosul Parinte Arhimandrit
Cleopa Ilie tinea foarte mult la respectarea Sfintelor
Canoane si a învataturilor Sfintilor Parinti. La redactarea ei
s-au folosit: îndreptarea Legii, Târgoviste, 1652,
Pidalionul, tiparit la Manastirea Neamt în 1844, Molitfelnic,
editia 1937, Pravila cea Mica, de arhimandrit Nicodim
Sachelarie, Seminarul Monahal Cernica - Ilfov, 1939.
o, 12 ani si metanii 300 pe zi. Cine a curvit cu mamalogodnicii lui, 14 ani si nunta sa nu se faca. Cine a curvitcu soacra, 15 ani si în toate zilele câte 160 de metanii.Cine va curvi cu cumnata, 11 ani. Femeia cu doi frati, 11ani. Cine pacatuieste cu ma ma vitrega, 12 ani. De se vaîntoarce fiul spre mama sau tatal spre fiica, 20 de anisa se pocaiasca si în toate zilele sa faca câte 366 demetanii. Cine a pacatuit cu sora sa, 12 ani. Cu vara saprimara, 10 ani; cu vara a doua, 9 ani. Cine va curvi cucalugarita, 9 ani si 150 de metanii pe zi.Cel ce a facut pacatul malahiei se canoniseste 40de zile, mâncând mâncare uscata si facând câte 100de metanii pe zi, iar de nu vor putea sa manânce sec,atunci sa nu se împartaseasca un an si sa faca în fiecarezi 50 sau 100 de metanii. Iar de vor face malahie întredânsii, atunci sa manânce sec 80 de zile sau sa nu seîmpartaseasca 2 ani si câte 50 metanii.Onania este pacatul care-l fac doi soti, care în-trebuinteaza mijloace de a nu face copii (Facere 38, 9-10). Acest pacat se canoniseste ca malahia si avortul,pâna la vindecare, caci fara îndreptare nu exista iertare.Pe cei ce fac acest pacat Dumnezeu îi pedepseste asa: lise întuneca mintea si se îmbolnavesc sufleteste, devinnervosi, le tremura mâinile si trupul, au visuriîngrozitoare, li se nasc copii slabi si bol navi,îmbatrânesc mai repede si mor rau.Cei care au casa de toleranta sa se afuriseasca, iardaca nu se pocaiesc, nici darurile lor sa nu seprimeasca, nici în cimitir sa nu se îngroape când vormuri. Ei se canonisesc ca si preacurvarii, 15 ani.Cei care iau dobânda nu se cuvine a fi împartasiti,daca staruiesc în nelegiuirea lor.Fumatul se canoniseste la fel ca luxul si jocul denoroc, 1-3 ani.Gomoria se pedepseste la fel ca sodomia si uci dereade suflete, pâna la 20 de ani.Cine are vrajba asupra cuiva, sa nu fie primit laBiserica, nici prescurile lui, pâna ce nu va face pace, carugaciunea lui se preface în blestem.Jocul de noroc, sub orice forma, si cu orice scop,se canoniseste la fel ca furtul si uciderea.Jocul la nunti sau petreceri de orice fel, 1-3 ani.Nici un mirean sau cleric sa nu joace zaruri, table,carti, ghioc, dame sau alte jocuri de acest fel, iar de vaface acestea, clericul sa se cateriseasca, iar mireanul sase afuriseasca.Se opreste cu desavârsire a se face mimi si teatre aleacestora, precum si privirile jocurilor de pe scena,stadioane. Cei care nu se supun acestui canon, sa seafuriseasca.Calcatorii de juramânt (la tribunal) vor fi necuminecati10 ani. Cel ce jura strâmb ca sa ia bunurile altuia, 3 anisa faca post, metanii si milostenii si sa întoarca neaparatbunurile luate.Cine manânca sânge de animal, 2 ani sa nu seîmpartaseasca.Cel care tine mânie, un an sa nu se împartaseas ca si150 metanii pe zi.Minciuna usoara, fara gând de a face rau, secanoniseste ca si defaimarea, un an.Jefuitorul de morminte 10 ani va fi neîmpartasit. Ceicare ard trupurile mortilor, 20 de ani.Cine nu va posti cele patru posturi, miercuri le sivinerile de peste an, fara a fi împiedicat de slabiciunetrupeasca, sa se afuriseasca.Cel care va mânca carne, oua sau brânza în P ostulcel Mare sau miercurile si vinerile de peste an, 2 anisa nu se împartaseasca. Cine manânca carne în luneabrânzei sau cine manânca brânza în lunea dintâi aPostului Mare, 4 ani sa se pocaiasca si 300 de metaniipe zi. Cine se va spurca din nestiinta în Postul Mare, unan si 36 de metanii pe zi.Cine rapeste si ia al strainului cu nedreptate 5 ani sicâte 100 metanii pe zi (cu conditia sa întoarca ce arapit).Cel ce s-a întinat în somn cu patima scurgerii, seînlatura o zi de la împartasire, sa se spele, sa-si schimbeacoperamântul trupului, sa zica Psalmul 50 si sa faca49 de metanii; iar cel ce s-a întinat, fiind treaz cu trupul,se înlatura de la împartasire 7 zile, zicând în fiecare ziPsalmul 50 si câte 49 de metanii.Femeile care se afla în scurgerea de sânge obisnuitalor, nu pot intra în biserica pâna la 7 zile, nici a seîmpreuna cu barbatii lor, nici a sarata Sfintele Icoane,nici a lua anafora ori aghiasma, dar pot a se ruga si a citisfintele carti. De se va afla în Biserica si va simti ca-ivine aceasta scurgere, sa iasa afara, iar de se va rusinasi nu va iesi, atunci sa primeasca canon; de a luat sianafora, sa primeasca canon mai greu. Femeile carezamislesc copii în aceste 7 zile vor naste copii bolnavisau copii care se vor îmbolnavi dupa nastere cu boli carenu au leac.Cel ce a ucis de voie si dupa aceasta s-a pocait, va fineîmpartasit 20 de ani; cel ce a ucis fara de voie, 10 ani;cel ce ucide în razboi, 3 ani.Omul mirean de se va îmbata si va vomita, sa nu seîmpartaseasca un an si 12 metanii pe zi.Cel ce se supune vrajitoriei (descânta) se va canonisicu timpul ucigasului (20 de ani).Cine ia mana grâului, a dobitoacelor, sau alt cevadintre acestea sa aiba pocainta 4 ani si câte 100 demetanii pe zi. Cei ce se adreseaza prezicatorilor, ca saafle ceea ce ar voi, se canonisesc 6 ani. Daca vor starui înacestea, sa se lepede de tot de la Biserica.Preotul care deschide sfintele carti, sa se cate-riseasca, iar mireanul sa se afuriseasca.Cei care practica yoga, bioenergie, radiestezie saualtceva asemanator acestora (care accepta reîncarnareasau destinul), sa se supuna canoanelor pentru vrajitori,pâna la îndreptare.Sinuciderea este un pacat împotriva Duhului Sfânt,care nu poate fi iertat nici în lumea aceasta, nici încealalta. Unuia ca acestuia nu i se pot face nici un fel deslujbe. Fac exceptie cei care sunt bolnavi mintal(schizofrenicii) si cei demonizati.Nici un cleric nu poate dezlega pe cel legat de altul,decât numai daca cel ce a legat a murit, sau a fost legatpe nedrept si în urma judecatii facute, sinodul sauepiscopul a hotarât sa fie dezlegat. Oricare barbat saufemeie de îsi va lasa duhovnicul sau, fara oarecare vina,si se va spovedi la altul, sa se desparta de Bisericaîmpreuna cu cel ce l-a primit pe dânsul.Pentru cei ce se pocaiesc în curatenie si cusârguinta îsi chinuiesc trupul se scurteaza timpul depocainta, dupa masura înfrânarii. Adica, daca cineva arprimi sa nu bea vin în zile rânduite, se scade un an dincanonul prevazut de Parinti pentru greseala lui. Dacapromite sa nu manânce carne un timp, se scade înca unan. Iar daca vrea sa nu manânce brânza, oua, peste sauuntdelemn, pentru fiecare din aceste abti neri se scadecâte un an. Tot asa si pentru o alta nevointa (metanii,post, milostenie) [Vezi Sfântul Ioan Ajunatorul]